ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2139/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 242 din 3

iulie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea introdusă de SC V.T. România SA Arad la data de

7 august 2000 și, precizată ulterior, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională

Vamală Interjudețeană Arad și Direcția Generală a Vămilor.

Pe cale de consecință, a anulat ca

nelegale adresa nr. 12316 din 26 iulie 2000 emisă de Biroul Vamal Arad, decizia

nr. 232 din 7 septembrie 2000 emisă de prima pârâtă, precum și decizia nr. 2809

din 4 decembrie 2000, emisă de pârâta secundă.

De asemenea, a obligat pe pârâte să

restituie reclamantei suma de 6.408.878.410 lei încasată cu titlu de taxe

vamale.

În sfârșit, instanța a luat act de

declarația reclamantei că renunță la judecata capătului de cerere accesoriu

privind cheltuielile de judecată.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 4014 din 4 decembrie 2001, a

respins recursul declarat în cauză de către pârâta Direcția Generală a Vămilor,

ca nefondat.

La data de 27 decembrie 2001,

această autoritate publică a Administrației Publice Centrale a formulat cerere

de revizuire împotriva sentinței civile nr. 242 din 3 iulie 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

În sprijinul cererii sale, întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta a arătat că prin adresa nr. 17787 din 2

octombrie 2001, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad a solicitat

autorităților vamale din Ungaria să transmită declarațiile vamale de export

pentru tutunul prelucrat la Societatea V T.S.D. Rt. și reexportat către SC V.T.

România Arad, precum și o adresă din care să rezulte încadrarea tarifară

declarată de societate și acceptată de autoritatea vamală maghiară.

Din adresa nr. 15045/83-2001. V POP IV K-4062/01 comunicată

de autoritatea respectivă, înregistrată la Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Arad sub nr. 21436 din 27 noiembrie 2001 rezultă că:

-

autoritatea vamală maghiară a acceptat clasificarea tarifară la poziția

24.0310, a tutunului semiprelucrat, declarată de firma exportatoare și

susținută de Direcția Generală a Vămilor în fața instanței de fond;

- clasificarea tutunului prelucrat la poziția tarifară

24.0310 de către Societatea V.T.S.D. Rt., acceptată de autoritățile vamale

maghiare, este în deplină concordanță cu decizia adoptată de Comitetul

Sistemului Armonizat la Sesiunea nr. 26 din luna noiembrie 2000, anexată în

dosar la termenul din 6 martie 2000.

În fine, revizuienta a precizat că

acest organism a decis clasificarea tutunului semiprelucrat (de tipul celui

reexportat de societatea maghiară în România) la poziția tarifară 24.0310,

întrucât produsul în cauză este tutun aflat într-o etapă intermediară de

fabricație, deci tutun semiprelucrat care nu poate fi considerat „brut”.

S-a cerut schimbarea în tot a

sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC

V.T. România SA Arad.

Prin sentința civilă nr. 44 din 26

februarie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că adresa emisă

de autoritățile vamale maghiare nu îndeplinește cerința de a fi determinantă

pentru soluționarea litigiului, exprimând un punct de vedere care nu este

obligatoriu nici pentru instanță și nici pentru autoritățile vamale române.

Pe de altă parte, soluția de admitere a acțiunii se

fundamentează pe o probă științifică, respectiv expertiza tehnică efectuată în

cauză, conform căreia încadrarea tarifară a tutunului semiprelucrat este de

24.01.

Totodată, s-a avut în vedere

împrejurarea că decizia Comitetului Sistemului Armonizat din 26 noiembrie 2000,

la care se referă decizia emisă de directorul general al pârâtei secunde, nr.

2809/2000, nu este aplicabilă în cauză, deoarece nu a fost publicată în

Monitorul oficial al României.

Împotriva sentinței a declarat

recurs revizuienta Direcția Generală a Vămilor.

Recurenta a susținut că în mod

greșit curtea de apel a respins cererea sa de retractare, întrucât adresa

primită din partea autorităților vamale maghiare în legătură cu situația

exporturilor de tutun, precum și încadrarea tarifară a tutunului semiprelucrat,

îndeplinește cerința de a constitui un înscris determinant, care, dacă era

cunoscut de instanță, ar fi condus la o altă soluție decât cea pronunțată.

Critica nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 322

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după

pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de

partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea

unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speță, cum deja s-a arătat,

înscrisul nou de care se prevalează revizuienta îl reprezintă adresa nr.

15045/83-2001. V POP IV/1-4061/01 transmisă de autoritatea vamală maghiară ca

răspuns la solicitarea Direcției Regionale Vamale Interjudețene Arad din 2

octombrie 2001.

Această adresă nu constituie însă,

un înscris doveditor existent la data judecății, reținut de partea potrivnică

și care nu a putut fi înfățișat de pârâtă la proces, dintr-o cauză mai presus

de voința părților. Ea exprimă o simplă opinie a autorității vamale maghiare cu

privire la tutunul importat de reclamantă din Ungaria.

Înscrisului respectiv îi lipsește și

o altă condiție, implicită, pentru admisibilitatea cererii de revizuire, care

rezultă pe cale de interpretare.

Este vorba de condiția ca actul

descoperit și invocat în cererea de revizuire să aibă un caracter determinant,

adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată în

cauză.

Ori, documentul obținut de

revizuientă după pronunțarea sentinței civile nr. 242/2001, nu are acest

caracter astfel cum corect s-a reținut de către curtea de apel.

Hotărârea atacată cu cererea de

revizuire și confirmată de instanța de control judiciar cu o motivare amplă, se

întemeiază îndeosebi, pe concluziile exprimate ce expertul tehnic I.I.,

potrivit cărora, uzanța internațională pentru perioada în care a avut loc

importul, încadra tutunul semiprelucrat la poziția „tarifară” 24.01.

Adăugând la considerentele expuse

împrejurarea că decizia Comitetului Sistemului Armonizat din 26 noiembrie 2000,

menționată în decizia nr. 2809 a directorului general al Direcției Generale a

Vămilor, a directorului General al Direcției Generale a Vămilor nu a fost

publicată în Monitorul Oficial, fără temei se susține în recurs că cererea de

retractare trebuia totuși admisă, cu consecința respingerii în fond a acțiunii.

Ca atare, urmează a se respinge

recursul declarat de revizuientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 44 din 26 februarie

2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2003.