ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1137/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 22 februarie 2007 reclamantul P.V.F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru modul de soluționare a dosarelor penale nr. 2094/2004 și nr. 2747/2004 ale Judecătoriei Bârlad, dosare ce cuprind, în opinia reclamantului, mai multe „erori judiciare” care i-au adus prejudicii datorită modului în care au fost instrumentare. Investit în primă instanță, Tribunalul Vaslui, secția civilă, prin sentința nr. 1472 din 24 noiembrie 2008, a respins acțiunea reținând că reclamantul a fost condamnat la o amendă penală de 9 milioane de lei vechi pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și insultă, în cauză nefiind întrunite cerințele art. 504 C. proc.

pen. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Iași, secția civilă, care, prin decizia nr. 31 din 11 februarie 2009, a respins apelul reclamantului reținând deasemenea că la dosar nu există nici un fel de dovezi care să ateste incidența dispozițiilor art. 504 C. proc. pen. sau a art. 998, art. 999 C. civ. În cauză, a declarat recurs în termen legal reclamantul P.V.F., reiterând susținerile din apel și fără să arate temeiul de drept. Recursul este nul, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, elementele de identificare ale recurentului, de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, precum și semnătura.

Examinând cererea de recurs prin prisma cerințelor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se constată că recurentul își exprimă în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată, criticile acestuia nefăcând posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Or, simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nici o trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare. Conform legii, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Cum reclamantul nu și-a întemeiat calea extraordinară de atac pe vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, recursul acestuia urmează a fi considerat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Constată nul recursul reclamantului P.V.F. împotriva deciziei nr. 31 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.