ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4427/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la 10 septembrie 2007, I.E., a solicitat instanței supreme, în acord cu dispozițiile art. 37 alin. (2) și art. 39 alin. (2) C. proc. civ., strămutarea – pentru motive de bănuială legitimă – dosarului nr. 1018/227/2006, aflat pe rolul Judecătoriei Fălticeni (având ca obiect plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 2220 din 12 iulie 2006 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava) la o altă instanță egală în grad. Prin încheierea nr. 209 din 16 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a anulat ca netimbrată cererea, constatând că nu au fost îndeplinite exigențele art. 20 alin. (1) – (3) și art. 11 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație în anulare I.E. și D.V., prin încheierea din 30 septembrie 2008, cauza fiind suspendată, în raport cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecata în lipsă. La 13 mai 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. Deși citate cu această mențiune părțile nu au înțeles să răspundă acestei solicitări și să se prezinte la termenul fixat din 14 septembrie 2010. Se constată că în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

Astfel, perimarea sancționează dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege. Ca o condiție a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de drept procesual civil. În speță, suspendarea judecății dăinuie de aproape 2 ani interval în care, din culpa părților s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale. Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata ca fiind perimată calea extraordinară de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorii I.E. și D.V. împotriva încheierii nr. 209 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2010.