ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1366/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 188 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 10579/2/2009, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 1533 din 28 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 7204/4/2004. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, că motivele invocate de condamnat nu se regăsesc printre cele limitativ și expres prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și drept consecință cererea acestuia apare ca nefondată, în raport de dispozițiile art. 388 rap.

la art. 389 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii definitive, condamnatul a declarat recurs fără a-l motiva. Recursul este inadmisibil. Articolul 385 1 C. proc. pen. indică hotărârile care pot fi atacate cu recurs, text de lege care exclude de la această posibilitate hotărârile definitive. Cum decizia atacată de contestator a fost pronunțată într-o contestație în anulare împotriva unei decizii date în ultimă instanță de Curtea de Apel București, urmează ca recursul formulat să fie respins, ca inadmisibil, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul contestator va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D.M. împotriva deciziei penale nr. 189 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală . Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2010.