ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată la data de 29 septembrie 2009, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 20840/4707/VIIJ71/2009 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât i s-a respins plângerea depusă la Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin rezoluția nr. 20840/4707/VIII/1/2009 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul M.C.V., înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, Serviciul de relații cu publicul, registratură secretariat și arhivă, biroul relații cu publicul, prin care acesta își exprimă dezacordul cu privire la relațiile profesionale dintre procurorii de ședință și judecătorii instanțelor din Curtea de Apel Ploiești, ca urmare a faptului că soțul vicepreședintelui Curții de Apel Ploiești este procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin adresa nr. 1/28575/1154/2009, Consiliul Superior al Magistraturii a înaintat plângerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre soluționare. Din verificările efectuate de procuror a rezultat că o plângere cu un conținut asemănător a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, la data de 28 septembrie 2009 sub nr. 20838/4705/VIII/l/2009. In această plângere, petiționarul era nemulțumit de faptul că „în Republica Ploiești", soția T.A.R. este vicepreședinte al Curții de Apel Ploiești, iar soțul T.M.L.

este procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești" și în același timp își exprima dezaprobarea față de „greva pe durată nedeterminată a judecătorilor din România, în general și a celor din Ploiești, în special". Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât i s-a respins plângerea depusă la Consiliul Superior al Magistraturii și înaintată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționarul M.C.V. este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc.

pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței, ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dispuse de procuror, persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii competența să judece cauza în primă instanță. Întrucât în prezenta cauză nu s-a dispus de către procuror nici una din soluțiile expres și limitativ prezentate în dispoziția legală menționată, plângerea apare ca fiind inadmisibilă și urmează a fi respinsă potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E R espinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul M.C.V. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie 2009.