ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 81/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC I.S. SA  Arad a chemat în

judecată Vama Arad, Direcția Regională Vamală Arad și Direcția Generală a

Vămilor, solicitând anularea actelor constatatoare nr. 994 și nr. 995 din 2

noiembrie 1999 și a deciziilor nr. 6 și nr. 1691 din 21 ianuarie și respectiv,

7 iulie 2000, ca nelegale.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin actele administrative atacate, în mod greșit a fost obligată să

plătească taxe vamale, în sumă de 28.022.827 lei, deoarece materialele

importate au fost folosite efectiv în producția proprie și ca atare,

beneficiază de scutire la plată, conform art. 5 din O.G. nr. 12/1995.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 300 din 11

septembrie 2001, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, reținând, în

esență, că reclamanta a importat materii prime (bucăți croite, costume de baie,

ață pentru cusut, elastic, închizători pentru sutiene și pungi de plastic

pentru ambalaj), pe care le-a transformat în cadrul unui proces de producție, într-un

produs nou (costume de baie), așa încât, potrivit art. 5 din O.G. nr. 12/1995,

este scutită de plata taxelor vamale.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se arată în acest sens, că instanța

de fond a apreciat greșit natura bunurilor importate, acestea neavând

caracteristicile materiilor prime folosite efectiv în producția reclamantei și

drept urmare, nu beneficiază de facilitatea vamală prevăzută de textul legal

mai sus menționat.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, actele administrate în cauză și dispozițiile legale

incidente, se constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 5 din O.G. nr. 12/1995

„sunt scutite de plata taxelor vamele, pe o perioadă de 2 ani, materiile prime,

materialele, piesele de schimb și componentele importate, necesare și folosite

efectiv în producția proprie a investițiilor străine, care sunt supuse unor

procese de prelucrare, transformare sau asamblare, în vederea obținerii unor

bunuri cu caracteristici tehnico-funcționale sau de altă natură, distincte față

de cele ale bunurilor importate încorporate în produsul nou rezultat, care se

încadrează la o altă poziție tarifară prevăzută în Tariful vamal de import al

României”.

În legătură cu încadrarea mărfurilor

în nomenclatura folosită pentru Tariful vamal de import, regula prevăzută la

pct. 2 lit. a) din Anexa nr. 2 a O.G. nr. 26/1993, stabilește că „un bun

incomplet sau nefinit care prezintă caracteristicile esențiale ale bunului

complet sau finit, se încadrează la poziția din nomenclatură, care se referă la

bunul complet”. În continuare, textul precizează că „Aceste dispoziții se aplică

corespunzător, și bunului complet sau finit, când acesta este în stare

demontată sau nemontată”.

În cauză, organele vamale au

constatat la controlul ulterior că reclamanta a beneficiat nejustificat de

scutirea de plată a drepturilor de import, pentru „costume de baie pentru femei

și fete – croite” și în consecință, au emis actele constatoare, pentru suma de

28.022.827 lei.

Facilitatea vamală prevăzută de art.

5 din O.G. nr. 12/1995, a fost menținută pentru celelalte bunuri importate

(închizători pentru sutiene, elastic, cupe din burete și ață de cusut), aspect

nesesizat de prima instanță.

Măsura autorităților vamale este

legală, deoarece produsele pentru care s-a instituit obligația de plată, se

încadrează, potrivit regulii enunțate, la aceiași poziție tarifară (6211.12.00)

cu produsele finite („costume de baie pentru femei și fete – croite”),

operațiunea de coasere neînsemnând prelucrare, transformare sau asamblare, în

vederea obținerii de bunuri cu caracteristici tehnico-funcționale sau de altă

natură, distinctă față de cele al bunurilor încorporate, în sensul prevederilor

art. 5 din O.G. nr. 12/1995.

În consecință, pentru argumentele

prezentate, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și în fond, va

respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad,

împotriva sentinței civile nr. 300 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel

Timișora, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 ianuarie 2003.