ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8040/2009

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6798/121 din 20

octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului J.C.E., pentru o

perioadă de cel mult trei ani, în Franța.

Î

n motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:

Pârâtul a fost expulzat din Franța la data de 25 septembrie 2008 în

baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, fiindu-i

aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea

legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care

România Ie-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.

Măsura dispusă față de cetățeanul român se aplică evident când s-a

încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat, ca urmare a

nerespectării de către acesta a legislației statului în care se află, cu

repercusiuni negative asupra imaginii României și a cetățenilor români care

călătoresc legal în străinătate.

Prin sentința civilă nr. 1377 din 3 noiembrie 2008, Tribunalul Galați,

secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantă, în motivare

reținându-se, în esență, că, libera circulație a persoanelor poate fi îngrădită

pentru motive de ordine publică, securitate publică ori sănătate publică, că

esența acestei libertăți constă în eliminarea discriminărilor între cetățenii

statului membru pe teritoriul căruia se află aceștia sau își desfășoară

activitatea și cetățenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe

teritoriul acestui stat și că, în speță, norma comunitară fiind mai favorabilă,

urmează să fie aplicată cu prioritate.

Î

mpotriva sentinței civile nr. 1377 din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului

Galați, secția civilă, a declarat apel reclamanta, susținând, în esență, că, și

în condițiile aderării României la UE, dispozițiile art. 38 și art. 39 din

Legea nr. 248/2005 au rămas în vigoare, că atât legislația internă, cât și

prevederile internaționale consacră dreptul la liberă circulație, dar acesta nu

este absolut, ci poate fi limitat pentru orice motive de securitate națională,

siguranță publică și sănătate publică și că, în speță, măsura returnării este

justificată și respectă cerința proporționalității.

Prin decizia civilă nr. 61A din 12 februarie 2009, Curtea de Apel

Galați, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr. 1377 din 3

noiembrie 2008 a Tribunalului Galați, secția civilă.

A reținut instanța de apel că necesitatea dreptului la liberă

circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în

materie, care are prioritate în fața celei interne. Totodată, s-a reținut că,

față de împrejurarea că, în cauză, Statul Francez a fost cel care a luat măsura

de limitarea dreptului la liberă circulație, în mod corect prima instanță a

constatat că nu există motivație pentru care Statul Român să aplice pârâtului o

a doua interdicție.

Î

mpotriva deciziei nr. 61A din 12 februarie 2009 a Curții de Apel Galați

a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, susținând, în

esență, următoarele:

Î

n temeiul art. 25 din Constituție, dreptul la liberă circulație, în

țară și străinătate, este garantat; legea stabilește condițiile exercitării

acestui drept. Libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind

să se desfășoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor

condiții stabilite de lege.

Retumarea unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene,

în baza unui acord de readmisie, se aplică atunci când s-a încălcat ordinea

juridică interioară a respectivului stat membru din Uniunea Europeană de către

cetățeanul român cu privire la care se solicită returnarea, ceea ce conduce la

concluzia că doar acel stat membru al Uniunii Europene poate cenzura

legalitatea măsurii de returnare.

Obligația statului român ca ulterior readmisiei cetățeanului român returnat,

să restrângă dreptul la liberă circulație al respectivului cetățean român este

expres stipulată prin art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului la

libera circulație în Franța, în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Libertatea circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind

să se desfășoare cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care

trimite art. 25 alin. (1) teza a ll-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu

stabilește că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român,

trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera

circulație.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să

angajeze în mod direct restrângerea exercițiului dreptului la libera

circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.

Î

n legislația primară, art. 18.1. TCE prevede că orice cetățean al

Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul Statelor

membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de

dispozițiile luate pentru aplicarea sa.

Î

n legislația secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera

circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai

acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE)

nr. 1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE,

73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE,

publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie

2004, stabilește că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă

circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate

publică sau sănătate publică.

Prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul

României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului

Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, și care a intrat în

vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 35) a fost

transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.

Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu

prioritate în raport cu normele de drept intern.

Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din această Directivă, statele

membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor

Uniunii și a membrilor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de

ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, în paragraful al doilea

precizându-se, în acest sens, că, măsurile luate din motive de ordine publică

sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază

exclusiv pe conduita persoanei în cauză, iar condamnările penale anterioare nu

pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.

Î

ntrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169 C. civ.,

incidența vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, atât

instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat hotărâri legale, date cu

aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.

Astfel fiind, Înalta Curte va face

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 61A din 12

februarie 2009 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

8 octombrie 2009.