ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4427/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 10

septembrie 2007, I.E., a solicitat instanței supreme, în acord cu dispozițiile

art. 37 alin. (2) și art. 39 alin. (2) C. proc. civ., strămutarea – pentru

motive de bănuială legitimă – dosarului nr. 1018/227/2006, aflat pe rolul

Judecătoriei Fălticeni (având ca obiect plângerea formulată împotriva Hotărârii

nr. 2220 din 12 iulie 2006 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava) la o

altă instanță egală în grad.

Prin încheierea nr. 209 din 16

ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a anulat ca netimbrată cererea, constatând că nu au fost

îndeplinite exigențele art. 20 alin. (1) – (3) și art. 11 din Legea nr.

146/1997.

Împotriva acestei încheieri au

formulat contestație în anulare I.E. și D.V., prin încheierea din 30 septembrie

2008, cauza fiind suspendată, în raport cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., întrucât nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea

pricinii și nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.

La 13 mai 2010, din oficiu, cauza a

fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 C.

proc. civ.

Deși citate cu această mențiune

părțile nu au înțeles să răspundă acestei solicitări și să se prezinte la

termenul fixat din 14 septembrie 2010.

Se constată că în cauză, sunt

aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat

de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea

activității judiciare.

Astfel, perimarea sancționează

dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se

întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind

dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval

de timp, stabilit de lege.

Ca o condiție a perimării, culpa

procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de

drept procesual civil.

În speță, suspendarea judecății

dăinuie de aproape 2 ani interval în care, din culpa părților s-a înregistrat

lipsa oricărei activități procesuale.

Ca atare, în considerarea celor ce

preced, urmează a se constata ca fiind perimată calea extraordinară de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare

formulată de contestatorii I.E. și D.V. împotriva încheierii nr. 209 din 16

ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

septembrie 2010.