ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 februarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționarul C.G. împotriva rezoluției nr. 604/P/2008 din 8 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. În vederea soluționării cauzei s-a atașat Dosarul nr. 604/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Petiționarul C.G. a formulat plângere penală împotriva procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - C.E.

solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. în legătură cu soluționarea dosarului nr. 394/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. În motivarea plângerii sale, petiționarul arată că „în repetate rânduri, am trimis plângeri domniei sale (n.n. procurorului general C.E.) semnalând nemulțumirea mea împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în care ambele parchete îmi trimit rezoluții cu respingeri eronate și nerespectând Codul penal . recomandându-mi să mă adresez instanței de judecată . fapte ce duc la slaba organizare a procurorului general”. În finalul plângerii, petentul „constată” că învinuirea procurorului general constă în faptul că, „infracțiunile Primăriei Cernătești, județul Buzău, asupra proprietății sale nu au fost recunoscute „de domnia sa”.

Prin rezoluția nr. 604/P/2008 din 8 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata C.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există. În rezoluția atacată, procurorul reține că petiționarul a formulat mai multe plângeri la organele de poliție și parchetele de pe raza de competență a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, constituindu-se la nivelul acestuia din urmă Dosarul nr. 394/P/2007. În acest dosar, prin rezoluția din 7 februarie 2008, procurorul C.V. a dispus în baza art. 10 lit. a) și f) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii D.C., V.G.

și I.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Persoana vătămată C.G. a susținut că făptuitorul I.G. a refuzat să îi elibereze o declarație dată în anul 2003 la Postul de Poliție Berceni, iar făptuitorii D.C. și V.G. au întocmit în Dosarul nr. 108/P/2000 o expertiză tehnică auto întocmită de expertul tehnic C.C., care concluzionează că a circulat cu o viteză de 25 km/h, cu o altă expertiză întocmită de expertul E.I., ce stabilea o viteză de 41 km/h. Făptuitorii D.C. și V.G. au mai fost cercetați în Dosarul nr. 207/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, soluționat prin rezoluția cu același număr din data de 28 februarie 2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu motivarea că din actele premergătoare efectuate a rezultat că fapta nu există.

Plângerea formulată de C.G., în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 207/P/2005 a făcut obiectul dosarului penal nr. 306/42/2007 al Curții de Apel Ploiești, soluționat prin sentința penală nr. 30 din 19 februarie 2007, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 2444 din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind menținută soluția dispusă de procuror. Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 394/P/2007 a fost respinsă ca tardivă prin rezoluția nr. 1721/II/2/2008 din 4 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, C.E.. În motivarea rezoluției atacate se mai arată că fapta procurorului general de a respinge plângerea nu realizează conținutul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Plângerea formulată de petiționar împotriva soluției adoptate în Dosarul nr. 604/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 12275/08/203/II-2/2009 din 12 ianuarie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale în termen legal a formulat plângere la instanță petiționarul C.G., arătând în motivarea acesteia că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, C.E., a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că a refuzat să-i soluționeze plângerile pe care le-a formulat.

Examinând plângerea, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Din actele premergătoare efectuate rezultă că intimata C.E., prin rezoluția nr. 1721/II/2/2008 din 4 noiembrie 2008 a respins ca tardivă plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 394/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reținând că această rezoluție i-a fost comunicată la 19 februarie 2008 iar plângerea a fost înregistrată la 27 august 2008. Respingerea acestei plângeri nu poate atrage răspunderea penală a magistratului-procuror, care și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale.

În fapt, petiționarul este nemulțumit de soluția de respingere a plângerii sale, însă nu a înțeles să urmeze procedura prevăzută de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., ci a formulat plângere penală împotriva magistratului care a dispus soluția. În consecință, întrucât fapta reclamată nu există, rezoluția atacată fiind temeinică și legală, Înalta Curte urmează să respingă plângerea și să îl oblige pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.G. împotriva rezoluției din 8 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 604/P/2008. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.