ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1392/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român – A.N.R.P., obligarea acestuia la modificarea art. 1 al deciziei nr. 1517 din 14 decembrie 2007, titlu de plată sau la emiterea unei noi decizii, după caz, în sensul acordării de despăgubiri reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a terenului la data de 29 august 2008 și data plății efective și suma de 84.683,34 RON plătită cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii nr. 247/2005. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin decizia atacată se aduce o vătămare gravă dreptului de proprietate, prin neacordarea unor despăgubiri juste, la valoarea de circulație actuală a imobilului pentru care s-a dispus măsuri reparatorii prin echivalent.

A mai precizat că decizia nr. 1517 din 14 noiembrie 2007 i s-a comunicat la data de 24 septembrie 2008, la aproape un an de la emiterea acesteia. A mai arătat că prin decizia nr. 126 din 27 martie 2006 s-a emis titlul de despăgubire în cuantum de 84.683,24 RON, reprezentând valorile actualizate potrivit indicelui de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică, a titlurilor de valoare nominală emise la data de 30 iunie 2005, deși suma a fost remisă efectivă după trei ani de zile, respectiv la data de 23 septembrie 2008. Prin încheierea din data de 9 iulie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de P.N., ca neîntemeiată, reținând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 661 din 18 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P.N. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubire se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, care procedează la analizarea dosarelor și le transmite evaluatorului pe cele în care s-a respins cererea de restituire în natură.

A mai reținut instanța de fond că în baza raportului de evaluare Comisia va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, iar după acest moment persoana îndreptățită poate să-și exprime opțiune cu privire fie la plata în numerar, fie la emiterea unor titluri de conversie. În acest context juridic, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a avut obiecțiuni la dispoziția Primarului municipiului Pitești din 09 martie 2005 și nu a contestat nici decizia emisă de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor nr. 126 din 27 martie 2006, ce conține cuantumul despăgubirilor, document în baza căruia a fost emis titlul de plată contestat. A concluzionat prima instanță în sensul că nu există temei legal care să permită A.N.R.P.

– Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar să actualizeze sumele de bani stabilite prin deciziile emise de Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 9 decembrie 2008 a declarat recurs reclamantul P.N., care a invocat ca temei dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: - Încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2008 a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia și reluarea judecății de la data și de la actul procedural respectiv; - Sentința civilă nr. 661 din 18 februarie 2009 este casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ., fiind dată cu încălcarea art. 137 C. proc. civ., instanța de fond neanalizând și nesoluționând excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de către autoritatea pârâtă. Autoritatea publică pârâtă a depus întâmpinare, prin care au fost reluate susținerile privind fondul cauzei, fiind solicitată respingerea recursului. Recursul va fi respins pentru următoarele motive care vor fi prezentate în continuare. 1. În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii F.N. din 9 decembrie 2008, instanța de recurs reține că acesta este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile. Într-adevăr, prin încheierea respectivă a fost soluționată cererea de reexaminare formulată în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu privire la modul de stabilire a taxei de timbru.

Or, potrivit art. 18 alin. (3) din aceeași lege, încheierea prin care se soluționează o astfel de cerere de reexaminare este irevocabilă, ceea ce face ca, în raport cu dispozițiile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., recursul să fie inadmisibil. 2. În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 661 din 18 februarie 2009, instanța de recurs reține că acesta este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și motivat pe faptul că instanța de fond nu a soluționat excepția lipsei procedurii prealabile, ceea ce face ca recursul să nu fie fondat pe un interes procesul. Astfel, este adevărat că autoritatea publică intimată, prin întâmpinarea depusă la fond, a invocat, între altele, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către recurentul-reclamant, care a fost soluționată implicit, prin soluționarea fondului cauzei de instanța de fond, astfel că A.N.R.P.

este singura parte a litigiului dedus judecății care ar fi putut justifica un interes procesual în promovarea unui recurs fondat pe un asemenea motiv. Analizând soluția recurată și în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., instanța de recurs constată că nu există alte motive care, potrivit art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. să poată fi invocate și din oficiu, astfel că recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.N., împotriva sentinței civile nr. 661 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și a încheierii de ședință din 9 decembrie 2008 a aceleiași instanțe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.