ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 12 februarie 2009 s-a înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de

petiționarul C.G. împotriva rezoluției nr. 604/P/2008 din 8 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

În vederea

soluționării cauzei s-a atașat Dosarul nr. 604/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Petiționarul C.G. a

formulat plângere penală împotriva procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești - C.E. solicitând efectuarea de cercetări sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. în legătură cu

soluționarea dosarului nr. 394/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești.

În motivarea

plângerii sale, petiționarul arată că „în repetate rânduri, am trimis plângeri

domniei sale (n.n. procurorului general C.E.) semnalând nemulțumirea mea

împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău și Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, în care ambele parchete îmi trimit rezoluții cu

respingeri eronate și nerespectând Codul penal . recomandându-mi să mă adresez

instanței de judecată . fapte ce duc la slaba organizare a procurorului

general”.

În finalul plângerii,

petentul „constată” că învinuirea procurorului general constă în faptul că,

„infracțiunile Primăriei Cernătești, județul Buzău, asupra proprietății sale nu

au fost recunoscute „de domnia sa”.

Prin rezoluția nr. 604/P/2008

din 8 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimata C.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există.

În rezoluția atacată,

procurorul reține că petiționarul a formulat mai multe plângeri la organele de

poliție și parchetele de pe raza de competență a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești, constituindu-se la nivelul acestuia din urmă Dosarul nr. 394/P/2007.

În acest dosar, prin

rezoluția din 7 februarie 2008, procurorul C.V. a dispus în baza art. 10 lit.

a) și f) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii D.C., V.G.

și I.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Persoana vătămată C.G.

a susținut că făptuitorul I.G. a refuzat să îi elibereze o declarație dată în

anul 2003 la Postul de Poliție Berceni, iar făptuitorii D.C. și V.G. au

întocmit în Dosarul nr. 108/P/2000 o expertiză tehnică auto întocmită de

expertul tehnic C.C., care concluzionează că a circulat cu o viteză de 25 km/h,

cu o altă expertiză întocmită de expertul E.I., ce stabilea o viteză de 41

km/h.

Făptuitorii D.C. și V.G.

au mai fost cercetați în Dosarul nr. 207/P/2005 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, soluționat prin rezoluția cu același număr din data de

28 februarie 2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu motivarea că din actele premergătoare

efectuate a rezultat că fapta nu există.

Plângerea formulată

de C.G., în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., împotriva soluției

dispuse în dosarul nr. 207/P/2005 a făcut obiectul dosarului penal nr. 306/42/2007

al Curții de Apel Ploiești, soluționat prin sentința penală nr. 30 din 19

februarie 2007, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia

penală nr. 2444 din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind

menținută soluția dispusă de procuror.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva rezoluției nr. 394/P/2007 a fost respinsă ca tardivă

prin rezoluția nr. 1721/II/2/2008 din 4 noiembrie 2008 a procurorului general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, C.E..

În motivarea

rezoluției atacate se mai arată că fapta procurorului general de a respinge

plângerea nu realizează conținutul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva soluției adoptate în Dosarul nr. 604/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția nr. 12275/08/203/II-2/2009 din 12 ianuarie 2009 a

procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale în termen legal a formulat plângere la

instanță petiționarul C.G., arătând în motivarea acesteia că procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, C.E., a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că a refuzat să-i

soluționeze plângerile pe care le-a formulat.

Examinând plângerea,

Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen.

Din actele

premergătoare efectuate rezultă că intimata C.E., prin rezoluția nr. 1721/II/2/2008

din 4 noiembrie 2008 a respins ca tardivă plângerea formulată de petent

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 394/P/2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reținând că această rezoluție

i-a fost comunicată la 19 februarie 2008 iar plângerea a fost înregistrată la

27 august 2008.

Respingerea acestei

plângeri nu poate atrage răspunderea penală a magistratului-procuror, care și-a

exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale.

În fapt, petiționarul

este nemulțumit de soluția de respingere a plângerii sale, însă nu a înțeles să

urmeze procedura prevăzută de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

ci a formulat plângere penală împotriva magistratului care a dispus soluția.

În consecință,

întrucât fapta reclamată nu există, rezoluția atacată fiind temeinică și

legală, Înalta Curte urmează să respingă plângerea și să îl oblige pe petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul C.G. împotriva rezoluției din 8 decembrie 2008 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

dispusă în Dosarul nr. 604/P/2008.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 martie 2009.