ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3585/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe

calea contenciosului administrativ, reclamantul V.V. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R., să se constate refuzul nejustificat de a

răspunde sesizărilor sale, privind deficiențele constatate în activitatea desfășurată

în cadrul P.M. Mediaș și să efectueze cercetări temeinice și complete,

comunicându-i-se rezultatul cercetărilor și măsurile întreprinse.

Motivându-și acțiunea,

reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului, sesizând unele

disfuncționalități în cadrul poliției, în sensul neînregistrării și

nerezolvării unor fapte penale săvârșite pe baza localității, soluționarea

necorespunzătoare a unor fapte cu autori necunoscuți pe seama unor minori

lipsiți de protecție socială, manifestarea toleranței și situației de compromis

față de unele persoane care comit fapte penale, obținerea unor materiale

compromițătoare și folosirea lor împotriva anumitor persoane și alte aspecte

nelegale, dar pârâtul refuză să comunice rezultatul cercetărilor și măsurile

întreprinse.

Acțiunea a fost fundamentată

pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 21/ F/CA/2009

din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului V.V.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitate de comisar șef

al B.P.O.P. din cadrul P.M. Mediaș, a relevat printr-o plângere adresată

pârâtului mai multe disfuncționalități în desfășurarea activității poliției, menționând

și unele persoane care își îndeplinesc în mod defectuos sarcinile de serviciu.

S-a mai reținut că prin

adresa nr. 630582 din 24 septembrie 2008, pârâtul a răspuns reclamantului în

sensul că au fost întreprinse verificări și stabilite neajunsurile în

activitatea poliției municipale, s-au dispus măsuri disciplinare față de

lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Sibiu și P.M., s-au comunicat

polițiștilor implicați neajunsurile constatate, iar unele dintre informațiile

solicitate sunt informații clasificate, potrivit Legii nr. 182/2002.

Totodată, reclamantului i

s-a comunicat că pentru unele fapte penale reclamate a fost sesizat Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, așteptându-se rezultatul cercetărilor

întreprinse. De asemenea, pârâtul a comunicat reclamantului, pe parcursul

desfășurării procesului, adresa înaintată I.G.P.R. de directorul D.C.I. în urma

controlului efectuat pe baza sesizărilor reclamantului, rezultatul cercetărilor

și măsurilor întreprinse, precum și adresa de înaintare către parchet a documentelor

rezultate din controlul efectuat.

Instanța de fond a constatat

că pârâtul a răspuns reclamantului și i-a adus la cunoștință măsurile

întreprinse ca urmare a sesizărilor formulate. De asemenea, a mai constatat că

solicitarea de a obliga pârâtul să adopte măsuri pentru rezolvarea

deficiențelor constatate excede sferei contenciosului administrativ și se

situează în sfera legilor care reglementează activitatea poliției.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul V.V.

Recurentul solicită

admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu

obligarea pârâtului să efectueze în totalitate verificările solicitate prin

memoriile adresate și să i se comunice, în scris, un răspuns punctual la

acestea, care să cuprindă verificările efectuate, constatările făcute și

măsurile luate nominal față de persoanele menționate și față de cele

identificate în timpul cercetărilor.

Recurentul mai arată că,

ulterior depunerii memoriului, o comisie a I.G.P.R. a efectuat verificări la P.M.

Mediaș, însă acestea au avut un caracter sumar, incomplet și formal, după care

s-a întocmit un material de concluzii, fără ca reclamantului să i se comunice

un răspuns. Revenirile pe care reclamantul le-a făcut la pârât au primit

răspunsuri evazive și incomplete. Mai arată reclamantul că sesizarea

Parchetului a avut un caracter formal, iar pârâtul își ascunde refuzul

nejustificat de a da curs solicitărilor sale prin faptul că acestea privesc

documente clasificate potrivit Legii nr. 182/2002.

Mai arată că unele aspecte

din activitatea P.M. Mediaș au făcut obiectul unei anchete de presă, care a

reliefat aspecte extrem de grave și dezonorante.

Examinând susținerile

recurentului, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 8

din Legea contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept

recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ

unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu

a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de legea menționată, poate sesiza

instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în

tot sau în parte a actului, repararea pagubei și, eventual, reparații pentru

daune morale.

În speță, instanța fondului

a stabilit corect că pârâtul a răspuns cererii formulate de reclamant, a

efectuat controlul solicitat, a aplicat măsuri disciplinare unor polițiști și a

sesizat Parchetul în vederea cercetării unor fapte de natură penală.

Împrejurarea că răspunsul comunicat și măsurile dispuse de pârât nu îl

mulțumesc pe reclamant nu poate fi apreciat ca refuz nejustificat de

soluționare a cererii în înțelesul Legii nr. 554/2004, neputându-se dispune de

către instanța de contencios obligarea pârâtului să ia măsurile solicitate de pârât.

Adoptarea unei asemenea

soluții ar excede competențelor specifice instanței de contencios

administrativ.

Rezultă că instanța de fond

a pronunțat o soluție temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge recursul declarat

de V.V. împotriva sentinței nr. 21/F/CA/2009 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2009.