ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4225/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4225/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie

2009 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 462/36/2009 a dispus

înlocuirea măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145

C. proc. pen. cu

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145 alin. (1/1)

C. proc. pen., față de inculpații D.C., S.(D.)A. și S.S. Conform art. 145 alin.

(1/1) C. proc. pen., pe durata acestei măsuri preventive inculpații au fost

obligați să respecte obligațiile prev. de art. 145 alin. (1/1) lit. a), b), c),

alin. (1/2) C. proc. pen.

Organul de Poliție

desemnat pentru supravegherea inculpaților D.C. și S.(D.)A. - Poliția

Municipiului Constanța iar pentru inculpatul S.S. - Poliția comunei Castelu,

județul Constanța, s-a făcut aplicarea art. 145 alin. (2/1) cu privire la

comunicarea prezentei, iar conform art. 145 alin. (2/2) C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpaților că în cazul

încălcării cu rea

credință a măsurii sau vreuneia dintre obligațiile impuse de instanță se poate

lua măsura arestării preventive.

Pentru a dispune

astfel instanța a reținut următoarele:

Prin cererea

formulată de inculpați s-a susținut, în esență că, cercetarea judecătorească nu

ar avea de suferit dacă inculpații sunt lăsați în libertate, în condițiile în

care măsura preventivă, constând în obligarea de a nu părăsi localitatea de

domiciliu, subzistă de peste 2 ani de zile - interval de timp în care s-au

prezentat în fața instanței de judecată, la toate termenele fixate, manifestând

o conduită responsabilă.

Analizând

cererile formulate, instanța a constatat următoarele: Prin încheierile nr. 55

din 18 martie 2006, 56 din 19 martie 2006 și 72 din 5 aprilie 2006 pronunțate

de Tribunalul Constanța în dosarele penale nr. 527/2006, 528/2006 și 72/2006

s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S.A., S.S. și D.(C.) pe o

perioadă de câte 29 de zile fiecare - măsură prelungită în cursul urmăririi

penale și menținută succesiv în cursul judecății prin încheierile de ședință

din 19 iunie 2006, 12 iulie 2006 și 08 septembrie 2006.

Prin sentința penală,

nr. 446 din 12 octombrie 2006, pronunțată în dosarul penal nr. 867/2006

Tribunalul Constanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, față de cei trei inculpați,

reținând că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta

punerea în libertate a acestora s-a diminuat.

In cauză, din analiza

actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat că, inculpații nu s-au sustras de

la judecată prezentându-se la termenele fixate de instanță și că durata măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a depășit 3 ani, ori dreptul

la liberă circulație este garantat de Constituția României prin art. 25.

S-a reținut că, potrivit art. 2 alin. (3) din

Protocolul nr. 4 la CEDO , dreptul la liberă circulație poate face obiectul

unor restrângeri prevăzute de lege și care constituie măsuri necesare într-o

societate democratică.

Însă, în raport de dispozițiile, art. 136 C.

proc. pen. scopul și categoriile măsurii preventive, de durata mult prea mare

aduc atingere dreptului la liberă circulație prin măsura preventivă prev. de

art. 145 C. proc. pen. în raport de dispozițiile art. 145

1

din

același cod referitoare la măsura

preventivă constând în „obligarea de a nu

părăsi țara", curtea a

apreciat, această

din urmă măsură este

cea mai potrivită să fie luată față de cei trei

inculpați.

În conformitate cu

dispozițiile art. 145 alin. (1/1) C. proc. pen., pe durata acestei măsuri

preventive inculpații au fost obligați să respecte obligațiile prev. de art.

145 alin. (1/1), C. proc. pen., astfel:

- lit. a) să se

prezinte la organul judiciar( polițist, procuror, instanță ori de câte ori este

chemat;

- lit. b) să se

prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - Municipiului

Constanța - pentru inculpații S.A. și

D.C

.

- și Poliția comunei

Castelu, județul Constanța - pentru inculpatul S.S., conform programului

întocmit de acestea sau de câte ori este

chemat.

- lit. c) să nu-și

schimbe locuința ( pe care a indicat-o în prealabil conf. actelor de la dosar) fără

încunoștiințarea organului judiciar disp. art. 145 alin. (1/2):

- lit. c) să nu se

apropie de persoanele vătămate sau membrii familiilor acestora.

- lit. e) să nu se

afle în locuința persoanelor vătămate

S-a făcut aplicarea art. 145 alin. (2/1) C. proc. pen. cu privire comunicarea

prezentei.

S-a atras atenția

inculpaților cu privire la respectarea disp. 145 alin. (2/2)C. proc. pen., în

sensul că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau vreuneia dintre

obligațiile impuse de instanță se poate lua măsura arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu referire

la intimații inculpați D.C., S. (fostă D.) A. și S.S. solicitând analizarea

cauzei în raport de dispozițiile art. 385

15

lit. d) și admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare menținerea măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de intimații

inculpați D.C., S. (fostă D.) A. și S.S. susținând în esență faptul că, în

raport de gravitatea faptelor, complexitatea cauzei și numărul mare de

participanți, este oportun a se menține măsura obligării inculpaților de a nu

părăsi localitatea. Recursul a vizat doar dispozițiile încheierii cu privire la

măsura preventivă.

Examinând recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Constanța, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, prin înlocuirea măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu

părăsi țara față de

intimații inculpați D.C., S. (fostă D.) A. și S.S., Înalta Curte,

constată că această măsură este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal.

Înalta Curte, a reținut că la luarea acestei măsuri, instanța curții de

apel a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, aceștia

nesustrăgându-se de la urmărirea penală și fiind interesați de a participa la

procesul penal aflat pe rolul instanței, astfel s-a reținut

că, cercetarea

judecătorească nu ar avea de suferit dacă inculpații sunt lăsați în libertate,

în condițiile în care măsura preventivă, constând în obligarea de a nu părăsi

localitatea de domiciliu, subzistă de peste 2 ani de zile - interval de timp în

care aceștia s-au prezentat în fața instanței de judecată, la toate termenele

fixate, manifestând o conduită responsabilă.

Înalta Curte,

consideră că, la acest moment, măsura aplicată de către instanța Curții de Apel

Constanța este oportună, iar prin aplicarea acestei măsuri inculpații se vor

prezenta în fața instanței de judecată, cum au procedat și pe parcursul celor

doi ani de la aplicarea măsurii anterioare, iar în situația în care inculpații

nu se vor conforma dispozițiilor luate de instanță prin încheierea recurată se

vor aplica dispozițiile art. disp. 145 alin. (2/2)C. proc. pen., în sensul că

în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau vreuneia dintre obligațiile

impuse de instanță se poate lua măsura arestării preventive față de inculpați.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge ca

nefondat

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva

încheierii de ședință din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr.

462/36/2009, privind pe intimații inculpați D.C., S. (fostă D.) A. și S.S.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, vor

rămâne în sarcina statului, iar onorariile apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimații inculpați, în sume de câte 100 lei, se vor suporta din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva încheierii de ședință din 25

noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 462/36/2009, privind pe

intimații inculpați D.C., S. (fostă D.) A. și S.S.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rămân în

sarcina statului, iar onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimații inculpați, în sume de câte 100 lei, se vor suporta din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.