ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1137/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22

februarie 2007 reclamantul P.V.F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu

Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâtului la

plata unor despăgubiri pentru modul de soluționare a dosarelor penale nr.

2094/2004 și nr. 2747/2004 ale Judecătoriei Bârlad, dosare ce cuprind, în

opinia reclamantului, mai multe „erori judiciare” care i-au adus prejudicii

datorită modului în care au fost instrumentare.

Investit în primă instanță,

Tribunalul Vaslui, secția civilă, prin sentința nr. 1472 din 24 noiembrie 2008,

a respins acțiunea reținând că reclamantul a fost condamnat la o amendă penală

de 9 milioane de lei vechi pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și

insultă, în cauză nefiind întrunite cerințele art. 504 C. proc. pen.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Iași, secția civilă, care, prin decizia nr. 31 din 11 februarie 2009, a

respins apelul reclamantului reținând deasemenea că la dosar nu există nici un

fel de dovezi care să ateste incidența dispozițiilor art. 504 C. proc. pen. sau

a art. 998, art. 999 C. civ.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal reclamantul P.V.F., reiterând susținerile din apel și fără să

arate temeiul de drept.

Recursul este nul, în considerarea

argumentelor ce succed.

Potrivit art. 302

1

C.

proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității,

elementele de identificare ale recurentului, de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat, precum și semnătura.

Examinând cererea de recurs prin

prisma cerințelor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se constată că recurentul

își exprimă în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea

pronunțată, criticile acestuia nefăcând posibilă încadrarea lor într-unul din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a unei părți

față de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nici o trimitere la

considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau

casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.

Conform legii, recursul este o cale

extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cum reclamantul nu și-a întemeiat

calea extraordinară de atac pe vreunul din motivele limitativ prevăzute de

lege, recursul acestuia urmează a fi considerat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Constată nul recursul reclamantului P.V.F.

împotriva deciziei nr. 31 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.