ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8522/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6897/121/2008 din

24 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Galați reclamanta D.G.P. în

contradictoriu cu pârâtul E.Ș. a solicitat restrângerea exercitării dreptului

la liberă circulație față de acesta în Franța pentru o perioadă de până la 3

ani.

Motivându-și acțiunea

reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 1

octombrie 2008 în baza acordului de readmisie încheiat de acest stat cu

România.

Prin sentința civilă nr. 1413

din 7 noiembrie 2007, Tribunalul Galați, secția civilă – a respins ca nefondată

acțiunea promovată de reclamanta D.G.P.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta D.G.P. a declarat apel, susținând în esență, că din actele dosarului

rezultă că pârâtul a încălcat prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

restricția putând fi impusă în baza acordului de readmisie.

Prin Decizia nr. 59/A din 10

februarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut în esență, că reclamanta nu a făcut dovada faptului

că pârâta ar fi încălcat una din cele trei situații limitativ și expres

prevăzute în art. 27 din Directiva nr. 2004/38/Comunitatea Europeană.

Împotriva acestei ultime

decizii a declarat recurs reclamanta D.G.P. invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând că în cauză sunt întrunite cerințele art. 38 –

39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor

rămași în străinătate, dispoziții în concordanță cu prevederile constituționale

și tratatele la care România a aderat.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a solicitat

restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Franța, în

temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei

circulații a cetățenilor români în străinătate.

Libertatea circulației

cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu

respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1)

teza a II-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei

circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că, prin simpla

returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună

restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație.

Dacă legiuitorul ar fi dorit

ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea

exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea

restrângere operează de drept.

În legislația primară, art. 18.1.

T.C.E. prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui

liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor

prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.

În legislația secundară,

Directiva Consiliului nr. 38/2004/Comunitatea Europeană a Parlamentului

European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și

rezidență a cetățenilor U.E. și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul

statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de

abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE,

75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în

Jurnalul Oficial al U.E. nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește că limitarea

dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă

numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.

Prin O.U.G. nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre

ale U.E. și Spațiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, și

care a intrat în vigoare la data aderării României la U.E. (art. 35) a fost

transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/Comunitatea Europeană.

Drept urmare, normele din

reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de

drept intern.

Întrucât reclamantul nu a

probat, în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia din cauzele de

limitare prevăzute în Directivă, atât instanța de fond, cât și cea de apel au

pronunțat hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a

prevederilor legii materiale incidente.

Astfel fiind, Înalta Curte

va face aplicarea dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., respingând recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta D.G.P. împotriva Deciziei civile nr. 59/A din

10 februarie 2009 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

22

octombrie 2009

.