ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție a fost înregistrată la data de 29

septembrie

2009, plângerea formulată de petiționarul M.C.V.

împotriva rezoluției nr. 20840/4707/VIIJ71/2009 din 9 octombrie 2009 a

Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

urmărire penală și

criminalistică,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât i s-a respins

plângerea

depusă la Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin

rezoluția nr. 20840/4707/VIII/1/2009 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul

M.C.V., înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, Serviciul de

relații cu publicul, registratură secretariat și arhivă, biroul relații cu

publicul, prin care acesta își exprimă dezacordul cu privire la relațiile

profesionale dintre procurorii de ședință și judecătorii instanțelor din

Curtea de Apel Ploiești, ca urmare a faptului că

soțul vicepreședintelui Curții de

Apel Ploiești este procuror general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin adresa nr. 1/28575/1154/2009, Consiliul

Superior al Magistraturii a

înaintat

plângerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre

soluționare.

Din verificările efectuate de procuror a rezultat

că o plângere cu un conținut

asemănător

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, la data de 28 septembrie 2009 sub

nr. 20838/4705/VIII/l/2009.

In această plângere, petiționarul era nemulțumit de

faptul că „în Republica Ploiești", soția T.A.R. este vicepreședinte

al Curții de Apel Ploiești, iar soțul T.M.L. este procuror general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești" și în același timp își exprima

dezaprobarea față de „greva pe durată nedeterminată a judecătorilor din

România,

în general și a celor din Ploiești, în special".

Împotriva

acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie întrucât i s-a respins plângerea depusă la

Consiliul Superior al Magistraturii și înaintată

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că plângerea

formulată

de petiționarul M.C.V. este inadmisibilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcută conform art. 275-278 împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale sau ordonanței, ori după

caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dispuse de

procuror, persoana

vătămată precum și orice alte persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii competența să judece cauza în primă

instanță.

Întrucât

în prezenta cauză nu s-a dispus de către procuror nici una din

soluțiile expres și limitativ prezentate în

dispoziția legală menționată, plângerea

apare ca fiind inadmisibilă și urmează a fi respinsă potrivit

dispozițiilor art. 278/1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

R

espinge ca inadmisibilă plângerea

formulată de petiționarul M.C.V.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie

2009.