ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1215/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată sub Dosar nr. 1445/33/2008 al Curții de Apel Cluj petentul P.G. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită plângerea formulată de acesta cu trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și trimiterea în judecată a făptuitorului T.I. pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. În motivarea plângerii petentul a arătat că s-a înțeles cu numitul O.G. să-i taie de pe terenul proprietatea sa o căruță de lemne de foc, însă acesta din urmă a tăiat un număr de 15 arbori din care o parte au fost transportați la domiciliul făptuitorului pentru a nu-i întocmi dosar penal, iar în final petentul a fost trimis în judecată și condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o.

Din probele administrate în cauză rezultă următoarele: Petentul P.G. a formulat plângere penală împotriva numitului T.I., care a fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost indus în eroare de către procurorul T.I. care l-a pus să semneze în alb o coală de hârtie cu ocazia audierii sale, după care, acesta din urmă a completat declarații pe care petentul nu le-a făcut, iar în final petentul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni silvice, săvârșită de altă persoană.

Prin rezoluția din 5 august 2008 dată în Dosar nr. 6/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.I. (fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației), cu privire la comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. S-a reținut în considerentele acestei rezoluții că petentul a fost trimis în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de participație improprie sub forma instigării la infracțiunile silvice prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 97 alin. (3) C. silvic și art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 98 alin. (3) și (4) C. silvic, reținându-se în sarcina sa că în cursul lunii octombrie 2005 a luat legătura cu învinuitul O.G.

pe care l-a rugat să-i taie și să-i transporte de pe o suprafață de teren împădurită, proprietatea sa, arbori de esență fag, teren pentru care i-a arătat că posedă proces verbal de punere în posesie și titlu de proprietate. Petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, care a fost respinsă prin rezoluția din 9 septembrie 2008, dată în Dosar nr. 781/11/2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Prin sentința penală nr. 134 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins plângerea formulată de petentul P.G. împotriva rezoluției din 5 august 2008, dată în Dosarul nr. 6/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum și a rezoluției din 9 septembrie 2008, dată în Dosarul nr. 781/II/2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat, în esență, că procurorul T.I. nu a comis nici o infracțiune în urma căreia petentul să fi fost condamnat pe nedrept. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul P.G. a formulat recurs, solicitând, prin cererile scrise depuse la dosar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și să i se permită să administreze probe care îi vor dovedi nevinovăția pentru fapta pentru care a fost condamnat. Examinând recursul conform art. 385 14 C. proc. pen., pe baza actelor și înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane. Din analiza textului rezultă că este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune – neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune – îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Pe de altă parte, potrivit art. 200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.

Pentru realizarea scopului urmăririi penale, legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal. Astfel, organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege, iar atunci când datele infirmă existența infracțiunii devin incidente dispozițiile art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. În cauza de față, este dovedită vinovăția petentului-inculpat P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de participație improprie sub forma instigării la infracțiunile silvice prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 97 alin. (3) C. silvic și art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 98 alin. (3) și (4) C. silvic, reținându-se în sarcina sa că în cursul lunii octombrie 2005 a luat legătura cu învinuitul O.G. pe care l-a rugat să-i taie și să-i transporte pe o suprafață de teren împădurită, proprietatea sa, arbori de esență fag, teren pentru care i-a arătat că posedă proces-verbal de punere în posesie și titlu de proprietate. Cu privire la susținerea petentului că procurorul T.I. l-a indus în eroare, profitând de faptul că este în vârstă și că nu știe carte, punându-l să semneze pe coli albe pe care, ulterior, acesta le-a completat cu declarații care nu-i aparțin, rezultă din Dosarul penal nr. 1149/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației că petentul a fost audiat de Poliția comunei Săpînța cu privire la învinuirea care i s-a adus.

Ulterior, în cadrul cercetării judecătorești, petentul a arătat că a înțeles pentru ce este trimis în judecată, însă a precizat că arborii au fost tăiați de pe proprietatea sa (audierea din ședința publică din 13 iunie 2006, Dosar nr. 421/307/2006 al Judecătoriei Sighetu Marmației). În raport de aceste aspecte, nu se poate reține în sarcina procurorului T.I. săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., susținerile petentului nefiind probate. Pe cale de consecință, atât rezoluțiile parchetului, cât și sentința pronunțată de instanța de fond sunt legale și temeinice, împrejurare față de care Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.G. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la 316,60 lei către intimatul T.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.G. împotriva sentinței penale nr. 134 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la 100 lei cheltuieli judiciare către stat și la 316,60 lei cheltuieli judiciare către intimatul T.I. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.