ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 823/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.C.

a solicitat anularea deciziei nr. 133 din 24 iunie 1999, prin care Inspectoratul Școlar Județean Brăila a dispus destituirea sa din funcția de director adjunct cu delegație la Școala Generală Ion Creangă Brăila, în baza art. 116 lit. e) din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic și a hotărârii nr. 22 din 9 februarie 2000, prin care Colegiul Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educației Naționale, a respins contestația, precum și obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale, reprezentând drepturi bănești pe care a fost împiedicată să le încaseze în perioada 28 iunie 1999 – 31 august 1999. Judecătoria Brăila, prin sentința nr. 5021 din 1 septembrie 2000, a declinat competența de soluționare, în favoarea Curții Supreme de Justiție, care prin decizia nr. 855 din 28 februarie 2001, a trimis cauza spre competentă soluționare, Curții de Apel Galați, în baza art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. Prin sentința nr. 172 din 27 august 2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând că reclamanta, prin atitudinea sa și prin modul cum a contribuit la manageriatul instituției școlare, a adus prejudicii colectivului de cadre didactice și școlii, în general. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta M.C. a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea sentinței, arătând că în urma verificărilor penale s-a eliberat adresa nr. 64127 din 5 mai 2000, din care rezultă că faptele constatate și imputate nu sunt de natură penală. Raportul întocmit în urma controlului frontal desfășurat în perioada 1 - 12 martie 1999, de Inspectoratul Școlar, precizează că managementul desfășurat de ea este aferent.

Se subliniază că procedura de sancționare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 119-120 din Statutul personalului didactic, aprobat prin Legea nr. 128/1997, ea fiind în incapacitate de muncă, conform certificatului medical. Recursul este nefondat. Prin decizia Inspectoratului Școlar Județean Brăila nr. 133 din 24 iunie 1999, M.C. a fost destituită din funcția de director adjunct al Școlii „Ion Creangă”, Brăila. Contestația formulată la Colegiul de Disciplină de pe lângă Ministerul Educației Naționale, a fost respinsă prin hotărârea nr. 22 din 9 februarie 2000, soluție menținută și de prima instanță. Pentru a hotărî astfel, s-a avut în vedere raportul final al Comisiei de cercetare constituită în cauză, din care rezultă că M.C.

a avut o atitudine „aproape ostilă” față de deciziile Inspectoratului Școlar Brăila, a insultat public toată conducerea școlii nr. 7, a refuzat dialogul cu inspectorii școlari, prin refuzul de a se prezenta la lucrările Comisiei de cercetare. De asemeni, a denigrat activitatea unor cadre didactice și a folosit față de colegi, un vocabular vulgar, în cadrul colectivului didactic al școlii fiind o atmosferă tensionată, generată de stilul managerial defectuos practicat de aceasta. Din nota de control financiar din 24 mai 1999, a rezultat că reclamanta a beneficiat de o indemnizație de conducere și alte sume de bani substanțiale, cu titlu de premieri, nerespectând procedura de distribuire a acestora, întregului personal didactic.

S-a mai constatat o defectuoasă administrare a patrimoniului școlii, prin aceea că nu existau la data controlului, evidențe clare ale bunurilor procurate din sponsorizări și a mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar.

Recurenta susține că instanța a luat în considerare numai aspectele consemnate în Raportul comisiei de cercetare, fără a ține cont de apărările sale și de actele depuse și anume, Raportul întocmit în urma controlului frontal desfășurat în perioada 1 - 12 martie 1999, nota de constatare întocmită ca urmare a solicitării organelor de poliție, privind verificarea financiar–contabilă a gestiunii Comitetului de părinți, pentru perioada 15 septembrie 1998 – 31 mai 1999 și adresa nr. 64127 din 5 mai 2000. De precizat că, faptul că în raportul întocmit în urma controlului frontal desfășurat în perioada 1- 12 martie 1999, se consemnează că managementul este eficient la toate nivelele și că echipa managerială cooperează eficient cu membrii Consiliului de administrație, nu prezintă relevanță, întrucât la emiterea deciziei nr. 133 din 24 iunie 1999 (ulterior inspecției frontale), s-a avut în vedere comportamentul necorespunzător al reclamantei-recurente, față de conducerea inspectoratului și a colegilor și atmosfera tensionată existentă.

Adresa nr. 64127 din 5 mai 2000, invocată, are relevanță, numai sub aspect penal, respectiv că nu s-au constatat fapte de natură penală săvârșite de M.C., privind modul de utilizare a resurselor extrabugetare ale Școlii Ion Creangă, Brăila, dar aceasta nu influențează sancțiunea disciplinară luată. Nici susținerea că procedura de sancționare s-ar fi făcut fără respectarea dispozițiilor legale, nu poate fi primită,pentru că reclamanta nu a fost în perioada de incapacitate temporară de muncă, între 28 mai – 22 iunie, or, pe 23 iunie a fost chemată să dea declarație și a refuzat să participe la ancheta administrativă.

Cum cele reținute în sarcina reclamantei-recurente, sunt reale, respectiv că prin atitudinea sa și prin modul în care a contribuit la manageriatul școlii, a adus prejudicii colectivului, existând o atmosferă tensionată, măsura destituirii din funcția de director adjunct al școlii, este temeinică și legală, astfel că, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C., împotriva sentinței civile nr. 172 din 27 august 2001, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.