ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1667/2010

Cu adresa din data de 2 octombrie 2009, organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au înaintat, spre competentă soluționare, conform art. 399 alin. ultim Cod pr. penală, cererea de revizuire formulată de revizuientul S.P., împotriva sentinței penale nr. 1 din 3 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1021/104/2006, cu concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile ce impun admiterea în principiu a cererii.

Din conținutul acestora a rezultat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 517/P/2006 din data de 30 iunie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S.P. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 3/1990, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina acestuia reținându-se că, în luna decembrie 2001, în calitate de administrator al SC R. SRL Bălănești a contractat de la B.R.D. -Sucursala Slatina un împrumut în valoare de 220.000 lei, conform contractului de credit. Creditul a fost garantat cu ipoteci instituite asupra unei mori și a terenului aferent, în suprafață de 2291 mp., imobile situate în comuna Mărunței, asupra unei stații P. cu utilajele aferente, a unei suprafețe de teren de 794 mp., a unui spațiu comercial - magazin și bar. Conform clauzelor contractuale, inculpatul avea obligația de a asigura bunurile ipotecate, iar drepturile bănești ce urmau a fi încasate din polițele de asigurare trebuiau cesionate în favoarea băncii, pe toată perioada derulării creditului până la rambursarea integrală a acestuia. A mai rezultat că aceste bunuri au fost asigurate la A.T., Sucursala Caracal, încheindu-se polițele de asigurare din 3 ianuarie 2002 cu valabilitate până la 2 ianuarie 2003. Bunurile au fost asigurate astfel: moara pentru suma de 181.074,7 lei, iar stația P. pentru suma de 2.994,586 lei, urmând a fi plătite în patru rate lunare. Cu toate acestea, inculpatul S.P. a achitat numai primele două rate, a treia nemaifiind plătită, astfel că începând cu data de 31 iulie 2002 polițele au fost reziliate de drept. La datele de 2 octombrie 2002 și 3 octombrie 2002, inculpatul a încheiat alte polițe de asigurare, la aceeași societate de asigurare, dar în altă localitate, sumele asigurate fiind mult mai mari, respectiv de 820.000 lei pentru stația P. și 1.800.000 lei pentru moară și anexe, primele de asigurare fiind majorate și ele în mod corespunzător: 4345 lei stația P. și 7630 lei moara. Deși potrivit clauzelor contractuale, revizuientul - condamnat avea obligația de a cesiona polițele de asigurare în favoarea băncii, nu a făcut acest lucru și nici nu a adus la cunoștință împrejurarea că vechile polițe au fost reziliate și că a încheiat altele noi. S-a reținut că prin aceste manopere - de a nu plăti ultimele două polițe de asigurare, fapt ce a determinat rezilierea acestora și de a încheia alte polițe pentru sume mult mai mari decât valoarea reală a bunurilor asigurate la o altă societate de asigurare - revizuientul a premeditat înșelarea băncii de la care contractase creditul. În contextul în care nu a achitat nici o rată din împrumutul de 220.000 lei, scadent la sfârșitul lunii decembrie 2002, banca l-a somat și a declanșat procedura executării și scoaterii la vânzare a bunurilor ipotecate, nereușindu-se însă acest lucru deoarece bunul ipotecat -moara - fusese distrusă într-un incendiu în noaptea de 21/22 februarie 2003. Totuși, în baza contractului de asigurare încheiat, SC A.T. - Sucursala Slatina a acordat SC R. Bălănești, administrată de revizuientul S.P., suma de 800.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru pagubele cauzate în incendiu, sumă ce a fost virată în contul acestuia, la o bancă dintr-o altă localitate, respectiv B.C.D.R. - Sucursala Craiova. Deși potrivit clauzelor contractuale, revizuientul avea obligația expresă de a păstra disponibilitățile bănești în conturile deschise la B.R.D., cel puțin la nivelul angajamentelor înregistrate, pe întreaga perioadă de derulare a creditului, acesta a deschis un cont la o altă bancă, în alt județ, tocmai pentru a nu putea fi urmărit. Din cele 800.000 lei primite, revizuientul nu a virat nici o sumă la B.R.D., în contul creditului contractat, banii fiind însușiți de acesta. În plus, pentru a zădărnicii restituirea împrumutului către bancă și a scăpa de orice obligație, revizuientul a cesionat SC R. SRL unor cetățeni arabi, potrivit contractului din 12 august 2003, firma schimbându-și denumirea în SC M.C.I. SRL cu sediul în București, la o adresă la care nu a putut fi identificată. Prin sentința nr. 256 din 29 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția Vll-a comercială, în Dosarul penal nr. 39059/3/2006, a fost declanșată procedura falimentului împotriva debitoarei SC M.C.I. SRL, dispunându-se dizolvarea societății și încetarea activității acesteia, fără a se reuși achitarea vreunei sume de bani către B.R.D. - Sucursala Slatina. S-a constatat că prin această manoperă revizuientul S.P. a încălcat din nou contractul încheiat cu banca, potrivit căruia era obligat să solicite, în prealabil, acordul băncii, în cazul modificărilor organizatorice și statutare, care aveau implicații asupra obligațiilor asumate prin contractul de credit. S-a apreciat astfel că, la aceea dată, revizuientul a făcut cesiunea tocmai pentru a zădărnicii verificarea evidențelor contabile ale firmei, ce ar fi evidențiat ilegalitățile comise de acesta pentru a nu-și îndeplini obligațiile pe care le avea față de societatea bancară.

În urma cercetării judecătorești, prin sentința nr. 1 din 3 ianuarie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 1021/104/2006, Tribunalul Olt l-a condamnat pe S.P., pentru faptele cu privire la care a fost trimis în judecată, la 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenție precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În ceea ce privește latura civilă, prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 561.624,82 lei, plus dobânda legală aferentă debitului până la achitarea acestuia, către partea civilă B.R.D. - G.S.G. SA - Sucursala Slatina.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, partea civilă și inculpatul, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 67 din 14 mai 2008 Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului și a respins apelul părții civile, a desființat parțial sentința sub aspectul laturii penale, în sensul că a descontopit pedepsele aplicate și a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicări art. 41 alin. (2) C. pen., condamnându-l pe inculpat, cu reținerea art. 74 - 76 C. pen., la 4 luni închisoare. În aceleași condiții, de incidență a dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen., instanța de apel l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare, urmând ca acesta să execute în condițiile art. 33 - 34 C. pen., pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu executare în detenție.

Prin Decizia penală nr. 1017 din 20 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpat. Așa cum rezultă din conținutul cererii de revizuire existentă la filele 11-14 din dosar, condamnatul S.P. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1 din 3 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1021/104/2006, motivat de faptul că instanța de judecată nu a cunoscut faptele și împrejurările noi, ce au fost descoperite ulterior pronunțării hotărârii, pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, invocând în drept dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În concret, s-a susținut că mențiunea din rechizitoriu potrivit căreia, din creditul contractat nu s-a rambursat nici o sumă de bani - situație ce atestă intenția de a înșela banca - nu corespunde realității. S-a arătat că pe parcursul cercetării judecătorești a fost în imposibilitatea obiectivă de a proba în fața instanței această situație de fapt, deoarece, în primul rând, la momentul derulării urmăririi penale, predase ștampilele, documentele bancare, toate contractele în derulare noilor asociați; în alt doilea rând, unitatea bancară a refuzat sistematic a-i pune la dispoziție relațiile pe care Ie-a solicitat cu privire la linia de credit iar, în al treilea rând, deși a solicitat instanței administrarea acestei probe, cererea sa a fost găsită ca nefiind utilă cauzei. În dovedirea cererii de revizuire au fost atașate copia Deciziei penale nr. 67 din 14 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1021/104/2006, copia Deciziei penale nr. 1017 din 20 martie 2009 pronunțată de I.C.C.J. în Dosarul nr. 1021/104/2006, adresa din 24 noiembrie 2008 și adresa din 6 ianuarie 2009 a B.R.D. G.S.G. - Sucursala Slatina. Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu obiectul cererii formulate de revizuientul - condamnat S.P. precum și cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., prima instanță a constatat următoarele: Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, se poate promova atunci când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei". În speța dedusă judecății, revizuientul invocând dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a susținut că instanța de judecată nu a cunoscut situația reală a creditului contractat, în condițiile în care în rechizitoriu, în mod eronat, s-a reținut că nu a rambursat nici o sumă de bani din creditul obținut de la partea civilă, această împrejurare constituind „fapte sau împrejurări noi" de natură a duce la reformarea hotărârii de condamnare. Observând însă actele și lucrările Dosarului nr. 1021/104/2006 al Curții de Apel Craiova, s-a constatat că prin încheierea din data de 9 aprilie 2008, instanța de apel a pus în vedere părții civile B.R.D. G.S.G. SA Sucursala Slatina, prin apărătorul ales, avocat O.D., a depune la dosar „situația creditului acordat societății SC R. SRL, a ratelor plătite, a modului de valorificare a bunurilor ce au constituit garanție și a sumelor de bani încasate", dispunând și emiterea unei adrese în acest sens, către partea civilă. Cu adresa din 29 aprilie 2008 existentă la fila 42-43 dosar apel, partea civilă a comunicat instanței relațiile solicitate, arătând că: SC R. SRL înregistra, la data respectivă, un debit de 576283,43 lei, că din proprie inițiativă inculpatul S.P. plătise în contul creditului contractat prin contractul de credit din 27 decembrie 2001 suma de 1,23 lei, fiind recuperată prin procedura executării silite suma de 100.000 lei, că linia de credit a avut inițial valoarea de 220.000 lei, la care s-au calculat dobânzi aferente, sumă ce a fost garantată cu două imobile, respectiv moară plus teren aferent în suprafață de 2291 mp. și teren în suprafață de 794 mp., pe care se găseau amplasate un spațiu comercial - magazin și bar, stație P., ambele imobile situate pe raza comunei Mărunței, jud. Olt. S-a constatat așadar că împrejurarea invocată în cererea de revizuire, respectiv situația reală a creditului acordat inculpatului S.P. potrivit contractului de credit din 27 decembrie 2001, precum și eventualele sume rambursate de acesta, nu constituie „fapte sau împrejurări noi" în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care aceste date au fost cunoscute de instanța de apel la momentul soluționării apelurilor declarate de inculpat și partea civilă. B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, arătând că motivele invocate sunt prevăzute de lege, nu s-au făcut cercetări prealabile, temeinice, în sensul prev. de art. 399 C. proc. pen., deoarece nu a săvârșit nicio infracțiune în cauză. Prin Decizia nr. 40 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul condamnatului - revizuient, apreciindu-se că cele invocate de revizuient nu sunt de natură a stabili existența unei erori judiciare. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul - revizuient, prin soția sa, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă și apel. Examinând recursul declarat de condamnatul - revizuient prin prisma cazului de casare indicat, cel prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În cauză, susținerea condamnatului în sensul că instanța de judecată nu a cunoscut situația reală a creditului contractat, în condițiile în care în rechizitoriu, în mod eronat, s-a reținut că nu a rambursat nici o sumă de bani din creditul obținut de la partea civilă - aspect ce ar constitui „fapte sau împrejurări noi" de natură a duce la reformarea hotărârii de condamnare - nu este reală, întrucât, așa cum corect a reținut și prima instanță, instanța de apel a solicitat părții civile B.R.D. G.S.G. SA Sucursala Slatina, relații privind „situația creditului acordat societății SC R. SRL, a ratelor plătite, a modului de valorificare a bunurilor ce au constituit garanție și a sumelor de bani încasate", relații ce au fost comunicate cu adresa din 29 aprilie 2008. Cum cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la fapte probatorii noi, iar nu la noi mijloace de probă cu care se tinde a se dovedi o faptă probatorie deja verificată de instanță, este evident că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă și, pe cale de consecință, recursul este nefondat. Ca atare, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientului-condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.