ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2207/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 198 de la 15 februarie 2008, Tribunalul București, secția a ll-a penală, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.G.C. la o pedeapsă de 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) (teza a ll-a ), b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercitare drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 12 iulie 2007 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. Prin aceeași sentință, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen.

a fost condamnat inculpatul R.G. la o pedeapsă de 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ( teza a II-a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenția de la 15 septembrie 2007 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că în cauză nu există constituie de parte vătămată sau de parte civilă. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în noaptea de 11/12 iulie 2007, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice de către inculpatul T.G.C.

împreună cu inculpatul R.G. și victima S.M., inculpatul T.G.C. pe fondul unui conflict spontan, împreună cu numitul, inculpatul R.G., i-au aplicat victimei S.M. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, iar ulterior l-au lovit de mai multe ori în toate zonele corpului, provocându-i leziuni care au dus la decesul acestuia. Atât inculpații, cât și victima sunt persoane fără adăpost, care locuiesc în diverse canale sau adăposturi improvizate, câștigându-și existența din cerșit sau prin comiterea de infracțiuni. Locul comiterii faptei este situat pe un fost amplasament al unui centru comercial în cartierul Giulești, lângă Stadionul Giulești. Acolo este un teren betonat, iar în mijlocul acestuia se află o construcție de BCA, fără geamuri, în care de obicei dorm cei fără adăpost, atât pe timp de vară, dar și iarna.

în această construcție, care se află la destul de aproape de un bulevard important, după comiterea faptei cei doi l-au abandonat pe S.M., după ce l-au bătut pe rând, cu sălbăticie. Victima a fost lovită, atât cu pumnii și picioarele, dar și cu o coadă de mătură, găsită ruptă la locul faptei. Astfel, în seara de 11 iulie 2007, victima împreună cu martorul T.M. au cumpărat mai multe sticle de votcă și au început să bea. în jurul orelor 21,00 la baraca celor doi, au venit și inculpații T.G.C. și R.G., terminând toți patru băutura. Din declarațiile lui T.M., dar și din cele ale lui R.G. a rezultat faptul că victima a început să se certe cu inculpatul T.G.C., care îi reproșa că l-a bătut pe un prieten de-al lui.

Inculpatul T.G.C. i-a dat mai multe palme peste față lui S.M., fără ca acesta să riposteze, după care a început să îl lovească cu pumnii și picioarele peste toate zonele corpului. în acel moment, martorul T.M. s-a speriat și a plecat. Până la plecarea sa, după cum acesta a afirmat, inculpatul R.G. nu l-a lovit pe S.M. Audiat de către prima instanță la termenul de judecată din data de 21 decembrie 2007, inculpatul T.G.C. a recunoscut în parte infracțiunea pusă pe seama sa, arătând că în seara zilei de 11 iulie 2007, în jurul orelor 19,00, a lovit pe numitul S.M. cu o coadă de mătură de lemn ( ripostând la agresiunea acestuia din urmă ), de două ori pe spate și o dată în mâna stângă pentru ca apoi, numitul T.M.

să continue a lovi pe victimă cu pumnii și picioarele pentru ca apoi, atât numitul T.M., cât și victima să plece împreună spre stadionul Giulești. Inculpatul a mai arătat că dimineața în jurul orelor 5,00, a fost trezit de către numitul T.M., care i-a adus la cunoștință că S.M. decedase, inculpatul, menționând în mod expres că coinculpatul R.G. nu a lovit victima nici înainte și nici după ce el o lovise cu acea coadă de mătură. La rândul lui, inculpatul R.G. a negat faptul că ar fi lovit pe victimă, arătând că numai inculpatul T. a lovit pe victimă cu acea coadă de mătură de 2-3 ori, inculpatul, arătând că declarația dată în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă a fost sub influența băuturilor alcoolice.

Ambele declarații ale inculpaților sunt nesincere și au fost înlăturate pentru următoarele considerente: În primul rând, atât cu ocazia urmăririi penale, cât și la momentul audierii inculpaților de către judecător, aceștia au recunoscut infracțiunea pusă pe seama lor pentru ca, ulterior, cu ocazia cercetării judecătorești, în mod nejustificat, să revină asupra declarațiilor inițiale. Astfel, în declarația dată în fața procurorului, în prezența unui apărător din oficiu, la data de 12 iulie 2007, inculpatul T. a arătat că, după ce victima i-a adus injurii („lucru care l-a deranjat foarte mult") a luat o coadă de mătură cu care l-a lovit pe M. ( victima ) peste mâini și pe spate, „F." (inculpatul R.G.

) lovind și el victima cu aceeași coadă de mătură, declarație menținută și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, la data de 13 iulie 2007, unde se reiterează faptul că, pe fondul consumului excesiv de alcool, ambii inculpați au lovit pe victimă cu acea coadă de mătură. La rândul lui, inculpatul R.G. a declarat la data de 15 septembrie 2007, în fața procurorului, asistat de apărător (fila 60 d.u.p. ) că " inculpatul T. s-a apropiat de S. și a început să-l lovească cu pumnii și picioarele peste tot corpul cca. 15 minute", pentru ca apoi același inculpat să arate că și el a lovit victima cu pumnii și picioarele cea. 10 minute, după care s-a oprit pentru ca inculpatul T. să lovească victima cu o coadă de mătură până ce aceasta s-a rupt, să ia o altă coadă de mătură, să lovească din nou pe victimă, dar și aceasta s-a rupt, pentru ca apoi același inculpat să aducă de undeva de afară, un „par" lung de cea.

1,8 metri și gros de cea. 5 cm., moment în care inculpatul R. a ieșit din încăpere, declarație menținută și în fața judecătorului la momentul emiterii mandatului de arestare, iar susținerea, cu ocazia cercetării judecătorești, că la momentul celor două declarații, inculpatul ar fi fost în stare de ebrietate este de-a dreptul hilară ( greu de crezut că organele de poliție i-ar fi dat alcool inculpatului, iar acesta la mai bine de 20 de ore de la reținere, s-ar mai fi aflat în stare de ebrietate în fața judecătorului). Declarațiile celor doi inculpați au fost contrazise și de declarațiile martorilor audiați, atât cu ocazia urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești Astfel, în declarația dată, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața judecătorului, martorul R.R.

a declarat că în data de 12 iulie 2007, în jurul orelor 9,00, inculpatul T., i-a adus la cunoștință faptul că împreună cu o altă persoană, l-a omorât pe numitul „M.", martorul, arătând, de asemenea, faptul că numitul T.M., i-ar fi adus la cunoștință că cei doi inculpați au lovit cu o coadă de mătură pe victimă, T.M. nereușind să-i potolească pe cei doi, ba mai mult decât atât, inculpatul T., lovindu-l și pe el și amenințându-l cu moartea, acesta fiind nevoit să părăsească acea încăpere, în timp ce cei doi inculpați continuau să lovească pe victimă. La rândul lui, martorul ocular, T.M.

a declarat în fața procurorului la data de 12 iulie 2007, (cu ocazia cercetării judecătorești acest martor nu a putut fi audiat, având în vedere faptul că locuiește la o altă adresă necunoscută organelor de poliție, decât cea comunicată acestora la momentul audierii, aceeași situație privind și pe martorul M.D.P.) că l-a văzut pe inculpatul T. lovind pe victimă, moment în care martorul a părăsit acea încăpere nemaiavând cunoștință ce s-a întâmplat în continuare. Prin urmare, toate aceste declarații coroborate cu raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză (moartea victimei s-a produs prin lovire repetată cu corp dur și corp dur alungit cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză) a format convingerea primei instanțe că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii puse pe seama lor, care, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen.

(lovirea repetată a victimei, pe o perioadă mare de timp, cu o mare intensitate, în condițiile în care aceasta era lipsită practic de orice apărare, existând astfel, fără dubii, intenția de a omorî, aducerea acesteia în stare de inconștiență și lăsarea fără ajutor, neanunțând pe nimeni, lăsând-o practic să moară fără nicio remușcare). Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, inculpații R.G. și T.G.C. Apelantul inculpat R.G. a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., învederând că, deși se afla la locul faptei, în momentul producerii evenimentelor, el nu a lovit victima, având o atitudine de pasivitate. în subsidiar, inculpatul R.G.

a criticat sentința penală pentru greșita individualizare a pedepsei și a solicitat reducerea acesteia, ținându-se seama de circumstanțele reale a comiterii faptei, din care a rezultat că nu s-a urmărit suprimare vieții victimei, agresiunea fiind săvârșită pe fondul consumului excesiv de alcool, ceea ce a provocat o scădere accentuată a discernământului, celor implicați, în evenimentele respective. Apelantul inculpat T.G.C. a criticat sentința penală pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate și a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere comportarea sa sinceră în cursul procesului și împrejurările reale în care fapta a fost săvârșită, respectiv declanșarea conflictului pe fondul consumului de alcool, de către toți cei implicați, inclusiv victimă, care avea o îmbibație de 2,45 g %o.

Prin decizia penală nr. 78 de la 13 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 43771/3/2007 (dosar nr. intern 461/2008 ) au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.G. și T.G.C. împotriva sentinței penale nr. 198 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 43.771/3/2007. S-a computat prevenția inculpaților de la 12 iulie 2007 la zi pentru inculpatul T.G.C. și de la 15 septembrie 2007 la zi pentru inculpatul R.G. S-a menținut starea de arest a fiecărui inculpat. A fost obligat fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei reprezentând onorariul avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția celor doi inculpați. În fapt, a rezultat din probe, că, în seara zilei de 11 iulie 2007, numitul S.M. ( victima ) împreună cu martorul T.M. au cumpărat mai multe sticle de votcă și au început să bea. În jurul orelor 21,00 , la baraca celor doi, au venit și inculpații T.G.C. și R.G., băutura fiind băută de toți. La un moment dat, victima S.M. a început să se certe cu inculpatul T.G.C., care îi reproșa că l-a bătut pe un prieten de-al lui. Inculpatul T.G.C. i-a dat mai multe palme peste față lui S.M., fără ca acesta să riposteze, după care a încercat să îl lovească cu pumnii și picioarele peste toate zonele corpului.

Martorul T.M. s-a speriat și a plecat. Până la plecarea acestui martor, inculpatul R.G. nu l-a lovit pe S.M. În continuare, inculpatul T.G.C. a luat o coadă de mătură și a lovit victima. După aproximativ 15 minute de bătaie, coada de mătură s-a rupt, însă inculpatul T.G.C. a luat o altă coadă de mătură și a continuat să lovească victima, până când și aceasta s-a rupt, moment în care a ieșit din baracă să caute un alt obiect cu care să îl lovească. În acest timp, victima a fost bătută cu pumnii și picioarele de către inculpatul R.G. timp de câteva minute, după care, inculpatul T.G.C. s-a întors de afară cu un par mai lung, cu dimensiunea de aproximativ 5 cm., cu care a continuat să-l lovească pe S.M.

Văzând că victima nu mai mișcă, cei doi inculpați au plecat, lăsându-l pe S.M. plin de sânge în baracă. Victima a fost în imposibilitate de a chema ajutor și a încercat să își înfășoare rănile de la mâini cu ce a avut la îndemână, însă în cursul nopții a decedat. Din expertiza medico-legală a rezultat că moartea numitului S.M. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie, consecința unui politraumatism cu hemoragie meningee, fractură de os maxilar și arcadă zigomatică dreaptă, fracturi costale hemitoracic bilateral, dilacerare hepatică cu hemoperitoneu, multiple echimoze cu hematoame din sânge lichid în părțile moi subiacente echimozelor. Această stare de fapt a rezultat din actele depuse la dosar, procesul-verbal de cercetare la fața locului, cât și din declarațiile martorilor M.D.P., T.M., E.A.

și R.R., precum și din declarațiile celor doi inculpați. Inculpatul T.G.C. a recunoscut faptele în faza de urmărire penală, astfel cum au fost descrise mai sus, menționând că victima a fost lovită de el și de F. ( inculpatul R.G.). în declarația dată la instanță, inculpatul T.G.C. și-a modificat declarație, în sensul că inculpatul R.G. nu ar fi lovit-o pe victimă. Inculpatul R.G. a recunoscut, în faza de urmărire penală, că a lovit-o de mai multe ori pe victimă, însă, în fața instanței de fond a negat implicarea sa în conflict. Modificarea declarațiilor date în faza de urmărire penală, de către cei doi inculpați au fost înlăturate de prima instanță, ca fiind nesincere și în vădită contradicție cu celelalte probe din dosar.

De altfel, în fața instanței de apel, în subsidiar, inculpatul R.G. a solicitat reducerea pedepsei care i-a fost aplicată, deoarece faptele au fost săvârșite în condițiile în care discernământul era diminuat urmare consumului excesiv de alcool, iar prin loviturile aplicate victimei nu s-ar fi urmărit suprimarea vieții, ci doar aplicarea unei corecții. Actele comise de cei doi inculpați au fost just încadrate juridic în infracțiunea de omor deosebit de grav (prin cruzimi) prevăzută de art. 174-176 lit. a) C. pen., în raport de declarațiile din dosar și de raportul de expertiză medico-legală, rezultând lovirea repetată a victimei, pe o perioadă mare de timp, cu o mare intensitate, victima fiind lipsită de orice apărare și după ce a fost adusă în stare de inconștiență, a fost lăsată practic să moară, evidențiindu-se, în acest mod, intenția de a suprima viața victimei.

Individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, de câte 20 ani închisoare, s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social concret al infracțiunii de omor deosebit de grav, comisă de inculpați, de împrejurările reale ale săvârșirii faptei (lovituri multiple, de mare intensitate, aducerea victimei în stare de inconștiență și abandonarea acesteia fără niciun ajutor, starea de ebrietate) și de circumstanțele personale, ambii inculpați fiind nesinceri în cursul procesului. S-a reținut corect starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul T.G.C. Pedeapsa de câte 20 ani închisoare (limita medie a pedepselor prevăzute de lege pentru asemenea infracțiuni) este aptă să realizeze scopul preventiv-educativ prevăzute de art. 52 C. pen., astfel încât nu s-a impus reducerea acestei pedepse.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.G. și T.G.C.. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri inculpatul T.G.C., criticând-o, arătând în scris motivele și inculpatul R.G., acesta din urmă fără a arăta în scris motivele. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul inculpat a arătat că a recunoscut partea sa de vinovăție, deoarece a fost și vina sa că l-a lovit pe partea vătămată, însă s-au despărțit, deplasându-se fiecare la locuința sa, de decesul victimei a aflat a doua zi, după mai bine de 12-15 ore de la conflictul lor, a solicitat extinderea cercetărilor împotriva numitului T.M., a se face reconstituirea și confruntarea cu acesta la prezentarea materialului, dar nu s-a luat în considerare.

La termenul de judecată de la 24 aprilie 2008 s-a luat în examinare din oficiu, verificarea legalității detenției preventive a inculpaților T.G.C. și R.G., ce a fost pusă în discuția părților, după care, Înalta Curte, în baza art. 300 2 și a art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților T.G.C. și R.G., măsură pe care a menținut-o, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. În considerentele încheierii, instanța de recurs a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, având în vedere să subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și care impun în continuare privarea de libertate, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată, aflată la fila 15 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 22 mai 2008, Înalta Curte, apreciind că în cauză există interese contrare între cei doi recurenți inculpați, în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru recurentul inculpat T.G.C. a acordat termen la 19 iunie 2008. La același termen de judecată a fost depus la dosarul cauzei un memoriu formulat de recurentul inculpat T.G.C., datat 22 mai 2008, în care acesta a reiterat faptul că și-a recunoscut partea sa de vinovăție, precum că l-a lovit cu un lemn sau o coadă de mătură o dată în spate și de două ori în mâna stângă, după care în timpul conflictului T.M. a intervenit tot prin câteva lovituri pe care Ie-a aplicat victimei, S.M., încetând conflictul, partea vătămată a plecat cu numitul T.M.

traversând Calea Giulești spre Podul Grant, neștiind unde s-au deplasat. În acel moment, s-a deplasat cu ceilalți colegi la locul unde se afla numitul R.G., au luat o sticlă de vin, au consumat cu toții la un loc, după care s-au culcat, iar dimineață, în jurul orelor 5,30-6,00 a sosit martorul T.M. la locul unde el dormea pe canapea, l-a sculat di somn, după care i-a spus că partea vătămată S.M. a decedat, a stat de vorbă cu acesta, aproximativ 30 minute, după care acesta a plecat, iar el a rămas pe loc, s-au deplasat apoi cu toții la un bar, după care martorul R.R. a venit la el și i-a spus că numitul T.M. a spus că T.G.C. l-a omorât pe S.M. Recurentul inculpat a mai menționat că i-a explicat martorului R.R.

că a avut un conflict cu partea vătămată S.M. și că l-a lovit cu o zi înainte, dar după ce s-au despărțit numitul T.M. a plecat împreună cu partea vătămată S.M., ulterior numitul T.M. a fost și la martorul M.D.P., iar ulterior amândoi s-au dus la poliție, a fost condus la Secția 20 Poliție, că a solicitat reconstituirea și confruntarea cu martorii dar nu s-a luat în considerare, că a formulat un denunț împotriva numitului T.M. La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat R.G. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond, în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen., arătând că inculpatul nu este vinovat de comiterea faptei, pentru că acesta, deși se afla la fața locului, nu a lovit victima, iar în subsidiar, redozarea pedepsei, având în vedere modul în care inculpatul a participat la comiterea faptei, este o persoană fără adăpost, a săvârșit fapta pe fondul consumului de băuturi alcoolice, iar incidentul a avut caracter spontan. Apărătorul recurentului inculpat T.G.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și pe fond, în rejudecare redozarea pedepsei, deoarece inculpatul are aceeași poziție procesuală ca și la apel și că solicită reaprecierea probelor, având în vedere împrejurarea că a recunoscut fapta și că o regretă, adăugând că pedeapsa de 20 de ani închisoare este prea severă.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor declarate de inculpați, precum și pozițiile acestora, din ultimul cuvânt, recurentul inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursurile declarate de inculpații T.G.C. și R.G. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., pentru inculpatul T.G.C. și cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. pentru inculpatul R.G., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanței, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpaților T.G.C.

și R.G. în săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav pentru care au fost trimiși în judecată ambii inculpați și cu aplicarea stării de recidivă postexecutorie numai pentru inculpatul T.G.C., în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților T.G.C.

și R.G., care în noaptea de 11/12 iulie 2007, pe fondul consumului de alcool i-au aplicat mai multe lovituri victimei S.M., respectiv inculpatul T.G.C., lovindu-l inițial cu palmele peste față, apoi cu pumnii și picioarele peste toate zonele corpului, cu o coadă de mătură, aproximativ 15 minute, după care aceasta s-a rupt, din nou cu o altă coadă de mătură, până când și aceasta s-a rupt, apoi cu un par mai lung respectiv de 1,8 metri și gros de 5 cm., iar inculpatul R.G., lovindu-l cu palmele și picioarele, timp de câteva minute, în perioada când inculpatul T.G.C.

era plecat după par, fără a i se acorda ulterior victimei niciun ajutor, acesta decedând, moartea fiind violentă datorată șocului traumatic și hemoragie consecința unui politraumatism cu hemoragie meningee, fractură de os maxilar și arcada zigomatica dreaptă, fracturi costale hemitoracic bilateral, dilacerare hepatică cu hemoperitoneu, multiple echimoze cu hematoame din sânge lichid în părțile moi subiacente echimozelor, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., comisă de inculpatul T.G.C. și omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen.

, săvârșită de inculpatul R.G. Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului de la 12 iulie 2007 întocmit de procurorul criminalist (filele 11-14 dosarul parchetului) cu raportul medico-legal de necropsie al victimei S.M. ( filele 20-22 dosarul parchetului), cu rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice privind pe inculpatul T.G.C. (filele 23-24 dosarul parchetului) și privind pe inculpatul R.G. (filele 25-26 dosarul parchetului ), cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 77201 din 11 septembrie 2007 privind analizele serologice de pe mai multe obiecte (filele 28-33 dosarul parchetului), cu declarațiile inculpaților R.G.

(filele 60-62 dosarul parchetului, fila 67 dată cu ocazia propunerii de arestare preventivă în dosarul nr. 30934/3/2007 al Tribunalului București, secția I penală, fila 16 dosarul tribunalului și fila 13 dosarul curții de apel), T.G.C. (fila 75 dosarul parchetului, declarație dată în dosarul nr. 25588/3/2007 la Tribunalul București, secția a II-a penală cu ocazia propunerii de arestare preventivă, filele 126-127; 133-134 dosarul parchetului, filele 14-15 dosarul tribunalului și fila 12 dosarul curții de apel), planșele foto cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, privind decesul numitului S.M., al cărui cadavru a fost găsit într-o construcție dezafectată, pe un teren viran din sector 6 ( filele 82-124 dosarul parchetului), cu declarațiile martorilor M.D.P.( filele 135-138 dosarul parchetului ), T.M.

( filele 139-140 dosarul parchetului ), R.R. ( fila 141 dosarul parchetului și filele 56-57 dosarul tribunalului), E.A.I. (fila 142 dosarul parchetului și filele 54-55 dosarul tribunalului), cu procesul-verbal întocmit de organele de poliție (fila 140 dosarul parchetului) din care rezultă modalitatea comiterii faptelor de către inculpați, contribuția concretă a acestora, aceștia având reprezentarea rezultatului letal al faptelor comise și urmărind producere sa, lăsând victima în stare de inconștiență, fără ajutor, nu au anunțat pe nimeni, lăsând-o practic să moară. Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a constatat că prima instanță a înlăturat declarațiile date de inculpați, în cursul cercetării judecătorești, apreciindu-le nesincere și în vădită contradicție cu celelalte probe din dosar.

Totodată, în mod judicios instanța de apel a reținut că vinovăția ambilor inculpați a rezultat din declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale, inculpatul T.G.C., recunoscând faptele, menționând că victima a fost lovită de el și de F. ( inculpatul R.G. ), iar inculpatul R.G. a recunoscut că a lovit victima de mai multe ori, declarații care se coroborează cu declarațiile martorilor M.D.P., T.M., E.A. și R.R. Înalta Curte, în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă administrate constată că în mod corect s-a stabilit de către instanța de apel vinovăția inculpaților T.G. și R.G. în săvârșirea de către fiecare a infracțiunii de omor deosebit de grav, în raport cu împrejurările faptice reținute.

Astfel, martorul T.M. în declarația dată în cursul urmăririi penale a arătat că"...C. era băut și la un moment dat s-a apucat să se certe cu M., cei doi fiind de mai mult timp supărați unul pe celălalt. Certându-se rău, C. l-a lovit cu palma pe M., l-a lovit cu palma peste față de mai multe ori...Cred că l-a lovit de circa cinci ori cu palma peste față; eu m-am speriat și am plecat de acolo deoarece nu vroiam să fiu și eu bătut, l-am lăsat la acea construcție pe C., bătându-l pe M. și pe F… " Martorul R.R. în declarația dată în cursul urmăririi penale a menționat că „...M. mi-a spus că C. l-a omorât pe un alt boschetar, dar nu a spus pe cine. A băut o votcă și a plecat. După un sfert de oră a apărut acest C. care a luat de 10.000 lei votcă.

L-am întrebat de ce e supărat și mi-a spus că l-a omorât pe unul M.I. moldoveanul. Nu mi-a spus cum l-a omorât. Mi-a spus că l-a bătut până la omorât. L-am întrebat dacă mai respiră și el a zis că e mort. A plecat din bar, patronul m-a trimis să iau țigări și mergând l-am prins din urmă. Atunci l-a mai întrebat ce s-a întâmplat și mi-a spus că e mort, dar că o să-l tragă după el și pe M… ". Același martor în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță a precizat că „Arăt că în dimineața zilei de 12 iulie 2007 în jurul orelor 9,00 mă aflam la o cârciumă în apropierea secției 20 Poliție, iar la un moment dat a venit inculpatul T. și mi-a spus mie și barmanului „C.C.T.", că l-a omorât pe M., împreună cu o altă persoană.

A sosit apoi la locul unde eram T.M. și M.P., însoțiți de un inspector de poliție, m-au luat și pe mine și am mers împreună la numitul Marin, unchiul victimei, pentru a-i anunța moartea acesteia. Cunosc de la martorul T.M. că C. și F. (inculpații T. și R. ) l-au lovit cu o coadă de mătură pe S.M. (victima), M. nereușind să-i potolească pe cei doi, ba mai mult inculpatul T. l-a lovit și pe el, amenințându-l cu moartea, acesta din urmă fiind nevoit să părăsească acea construcție, inculpații rămânând și continuând să agreseze victima. Nu am fost la locul faptei a doua zi, pe 12, împreună cu M. și implicit, nu l-am văzut pe decedat. Arăt că în momentul în care T. a venit la bar și mi-a spus că l-a omorât pe M., nu era beat, ci doar „îndârjit". Primul a sosit M., care mi-a povestit că inculpatul T. și cu un alt băiat, pe care nu-l cunoaștem, au bătut victima și chiar pe el și apoi a sosit inculpatul T. Arăt că martorul T.M.

nu era băut." Martorul E.A.I. în declarația dată în cursul urmăririi penale a arătat că „..în seara de 11 iulie 2007 , în jurul orei 20,00 fiind la poartă am văzut că se îndreptau spre clădirea mai sus menționată, toți în stare de ebrietate și au pătruns în interiorul clădirii. Dintre toți am recunoscut pe unul M.B. După lăsarea întunericului am auzit țipete și gălăgie până noaptea târziu, respectiv ora 23-24, când s-au potolit. Dimineața 12 iulie 2007 orele 7 una din persoanele respective l-am auzit când a țipat la ceilalți, spunându-le bă a murit acesta.

Auzind acest lucru m-am speriat și am intrat în curte până au sosit organele de poliție." Același martor în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță a menționat că „ Arăt că în seara zilei de 11 iulie 2007 la orele 20,00 l-am văzut pe inculpatul T. împreună cu victima îndreptându-se spre acea construcție părăsită, unde locuiau de regulă, pentru ca apoi să treacă spre aceeași construcție alți doi băieți, aceștia consumând în mod regulat băuturi alcoolice și făcând scanda. Am auzit până târziu țipete și gălăgie și apoi pe la 23:00-24:00 respectivii să se potolească. în dimineața zilei de 12 iulie 2007 orele 07:00, unul dintre cei care locuiau în acea clădire a țipat la ceilalți spunându-le: „Bă, a murit ăsta", eu auzind această expresie, m-am speriat și am intrat în curte până au sosit organele de poliție.

Arăt că în acea clădire dormeau 2-3 băieți, ceilalți având alte adăposturi. Arăt că cel care a țipat anunțând moartea lui S. este T.M., el fiind cel care a anunțat și organele de poliție. Momentul exact al țipătului era anterior orelor 07:00, fiind întuneric...". În declarația dată în fața procurorului și în prezența apărătorului, inculpatul T.G.C. a arătat că „în ziua de 11 iulie 2007, în jurul orelor 12,00-13,00 în parcul situat lângă benzinăria MOLL, eu împreună cu M.I., M., F. și E., am început să consumăm băuturi alcoolice. După ce am băut toți, circa 3 litri de votcă, în jurul orele 19,00-20,00, M.I. a devenit violent, în sensul că, a început să ne înjure, cele mai multe înjurături adresându-mi-le mie.

Acest lucru m-a deranjat foarte mult, motiv pentru care am luat o coadă de mătură, cu care am lovit pe M.I. peste mâini și pe spate. F. l-a lovit și el pe M.I. cu aceeași coadă de mătură. M., văzând că scandalul se amplifică l-a luat pe M.I. și au plecat într-o direcție necunoscută. Eu am continuat să beau cu prietenii mei, până seara târziu când am adormit lângă ghena de gunoi, a unui bloc situat lângă Podul Grant. Pot conduce organele de poliție, la locurile unde l-am bătut pe M.I. și unde am dormit peste noapte. în cursul dimineții de astăzi, în jurul orei 5,00 la ghena unde dormeam a venit M. și mi-a spus că „a murit M.I.". Nu l-am întrebat alte amănunte legate de moartea lui M.I., iar M., în continuare, a plecat spre un bar amplasat lângă Secția 20 Poliție.

„La S.". Am plecat și eu în zona respectivă, la un bar situat în fața Secției 20 Poliție de unde am și fost invitat să merg în sediu, de către doi polițiști pentru a clarifica împrejurările în care a decedat M.I… Nu a fost vorba despre vreun conflict preexistent, ci totul a fost spontan, fiind generat de violența verbală a lui M.I… ". În declarația dată în fața procurorului, în prezența apărătorului, inculpatul R.G. zis F. a arătat că „...în seara zilei de 11 iulie 2007, în jurul orelor 18,00, eu și T. am mers la adăpostul lui M.I. și M. Acesta aveau circa 4 sticle din plastic, cu votcă, băutură pe care am consumat-o până în jurul orelor 00,00. în jurul acestei ore, fiind beți, T.G.C. i-a reproșat lui S.M.

faptul că l-a agresat pe ui alt individ fără locuință, pe nume R.E. Din acest motiv, între ei a izbucnit cearta. T. s-a apropiat de S. și a început să-l lovească u pumnii și picioarele peste tot corpul, timp de circa 15 minute. După aceasta, m-am apropiat și eu li timp de circa 10 minute l-am lovit pe S.M. cu pumnii și picioarele, fără să vizez vreo anume parte a corpului. După ce m-am oprit, T. a luat o coadă de mătură cu care a început să-l lovească pe S.M., până aceasta s-a rupt. S-a înarmat cu o altă coadă de mătură cu care a lovit în continuare, dar și aceasta s-a rupt. Atunci T. a ieșit din adăpost și de undeva din exterior a adus un par lung de circa 1,8 metri și gros de vreo 5 cm. În acest moment eu am ieșit din adăpost și am plecat la adăpostul meu și al lui T… Astăzi, am hotărât să mă predau, deoarece sunt conștient de fapta pe care am făcut-o și regret sincer comiterea acesteia.

Nu am fost niciodată internat în vreo unitate psihiatrică." În procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 12 iulie 2007 de procurorul criminalist se menționează că „Ajunși la fața locului am constatat că locul producerii faptei este situat într-o baracă aflată în mijlocul unei platforme betonate de pe Calea Giulești pe locul unde a fost un en-gros, în prezent dezafectat. Construcția respectivă este cunoscută în zonă pentru faptul că este folosită de oamenii fără adăpost pentru a locui... 1 Tot în fața ușii de intrare la 3 metri a fost găsită o mătură căreia îi lipsește coada. în interior, în colțul opus geamului se află cadavrul unui bărbat, printre alte lucruri.

Lângă cadavru a fost găsită o care marcată cu cifra 2, agățată pe perete o sacoșă de plastic maro identificată cu cifra 3, iar în spatele cadavrului pe o pătură maro a fost găsită o sticlă verde identificată cu cifra 4… în colțul opus ușii metalice au fost identificate mai multe bucăți de lemn dintre care unul pare a fi o coadă de mătură marcate cu cifra 5 și 6. Cu cifra 7 și 8 au fost marcate alte bucăți de lemn ce par de asemenea, bucăți de cozi de mătură. Lângă mâna stângă a cadavrului este găsită o altă bucată de lemn care prezintă urme brun roșcat ce par a fi de sânge, identificată cu cifra 9. Pe salteaua gri a fost găsită o pungă de plastic identificată cu cifra 10, iar cu numărul 12 a fost marcată o sticlă având inscripția „ALLURE". Cadavrul este în poziția decubit lateral-stânga prezintă rigiditate generalizată și are un tricou înfășurat în jurul antebrațului stâng.

Este îmbrăcat într-un tricou de culoare roșie și pantaloni negri, desculț. La examinarea făcută de medicul legist prezintă excoriații și plăgi superficiale pe fața antebrațului stâng și în treimea inferioară a acestuia. O echimoză circulară centrată de excoriația în treimea superioară a antebrațului. La nivelul degetelor 3,4,5 stânga pe fața dorsală prezintă câte o plagă excoriată. Pe brațul stâng în treime inferioară prezintă o plagă arcuită de 1 cm. în treimea medie a brațului o dungă echimotică cu centru palid. La degetul 2 de la mâna dreaptă plagă superficială delabremdă. Pe antebrațul drept, fața cubitală, treimea inferioară, plagă profundă cu margini netede, 3,5 cm. și unghiuri ascuțite.

Pe brațul drept, anterolateral dungi echimotice cu centru palid și margini paralele între 4-6 cm. lungime și 2,5 cm. lățime. Pe brațul drept posterior multiple placarde excoriate. în partea dreaptă a toracelui lateral și posterior multiple placarde escoriate. La nivelul hemitoracelui drept crepități subcutanate și osoase. La nivelul hemitoracelui stâng, lateral, multiple dungi echimotice cu centru palid. La nivelul șoldului și fesei stângi multiple dungi echimotice cu centru palid. La nivelul gambei stângi, anterior plagă 0,8/1 cm. pe fond echimozat. La nivelul coapsei drept multiple dungi echimotice, iar la nivelul gambei drepte lateral și posterior, de asemenea, dungi echimotice și o escoriație.

Toate acestea au caracteristici ca fiind recente. Urechea dreaptă pavilion, plagă plesnită ce merge până în conductul auditiv extern, plagă cu margini anfractuoase. In jurul urechii drepte, multiple placarde excoriate cu hematoame. Pe obrazul drept două excoriații profunde. Orbitopalpebral drept, echimoză cu tumefacții. Frontal stânga placardă excoriată pe fond tumefiat. Frontal dreapta două placarde excoriate una cu înfundare în tăblia osoasă. Concluzia medicului legist este că victima prezintă un politraumatism cranio-facial,toracic și de membre survenit cu 1-2 ore înaintea morții prin agresiune și lovire cu corpuri dure...". În raportul medico-legal de necropsie al victimei S.M. cu nr. A 3/1010/2007 de la 13 noiembrie 2007 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" București s concluzionează că „ Moartea bărbatului neidentificat de circa 38 ani ( S.M.) găsit decedat într-un imobil dezafectat din sector 6, a fost violentă.

Ea s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecința unui politraumatism cu hemoragie meningee, fractură de os maxilar și arcadă zigomatică dreapta, fracturi costale hemitoracic bilateral, dilacerare hepatică cu hemoperitoneu, multiple echimoze cu hematoame din sânge lichid în părțile moi subiacente echimozelor. Leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au produs prin lovire repetată cu corp dur și corp dur alungit cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză. Decesul poate data din 11/12 iulie 2007. Sângele recoltat este de grup „A" au aglutinină beta distrusă (Buletin nr. 772 din 23 iulie 2007) și conține 2,45 g %o alcool etilic (Buletin nr. 734/c ). Mijloacele de probă mai sus arătate au dovedit contribuția și în consecință vinovăția inculpaților T.G.C.

și R.G. la comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, din modalitatea săvârșirii acesteia, rezultând că inculpații au produs victimei S.M. multiple și grave leziuni, după care, fără să-i acorde vreun ajutor, au abandonat-o, lăsând-o să moară, așa încât aceștia au dovedit ferocitate, iar victima a fost supusă unor suferințe prelungite în timp. În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate reține critica apărătorul recurentului inculpat R.G., referitoare la nevinovăția inculpatului în săvârșirea faptei, deoarece din materialul probator administrat și din al cărui conținut au fost evidențiate în mod expres mijloacele mai sus arătate a fost dovedită contribuția inculpatului și în consecință vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii reținute.

Astfel, Înalta Curte consideră că între percepția materialului probator administrat în cauză, de către instanța de apel și soluția pronunțată de aceasta există o deplină concordanță, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici criticile ambilor recurenți inculpați, prin apărători, referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate acestora, solicitând reducerea pedepselor aplicate, deoarece a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret foarte ridicat al faptelor comise, agravat de circumstanțele în care acestea au fost săvârșite, de contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, de multitudinea loviturilor aplicate, de intensitatea acestora, chiar de varietatea obiectelor folosite, precum și cu pumnii și picioarele, pe fondul consumului de alcool, aceasta fiind o circumstanță agravantă, în condițiile în care rapoartele de expertiză psihiatrice efectuate ambilor inculpați evidențiază discernământul păstrat în raport cu faptele comise, valoarea socială fundamentală atinsă, respectiv viața omului, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, care au avut o atitudine nesinceră în fața instanțelor cu privire la comiterea faptelor, inculpatul T.G.C.

este recidivist postexecutoriu, așa cum rezultă din fișa de cazier, aflată la fila 128 dosarul parchetului, iar inculpatul R.G. este cunoscut cu antecedente penale, potrivit fișei de cazier, aflată la 129-132 dosarul parchetului, ambii dovedind perseverență infracțională, nu au ocupație. Astfel, pedepsele aplicate inculpaților, de câte 20 de ani închisoare, al căror cuantum a fost orientat către maximul special, cu executare în regim de detenție, s-a considerat în mod just că sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor coercitiv, de exemplaritate, dar și educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

Totodată, Înalta Curte consideră că în modul în care au fost stabilite pedepsele aplicate inculpaților, au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, acestea reflectând și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilurile socio-morale și de personalitate ale inculpaților, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele. De asemenea, verificând hotărârea atacată nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați T.G.C. și R.G. împotriva deciziei penale nr. 78 din 13 martie a Curții de Apel București, secția I penală. Se va deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați, durata reținerii și arestării preventive astfel: pentru recurentul inculpat T.G.C. de la 12 iulie 2007 la 19 iunie 2008, iar pentru recurentul inculpat R.G. de la 15 septembrie 2007 la 19 iunie 2008. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenții inculpați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați T.G.C. și R.G. împotriva deciziei penale nr. 78 din 13 martie a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați, durata reținerii și arestării preventive astfel: pentru recurentul inculpat T.G.C. de la 12 iulie 2007 la 19 iunie 2008, iar pentru recurentul inculpat R.G. de la 15 septembrie 2007 la 19 iunie 2008. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 iunie 2008.