ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4225/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 462/36/2009 a dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145 alin. (1/1) C. proc. pen., față de inculpații D.C., S.(D.)A. și S.S. Conform art. 145 alin. (1/1) C. proc. pen., pe durata acestei măsuri preventive inculpații au fost obligați să respecte obligațiile prev. de art. 145 alin. (1/1) lit. a), b), c), alin. (1/2) C. proc.

pen. Organul de Poliție desemnat pentru supravegherea inculpaților D.C. și S.(D.)A. - Poliția Municipiului Constanța iar pentru inculpatul S.S. - Poliția comunei Castelu, județul Constanța, s-a făcut aplicarea art. 145 alin. (2/1) cu privire la comunicarea prezentei, iar conform art. 145 alin. (2/2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii sau vreuneia dintre obligațiile impuse de instanță se poate lua măsura arestării preventive. Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele: Prin cererea formulată de inculpați s-a susținut, în esență că, cercetarea judecătorească nu ar avea de suferit dacă inculpații sunt lăsați în libertate, în condițiile în care măsura preventivă, constând în obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, subzistă de peste 2 ani de zile - interval de timp în care s-au prezentat în fața instanței de judecată, la toate termenele fixate, manifestând o conduită responsabilă.

Analizând cererile formulate, instanța a constatat următoarele: Prin încheierile nr. 55 din 18 martie 2006, 56 din 19 martie 2006 și 72 din 5 aprilie 2006 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarele penale nr. 527/2006, 528/2006 și 72/2006 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S.A., S.S. și D.(C.) pe o perioadă de câte 29 de zile fiecare - măsură prelungită în cursul urmăririi penale și menținută succesiv în cursul judecății prin încheierile de ședință din 19 iunie 2006, 12 iulie 2006 și 08 septembrie 2006. Prin sentința penală, nr. 446 din 12 octombrie 2006, pronunțată în dosarul penal nr. 867/2006 Tribunalul Constanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, față de cei trei inculpați, reținând că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a acestora s-a diminuat.

In cauză, din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat că, inculpații nu s-au sustras de la judecată prezentându-se la termenele fixate de instanță și că durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a depășit 3 ani, ori dreptul la liberă circulație este garantat de Constituția României prin art. 25. S-a reținut că, potrivit art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 la CEDO , dreptul la liberă circulație poate face obiectul unor restrângeri prevăzute de lege și care constituie măsuri necesare într-o societate democratică. Însă, în raport de dispozițiile, art. 136 C. proc. pen. scopul și categoriile măsurii preventive, de durata mult prea mare aduc atingere dreptului la liberă circulație prin măsura preventivă prev. de art. 145 C. proc.

pen. în raport de dispozițiile art. 145 1 din același cod referitoare la măsura preventivă constând în „obligarea de a nu părăsi țara", curtea a apreciat, această din urmă măsură este cea mai potrivită să fie luată față de cei trei inculpați. În conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. (1/1) C. proc. pen., pe durata acestei măsuri preventive inculpații au fost obligați să respecte obligațiile prev. de art. 145 alin. (1/1), C. proc. pen., astfel: - lit. a) să se prezinte la organul judiciar( polițist, procuror, instanță ori de câte ori este chemat; - lit. b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - Municipiului Constanța - pentru inculpații S.A. și D.C . - și Poliția comunei Castelu, județul Constanța - pentru inculpatul S.S., conform programului întocmit de acestea sau de câte ori este chemat.

- lit. c) să nu-și schimbe locuința ( pe care a indicat-o în prealabil conf. actelor de la dosar) fără încunoștiințarea organului judiciar disp. art. 145 alin. (1/2): - lit. c) să nu se apropie de persoanele vătămate sau membrii familiilor acestora. - lit. e) să nu se afle în locuința persoanelor vătămate S-a făcut aplicarea art. 145 alin. (2/1) C. proc. pen. cu privire comunicarea prezentei. S-a atras atenția inculpaților cu privire la respectarea disp. 145 alin. (2/2)C. proc. pen., în sensul că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau vreuneia dintre obligațiile impuse de instanță se poate lua măsura arestării preventive. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu referire la intimații inculpați D.C., S. (fostă D.) A. și S.S.

solicitând analizarea cauzei în raport de dispozițiile art. 385 15 lit. d) și admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de intimații inculpați D.C., S. (fostă D.) A. și S.S. susținând în esență faptul că, în raport de gravitatea faptelor, complexitatea cauzei și numărul mare de participanți, este oportun a se menține măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea. Recursul a vizat doar dispozițiile încheierii cu privire la măsura preventivă. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, prin înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara față de intimații inculpați D.C., S. (fostă D.) A. și S.S., Înalta Curte, constată că această măsură este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Înalta Curte, a reținut că la luarea acestei măsuri, instanța curții de apel a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, aceștia nesustrăgându-se de la urmărirea penală și fiind interesați de a participa la procesul penal aflat pe rolul instanței, astfel s-a reținut că, cercetarea judecătorească nu ar avea de suferit dacă inculpații sunt lăsați în libertate, în condițiile în care măsura preventivă, constând în obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, subzistă de peste 2 ani de zile - interval de timp în care aceștia s-au prezentat în fața instanței de judecată, la toate termenele fixate, manifestând o conduită responsabilă.

Înalta Curte, consideră că, la acest moment, măsura aplicată de către instanța Curții de Apel Constanța este oportună, iar prin aplicarea acestei măsuri inculpații se vor prezenta în fața instanței de judecată, cum au procedat și pe parcursul celor doi ani de la aplicarea măsurii anterioare, iar în situația în care inculpații nu se vor conforma dispozițiilor luate de instanță prin încheierea recurată se vor aplica dispozițiile art. disp. 145 alin. (2/2)C. proc. pen., în sensul că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau vreuneia dintre obligațiile impuse de instanță se poate lua măsura arestării preventive față de inculpați. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva încheierii de ședință din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 462/36/2009, privind pe intimații inculpați D.C., S. (fostă D.) A. și S.S. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, în sume de câte 100 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva încheierii de ședință din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 462/36/2009, privind pe intimații inculpați D.C., S. (fostă D.) A. și S.S. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rămân în sarcina statului, iar onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, în sume de câte 100 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.