ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii, se reține: Petentul M.C.V. a formulat plângere la data de 11 august 2009 împotriva rezoluției nr. 24/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind nemulțumit de faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele intimate pe care le-a reclamat. Au fost atașate dosarele penale nr. 2428/1/2009 al Înaltei Curții de Casație și Justiție și Dosarul nr. 24/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările cauzei se constată că prin sentința penală nr. 857 din 28 aprilie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 222 alin. (7) C. proc.

pen., a dispus trimiterea plângerii petentului împotriva rezoluției nr. 24/P/2008 din 3 martie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a fi verificată în temeiul art. 275-278 C. proc. pen. privind controlul ierarhic interne - legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată în raport cu susținerile petentului. Prin rezoluția nr. 16610/3643/II/2/2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins plângerea ca neîntemeiată. Examinând cele două rezoluții ale organului de urmărire penală Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt legale și temeinice, plângerea petentului fiind nefondată.

Astfel, la 31 noiembrie 2007 petentul M.C.V. a reclamat mai multe persoane din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și Curtea de Apel Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen. fiind nemulțumit de modul în care acestea i-au soluționat dosarele penale în care avea calitatea de parte vătămată. Prin ordonanța nr. 639/P/2007 din 13 decembrie 2007 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât erau vizați procurorul general și un alt procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Plângerea care-i privea pe numiții R.D. și F. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 260 C. pen.

și, respectiv numiții M.A. și L. a fost soluționată prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 1929/P/2006 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, soluție rămasă definitivă prin sentința penală nr. 2815 din 5 decembrie 2006 a Judecătoriei Ploiești și decizia penală nr. 145 din 5 februarie 2007 a Tribunalului Prahova. La rândul lor și procurorii A.G., O.A. și A.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești au fost reclamați, alături de agentul de poliție B.C.A., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., dispunându-se neînceperea urmăririi penale prin rezoluția nr. 6/P/2007 din 23 martie 2007, soluție menținută prin rezoluția nr. 419/II/2 din 17 aprilie 2007 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Cu privire la aceleași persoane la care s-a mai adăugat numitul Dinu Lucian (judecător la Judecătoria Ploiești) s-a mai adoptat și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 66/P/2007 din 25 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, de asemenea menținută - în cadrul controlului ierarhic intern - de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (rezoluția nr. 539/II/2 din 30 mai 2007) cât și prin sentința penală nr. 113 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești și decizia penală nr. 5919 din 7 decembrie 2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală. Dosarul nr. 24/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privește pe cei trei magistrați care au adoptat rezoluțiile de netrimitere în judecată, respectiv procurorii G.G.

(Dosar nr. 6/P/2007), V.C. (Dosar nr. 66/P/2007) și C.E., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești care a confirmat soluțiile în cadrul controlului ierarhic intern instituit prin dispozițiile art. 275-278 C. proc. pen., reclamați pentru aceleași pretinse și infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorilor. În condițiile în care nu a putut fi indicată nici o faptă de natură penală în sarcina celor 3 procurori care și-au îndeplinit strict prerogativele funcției, simpla nemulțumire a petentului nu poate constitui baza antrenării răspunderii penale a acestora. Din moment ce actele premergătoare efectuate nu confirmă nici un indiciu de săvârșire a vreunei infracțiuni în cele două dosare penale, corect au fost adoptate soluțiile de netrimitere în judecată.

Ca atare, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului va fi respinsă ca nefondată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva rezoluției din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 24/P/2008, pe care o și menține. Obligă petentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.