ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1366/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 188 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 10579/2/2009,

a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de

condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 1533 din 28 octombrie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 7204/4/2004.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța a reținut, în esență, că motivele

invocate de condamnat nu se regăsesc printre cele limitativ și expres

prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și drept consecință

cererea acestuia apare ca nefondată, în raport de dispozițiile art. 388

rap. la art. 389 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii definitive,

condamnatul a declarat recurs fără a-l motiva.

Recursul este inadmisibil.

Articolul 385

1

C. proc. pen. indică

hotărârile care pot fi atacate cu recurs, text de lege care exclude de la

această posibilitate hotărârile definitive. Cum decizia atacată

de contestator a fost pronunțată într-o contestație în anulare

împotriva unei decizii date în ultimă instanță de Curtea de Apel

București, urmează ca recursul formulat să fie respins, ca

inadmisibil, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul

contestator va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D.M. împotriva deciziei penale

nr. 189 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

I penală .

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 aprilie 2010.