ÎCCJ, Secția penală

Deliberând

asupra plângerii, se reține:

Petentul

M.C.V. a formulat plângere la data de 11 august 2009 împotriva rezoluției nr. 24/P/2008

din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, fiind nemulțumit de faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de persoanele intimate pe care le-a reclamat.

Au

fost atașate dosarele penale nr. 2428/1/2009 al Înaltei Curții de Casație și

Justiție și Dosarul nr. 24/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Analizând

actele și lucrările cauzei se constată că prin sentința penală nr. 857 din 28

aprilie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, în baza art.

222 alin. (7) C. proc. pen., a dispus trimiterea plângerii petentului împotriva

rezoluției nr. 24/P/2008 din 3 martie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a fi verificată în temeiul art.

275-278 C. proc. pen. privind controlul ierarhic interne - legalitatea și

temeinicia soluției de netrimitere în judecată în raport cu susținerile

petentului.

Prin

rezoluția nr. 16610/3643/II/2/2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins

plângerea ca neîntemeiată.

Examinând

cele două rezoluții ale organului de urmărire penală Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că sunt legale și temeinice, plângerea petentului fiind

nefondată.

Astfel,

la 31 noiembrie 2007 petentul M.C.V. a reclamat mai multe persoane din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și Curtea de Apel Ploiești pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.

fiind nemulțumit de modul în care acestea i-au soluționat dosarele penale în

care avea calitatea de parte vătămată.

Prin

ordonanța nr. 639/P/2007 din 13 decembrie 2007 s-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție întrucât erau vizați procurorul general și un alt procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Plângerea

care-i privea pe numiții R.D. și F. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.

260 C. pen. și, respectiv numiții M.A. și L. a fost soluționată prin rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 1929/P/2006 de către Parchetul

de pe lângă Judecătoria Ploiești, soluție rămasă definitivă prin sentința penală

nr. 2815 din 5 decembrie 2006 a Judecătoriei Ploiești și decizia penală nr. 145

din 5 februarie 2007 a Tribunalului Prahova.

La

rândul lor și procurorii A.G., O.A. și A.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești au fost reclamați, alături de agentul de poliție B.C.A.,

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., dispunându-se

neînceperea urmăririi penale prin rezoluția nr. 6/P/2007 din 23 martie 2007,

soluție menținută prin rezoluția nr. 419/II/2 din 17 aprilie 2007 de către

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Cu

privire la aceleași persoane la care s-a mai adăugat numitul Dinu Lucian

(judecător la Judecătoria Ploiești) s-a mai adoptat și rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale nr. 66/P/2007 din 25 aprilie  2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, de asemenea menținută - în cadrul controlului ierarhic

intern - de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești (rezoluția nr. 539/II/2 din 30 mai 2007) cât și prin sentința penală nr.

113 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești și decizia penală nr. 5919

din 7 decembrie 2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală.

Dosarul

nr. 24/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

privește pe cei trei magistrați care au adoptat rezoluțiile de netrimitere în

judecată, respectiv procurorii G.G. (Dosar nr. 6/P/2007), V.C. (Dosar nr. 66/P/2007)

și C.E., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

care a confirmat soluțiile în cadrul controlului ierarhic intern instituit prin

dispozițiile art. 275-278 C. proc. pen., reclamați pentru aceleași pretinse și

infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea

infractorilor.

În

condițiile în care nu a putut fi indicată nici o faptă de natură penală în

sarcina celor 3 procurori care și-au îndeplinit strict prerogativele funcției,

simpla nemulțumire a petentului nu poate constitui baza antrenării răspunderii

penale a acestora.

Din

moment ce actele premergătoare efectuate nu confirmă nici un indiciu de

săvârșire a vreunei infracțiuni în cele două dosare penale, corect au fost

adoptate soluțiile de netrimitere în judecată.

Ca

atare, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea

petentului va fi respinsă ca nefondată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.C.V.

împotriva rezoluției din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă

în Dosarul nr. 24/P/2008, pe care o și menține.

Obligă petentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.