ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3106/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul B.O., prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei SC E.M. SRL la ridicarea (demontarea, dezafectarea) ansamblului publicitar situat în fața ferestrelor apartamentului de la parterul imobilului din București, motivat de faptul că a cumpărat apartamentul menționat. Reclamantul a precizat cererea, arătând că în contractul de vânzare cumpărare al apartamentului nu este inserată obligația de preluare a contractului de locațiune încheiat de fostul proprietar cu pârâta și că anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, proprietara de atunci a apartamentului a solicitat pârâtei rezilierea contractului de locațiune, făcând cunoscut acesteia faptul că el nu dorește să preia locațiunea.

Prin sentința comercială nr. 10275 din 28 iunie 2007, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența e soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând că sediul pârâtei se află pe raza teritorială a acestui sector, fiind incidente dispozițiile art. 7 C. proc. civ. Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința comercială nr. 8116 din 04 octombrie 2007, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reținând că inițial reclamantul a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art. 1076 C. civ., iar ulterior pe dispozițiile art. 480, 1441 și 998 C. civ. S-a apreciat că în cauză se impune analizarea efectelor contractului de închiriere încheiat de fostul proprietar cu pârâta, iar acțiunea fiind neevaluabilă în bani și contractul având o natură comercială, devin incidente dispozițiile art. 2 lit. a) teza finală C. proc.

civ. Prin sentința comercială nr. 6893 din 05 iunie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea formulată de reclamantul B.O. și a obligat pârâta SC E.M. SRL să ridice panoul publicitar situat în fața ferestrelor apartamentului de la parterul imobilului din București. În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 1141 C. civ., în sensul că nu este opozabilă reclamantului obligația anterioară a vânzătorului, întrucât contractul de închiriere nu are dată certă, nu este înregistrat la A.F.P. sau notat în cartea funciară. S-a mai reținut că anterior vânzării, proprietarul a solicitat rezilierea contractului, iar pârâta a acceptat condiționat această reziliere, în contractul de locațiune nefiind prevăzute condițiile cerute de pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 599 din 10 decembrie 2008, a admis apelul pârâtei SC E.M. SRL, a schimbat sentința apelată în sensul că a respins acțiunea reclamantului B.O. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că pârâta a făcut dovada deținerii unui contract de închiriere cu dată certă, care este opozabil reclamantului, în condițiile art. 1441 C. civ. De asemenea, s-a reținut că exista un contract de locațiune anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare al apartamentului, locațiune care este opozabilă cumpărătorului (reclamantul) și care este obligat a respecta locațiunea în baza prevederilor art. 1441 C. civ. Împotriva acestei decizii reclamantul B.O.

a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului, reclamantul a susținut că instanța de apel] nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate de pârâta SC E.M. SRL respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția inadmisibilității acțiunii. De asemenea, susține recurentul instanța de apel nu a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 1440 C. civ. La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2009, recurentul reclamant B.O. reprezentat în instanță de către avocat, a depus la dosar declarația autentificată sub nr. 903 din 20 noiembrie 2009, de către B.N.P.

Asociați E., prin care a invederat instanței că solicită să se ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs. Înalta Curte a luat în examinare cererea formulată de către recurentul reclamant, în temeiul art. 246 C. proc. civ. și a reținut: Potrivit art. 246 C. proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. În cauza de față, manifestarea de voință a recurentului reclamant, în sensul de a renunța la judecata cererii de recurs, reprezintă un act de dispoziție al recurentului, care nu este suspus cenzurii instanței. În consecință, Înalta Curte, având în vedere cererea formulată de către recurentul reclamant, apreciază îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc.

civ., privind renunțarea la judecata recursului de față și în consecință;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Ia act de renunțare la judecata recursului declarat de reclamantul B.O. împotriva deciziei comerciale nr. 599 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.