ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1215/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub Dosar nr. 1445/33/2008

al Curții de Apel Cluj petentul P.G. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce

o va pronunța să admită plângerea formulată de acesta cu trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale și trimiterea în judecată a

făptuitorului T.I. pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu prev.

de art. 246 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C.

pen.

În motivarea plângerii

petentul a arătat că s-a înțeles cu numitul O.G. să-i taie de pe terenul

proprietatea sa o căruță de lemne de foc, însă acesta din urmă a tăiat un număr

de 15 arbori din care o parte au fost transportați la domiciliul

făptuitorului pentru a nu-i întocmi dosar penal, iar în final petentul a fost

trimis în judecată și condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o.

Din probele administrate în

cauză rezultă următoarele:

Petentul P.G. a formulat

plângere penală împotriva numitului T.I., care a fost procuror la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru comiterea infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.

pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.

În motivarea plângerii

petentul a arătat că a fost indus în eroare de către procurorul T.I. care l-a

pus să semneze în alb o coală de hârtie cu ocazia audierii sale, după care,

acesta din urmă a completat declarații pe care petentul nu le-a făcut, iar în

final petentul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni silvice,

săvârșită de altă persoană.

Prin rezoluția din 5 august 2008

dată în Dosar nr. 6/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de T.I. (fost procuror la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației), cu privire la comiterea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.

pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.

S-a reținut în

considerentele acestei rezoluții că petentul a fost trimis în judecată și

condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de participație improprie

sub forma instigării la infracțiunile silvice prev. de art. 31 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 97 alin. (3) C. silvic și art. 31 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 98 alin. (3) și (4) C. silvic, reținându-se în sarcina

sa că în cursul lunii octombrie 2005 a luat legătura cu învinuitul O.G. pe care

l-a rugat să-i taie și să-i transporte de pe o suprafață de teren împădurită,

proprietatea sa, arbori de esență fag, teren pentru care i-a arătat că posedă

proces verbal de punere în posesie și titlu de proprietate.

Petentul a formulat plângere

împotriva acestei rezoluții, care a fost respinsă prin rezoluția din 9

septembrie 2008, dată în Dosar nr. 781/11/2/2008 de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin sentința penală nr. 134

din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a

respins plângerea formulată de petentul P.G. împotriva rezoluției din 5 august

2008, dată în Dosarul nr. 6/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Cluj, precum și a rezoluției din 9 septembrie 2008, dată în Dosarul nr. 781/II/2/2008

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a apreciat, în esență, că procurorul T.I. nu a comis nici o

infracțiune în urma căreia petentul să fi fost condamnat pe nedrept.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, petentul P.G. a formulat recurs, solicitând, prin cererile

scrise depuse la dosar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și să i

se permită să administreze probe care îi vor dovedi nevinovăția pentru fapta

pentru care a fost condamnat.

Examinând recursul conform art.

385

14

C. proc. pen., pe baza actelor și înscrisurilor existente la

dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. constă în

fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Din analiza textului rezultă

că este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de

serviciu, fie printr-o inacțiune – neîndeplinirea unui act, fie printr-o

acțiune – îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare

vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Pe de altă parte, potrivit art.

200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare

cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la

stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să

se dispună trimiterea în judecată”.

Pentru realizarea scopului

urmăririi penale, legea procesual penală a determinat precis și coerent

regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Astfel, organul competent

efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată

de lege, iar atunci când datele infirmă existența infracțiunii devin incidente

dispozițiile art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea

acțiunii penale este împiedicată.

În cauza de față, este

dovedită vinovăția petentului-inculpat P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de

participație improprie sub forma instigării la infracțiunile silvice prev. de art.

31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 97 alin. (3) C. silvic și art. 31 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (3) și (4) C. silvic, reținându-se în

sarcina sa că în cursul lunii octombrie 2005 a luat legătura cu învinuitul O.G.

pe care l-a rugat să-i taie și să-i transporte pe o suprafață de teren împădurită,

proprietatea sa, arbori de esență fag, teren pentru care i-a arătat că posedă

proces-verbal de punere în posesie și titlu de proprietate.

Cu privire la susținerea

petentului că procurorul T.I. l-a indus în eroare, profitând de faptul că este

în vârstă și că nu știe carte, punându-l să semneze pe coli albe pe care,

ulterior, acesta le-a completat cu declarații care nu-i aparțin, rezultă din Dosarul

penal nr. 1149/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației

că petentul a fost audiat de Poliția comunei Săpînța cu privire la învinuirea

care i s-a adus.

Ulterior, în cadrul

cercetării judecătorești, petentul a arătat că a înțeles pentru ce este trimis

în judecată, însă a precizat că arborii au fost tăiați de pe proprietatea sa

(audierea din ședința publică din 13 iunie 2006, Dosar nr. 421/307/2006 al

Judecătoriei Sighetu Marmației).

În raport de aceste aspecte,

nu se poate reține în sarcina procurorului T.I. săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., susținerile petentului

nefiind probate.

Pe cale de consecință, atât

rezoluțiile parchetului, cât și sentința pronunțată de instanța de fond sunt

legale și temeinice, împrejurare față de care Înalta Curte, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.G.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat, iar în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., recurentul petiționar

va fi obligat la 316,60 lei către intimatul T.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul P.G. împotriva sentinței penale nr. 134 din

26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar

la 100 lei cheltuieli judiciare către stat și la 316,60 lei cheltuieli

judiciare către intimatul T.I.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.