ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3106/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3106/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Reclamantul B.O., prin
acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, a solicitat
ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei SC E.M. SRL
la ridicarea (demontarea, dezafectarea) ansamblului publicitar situat în fața
ferestrelor apartamentului de la parterul imobilului din București, motivat de
faptul că a cumpărat apartamentul menționat. Reclamantul a precizat cererea,
arătând că în contractul de vânzare cumpărare al apartamentului nu este
inserată obligația de preluare a contractului de locațiune încheiat de fostul
proprietar cu pârâta și că anterior încheierii contractului de vânzare
cumpărare, proprietara de atunci a apartamentului a solicitat pârâtei
rezilierea contractului de locațiune, făcând cunoscut acesteia faptul că el nu
dorește să preia locațiunea.
Prin sentința comercială nr.
10275 din 28 iunie 2007, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat
competența e soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3
București, reținând că sediul pârâtei se află pe raza teritorială a acestui
sector, fiind incidente dispozițiile art. 7 C. proc. civ.
Judecătoria Sectorului 3
București, prin sentința comercială nr. 8116 din 04 octombrie 2007, a declinat
competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
reținând că inițial reclamantul a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art. 1076
C. civ., iar ulterior pe dispozițiile art. 480, 1441 și 998 C. civ. S-a
apreciat că în cauză se impune analizarea efectelor contractului de închiriere
încheiat de fostul proprietar cu pârâta, iar acțiunea fiind neevaluabilă în
bani și contractul având o natură comercială, devin incidente dispozițiile art.
2 lit. a) teza finală C. proc. civ.
Prin sentința comercială nr.
6893 din 05 iunie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis
cererea formulată de reclamantul B.O. și a obligat pârâta SC E.M. SRL să ridice
panoul publicitar situat în fața ferestrelor apartamentului de la parterul
imobilului din București.
În considerentele sentinței,
instanța de fond a reținut că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 1141 C.
civ., în sensul că nu este opozabilă reclamantului obligația anterioară a
vânzătorului, întrucât contractul de închiriere nu are dată certă, nu este
înregistrat la A.F.P. sau notat în cartea funciară. S-a mai reținut că anterior
vânzării, proprietarul a solicitat rezilierea contractului, iar pârâta a
acceptat condiționat această reziliere, în contractul de locațiune nefiind
prevăzute condițiile cerute de pârâtă.
Curtea de Apel București,
secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 599 din 10 decembrie
2008, a admis apelul pârâtei SC E.M. SRL, a schimbat sentința apelată în sensul
că a respins acțiunea reclamantului B.O.
În argumentarea acestei
decizii instanța de apel a reținut că pârâta a făcut dovada deținerii unui
contract de închiriere cu dată certă, care este opozabil reclamantului, în
condițiile art. 1441 C. civ. De asemenea, s-a reținut că exista un contract de
locațiune anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare al
apartamentului, locațiune care este opozabilă cumpărătorului (reclamantul) și
care este obligat a respecta locațiunea în baza prevederilor art. 1441 C. civ.
Împotriva acestei decizii
reclamantul B.O. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele
7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii
recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului,
reclamantul a susținut că instanța de apel] nu s-a pronunțat pe excepțiile
invocate de pârâta SC E.M. SRL respectiv excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantului, excepția inadmisibilității acțiunii. De asemenea,
susține recurentul instanța de apel nu a reținut aplicabilitatea în speță a
dispozițiilor art. 1440 C. civ.
La termenul de judecată din
data de 26 noiembrie 2009, recurentul reclamant B.O. reprezentat în instanță de
către avocat, a depus la dosar declarația autentificată sub nr. 903 din 20
noiembrie 2009, de către B.N.P. Asociați E., prin care a invederat instanței că
solicită să se ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs.
Înalta Curte a luat în
examinare cererea formulată de către recurentul reclamant, în temeiul art. 246 C.
proc. civ. și a reținut:
Potrivit art. 246 C. proc.
civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, în fața
primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie verbal în
ședință, fie prin cerere scrisă.
În cauza de față,
manifestarea de voință a recurentului reclamant, în sensul de a renunța la
judecata cererii de recurs, reprezintă un act de dispoziție al recurentului,
care nu este suspus cenzurii instanței.
În consecință, Înalta Curte,
având în vedere cererea formulată de către recurentul reclamant, apreciază
îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc. civ., privind renunțarea
la judecata recursului de față și în consecință;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Ia act de renunțare la
judecata recursului declarat de reclamantul B.O. împotriva deciziei comerciale
nr. 599 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 noiembrie 2009.