ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 140/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Olt, secția penală, sentința penală nr. 198 din 3 decembrie 2007 dată în dosar nr. 1398/104/2007, condamnat pe inculpatul D.C.M. la pedepsele de: - 7 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) , b) și c) C. pen.

pe durata de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune, a evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate în agravanta prevăzută prin art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2003 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale [prin schimbarea încadrării juridice din varianta simplă prevăzută de art. 9 alin. (1) din legea amintită, dată fiind producerea unui prejudiciu mai mare de 500.000 Euro, în echivalentul monedei naționale]; - 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor în modalitatea alternativă a dobândirii de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism și - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., dispunându-se să execute în final în regim de detenție, prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1), lit. b) și art. 35 C. pen., pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

pe durata de 2 ani (pedeapsa complementară). Conform art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și ca pedeapsă accesorie. Pe latură civilă a fost obligat inculpatul D.C.M. către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt la suma de 2.412.139 lei despăgubiri civile, cu dobânzi legale aferente calculate de la data săvârșirii faptelor și până la achitarea integrală (iar în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii, până la concurența sumelor arătate, asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului). Instanța a reținut că în luna februarie 2003 inculpatul a înființat în calitate de unic asociat și administrator societatea comercială SC S.M.

SRL Slatina având ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al deșeurilor din aluminiu. În perioada 2 octombrie 2003 – 30 august 2004 – astfel cum a rezultat din nota de constatare nr. 200807 din 25 aprilie 2005, raportul de inspecție fiscală nr. 5048 din 24 august 2005, precum și din procesul verbal de constatare nr. 30969/OT din 9 mai 2006 întocmit de Garda Financiară – Secția Olt - societatea administrată de inculpat a livrat către SC C.T. SRL Slatina administrată de numitul C.V., lingouri din aluminiu în valoare totală de 3.966.569 lei (ron) și către SC C.C.Z. SRL Slatina administrată de numita Cazan Camelia, 68 de mașini de cusut și mașini de încheiat în valoare de 601.299 lei (ron), activități comerciale ce nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății și implicit nu au fost achitate nici obligațiile fiscale aferente în condițiile arătate, [organele de control fiscal au stabilit că pentru mărfurile vândute către SC C.T.

SRL Slatina nu s-au achitat impozit pe profit în sumă de 835.097 lei (ron) și TVA în sumă de 661.354 lei (ron), iar pentru cealaltă operațiune de vânzare comercială către SC C.C.Z. SRL Slatina, nu s-au achitat de asemenea impozit pe profit în sumă de 126.323 lei (ron) și TVA în sumă de 96.005 lei (ron)]. Din verificările rulajului contului deschis de societatea SC S.M. SRL administrată de inculpat la B.R.D. Slatina, a rezultat de asemenea că în perioada iunie 2003 – septembrie 2004, acesta a încasat pe baza ordinelor de plată emise de SC C.T. SRL Slatina, suma de 2.225.000 lei (ron), iar de la SC C.C.Z. SRL Slatina a încasat suma de 85.200 lei (ron); diferența contravalorii mărfurilor vândute către cele două societăți comerciale amintite fiind achitată cu chitanțe în numerar.

Suma legal încasată din cele două operațiuni de vânzare-comercială amintite a fost de 4.567.868 lei din care inculpatul și-a însușit necuvenit suma totală de 3.149.650 lei [suma de 2.658.650 lei prin retrageri imediate din depunerile în contul deschis la B.R.D. Slatina la care s-au adăugat sumele de 368.000 lei și 123.000 lei achitate în numerar cu chitanțe]. Din cele două raporturi comerciale arătate, suma totală de 2.412.139 lei RON reprezintă impozitul de profit și TVA-ul care nu au fost achitate, pentru care s-a constituit parte civilă în cauză Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt.

Inculpatul a recunoscut în totalitate și necondiționat săvârșirea activităților ilicite anterior expuse cu ocazia audierilor repetate făcute în condiții legale de procuror iar după prezentarea materialului de urmărire penală a dispărut de la domiciliu fugind în străinătate [astfel că judecata în primă instanță a avut loc în lipsă, cu procedura de citare efectuată față de acesta în condițiile legale prevăzute de art. 177 alin. (1) și (4) C. proc. pen.].

2. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 82 din 10 iunie 2008 în apelul al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, cale de atac soluționată în lipsa inculpatului-intimat aflat în același condiții procesuale/procesuale anterior arătate - a desființat parțial sentința pe latură penală iar în rejudecare a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de spălare a banilor din prevederile art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2003, în acelea prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2003, texte în baza cărora a condamnat pe inculpat la pedeapsa penală de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen.

pe durata de 2 ani (în final prin recontopire fiind stabilită ca inculpatul să execute – în condițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen. fiind modificată și pedeapsa accesorie – pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen. pe durata de 2 ani, ca pedeapsă complementară. Conform art. 445 C. proc. pen. – dată fiind omisiunea primei instanțe – s-a decis și anularea înscrisurilor incriminate (fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate). 3. Împotriva deciziei amintite a fost înregistrată sub nr. 28961 din 19 august 2009 la instanța de apel, declarația de recurs peste termen formulată de inculpatul D.C.M.

aflat „arestat în Penitenciarul din Madrid – Spania” (în condițiile în care această cerere a fost expediată către Curtea de Apel Craiova prin scrisoare recomandată depusă la 18 august 2009 la oficiul Poștal Slatina). După înregistrarea dosarului la instanța de recurs a fost fixat termen de judecată cu citarea părților în condițiile art. 385 11 alin. (1) și (2) rap. la art. 177 alin. (1), (4) și (6) C. proc. pen. În ședința publică din 19 ianuarie 2010 Înalta Curte a procedat la ascultarea inculpatului prezent aflat în stare de arest preventiv – dată fiind executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile române – care a învederat că „personal nu a formulat nici o declarație de recurs în cauză fiind plecat din țară din anul 2006” iar cu ocazia dezbaterilor a precizat că declarația de recurs în cauză a fost făcută din inițiativa exclusivă a unui coleg de serviciu și fără ca inculpatul să aibă cunoștință de acest demers judiciar la momentul respectiv.

Referitor la situația procesuală/procedurală amintită este că prin dispozițiile art. 385 2 rap. la art. 362 C. proc. pen. stabilit în mod imperativ că declararea recursului trebuie făcută sub sancțiunea nulității absolute prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. – numai de inculpat personal [alin. (1)] ori reprezentantul legal, apărător, soția (soțul) acestuia [alin. (2)] în calitate de substituții procesuale limitativ enumerate de legiuitor. Declararea căii de atac în speță nefiind făcută de inculpat personal – potrivit recunoașterii sale exprese – ori vreuna din categoriile de persoane limitativ prevăzute de legiuitor în art. 362 alin. (2) C. proc. pen., în calitate de substituiți procesuali în acest scop, soluția legală ce se va pronunța va fi aceea a respingerii ca inadmisibil a recursului potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.C.M. împotriva deciziei penale nr. 82 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.