ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3148/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată formulată, la data de 24 iulie 2008, și înregistrată pe rolul Curții

de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ, reclamantul

B.I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și

Finanțelor și A.N.R.P., obligarea acestora la plata în numerar a sumei de

101.100,81 lei, reprezentând 60 % din suma totală de 168.501,34 lei, stabilită

cu titlu de despăgubiri, prin Hotărârea nr. 152/2006 și a sumei de 264.598,96

lei, reprezentând 40 % din suma totală de 661.497,40 lei, stabilită cu titlu de

despăgubire prin Hotărârea nr. 155/2006 a I.P.J. Timiș - C.J.A.P. a Legii nr. 290/2003.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat faptul că pârâta C.J.A.P. a Legii nr. 290/2003 a emis Hotărârile

nr. 152 și nr. 155, prin care a acordat despăgubiri pentru reclamant și tatălui

său, B.A. care, în prezent, este decedat, reclamantul B.I.C. fiind unicul

moștenitor.

Reclamantul a mai arătat că,

în vederea efectuării plăților, a întocmit toată documentația necesară, conform

art. 18 alin. (1), (2) și (3) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.

290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006 și completată prin H.G. nr. 57/2008.

Reclamantul a precizat că în

data de 19 aprilie 2007 i-a fost achitată suma de 67.400,53 lei, reprezentând

40 % din suma de 168.501, 34 lei, stabilită prin Hotărârea nr. 152, conform

extrasului de cont anexat, însă, în ce privește suma de 168,501, 34 lei, conform

Hotărârii nr. 152/2006, termenul limită a fost data de 19 aprilie 2008, iar în

ceea ce privește plata a 40 % din suma 661.497,40 lei, stabilită prin Hotărârea

nr. 155/2006, termenul limită al plății era la 24 octombrie 2008, conform art. 10

alin. (2) din Legea nr. 290/2003.

În plus, reclamantul a

arătat că nici până în prezent nu a primit aceste sume de la A.N.R.P., în

pofida multor demersuri făcute în acest sens. Ca atare, reclamantul consideră

că pârâta A.N.R.P. l-a prejudiciat în drepturile sale de a primi plata despăgubirilor

stabilite prin hotărârile menționate.

Pârâtele, prin întâmpinările

formulate, au solicitat:

- D.G.F.P. Timiș, în numele

Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității

procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor.

- A.N.R.P. a solicitat

respingerea acțiunii, ca nefondată.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 297 din 10 noiembrie 2008, a admis, în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta A.N.R.P. la plata către

reclamant a sumei de 264,598,96 lei, reprezentând despăgubiri în cuantum de 40 %

din suma totală de 661.497,40 lei, stabilită prin Hotărârea nr. 155/2006 emisă

de I.P.J. Timiș și a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtului

Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Timiș, pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. 18 alin. (5) lit.

c) din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 290/2003 „Compensațiile

bănești […] se achită beneficiarilor […] eșalonat din 2 tranșe, pe parcursul a

doi ani consecutivi, astfel:

- 40 % în primul an și 60 %

în anul următor dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei și, conform

art. 18 alin. (6) din Normele Metodologice menționate anterior, „Suma […] în

cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a

prețurilor de consum din ultima lună […]”.

Prima instanță a arătat

faptul că termenul limită pentru plata a 60 % din suma 168.501,34 lei, conform

Hotărârii nr. 152/2006, a fost 19 aprilie 2008, iar termenul limită pentru

plata a 40 % din suma de 661.497,40, stabilită în Hotărârea nr. 155/2006, a

fost 24 octombrie 2007.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor,

instanța a constatat că este întemeiată, întrucât plata sumelor solicitate de

reclamant se face numai de A.N.R.P.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta A.N.R.P., care a solicitat modificarea acesteia, în

sensul respingerii acțiunii.

În dezvoltarea căii de atac,

încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a

făcut o prezentare a istoricului litigiului dedus judecății și a normelor

legale aplicabile în materie și a concluzionat în sensul că dreptul intimatului

la plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 155/2006 este afectat de o

condiție, respectiv, cea de alocare a sumelor cu această destinație.

Analizând sentința atacată,

Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului pentru următoarele

considerente:

Obiectul prezentului litigiu

este reprezentat de obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 264.598,96

lei, cuvenită intimatului-reclamant cu titlu de despăgubiri, în baza Hotărârii nr.

155/2006 emisă de Instituția Prefectului Timiș.

Ca atare, este vorba despre

o acțiune în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri

stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr.

290/2003.

Înalta Curte apreciază că,

pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt

relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al

articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare,

solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului

București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.N.R.P.

– Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al

aceluiași articol, prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. –

Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va

aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P.

care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în

discuție, precizează că hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului

judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, conform alin. (6)

al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt

supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6)

din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile

vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor

legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția

de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază

solicitantul.

Din interpretarea tuturor

acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de A.N.R.P.

în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios

administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului.

Ca atare, sunt aplicabile

dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetența este de

ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt

grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de

apel.

Nu există nici o îndoială

că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată

de norme imperative.

În litigiul de față, putem

afirma că suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri

reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie aplicat

principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu

generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

Prin urmare, instanța de

control judiciar reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în

materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10

din Legea nr. 554/2004, modificată.

În consecință, Înalta Curte,

apreciind că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., va admite recursul și în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va

casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la

Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 297 din 10 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Timiș, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2009.