ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1677/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2648 din 14 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și acțiunea reclamantului A.G., față de acest pârât. A admis acțiunea formulată de reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând 60% din suma de 114.150 lei, actualizată în raport cu indicele inflației potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (6) din H.G. nr. 1120/2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 290/ 2003 solicitarea plății despăgubirilor se face pe bază de cerere scrisă adresată către A.N.R.P., plata urmând a se face către Direcția Economică din cadrul A.N.R.P.

Așadar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 290/2003, A.N.R.P. are atribuții exclusive în ceea ce privește cererea reclamantului, astfel că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, cu consecința respingerii acțiunii față de acest pârât. Prin Hotărârea nr. 35 din 13 decembrie 2006 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 s-au acordat reclamantului compensații bănești în sumă totală de 114.150 lei, în calitate de moștenitor al defunctului A.I., pentru bunurile sechestrate, reținute sau rămase în Comuna Viporova, județul Orhei. Din actele dosarului rezultă că prima tranșă de 40% din cuantumul despăgubirilor a fost plătită în luna mai 2007. Cum, de la plata primei tranșe de 40% din despăgubirile acordate, a trecut mai mult de 1 an, cererea reclamantului apare ca întemeiată, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (6) din H.G.

nr. 1120/2006, urmând a fi admisă acțiunea și obligată pârâta A.N.R.P. să plătească acestuia drepturile bănești reprezentând 60% din suma de 114.150 lei, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație. Împotriva acestei hotărâri pârâta A.N.R.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului recurenta susține că Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul A.N.R.P.

a dispus, în data de 7 mai 2007, plata tranșei I însumând 45.660 lei, reprezentând procentul de 40% din sumă, plată efectuată conform prevederilor art. 18, alin. (5) lit. c) din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/ 2003. Față de speța dedusă judecății, se învederează instanței că art. 18 alin. (5) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 prevede „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat”. Prevederile art. 18 alin. (5) privind eșalonarea plății pe parcursul a doi ani consecutivi, sunt aplicabile doar în situația în care sunt alocate suficiente fonduri de la bugetul de stat pentru plata despăgubirilor stabilite în baza Legii nr. 290/2003.

Însă așa cum s-a arătat, A.N.R.P. prin plata tranșei I din Hotărârea nr. 35/2006 și-a îndeplinit atribuțiile, iar neplata tranșei a II-a nu dovedește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere adresată de beneficiarii instituției pârâte. Acest fapt nu este justificat decât de cele arătate anterior privind fondurile alocate de la bugetul de stat privind plata despăgubirilor. Deci, prin cererea adresată instituției noastre, intimatul nu solicită un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile, ci ne solicită dispunerea plății, care poate fi emisă numai în baza legii speciale, Legea nr. 290/2003, condiționată fiind, deci, doar de limita sumelor aprobate de la bugetul de stat.

Examinând cauza și sentința civilă atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Prin hotărârea nr. 35 din 13 decembrie 2006 emisă de Comisia Județeană Dâmbovița s-au acordat reclamantului despăgubiri în sumă de 114.150 lei în baza dispozițiilor Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Urmare acestei hotărâri, reclamantul a depus la A.N.R.P., Serviciul de Aplicare a Legii nr. 290/2003 o cerere de plată înregistrată la nr. 1963/2006. Pârâta, în data de 7 mai 2007, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (5) lit. c) din Normele de aplicare a Legii nr. 290/2003, a dispus plata tranșei I reprezentând procentul de 40% din sumă, dar nu a efectuat plata despăgubirilor.

Conform dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privi: acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile propriei a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținui Herța, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene, plata lor se poate face și în rate, maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești. Dispozițiile legale sunt imperative, prevăd plata în termen de un an, maxim doi ani, referirea la disponibilitățile bănești fiind în mod evident la situația ca, în lipsa disponibilităților bănești suficiente, plata sa se facă nu într-un an, ci în maxim 2 ani.

H.G. nr. 120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 prevede procedura de plata a despăgubirilor. Conform art. 18, solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A.N.R.P., Serviciul pentru aplica Legii nr. 290/2003, cererea este însoțită de hotărârea comisiei, o copie de pe actul identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă, procedura urmata întocmai reclamant.

În continuare, alin. (5) al art. 18 prevede ca, compensațiile bănești se aci beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de s astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în d tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul urmă dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în z următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei. Din nou se face referire la limita sumelor aprobate anual de la bugetul de stat, dar este evident că aceasta nu înseamnă nerespectarea modalității de plata termenelor acestora, prevăzute în mod imperativ de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003.

Astfel, reclamantul se încadrează în ipoteza lit. c), despăgubirile sale depășit suma de 100.000 lei, prin urmare este îndreptățit ca în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene nr. 97 din 11 iulie 2007 să primească tranșa de 40%, plată care a fost efectuată urmând ca în cel de-al doilea an, să primească tranșa de 60%. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămata într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Având în vedere cele prezentate, se constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Instanța de fond, în mod corect a obligat pârâta să plătească reclamantului tranșa a II-a reprezentând 60% din compensațiile bănești acordate acestuia, reținând faptul că de la plata primei tranșe a trecut mai mult de 1 an. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 2648 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.