ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8522/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6897/121/2008 din 24 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Galați reclamanta D.G.P. în contradictoriu cu pârâtul E.Ș. a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație față de acesta în Franța pentru o perioadă de până la 3 ani. Motivându-și acțiunea reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 1 octombrie 2008 în baza acordului de readmisie încheiat de acest stat cu România. Prin sentința civilă nr. 1413 din 7 noiembrie 2007, Tribunalul Galați, secția civilă – a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamanta D.G.P. Împotriva acestei sentințe reclamanta D.G.P.

a declarat apel, susținând în esență, că din actele dosarului rezultă că pârâtul a încălcat prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 restricția putând fi impusă în baza acordului de readmisie. Prin Decizia nr. 59/A din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în esență, că reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâta ar fi încălcat una din cele trei situații limitativ și expres prevăzute în art. 27 din Directiva nr. 2004/38/Comunitatea Europeană. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta D.G.P. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că în cauză sunt întrunite cerințele art. 38 – 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor rămași în străinătate, dispoziții în concordanță cu prevederile constituționale și tratatele la care România a aderat. Recursul este nefondat. Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Franța, în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Libertatea circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituție.

Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept. În legislația primară, art. 18.1. T.C.E. prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.

În legislația secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/Comunitatea Europeană a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor U.E. și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al U.E. nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.

Prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale U.E. și Spațiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, și care a intrat în vigoare la data aderării României la U.E. (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/Comunitatea Europeană. Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern. Întrucât reclamantul nu a probat, în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia din cauzele de limitare prevăzute în Directivă, atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.

Astfel fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.G.P. împotriva Deciziei civile nr. 59/A din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009 .