ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2207/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2207/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 de la 15

februarie 2008, Tribunalul București, secția a ll-a penală, în baza art. 174

raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a

fost condamnat inculpatul T.G.C. la o pedeapsă de 20 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71-64 lit. a) (teza a ll-a ), b) C. pen.

S-a

interzis inculpatului exercitare drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

(teza a II-a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea

pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

prevenția de la 12 iulie 2007 la zi și s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

Prin aceeași sentință, în baza art. 174

raportat la art. 176 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.G. la o

pedeapsă de 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) (teza a II-a), b)

C. pen.

S-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ( teza a II-a), b) C. pen., pe o

durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, prevenția de la

15 septembrie

2007 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că în cauză nu există

constituie de parte vătămată sau de parte civilă.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că în noaptea de 11/12 iulie 2007, pe fondul

consumului excesiv de

băuturi

alcoolice de către inculpatul T.G.C. împreună cu

inculpatul R.G. și victima S.M., inculpatul T.G.C.

pe fondul

unui conflict spontan, împreună cu numitul, inculpatul R.G., i-au aplicat

victimei S.M. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, iar ulterior l-au

lovit de mai multe ori în toate zonele corpului, provocându-i leziuni care au

dus la decesul acestuia.

Atât inculpații, cât și victima sunt

persoane fără adăpost, care locuiesc în diverse canale sau adăposturi

improvizate, câștigându-și existența din cerșit sau prin comiterea de

infracțiuni.

Locul comiterii faptei este situat pe

un fost amplasament al unui centru comercial în cartierul Giulești, lângă

Stadionul Giulești. Acolo este un teren betonat, iar în mijlocul acestuia se

află o construcție de BCA, fără geamuri, în care de obicei dorm cei fără

adăpost, atât pe timp de vară, dar și iarna. în această construcție, care se

află la destul de aproape de un bulevard important, după comiterea faptei cei

doi l-au abandonat pe S.M., după ce l-au bătut pe rând, cu sălbăticie.

Victima a fost lovită, atât cu pumnii

și picioarele, dar și cu o coadă de mătură, găsită ruptă la locul faptei.

Astfel, în seara de 11 iulie 2007,

victima împreună cu martorul T.M. au cumpărat mai multe sticle de votcă și au

început să bea. în jurul orelor 21,00 la baraca celor doi, au venit și

inculpații T.G.C. și R.G., terminând toți patru băutura. Din declarațiile lui T.M.,

dar și din cele ale lui R.G. a rezultat faptul că victima a început să se certe

cu inculpatul T.G.C., care îi reproșa că l-a bătut pe un prieten de-al lui.

Inculpatul T.G.C. i-a dat mai multe palme peste

față lui S.M., fără ca acesta să riposteze, după care a început să îl

lovească

cu pumnii și picioarele peste toate zonele corpului. în acel

moment, martorul T.M. s-a speriat și a plecat.

Până la plecarea

sa, după cum acesta a afirmat, inculpatul R.G. nu l-a

lovit pe S.M.

Audiat de către prima instanță la termenul de

judecată din data de 21 decembrie 2007, inculpatul T.G.C. a recunoscut în parte

infracțiunea pusă pe seama sa, arătând că în seara zilei de 11 iulie 2007, în

jurul orelor 19,00, a lovit pe numitul S.M. cu o coadă de mătură de lemn (

ripostând la agresiunea acestuia din urmă ), de două ori pe

spate și o dată în mâna stângă pentru ca apoi,

numitul T.M. să

continue a lovi pe victimă cu pumnii și picioarele

pentru ca apoi, atât numitul T.M., cât și victima să plece împreună spre

stadionul Giulești. Inculpatul a mai arătat că dimineața în jurul orelor 5,00,

a fost trezit de către numitul T.M., care i-a adus la cunoștință că S.M.

decedase, inculpatul, menționând în mod expres că coinculpatul R.G. nu a lovit

victima nici înainte și nici după ce el o lovise cu acea coadă de mătură.

La rândul lui, inculpatul R.G. a negat faptul

că ar fi

lovit pe victimă, arătând că numai

inculpatul T. a lovit pe victimă cu

acea coadă de mătură de 2-3 ori,

inculpatul, arătând că declarația dată în

fața

judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă a

fost

sub influența băuturilor alcoolice.

Ambele

declarații ale inculpaților sunt nesincere și au fost înlăturate

pentru următoarele considerente:

În primul rând, atât cu ocazia

urmăririi penale, cât și la momentul audierii inculpaților de către judecător,

aceștia au recunoscut infracțiunea pusă pe seama lor pentru ca, ulterior, cu

ocazia cercetării judecătorești, în mod nejustificat, să revină asupra

declarațiilor inițiale.

Astfel, în declarația dată în fața

procurorului, în prezența unui apărător din oficiu, la data de 12 iulie 2007,

inculpatul T. a arătat că, după ce victima i-a adus injurii („lucru care l-a

deranjat foarte mult") a

luat o coadă

de mătură cu care l-a lovit pe M. ( victima ) peste mâini și

pe spate, „F."

(inculpatul R.G. ) lovind și el victima cu aceeași coadă de mătură, declarație

menținută și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, la data

de 13 iulie 2007, unde se reiterează faptul că, pe fondul consumului excesiv de

alcool, ambii inculpați au lovit pe victimă cu acea coadă de mătură.

La rândul lui, inculpatul R.G. a

declarat la data de 15 septembrie 2007, în fața procurorului, asistat de

apărător (fila 60 d.u.p. ) că " inculpatul T. s-a apropiat de S. și a

început să-l lovească cu pumnii și picioarele peste tot corpul cca. 15

minute", pentru ca apoi același inculpat să arate că și el a lovit victima

cu pumnii și picioarele cea. 10 minute, după care s-a oprit pentru ca

inculpatul T. să lovească

victima cu o

coadă de mătură până ce aceasta s-a rupt, să ia o altă coadă

de mătură,

să lovească din nou pe victimă, dar și aceasta s-a rupt, pentru ca apoi același

inculpat să aducă de undeva de afară, un „par" lung de cea. 1,8 metri și

gros de cea. 5 cm., moment în care inculpatul R. a ieșit din încăpere,

declarație menținută și în fața judecătorului la momentul emiterii mandatului

de arestare, iar susținerea, cu ocazia cercetării judecătorești, că la momentul

celor două declarații, inculpatul ar fi fost în stare de ebrietate este de-a

dreptul hilară ( greu de crezut că organele de poliție i-ar fi dat alcool

inculpatului, iar acesta la mai bine de 20 de ore de la reținere, s-ar mai fi

aflat în stare de ebrietate în fața judecătorului).

Declarațiile celor doi inculpați au

fost contrazise și de declarațiile martorilor audiați, atât cu ocazia urmăririi

penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești

Astfel, în declarația dată, atât în

fața organelor de urmărire penală, cât și în fața judecătorului, martorul R.R.

a declarat că în data de 12 iulie 2007, în jurul orelor 9,00, inculpatul T.,

i-a adus la cunoștință faptul că împreună cu o altă persoană, l-a omorât pe

numitul „M.", martorul, arătând, de asemenea, faptul că numitul T.M., i-ar

fi adus la cunoștință că cei doi inculpați au lovit cu o coadă de mătură pe

victimă, T.M. nereușind să-i potolească pe cei doi, ba mai mult decât atât,

inculpatul T., lovindu-l și pe el și amenințându-l cu moartea, acesta fiind

nevoit să părăsească acea încăpere, în timp ce cei doi inculpați continuau să

lovească pe victimă.

La rândul lui, martorul ocular, T.M. a

declarat în fața procurorului la data de 12 iulie 2007, (cu ocazia cercetării

judecătorești acest martor nu a putut fi audiat, având în vedere faptul că

locuiește la o altă adresă necunoscută organelor de poliție, decât cea

comunicată acestora la momentul audierii, aceeași situație privind și pe

martorul M.D.P.) că l-a văzut pe inculpatul T. lovind pe victimă, moment în

care martorul a părăsit acea încăpere nemaiavând cunoștință ce s-a întâmplat în

continuare.

Prin urmare, toate aceste declarații

coroborate cu raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză (moartea

victimei s-a produs prin lovire repetată cu corp dur și corp dur alungit cu

legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză) a format convingerea primei

instanțe că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii puse pe seama

lor, care, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen. (lovirea repetată a

victimei, pe o perioadă mare de timp, cu o mare intensitate, în condițiile în

care aceasta era lipsită practic de orice apărare, existând astfel, fără dubii,

intenția de a omorî, aducerea acesteia în stare de inconștiență și lăsarea fără

ajutor, neanunțând pe nimeni, lăsând-o practic să moară fără nicio remușcare).

Împotriva

acestei sentințe penale au declarat apel, inculpații R.G.

și T.G.C.

Apelantul inculpat R.G. a solicitat, în

principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., învederând că, deși se afla la locul faptei, în momentul

producerii evenimentelor, el nu a lovit victima, având o atitudine de

pasivitate. în subsidiar, inculpatul R.G. a criticat sentința penală pentru

greșita individualizare a pedepsei și a solicitat reducerea acesteia,

ținându-se seama de circumstanțele reale a comiterii faptei, din care a

rezultat că nu s-a urmărit suprimare vieții victimei, agresiunea fiind

săvârșită pe fondul consumului excesiv de alcool, ceea ce a provocat o scădere

accentuată a discernământului, celor implicați, în evenimentele respective.

Apelantul inculpat T.G.C. a criticat sentința

penală pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate și a solicitat

reducerea pedepsei, având în vedere comportarea sa sinceră în cursul procesului

și împrejurările reale în care fapta a fost săvârșită, respectiv declanșarea

conflictului pe fondul consumului de alcool, de către toți cei implicați,

inclusiv victimă, care avea o îmbibație de 2,45 g %o.

Prin decizia penală nr. 78 de la 13 martie 2008

a Curții de Apel

București, secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr. 43771/3/2007 (dosar nr. intern

461/2008 ) au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații R.G. și T.G.C. împotriva sentinței penale nr. 198 din 15

februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 43.771/3/2007.

S-a computat prevenția inculpaților de la 12

iulie 2007 la zi pentru inculpatul T.G.C. și de la 15 septembrie 2007 la zi

pentru inculpatul R.G.

S-a menținut starea de arest

a fiecărui inculpat.

A fost obligat fiecare inculpat la câte

200 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei reprezentând

onorariul avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță

a reținut corect starea de fapt și vinovăția celor doi inculpați.

În fapt, a rezultat din probe, că, în

seara zilei de 11 iulie 2007, numitul S.M. ( victima ) împreună cu martorul T.M.

au cumpărat mai multe sticle de votcă și au început să bea.

În jurul orelor 21,00 , la baraca celor

doi, au venit și inculpații T.G.C. și R.G., băutura

fiind băută de toți. La un moment dat, victima S.M. a început să se

certe

cu inculpatul T.G.C., care îi reproșa că l-a bătut pe un prieten de-al lui.

Inculpatul T.G.C. i-a dat mai multe palme peste față lui S.M., fără ca acesta

să riposteze, după care a încercat să îl lovească cu pumnii și picioarele peste

toate zonele corpului. Martorul T.M. s-a speriat și a plecat. Până la plecarea

acestui martor, inculpatul R.G. nu l-a lovit pe S.M.

În continuare, inculpatul T.G.C. a luat

o coadă de mătură și a lovit victima. După aproximativ 15 minute de bătaie,

coada de mătură s-a rupt, însă inculpatul T.G.C. a luat o altă coadă de mătură

și a continuat să lovească victima, până când și aceasta s-a rupt, moment în

care a ieșit din baracă să caute un alt obiect cu care să îl lovească.

În acest timp, victima a fost bătută cu

pumnii și picioarele de către

inculpatul R.G.

timp de câteva minute, după care, inculpatul

T.G.C. s-a întors de afară

cu un par mai lung, cu dimensiunea de aproximativ 5 cm., cu care a continuat

să-l lovească pe S.M. Văzând că victima nu mai mișcă, cei doi inculpați au

plecat, lăsându-l pe S.M. plin de sânge în baracă.

Victima a

fost în imposibilitate de a chema ajutor și a încercat să își

înfășoare rănile de la mâini cu ce a avut la îndemână, însă în cursul

nopții a decedat.

Din expertiza medico-legală a rezultat

că moartea numitului S.M. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și

hemoragie,

consecința unui

politraumatism cu hemoragie meningee, fractură de os maxilar și arcadă

zigomatică dreaptă, fracturi costale hemitoracic bilateral, dilacerare hepatică

cu hemoperitoneu, multiple echimoze cu hematoame din sânge lichid în părțile

moi subiacente echimozelor.

Această stare de fapt a rezultat din

actele depuse la dosar, procesul-verbal de cercetare la fața locului, cât și

din declarațiile martorilor M.D.P., T.M., E.A. și R.R., precum și din

declarațiile celor doi inculpați.

Inculpatul T.G.C. a recunoscut faptele

în faza de urmărire penală, astfel cum au fost descrise mai sus, menționând că

victima a fost lovită de el și de F. ( inculpatul R.G.). în declarația dată la

instanță, inculpatul T.G.C. și-a modificat declarație, în sensul că inculpatul R.G.

nu ar fi lovit-o pe victimă.

Inculpatul R.G. a recunoscut, în faza

de urmărire penală, că a lovit-o de mai multe ori pe victimă, însă, în fața

instanței de fond a negat implicarea sa în conflict. Modificarea declarațiilor

date în faza de urmărire penală, de către cei doi inculpați au fost înlăturate

de prima instanță, ca fiind nesincere și în vădită contradicție cu celelalte

probe din dosar.

De altfel, în fața instanței de apel,

în subsidiar, inculpatul R.G. a solicitat reducerea pedepsei care i-a fost

aplicată, deoarece faptele au fost săvârșite în condițiile în care

discernământul era diminuat urmare consumului excesiv de alcool, iar prin

loviturile aplicate victimei nu s-ar fi urmărit suprimarea vieții, ci doar

aplicarea unei corecții.

Actele comise de cei doi inculpați au

fost just încadrate juridic în infracțiunea de omor deosebit de grav (prin

cruzimi) prevăzută de art. 174-176 lit. a) C. pen., în raport de declarațiile

din dosar și de raportul de expertiză medico-legală, rezultând lovirea repetată

a victimei, pe o perioadă mare de timp, cu o mare intensitate, victima fiind

lipsită de orice apărare și după ce a fost adusă în stare de inconștiență, a

fost lăsată practic să moară, evidențiindu-se, în acest mod, intenția de a

suprima viața victimei.

Individualizarea pedepselor aplicate

celor doi inculpați, de câte 20 ani închisoare, s-a făcut în conformitate cu

prevederile art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social

concret al infracțiunii de omor deosebit de grav, comisă de inculpați, de

împrejurările reale ale săvârșirii faptei (lovituri multiple, de mare

intensitate, aducerea victimei în

stare de

inconștiență și abandonarea acesteia fără niciun ajutor, starea de ebrietate)

și de circumstanțele personale, ambii inculpați fiind nesinceri în

cursul

procesului. S-a reținut corect starea de recidivă postexecutorie în care se

află inculpatul T.G.C.

Pedeapsa de câte 20 ani închisoare (limita

medie a pedepselor prevăzute de lege pentru asemenea infracțiuni) este aptă să

realizeze

scopul preventiv-educativ

prevăzute de art. 52 C. pen., astfel încât nu s-a impus reducerea acestei

pedepse.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații R.G. și T.G.C.. Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat,

în termenul legal, recursuri inculpatul T.G.C., criticând-o, arătând în scris

motivele și inculpatul R.G., acesta din urmă fără a arăta în scris motivele.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul inculpat a arătat că a recunoscut partea sa de vinovăție, deoarece a

fost și vina sa că l-a lovit

pe partea

vătămată, însă s-au despărțit, deplasându-se fiecare la locuința

sa, de

decesul victimei a aflat a doua zi, după mai bine de 12-15 ore de la conflictul

lor, a solicitat extinderea cercetărilor împotriva numitului T.M., a se face

reconstituirea și confruntarea cu acesta la prezentarea materialului, dar nu

s-a luat în considerare.

La termenul de judecată de la 24

aprilie 2008 s-a luat în examinare din oficiu, verificarea legalității

detenției preventive a inculpaților T.G.C. și R.G., ce a fost pusă în discuția

părților, după care, Înalta Curte, în baza art. 300

2

și a art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat legală și temeinică măsura arestării

preventive a inculpaților T.G.C. și R.G., măsură pe care a menținut-o,

onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 40 lei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele încheierii, instanța

de recurs a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică,

având în vedere să subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă

a inculpaților și care impun în continuare privarea de libertate, așa cum

rezultă din

încheierea de ședință de la

data menționată, aflată la fila 15 dosarul Înaltei

Curți.

La termenul de judecată de la 22 mai

2008, Înalta Curte, apreciind că în cauză există interese contrare între cei

doi recurenți inculpați, în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru

recurentul inculpat T.G.C. a acordat termen la 19 iunie 2008.

La același termen de judecată a fost

depus la dosarul cauzei un memoriu formulat de recurentul inculpat T.G.C.,

datat 22 mai 2008, în care acesta a reiterat faptul că și-a recunoscut partea

sa de vinovăție, precum că l-a lovit cu un lemn sau o coadă de mătură o dată în

spate și de două ori în mâna stângă, după care în timpul conflictului T.M. a

intervenit tot prin câteva lovituri pe care Ie-a aplicat victimei, S.M.,

încetând conflictul, partea vătămată a plecat cu numitul T.M. traversând Calea

Giulești spre Podul Grant,

neștiind unde

s-au deplasat. În acel moment, s-a deplasat cu ceilalți colegi

la locul unde se afla numitul R.G., au luat o

sticlă de vin, au consumat cu toții la un loc, după care s-au culcat, iar

dimineață, în jurul orelor 5,30-6,00 a sosit martorul T.M. la locul unde el

dormea pe canapea, l-a sculat di somn, după care i-a spus că partea vătămată S.M.

a decedat, a stat de vorbă cu acesta, aproximativ 30 minute, după care acesta a

plecat, iar el a rămas pe loc, s-au deplasat apoi cu toții la un bar, după care

martorul R.R. a venit la el și i-a spus că numitul T.M. a spus că T.G.C. l-a

omorât pe S.M. Recurentul inculpat a mai menționat că i-a explicat martorului R.R.

că a avut un conflict cu partea vătămată S.M. și că l-a lovit cu o zi înainte,

dar după ce s-au despărțit numitul T.M. a plecat împreună cu partea vătămată S.M.,

ulterior numitul T.M. a fost și la martorul M.D.P., iar ulterior amândoi s-au

dus la poliție, a fost condus la Secția 20 Poliție, că a solicitat

reconstituirea și confruntarea cu martorii dar nu s-a luat în considerare, că a

formulat un denunț împotriva numitului T.M.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurentului inculpat R.G. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

atacate și pe fond, în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului în

temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că inculpatul nu este vinovat de

comiterea faptei, pentru că acesta, deși se afla la fața locului, nu a lovit

victima, iar în subsidiar, redozarea pedepsei, având în vedere modul în care

inculpatul a participat la comiterea faptei, este o persoană fără adăpost, a

săvârșit fapta pe fondul consumului de băuturi alcoolice, iar incidentul a avut

caracter spontan.

Apărătorul

recurentului inculpat T.G.C. a invocat cazul

de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și pe

fond, în rejudecare redozarea pedepsei, deoarece inculpatul are aceeași poziție

procesuală ca și la apel și că solicită reaprecierea probelor, având în

vedere împrejurarea că a recunoscut fapta și că o regretă, adăugând că pedeapsa

de 20 de ani închisoare este prea severă.

Concluziile reprezentantului Ministerului

Public asupra recursurilor declarate de inculpați, precum și pozițiile

acestora, din ultimul cuvânt, recurentul inculpat au fost consemnate în detaliu

în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de inculpații T.G.C.

și R.G. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma

cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

pentru inculpatul

T.G.C. și cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18

și 14 C. proc. pen.

pentru inculpatul R.G.,

Înalta

Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator rezultă

că în mod

corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanței,

iar

la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a

stabilit vinovăția inculpaților T.G.C. și R.G. în

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav pentru care au fost

trimiși în judecată ambii inculpați și cu aplicarea stării de recidivă

postexecutorie numai pentru inculpatul T.G.C., în raport cu situația de fapt

reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a

dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților T.G.C. și R.G., care

în noaptea de 11/12 iulie 2007, pe fondul consumului de alcool i-au aplicat mai

multe lovituri victimei S.M., respectiv inculpatul T.G.C., lovindu-l inițial cu

palmele peste față, apoi cu pumnii și picioarele peste toate zonele corpului,

cu o coadă de mătură, aproximativ 15 minute, după care aceasta s-a rupt, din

nou cu

o altă coadă de mătură, până când și

aceasta s-a rupt, apoi cu un par mai

lung respectiv de 1,8 metri și gros

de 5 cm., iar inculpatul R.G., lovindu-l cu palmele și picioarele, timp de

câteva minute, în perioada când inculpatul T.G.C. era plecat după par, fără a i

se acorda ulterior victimei niciun ajutor, acesta decedând, moartea fiind

violentă datorată șocului traumatic și hemoragie consecința unui politraumatism

cu hemoragie meningee, fractură de os maxilar și arcada zigomatica dreaptă,

fracturi costale hemitoracic bilateral, dilacerare hepatică cu hemoperitoneu,

multiple echimoze cu hematoame din sânge lichid în părțile moi subiacente

echimozelor, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174

raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

comisă de inculpatul T.G.C. și

omor

deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen.

,

săvârșită de inculpatul R.G.

Din coroborarea mijloacelor de probă

administrate în cursul procesului penal, respectiv procesul-verbal de cercetare

la fața locului de la 12 iulie 2007 întocmit de procurorul criminalist (filele

11-14 dosarul parchetului) cu raportul medico-legal de necropsie al victimei S.M.

( filele 20-22 dosarul parchetului), cu rapoartele de expertiză medico-legale

psihiatrice privind pe inculpatul T.G.C. (filele 23-24 dosarul parchetului) și

privind pe inculpatul R.G. (filele 25-26 dosarul parchetului ), cu raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 77201 din 11 septembrie 2007 privind

analizele serologice de pe mai multe obiecte (filele 28-33 dosarul

parchetului), cu declarațiile inculpaților

R.G.

(filele 60-62 dosarul parchetului, fila 67 dată cu ocazia

propunerii de

arestare preventivă în dosarul nr. 30934/3/2007 al

Tribunalului București, secția

I

penală, fila 16

dosarul tribunalului și fila 13 dosarul curții de apel), T.G.C. (fila 75

dosarul parchetului, declarație dată în dosarul nr. 25588/3/2007 la Tribunalul

București, secția a II-a penală cu ocazia propunerii de arestare preventivă,

filele 126-127; 133-134 dosarul parchetului, filele 14-15 dosarul tribunalului

și fila 12 dosarul curții de apel), planșele foto cu ocazia investigării

tehnico-științifice a locului faptei, privind decesul numitului S.M., al cărui

cadavru a fost găsit într-o construcție dezafectată, pe un teren viran din sector

6 ( filele 82-124 dosarul parchetului), cu declarațiile martorilor M.D.P.(

filele 135-138 dosarul parchetului ), T.M. ( filele 139-140 dosarul parchetului

), R.R. ( fila 141 dosarul parchetului și filele 56-57 dosarul tribunalului), E.A.I.

(fila 142 dosarul parchetului și filele 54-55 dosarul tribunalului), cu

procesul-verbal întocmit de organele de poliție (fila 140 dosarul parchetului)

din care rezultă modalitatea comiterii faptelor de către inculpați, contribuția

concretă a acestora, aceștia având reprezentarea rezultatului letal al faptelor

comise și urmărind producere sa, lăsând victima în stare de inconștiență, fără

ajutor, nu au anunțat pe nimeni, lăsând-o practic să moară.

Înalta Curte consideră că în mod corect

instanța de apel a constatat că prima instanță a înlăturat declarațiile date de

inculpați, în cursul cercetării judecătorești, apreciindu-le nesincere și în

vădită contradicție cu celelalte probe din dosar.

Totodată, în mod judicios instanța de apel a

reținut că vinovăția ambilor inculpați a rezultat din declarațiile date de

aceștia în cursul urmăririi penale, inculpatul T.G.C., recunoscând faptele,

menționând că victima a fost lovită de el și de F. ( inculpatul R.G. ), iar

inculpatul R.G. a recunoscut că a lovit victima de mai multe ori, declarații

care se coroborează cu declarațiile martorilor M.D.P., T.M., E.A. și R.R.

Înalta

Curte, în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă

administrate constată că în mod corect s-a stabilit de către instanța

de apel vinovăția inculpaților T.G. și R.G. în săvârșirea de către fiecare a

infracțiunii de omor deosebit de grav, în raport cu împrejurările faptice

reținute.

Astfel, martorul T.M. în declarația

dată în cursul urmăririi

penale a arătat

că"...C. era băut și la un moment dat s-a apucat să se

certe cu M.,

cei doi fiind de mai mult timp supărați unul pe celălalt. Certându-se rău, C.

l-a lovit cu palma pe M., l-a lovit cu palma peste față de mai multe ori...Cred

că l-a lovit de circa cinci ori cu palma peste față; eu m-am speriat și am

plecat de acolo deoarece nu vroiam să fiu și eu bătut, l-am lăsat la acea

construcție pe C., bătându-l pe M. și pe F...."

Martorul R.R.

în declarația dată în cursul urmăririi penale

a menționat

că „...M. mi-a spus că C. l-a omorât pe un alt

boschetar, dar nu a spus pe cine. A băut o votcă și a plecat. După un

sfert

de oră a apărut acest C. care a luat de 10.000 lei votcă. L-am

întrebat de ce e supărat și mi-a spus că l-a omorât pe unul M.I. moldoveanul.

Nu mi-a spus cum l-a omorât. Mi-a spus că l-a bătut până la omorât. L-am

întrebat dacă mai respiră și el a zis că e mort. A plecat din bar, patronul m-a

trimis să iau țigări și mergând l-am prins din urmă. Atunci l-a mai întrebat ce

s-a întâmplat și mi-a spus că e mort, dar că o să-l tragă după el și pe M....".

Același

martor în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în

primă instanță a precizat că „Arăt că în dimineața zilei de 12 iulie 2007

în jurul orelor 9,00 mă aflam la o cârciumă în apropierea secției 20 Poliție,

iar la un moment dat a venit inculpatul T. și mi-a spus mie și barmanului „C.C.T.",

că l-a omorât pe M., împreună cu o altă persoană. A sosit apoi la locul unde

eram T.M. și M.P., însoțiți de un inspector de poliție, m-au luat și pe mine și

am mers împreună la numitul Marin, unchiul victimei, pentru a-i anunța moartea

acesteia. Cunosc de la martorul T.M. că C. și F. (inculpații T. și R. ) l-au

lovit cu o coadă de mătură pe S.M. (victima), M. nereușind să-i potolească pe

cei doi, ba mai mult

inculpatul T. l-a lovit

și pe el, amenințându-l cu moartea, acesta din

urmă fiind nevoit să

părăsească acea construcție, inculpații rămânând și continuând să agreseze

victima. Nu am fost la locul faptei a doua zi, pe 12, împreună cu M. și

implicit, nu l-am văzut pe decedat. Arăt că în momentul în care T. a venit la

bar și mi-a spus că l-a omorât pe M., nu era beat, ci doar „îndârjit".

Primul a sosit M., care mi-a povestit că inculpatul T. și cu un alt băiat, pe

care nu-l cunoaștem, au bătut victima și chiar pe el și apoi a sosit inculpatul

T. Arăt că martorul T.M. nu era băut."

Martorul E.A.I. în declarația dată în

cursul urmăririi penale a arătat că „..în seara de 11 iulie 2007 , în jurul

orei 20,00 fiind la poartă am văzut că se îndreptau spre clădirea mai sus

menționată, toți în stare de ebrietate și au pătruns în interiorul clădirii.

Dintre toți am recunoscut pe unul M.B. După lăsarea întunericului am auzit

țipete și gălăgie până noaptea târziu, respectiv ora

23-24, când s-au potolit. Dimineața 12 iulie 2007 orele 7 una din

persoanele

respective l-am auzit când a țipat la ceilalți, spunându-le

bă a murit

acesta. Auzind acest lucru m-am

speriat și am intrat în curte până au sosit

organele de poliție."

Același

martor în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în

primă instanță a menționat că „ Arăt că în seara zilei de 11 iulie 2007

la orele 20,00 l-am văzut pe inculpatul T. împreună cu victima îndreptându-se

spre acea construcție părăsită, unde locuiau de regulă,

pentru ca apoi să treacă spre aceeași construcție alți doi băieți,

aceștia consumând în mod regulat băuturi alcoolice și făcând scanda. Am auzit

până târziu țipete și gălăgie și apoi pe la 23:00-24:00 respectivii să se

potolească. în dimineața zilei de 12 iulie 2007 orele 07:00, unul dintre cei

care locuiau în acea clădire a țipat la ceilalți spunându-le: „Bă, a murit

ăsta", eu auzind această expresie, m-am speriat și am intrat în curte până

au sosit organele de poliție. Arăt că în acea clădire dormeau 2-3 băieți,

ceilalți având alte adăposturi. Arăt că cel care a țipat anunțând moartea lui S.

este T.M., el fiind cel care a anunțat și organele de poliție. Momentul exact

al țipătului era anterior orelor 07:00, fiind întuneric...".

În declarația dată în fața procurorului

și în prezența apărătorului,

inculpatul T.G.C.

a arătat că „în ziua de 11 iulie 2007, în jurul

orelor 12,00-13,00 în

parcul situat lângă benzinăria MOLL, eu împreună cu M.I., M., F. și E., am

început să

consumăm băuturi alcoolice. După

ce am băut toți, circa 3 litri de votcă, în

jurul orele 19,00-20,00, M.I.

a devenit violent, în sensul că, a început să ne înjure, cele mai multe

înjurături adresându-mi-le mie. Acest lucru m-a

deranjat foarte mult, motiv pentru care am luat o coadă de mătură, cu

care

am lovit pe M.I. peste mâini și pe spate. F. l-a lovit și el pe M.I.

cu aceeași coadă de mătură. M., văzând că scandalul se amplifică l-a luat pe M.I.

și au plecat într-o direcție necunoscută. Eu am continuat să beau cu prietenii

mei, până seara târziu când am adormit lângă ghena de gunoi, a unui bloc situat

lângă Podul Grant. Pot conduce organele de poliție, la locurile unde l-am bătut

pe M.I. și unde am dormit peste noapte. în cursul dimineții de astăzi, în jurul

orei 5,00 la ghena unde dormeam a venit M. și mi-a spus că „a murit M.I.".

Nu l-am întrebat alte amănunte legate de moartea lui M.I., iar M., în

continuare, a plecat spre un bar amplasat lângă Secția 20 Poliție. „La S.".

Am plecat și eu în zona respectivă, la un bar situat în fața Secției 20 Poliție

de unde am și fost invitat să merg în sediu, de către doi polițiști pentru a

clarifica împrejurările în care a decedat M.I.... Nu a fost vorba despre vreun

conflict preexistent, ci totul a fost spontan, fiind generat de violența

verbală a lui M.I....".

În declarația dată în fața

procurorului, în prezența apărătorului, inculpatul R.G. zis F. a arătat că

„...în seara zilei de 11 iulie 2007, în jurul orelor 18,00, eu și T. am mers la

adăpostul lui M.I. și M. Acesta aveau circa 4 sticle din plastic, cu votcă,

băutură pe care am consumat-o până în jurul orelor 00,00. în jurul acestei ore,

fiind beți, T.G.C. i-a reproșat lui S.M. faptul că l-a agresat pe ui alt

individ fără locuință, pe nume R.E. Din acest motiv, între ei a izbucnit

cearta. T. s-a apropiat de S. și a început să-l lovească u pumnii și picioarele

peste tot corpul, timp de circa 15 minute. După aceasta, m-am apropiat și eu li

timp de circa 10 minute

l-am lovit pe

S.M. cu pumnii și picioarele, fără să vizez vreo anume parte a corpului. După

ce m-am oprit, T. a luat o coadă de mătură cu care a început să-l lovească pe S.M.,

până aceasta s-a rupt. S-a înarmat cu o altă coadă de mătură cu care a lovit în

continuare, dar și aceasta s-a rupt. Atunci T. a ieșit din adăpost și de undeva

din exterior a adus un par lung de circa 1,8 metri și gros de vreo 5 cm. În

acest moment eu am ieșit din adăpost și am plecat la adăpostul meu și al lui T....

Astăzi, am hotărât să mă predau, deoarece sunt conștient de fapta pe care am

făcut-o și regret sincer comiterea acesteia. Nu am fost niciodată internat în

vreo unitate psihiatrică."

În procesul-verbal de cercetare la fața

locului întocmit la data de 12 iulie 2007 de procurorul criminalist se

menționează că „Ajunși la fața locului am constatat că locul producerii faptei

este situat într-o baracă aflată în mijlocul unei platforme betonate de pe

Calea Giulești pe locul

unde a fost un

en-gros, în prezent dezafectat. Construcția respectivă este

cunoscută în

zonă pentru faptul că este folosită de oamenii fără adăpost

pentru a locui... 1 Tot în fața ușii de intrare

la 3 metri a fost găsită o mătură căreia îi lipsește coada. în interior, în

colțul opus geamului se află cadavrul

unui bărbat, printre alte lucruri.

Lângă cadavru a fost găsită o care

marcată

cu cifra 2, agățată pe perete o sacoșă de plastic maro identificată

cu

cifra 3, iar în spatele cadavrului pe o pătură maro a fost găsită o sticlă

verde identificată cu cifra 4....în colțul opus ușii metalice au fost

identificate mai multe bucăți de lemn dintre care unul pare a fi o coadă de

mătură marcate cu cifra 5 și 6. Cu cifra 7 și 8 au fost marcate alte bucăți de

lemn ce par de asemenea, bucăți de cozi de mătură. Lângă mâna stângă a

cadavrului este găsită o altă bucată de lemn care prezintă urme brun roșcat ce

par a fi de sânge, identificată cu cifra 9. Pe salteaua gri a fost găsită o

pungă de plastic identificată cu cifra 10, iar cu numărul 12 a fost marcată o

sticlă având inscripția „ALLURE". Cadavrul este în poziția decubit

lateral-stânga prezintă rigiditate generalizată și are un tricou înfășurat în

jurul antebrațului stâng. Este îmbrăcat într-un tricou de culoare roșie și

pantaloni negri, desculț. La examinarea făcută de medicul legist prezintă

excoriații și plăgi superficiale pe fața antebrațului stâng și în treimea inferioară

a acestuia. O echimoză circulară centrată de excoriația în treimea superioară a

antebrațului. La nivelul degetelor 3,4,5 stânga pe fața dorsală prezintă câte o

plagă excoriată. Pe brațul stâng în treime inferioară prezintă o plagă arcuită

de 1 cm. în treimea medie a brațului o dungă echimotică cu centru palid. La

degetul 2 de la mâna dreaptă plagă superficială delabremdă. Pe antebrațul

drept, fața cubitală, treimea inferioară, plagă profundă cu margini netede, 3,5

cm. și unghiuri ascuțite. Pe brațul drept, anterolateral dungi echimotice cu

centru palid și margini paralele între 4-6 cm. lungime și 2,5 cm. lățime. Pe

brațul drept posterior multiple placarde excoriate. în partea dreaptă a

toracelui lateral și posterior multiple placarde escoriate. La nivelul

hemitoracelui drept

crepități

subcutanate și osoase. La nivelul hemitoracelui stâng, lateral, multiple dungi

echimotice cu centru palid. La nivelul șoldului și fesei stângi multiple dungi

echimotice cu centru palid. La nivelul gambei stângi, anterior plagă 0,8/1 cm.

pe fond echimozat. La nivelul coapsei drept multiple dungi echimotice, iar la

nivelul gambei drepte lateral și posterior, de asemenea, dungi echimotice și o

escoriație. Toate acestea au caracteristici ca fiind recente. Urechea dreaptă

pavilion, plagă plesnită ce merge până în conductul auditiv extern, plagă cu

margini anfractuoase. In

jurul urechii

drepte, multiple placarde excoriate cu hematoame. Pe obrazul

drept două

excoriații profunde. Orbitopalpebral drept, echimoză cu tumefacții. Frontal

stânga placardă excoriată pe fond tumefiat. Frontal dreapta două placarde

excoriate una cu înfundare în tăblia osoasă. Concluzia medicului legist este că

victima prezintă un politraumatism cranio-facial,toracic și de membre survenit

cu 1-2 ore înaintea morții prin agresiune și lovire cu corpuri dure...".

În raportul medico-legal de necropsie

al victimei S.M. cu nr. A 3/1010/2007 de la 13 noiembrie 2007 întocmit de

Institutul Național de

Medicină Legală

„Mina Minovici" București s concluzionează că „ Moartea

bărbatului

neidentificat de circa 38 ani ( S.M.) găsit decedat într-un imobil dezafectat

din sector 6, a fost violentă. Ea s-a datorat șocului traumatic și hemoragie

consecința unui politraumatism cu

hemoragie

meningee, fractură de os maxilar și arcadă zigomatică dreapta,

fracturi

costale hemitoracic bilateral, dilacerare hepatică cu hemoperitoneu, multiple

echimoze cu hematoame din sânge lichid în părțile moi subiacente echimozelor.

Leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au produs prin lovire

repetată cu corp dur și corp dur alungit cu legătură directă de cauzalitate în

tanatogeneză. Decesul poate data din 11/12 iulie 2007. Sângele recoltat este de

grup „A" au aglutinină beta distrusă (Buletin nr. 772 din 23 iulie 2007)

și conține 2,45 g %o alcool etilic (Buletin nr. 734/c ).

Mijloacele de probă mai sus arătate au

dovedit contribuția și în consecință vinovăția inculpaților T.G.C. și R.G. la

comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, din modalitatea săvârșirii

acesteia, rezultând că inculpații au produs victimei S.M. multiple și grave

leziuni, după care, fără să-i acorde vreun ajutor, au abandonat-o, lăsând-o să

moară, așa încât aceștia au dovedit ferocitate, iar victima a fost supusă unor

suferințe prelungite în timp.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte nu poate reține critica apărătorul recurentului inculpat R.G.,

referitoare la nevinovăția inculpatului în săvârșirea faptei, deoarece din

materialul probator administrat și din al cărui conținut au fost evidențiate în

mod expres mijloacele mai sus arătate a fost dovedită contribuția inculpatului

și în consecință vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii reținute.

Astfel, Înalta

Curte consideră că între percepția materialului probator

administrat

în cauză, de către instanța de apel și soluția pronunțată de aceasta există o

deplină concordanță, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

De

asemenea, nu pot fi avute în vedere nici criticile ambilor recurenți

inculpați, prin apărători, referitoare la greșita individualizare a

pedepselor aplicate acestora, solicitând reducerea pedepselor aplicate,

deoarece a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol

social în concret foarte ridicat al faptelor comise, agravat de circumstanțele

în care acestea au fost săvârșite, de contribuția fiecărui inculpat la

săvârșirea faptei, de multitudinea loviturilor aplicate, de intensitatea

acestora, chiar de varietatea obiectelor folosite, precum și cu pumnii și

picioarele, pe fondul consumului de alcool, aceasta fiind o circumstanță

agravantă, în condițiile în care rapoartele de expertiză psihiatrice efectuate

ambilor inculpați evidențiază discernământul păstrat în raport cu faptele

comise, valoarea socială fundamentală atinsă, respectiv viața omului, dar și

circumstanțele personale ale inculpaților, care au avut o atitudine nesinceră

în fața instanțelor cu privire la comiterea faptelor, inculpatul T.G.C. este

recidivist postexecutoriu, așa cum rezultă din fișa de cazier, aflată la fila

128 dosarul parchetului, iar inculpatul R.G. este cunoscut cu antecedente

penale, potrivit fișei de cazier, aflată la 129-132 dosarul parchetului, ambii

dovedind perseverență infracțională, nu au ocupație.

Astfel, pedepsele aplicate

inculpaților, de câte 20 de ani închisoare, al căror cuantum a fost orientat

către maximul special, cu executare în regim de detenție, s-a considerat în mod

just că sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor coercitiv, de

exemplaritate, dar și educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpaților

față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

Totodată,

Înalta Curte consideră că în modul în care au fost stabilite

pedepsele aplicate inculpaților, au fost evaluate în mod plural toate

criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, acestea

reflectând și respectarea principiului proporționalității între gravitatea

faptelor comise și profilurile socio-morale și de personalitate ale

inculpaților, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct.

14 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că decizia

instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, verificând hotărârea

atacată nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut

invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții inculpați T.G.C.

și R.G.

împotriva deciziei penale nr. 78 din 13 martie a Curții de Apel

București, secția

I

penală.

Se va deduce din pedepsele aplicate

recurenților inculpați, durata reținerii și arestării preventive astfel: pentru

recurentul inculpat T.G.C. de la 12 iulie 2007 la 19 iunie 2008, iar pentru

recurentul inculpat R.G. de la 15 septembrie 2007 la 19 iunie 2008.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. se vor obliga recurenții inculpați fiecare la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați

T.G.C. și R.G.

împotriva deciziei

penale

nr. 78 din 13 martie a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate

recurenților inculpați, durata reținerii și arestării preventive astfel: pentru

recurentul inculpat T.G.C. de la 12 iulie 2007 la 19 iunie 2008, iar pentru

recurentul inculpat

R.G. de la 15

septembrie 2007 la 19 iunie 2008.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 400 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din

oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19

iunie 2008.