ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1667/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1667/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin

sentința penală nr. 1 din 11 ianuarie 2010, Tribunalul Olt, în baza art. 403 alin.

(3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul S.P.

- fiul lui D. și R., împotriva sentinței penale nr. 1 din 3 ianuarie 2008,

pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1021/104/2006, ca inadmisibilă.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

din data de 2 octombrie 2009, organele de urmărire penală din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au înaintat, spre competentă

soluționare, conform art. 399 alin. ultim Cod pr. penală, cererea de revizuire

formulată de revizuientul S.P., împotriva sentinței penale nr. 1 din 3 ianuarie

2008 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1021/104/2006, cu concluzii de

respingere a acesteia ca inadmisibilă, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile ce impun admiterea în principiu a cererii.

conținutul acestora a rezultat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Olt nr. 517/P/2006 din data de 30 iunie 2006, s-a dispus trimiterea

în judecată în stare de libertate a inculpatului S.P. pentru comiterea

infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. și art. 266

pct. 2 din Legea nr. 3/1990, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina

acestuia reținându-se că, în luna decembrie 2001, în calitate de administrator

al SC R. SRL Bălănești a contractat de la B.R.D. -Sucursala Slatina un împrumut

în valoare de 220.000 lei, conform contractului de credit.

Creditul a

fost garantat cu ipoteci instituite asupra unei mori și a terenului aferent, în

suprafață de 2291 mp., imobile situate în comuna Mărunței, asupra unei stații P.

cu utilajele aferente, a unei suprafețe de teren de 794 mp., a unui spațiu

comercial - magazin și bar.

Conform

clauzelor contractuale, inculpatul avea obligația de a asigura bunurile

ipotecate, iar drepturile bănești ce urmau a fi încasate din polițele de

asigurare trebuiau cesionate în favoarea băncii, pe toată perioada derulării

creditului până la rambursarea integrală a acestuia.

A mai

rezultat că aceste bunuri au fost asigurate la A.T., Sucursala Caracal,

încheindu-se polițele de asigurare din 3 ianuarie 2002 cu valabilitate până la

2 ianuarie 2003. Bunurile au fost asigurate astfel: moara pentru suma de

181.074,7 lei, iar stația P. pentru suma de 2.994,586 lei, urmând a fi plătite

în patru rate lunare.

Cu toate

acestea, inculpatul S.P. a achitat numai primele două rate, a treia nemaifiind

plătită, astfel că începând cu data de 31 iulie 2002 polițele au fost reziliate

de drept.

La datele de

2 octombrie 2002 și 3 octombrie 2002, inculpatul a încheiat alte polițe de

asigurare, la aceeași societate de asigurare, dar în altă localitate, sumele

asigurate fiind mult mai mari, respectiv de 820.000 lei pentru stația P. și

1.800.000 lei pentru moară și anexe, primele de asigurare fiind majorate și ele

în mod corespunzător: 4345 lei stația P. și 7630 lei moara.

Deși potrivit

clauzelor contractuale, revizuientul - condamnat avea obligația de a cesiona

polițele de asigurare în favoarea băncii, nu a făcut acest lucru și nici nu a

adus la cunoștință împrejurarea că vechile polițe au fost reziliate și că a

încheiat altele noi.

S-a reținut

că prin aceste manopere - de a nu plăti ultimele două polițe de asigurare, fapt

ce a determinat rezilierea acestora și de a încheia alte polițe pentru sume

mult mai mari decât valoarea reală a bunurilor asigurate la o altă societate de

asigurare - revizuientul a premeditat înșelarea băncii de la care contractase

creditul.

În contextul

în care nu a achitat nici o rată din împrumutul de 220.000 lei, scadent la

sfârșitul lunii decembrie 2002, banca l-a somat și a declanșat procedura

executării și scoaterii la vânzare a bunurilor ipotecate, nereușindu-se însă

acest lucru deoarece bunul ipotecat -moara - fusese distrusă într-un incendiu

în noaptea de 21/22 februarie 2003.

Totuși, în

baza contractului de asigurare încheiat, SC A.T. - Sucursala Slatina a acordat

SC R. Bălănești, administrată de revizuientul S.P., suma de 800.000 lei cu

titlul de despăgubiri pentru pagubele cauzate în incendiu, sumă ce a fost

virată în contul acestuia, la o bancă dintr-o altă localitate, respectiv B.C.D.R.

- Sucursala Craiova.

Deși potrivit

clauzelor contractuale, revizuientul avea obligația expresă de a păstra disponibilitățile

bănești în conturile deschise la B.R.D., cel puțin la nivelul angajamentelor

înregistrate, pe întreaga perioadă de derulare a creditului, acesta a deschis

un cont la o altă bancă, în alt județ, tocmai pentru a nu putea fi urmărit.

Din cele 800.000

lei primite, revizuientul nu a virat nici o sumă la B.R.D., în contul

creditului contractat, banii fiind însușiți de acesta.

În plus,

pentru a zădărnicii restituirea împrumutului către bancă și a scăpa de orice

obligație, revizuientul a cesionat SC R. SRL unor cetățeni arabi, potrivit

contractului din 12 august 2003, firma schimbându-și denumirea în SC M.C.I. SRL

cu sediul în București, la o adresă la care nu a putut fi identificată.

Prin sentința

nr. 256 din 29 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția Vll-a

comercială, în Dosarul penal nr. 39059/3/2006, a fost declanșată procedura

falimentului împotriva debitoarei SC M.C.I. SRL, dispunându-se dizolvarea

societății și încetarea activității acesteia, fără a se reuși achitarea vreunei

sume de bani către B.R.D. - Sucursala Slatina.

S-a constatat

că prin această manoperă revizuientul S.P. a încălcat din nou contractul

încheiat cu banca, potrivit căruia era obligat să solicite, în prealabil,

acordul băncii, în cazul modificărilor organizatorice și statutare, care aveau

implicații asupra obligațiilor asumate prin contractul de credit.

S-a apreciat

astfel că, la aceea dată, revizuientul a făcut cesiunea tocmai pentru a

zădărnicii verificarea evidențelor contabile ale firmei, ce ar fi evidențiat

ilegalitățile comise de acesta pentru a nu-și îndeplini obligațiile pe care le

avea față de societatea bancară.

cercetării judecătorești, prin sentința nr. 1 din 3 ianuarie 2008 pronunțată în

Dosarul nr. 1021/104/2006, Tribunalul Olt l-a condamnat pe S.P., pentru faptele

cu privire la care a fost trimis în judecată, la 10 ani închisoare, cu

executare în regim de detenție precum și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani.

În ceea ce

privește latura civilă, prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata sumei

de 561.624,82 lei, plus dobânda legală aferentă debitului până la achitarea

acestuia, către partea civilă B.R.D. - G.S.G. SA - Sucursala Slatina.

acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, partea civilă și

inculpatul, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 67 din 14 mai 2008 Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului și a

respins apelul părții civile, a desființat parțial sentința sub aspectul

laturii penale, în sensul că a descontopit pedepsele aplicate și a procedat la

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din

Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu

aplicări art. 41 alin. (2) C. pen., condamnându-l pe inculpat, cu reținerea art.

74 - 76 C. pen., la 4 luni închisoare.

În aceleași

condiții, de incidență a dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen., instanța de apel

l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare, urmând ca acesta să execute în

condițiile art. 33 - 34 C. pen., pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu

executare în detenție.

penală nr. 1017 din 20 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova și inculpat.

Așa cum

rezultă din conținutul cererii de revizuire existentă la filele 11-14 din

dosar, condamnatul S.P. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1 din 3

ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1021/104/2006,

motivat de faptul că instanța de judecată nu a cunoscut faptele și

împrejurările noi, ce au fost descoperite ulterior pronunțării hotărârii, pe

baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, invocând în

drept dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În concret,

s-a susținut că mențiunea din rechizitoriu potrivit căreia, din creditul

contractat nu s-a rambursat nici o sumă de bani - situație ce atestă intenția

de a înșela banca - nu corespunde realității.

S-a arătat că

pe parcursul cercetării judecătorești a fost în imposibilitatea obiectivă de a

proba în fața instanței această situație de fapt, deoarece, în primul rând, la

momentul derulării urmăririi penale, predase ștampilele, documentele bancare,

toate contractele în derulare noilor asociați; în alt doilea rând, unitatea

bancară a refuzat sistematic a-i pune la dispoziție relațiile pe care Ie-a

solicitat cu privire la linia de credit iar, în al treilea rând, deși a

solicitat instanței administrarea acestei probe, cererea sa a fost găsită ca

nefiind utilă cauzei.

În dovedirea

cererii de revizuire au fost atașate copia Deciziei penale nr. 67 din 14 mai 2008

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1021/104/2006, copia Deciziei

penale nr. 1017 din 20 martie 2009 pronunțată de I.C.C.J. în Dosarul nr. 1021/104/2006,

adresa din 24 noiembrie 2008 și adresa din 6 ianuarie 2009 a B.R.D. G.S.G. -

Sucursala Slatina.

Examinând

actele și lucrările dosarului în raport cu obiectul cererii formulate de

revizuientul - condamnat S.P. precum și cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen.,

prima instanță a constatat următoarele:

Potrivit art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea, ca și cale extraordinară de

atac, se poate promova atunci când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu

au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei".

În speța

dedusă judecății, revizuientul invocând dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., a susținut că instanța de judecată nu a cunoscut situația reală

a creditului contractat, în condițiile în care în rechizitoriu, în mod eronat,

s-a reținut că nu a rambursat nici o sumă de bani din creditul obținut de la

partea civilă, această împrejurare constituind „fapte sau împrejurări noi"

de natură a duce la reformarea hotărârii de condamnare.

Observând

însă actele și lucrările Dosarului nr. 1021/104/2006 al Curții de Apel Craiova,

s-a constatat că prin încheierea din data de 9 aprilie 2008, instanța de apel a

pus în vedere părții civile B.R.D. G.S.G. SA Sucursala Slatina, prin apărătorul

ales, avocat O.D., a depune la dosar „situația creditului acordat societății SC

R. SRL, a ratelor plătite, a modului de valorificare a bunurilor ce au

constituit garanție și a sumelor de bani încasate", dispunând și emiterea

unei adrese în acest sens, către partea civilă.

Cu adresa din

29 aprilie 2008 existentă la fila 42-43 dosar apel, partea civilă a comunicat

instanței relațiile solicitate, arătând că: SC R. SRL înregistra, la data

respectivă, un debit de 576283,43 lei, că din proprie inițiativă inculpatul S.P.

plătise în contul creditului contractat prin contractul de credit din 27

decembrie 2001 suma de 1,23 lei, fiind recuperată prin procedura executării

silite suma de 100.000 lei, că linia de credit a avut inițial valoarea de

220.000 lei, la care s-au calculat dobânzi aferente, sumă ce a fost garantată

cu două imobile, respectiv moară plus teren aferent în suprafață de 2291 mp. și

teren în suprafață de 794 mp., pe care se găseau amplasate un spațiu comercial

- magazin și bar, stație P., ambele imobile situate pe raza comunei Mărunței,

jud. Olt.

S-a constatat

așadar că împrejurarea invocată în cererea de revizuire, respectiv situația

reală a creditului acordat inculpatului S.P. potrivit contractului de credit din

27 decembrie 2001, precum și eventualele sume rambursate de acesta, nu

constituie „fapte sau împrejurări noi" în sensul art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., în condițiile în care aceste date au fost cunoscute de instanța

de apel la momentul soluționării apelurilor declarate de inculpat și partea

civilă.

B. Împotriva

acestei sentințe a declarat apel revizuientul, arătând că motivele invocate

sunt prevăzute de lege, nu s-au făcut cercetări prealabile, temeinice, în

sensul prev. de art. 399 C. proc. pen., deoarece nu a săvârșit nicio

infracțiune în cauză.

Prin Decizia nr.

40 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul condamnatului - revizuient,

apreciindu-se că cele invocate de revizuient nu sunt de natură a stabili

existența unei erori judiciare.

C. Împotriva

acestei decizii, în termen legal, condamnatul - revizuient, prin soția sa, a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul

greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea

introductivă și apel.

Examinând recursul

declarat de condamnatul - revizuient prin prisma cazului de casare indicat, cel

prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

acesta este nefondat.

Cazurile de

revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un

expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului

de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să

fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când

două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză,

susținerea condamnatului în sensul că instanța de judecată nu a cunoscut

situația reală a creditului contractat, în condițiile în care în rechizitoriu,

în mod eronat, s-a reținut că nu a rambursat nici o sumă de bani din creditul

obținut de la partea civilă - aspect ce ar constitui „fapte sau împrejurări

noi" de natură a duce la reformarea hotărârii de condamnare - nu este reală,

întrucât, așa cum corect a reținut și prima instanță, instanța de apel a

solicitat părții civile B.R.D. G.S.G. SA Sucursala Slatina, relații privind

„situația creditului acordat societății SC R. SRL, a ratelor plătite, a modului

de valorificare a bunurilor ce au constituit garanție și a sumelor de bani

încasate", relații ce au fost comunicate cu adresa din 29 aprilie 2008.

Cum cazul de

revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la fapte

probatorii noi, iar nu la noi mijloace de probă cu care se tinde a se dovedi o

faptă probatorie deja verificată de instanță, este evident că prezenta cerere

de revizuire este inadmisibilă și, pe cale de consecință, recursul este

nefondat.

Ca atare,

văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientului-condamnat, pe care îl va

obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul - condamnat S.P. împotriva Deciziei penale

nr. 40 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul - revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 28 aprilie 2010.