ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3585/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul V.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R., să se constate refuzul nejustificat de a răspunde sesizărilor sale, privind deficiențele constatate în activitatea desfășurată în cadrul P.M. Mediaș și să efectueze cercetări temeinice și complete, comunicându-i-se rezultatul cercetărilor și măsurile întreprinse.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului, sesizând unele disfuncționalități în cadrul poliției, în sensul neînregistrării și nerezolvării unor fapte penale săvârșite pe baza localității, soluționarea necorespunzătoare a unor fapte cu autori necunoscuți pe seama unor minori lipsiți de protecție socială, manifestarea toleranței și situației de compromis față de unele persoane care comit fapte penale, obținerea unor materiale compromițătoare și folosirea lor împotriva anumitor persoane și alte aspecte nelegale, dar pârâtul refuză să comunice rezultatul cercetărilor și măsurile întreprinse. Acțiunea a fost fundamentată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004. Prin sentința nr. 21/ F/CA/2009 din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului V.V.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitate de comisar șef al B.P.O.P. din cadrul P.M. Mediaș, a relevat printr-o plângere adresată pârâtului mai multe disfuncționalități în desfășurarea activității poliției, menționând și unele persoane care își îndeplinesc în mod defectuos sarcinile de serviciu. S-a mai reținut că prin adresa nr. 630582 din 24 septembrie 2008, pârâtul a răspuns reclamantului în sensul că au fost întreprinse verificări și stabilite neajunsurile în activitatea poliției municipale, s-au dispus măsuri disciplinare față de lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Sibiu și P.M., s-au comunicat polițiștilor implicați neajunsurile constatate, iar unele dintre informațiile solicitate sunt informații clasificate, potrivit Legii nr. 182/2002.

Totodată, reclamantului i s-a comunicat că pentru unele fapte penale reclamate a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, așteptându-se rezultatul cercetărilor întreprinse. De asemenea, pârâtul a comunicat reclamantului, pe parcursul desfășurării procesului, adresa înaintată I.G.P.R. de directorul D.C.I. în urma controlului efectuat pe baza sesizărilor reclamantului, rezultatul cercetărilor și măsurilor întreprinse, precum și adresa de înaintare către parchet a documentelor rezultate din controlul efectuat. Instanța de fond a constatat că pârâtul a răspuns reclamantului și i-a adus la cunoștință măsurile întreprinse ca urmare a sesizărilor formulate. De asemenea, a mai constatat că solicitarea de a obliga pârâtul să adopte măsuri pentru rezolvarea deficiențelor constatate excede sferei contenciosului administrativ și se situează în sfera legilor care reglementează activitatea poliției.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul V.V. Recurentul solicită admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea pârâtului să efectueze în totalitate verificările solicitate prin memoriile adresate și să i se comunice, în scris, un răspuns punctual la acestea, care să cuprindă verificările efectuate, constatările făcute și măsurile luate nominal față de persoanele menționate și față de cele identificate în timpul cercetărilor. Recurentul mai arată că, ulterior depunerii memoriului, o comisie a I.G.P.R. a efectuat verificări la P.M. Mediaș, însă acestea au avut un caracter sumar, incomplet și formal, după care s-a întocmit un material de concluzii, fără ca reclamantului să i se comunice un răspuns.

Revenirile pe care reclamantul le-a făcut la pârât au primit răspunsuri evazive și incomplete. Mai arată reclamantul că sesizarea Parchetului a avut un caracter formal, iar pârâtul își ascunde refuzul nejustificat de a da curs solicitărilor sale prin faptul că acestea privesc documente clasificate potrivit Legii nr. 182/2002. Mai arată că unele aspecte din activitatea P.M. Mediaș au făcut obiectul unei anchete de presă, care a reliefat aspecte extrem de grave și dezonorante. Examinând susținerile recurentului, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de legea menționată, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei și, eventual, reparații pentru daune morale. În speță, instanța fondului a stabilit corect că pârâtul a răspuns cererii formulate de reclamant, a efectuat controlul solicitat, a aplicat măsuri disciplinare unor polițiști și a sesizat Parchetul în vederea cercetării unor fapte de natură penală.

Împrejurarea că răspunsul comunicat și măsurile dispuse de pârât nu îl mulțumesc pe reclamant nu poate fi apreciat ca refuz nejustificat de soluționare a cererii în înțelesul Legii nr. 554/2004, neputându-se dispune de către instanța de contencios obligarea pârâtului să ia măsurile solicitate de pârât. Adoptarea unei asemenea soluții ar excede competențelor specifice instanței de contencios administrativ. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge recursul declarat de V.V. împotriva sentinței nr. 21/F/CA/2009 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009.