ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1642/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1642/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 173 din 18 aprilie 2013,

pronunțată în Dosarul penal nr. 11139/118/2012, în baza

art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

reținute în sarcina inculpatului D.L.M. din infracțiunea de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. în infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătura privată, în formă continuată prevăzută de art. 290 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus completarea încadrării

juridice a infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

656/2002, în sensul reținerii art. 13 C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.L.M. la:

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.;

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea

de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

241/2005.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea

de spălare de bani, cu aplicarea art. 13 C. pen., prevăzută de art. 23 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 65 raportat la art. 66 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și lit. b),

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate,

inculpatul D.L.M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), alin. (2)

C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 5 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii

aplicate, la care a fost adăugat un interval de timp de doi ani, calculat în

condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen.,

s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență,

S-a desemnat ca organ de supraveghere

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, în vederera comunicării

datelor prevăzute la lit. a)-lit. d).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a dispus și

suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.,

privind revocarea, beneficiului suspendării executării pedepsei sub

supraveghere, în caz de săvârșire, cu intenție, a unei noi infracțiuni în

cursul termenului de încercare.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-art. 999 C. civ.,

a fost obligat inculpatul către partea civilă SC M.T. SA la plata sumelor de

12.127,94 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României din

data efectuării plății și de 8.949,60 dolari SUA, echivalent în RON la cursul Băncii

Naționale a României din data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri

civile.

A fost obligat inculpatul la plata

către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P.

Constanța, la plata sumei de 78.883 RON, din care TVA, în cuantum de 42.822 RON,

și impozit pe profit, în cuantum de 36.061 RON, alături de dobânda legală

aferentă, calculată până la achitarea integrală a debitului.

S-a constatat că SC C.E. SRL Constanța

a fost radiată din Evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța Ia data

de 2 mai 2011.

În baza art. 348, în referire la art.

170 C. proc. pen., s-a dispus desființarea în întregime a înscrisurilor falsificate.

În baza art. 163 și urm. C. proc.

pen., s-a menținut măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin ordonanța din

10 iulie 2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

În baza art. 13 din Legea nr.

241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri

judecătorești de condamnare instanța să comunice Oficiului Național al

Registrului Comerțului o copie a dispozitivului acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul Ia plata sumei de 20.900 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare în folosul statului, din care suma de 200 RON reprezentând

onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut următoarele:

Serviciului de Poliție Maritimă Port Constanța, s-au sesizat din oficiu, cu

privire la faptul că în incinta SC C. SA Constanța, se încarcă produse laminate

în autotrenurile înmatriculate sub nr. X1, cu semiremorca X2 și nr. X3, cu

semiremorca X4.

Întrucât SC C. SA Constanța nu efectua

în mod obișnuit operațiuni de manipulare și depozitare a unor astfel de

mărfuri, datorită suspiciunilor ivite, s-a procedat la legitimarea

conducătorilor celor două autotrenuri, în persoana martorilor Z.E. și D.R.,

precum și a persoanei care coordona activitatea de încărcare, respectiv

inculpatul D.L.M.

Referitor la proveniența și destinația

mărfii, inculpatul D.L.M., în încercarea de a justifica deținerea și utilizarea

acesteia, a prezentat lucrătorilor de poliție, inițial, o copie fax a facturii

fiscale F1, emisă de SC P. SRL Galați la data de 10 martie 2006, pe care a

pus-o la dispoziția lucrătorilor de poliție, cu mențiunea sub semnătură, „copia

conformă cu originalul”.

Inculpatul a motivat că a achiziționat

respectivele laminate de la SC P. SRL Galați, în numele SC C.E. SRL Constanța,

pe care o administra, depozitându-le la SC C. SA Constanța, în vederea

revânzării.

Conform facturii fiscale prezentate,

expedierea mărfii aferente s-ar fi efectuat cu autovehiculul X5, prin delegatul

I.V.

Cu această ocazie, asupra inculpatului

D.L.M. au fost identificate mai multe avize de însoțire a mărfii, completate și

necompletate, având antetul SC C.E. SRL Constanța, parte din cele necompletate

având aplicată ștampila pătrată cu impresiunea „SC M. SA Constanța, Port Șef

Tură Expediții 1”.

În urma inventarierii produselor

laminate, au fost identificate 3 legături de bare rotunde 0,18 mm profil cutat

PC 52, 16 legături de bare rotunde 0,16 mm profil cutat PC 52, în greutate

totală de 24.860 kg și 2 legături de bare rotunde 0,125 mm, 3 legături de bare

rotunde 0,115 mm; 2 legături de bare rotunde 0,75 mm, 2 legături de bare

rotunde 0,65 mm, 1 legături de bare rotunde 0,45 mm, în greutate totală de

26.660 kg.

Având în vedere că inculpatul D.L.M.

nu deținea asuprasa originalul facturii prezentate privind achiziția mărfii,

s-a luat măsura predării produselor laminate în custodia SC C. SA Constanța

până la prezentarea documentului în original.

În ceea ce privește existența

produselor laminate aflate în incinta SC C. SA Constanța, s-a stabilit că marfa

a fost depozitată în baza cererii SC C.E. SRL Constanța, prestație pentru care

depozitarul a emis factura fiscală din 23 martie 2006 și chitanța din 23 martie

2006, privind încasarea contravalorii depozitării.

Produsele laminate au fost depozitate

la SC C. SA Constanța în zilele de 10 martie 2006 și 14 martie 2006, conform

avizelor de însoțire a mărfii prezentate de inculpatul D.L.M., primul transport

fiind efectuat cu autovehiculul X3, iar al doilea cu autovehiculul X6, în

ambele documente fiind menționat ca delegat inculpatul.

La 27 martie 2006, inculpatul D.L.M. a

prezentat lucrătorilor de poliție, în original, factura fiscală F2 emisă de SC

P. SRL Galați la data de 10 martie 2006, ocazie cu care s-a constatat că

aceasta nu este factura solicitată, ci următoarea factură în ordinea numerică a

emiterii, după cea prezentată inițial în copie fax.

De această dată, în noua factură

prezentată, la rubrica „Date privind expediția”, este menționat ca delegat „I.D.”,

iar ca mijloc de transport apare autovehiculul X7.

Având în vedere neconcordanțele

evidente între factura prezentată, în fax, la momentul depistării, și cea

prezentată ulterior, „în original”, s-a procedat la efectuarea de verificări,

privind delegații și mijloacele de transport, constătându-se că actele de

identitate menționate aparțin de fapt unor alte persoane decât cele înscrise la

rubrica delegat, iar numele de înmatriculare ale autovehiculelor nici nu au

fost atribuite.

Pentru stabilirea provenienței mărfii

și a legalității operațiunii comerciale din punct de vedere financiar-fiscal, s-a

solicitat Gărzii Financiare, secția Constanța, efectuarea unei verificări la SC

C.E. SRL Constanța, în urma căreia s-a stabilit că la data de 8 mai 2006 nu era

efectuată inventarierea elementelor de activ și pasiv, în acest sens fixându-se

un termen de efectuare.

După efectuarea inventarierii

elementelor de activ și pasiv, comisarii Gărzii Financiare au constatat că din

documentele puse la dispoziție de către inculpatul D.L.M., societatea sa SC

C.E. SRL Constanța, în realitate, nu a derulat operațiuni comerciale (achiziții

sau vânzări) cu produse laminate.

Din verificările efectuate a mai

rezultat și faptul că facturile prezentate de către inculpatul D.L.M., în

justificarea provenienței produselor laminate, fac parte din lotul achiziționat

în numele SC P. SRL Galați de către martorul A.V.

Martorul A.V. deținea calitatea de

administrator al SC P. SRL Galați din data de 30 noiembrie 2005, iar în urma

verificărilor întreprinse s-a stabilit faptul că, în referire la societatea

furnizoare, există pe rolul organelor judiciare o plângere penală formulate de

Garda Financiară, secția Galați, aflată pe rolul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Galați, din care rezultă că această persoană juridică are un

comportament de tip „fantomă”. Astfel, respectiva societate comercială ce ar fi

fost „furnizoare” nu funcționa la sediul declarat, iar reprezentanții săi

legali nu au fost găsiți.

Existând suspiciuni în sensul că

produsele laminate proveneau în fapt din depozitul SC M. SA Constanța (sigura

societate de pe raza Portului Constanța care operează astfel de mărfuri) și

întrucât asupra inculpatului D.L.M. au fost găsite avize cu antetul SC C.E. SRL

Constanța, necompletate, însă cu ștampila „SC M. SA Constanța, Port Șef Tura

Expediții 1”, s-a procedat la efectuarea de verificări în registrul de poartă

al depozitului „L.” al SC M. SA Constanța.

Cu această ocazie, s-a constatat că în

data de 10 martie 2006, exact data la care au fost lăsate în depozitare

produsele laminate la SC C. SA Constanța, figurează înregistrat autovehiculul

cu

numărui de înmatriculare X3, condus de

martorul D.R., ca fiind încărcat cu oțel beton, conform documentului de

însoțire, fiind intrat la ora 13:00 și ieșit la ora 13:25, cu mențiunea

„descărcat în depozit”.

Cu privire la efectuarea acestui

transport, martorul D.R., în calitate de conducător auto, a declarat că în data

de 10 martie 2006, în timp ce se afla în Portul Constanța, a fost contactat de

către inculpatul D.L.M., care i-a solicitat, contra unei sume de bani, să

efectueze un transport de marfă din incinta SC M. SA Constanța la SC C. SA

Constanța.

După ce a obținut acceptul

proprietarului autotrenului, martorul s-a deplasat împreună cu inculpatul D.L.M.

la SC M. SA Constanța, de unde au fost încărcate cu macaraua mai multe bare din

oțel striat, pe care, alături de inculpat, Ie-a transportat apoi la SC C. SA.,

confirmând astfel că marfa a fost de fapt încărcată din incinta SC M. SA și nu

descărcată, după cum se reține în registrul de poartă.

Martorul D.R. a mai fost contactat

telefonic ulterior, la data

de 23 martie 2006, de către inculpatul D.L.M.,

care i-a comunicat că are nevoie de două autotrenuri pentru ridicarea mărfii de

la SC C. SA Constanța și i-a solicitat să îl ajute, sens în care I-a informat

pe patronul său, martorul D.R. și s-a prezentat la SC C. SA împreună cu colegul

său, martorul Z.E., conducătorul autotrenului X1, în vederea încărcării mărfii,

unde au fost depistați de lucrătorii de poliție. Când a apărut poliția, a fost

obligat să descarce barele de oțel deja încărcate la SC C. SA Constanța.

Din cercetările efectuate cu privire

la documentul de însoțire a mărfii menționat în registrul de poartă, a rezultat

că acesta nu face parte din cele utilizate de SC M. SA Constanța, iar în evidențele

societății nu figurează vreo „mișcare de mărfuri” în zilele de 10 martie 2006

și 14 martie 2006.

Martorul Z.E., în declarațiile sale a

expus același punct de vedere, respectiv că la data de 23 martie 2006,

aflându-se în Portul Constanța împreună cu martorul D.R., au fost contactați de

inculpatul D.L.M., care Ie-a solicitat să încarce bare de oțel beton striat de

la SC C. SA Constanța. D.R. a început să încarce, dar el nu, iar în acel moment

a apărut poliția. Marfa pe care a trebuit să o încarce a rămas la SC C. SA, iar

cei doi au primit nici o sumă de bani, precum li se promisese.

Aspectele relatate de martorii D.R. și

Z.E. au fost confirmate și de martorul D.R.A., administratorul SC C.G. SRL,

unde primii doi erau angajați ca șoferi.

La data de 23 martie 2006, a fost

încheiat un proces-verbal de către organele de poliție, semnat fără obiecțiuni

de către inculpatul D.L.M., ca reprezentant al SC C.E. SRL Constanța, precum și

de martorii Z.E. și D.R., privind identificarea cantității de laminate ce urma

să fie transportată.

Prin adresa din 9 aprilie 2010, SC M.

SA Constanța a comunicat că la data de 10 martie 2006 nu au fost livrate sau

recepționate mărfuri la gestiunea diviziei L.

La data de 22 iunie 2006, lucrătorii

de poliție, împreună cu tehnicianul criminalist, au verificat produsele

laminate, ocazie cu care au constatat că pe barele din oțel striat, barele din

oțel rotund aveau aplicate etichete cu mențiunea „R.S.S.C. Târgoviște”.

Acest fapt s-a comunicat către SC M.T.

SA, având în vedere identificarea pe raza Portului Constanța a unor produse

laminate cu inscripțiile și etichetele menționate, solicitându-se desemnarea

unui specialist, în vederea certificării originii mărfii și stabilirii lotului

din care face parte acesta.

Urmare inspecțiilor efectuate de

specialiștii SC M.T. SA. în zilele de 21 august 2006, 22 august 2006 și 23

septembrie 2006, prin adresa din 11 septembrie 2006, societatea a comunicat că

barele de oțel rotund și cele din oțel striat inspectate aparțin SC M.T. SA.,

fac parte din loturile expediate în Portul Constanța la SC M. SA Constanța, în

vederea exportului și figurează în documente ca fiind încărcate la navă în data

de 16 decembrie 2005, cu destinația M. Elveția.

Pe parcursul cercetărilor, în

susținerea provenienței licite a produselor laminate, inculpatul D.L.M., prin

apărător, a propus audierea, în calitate de martor, a numitului A.C., ca fiind

conducătorul autovehiculului cu care a fost transportată marfa livrată de SC P.

SRL Galați.

Inițial, martorul A.C. a fost audiat

de către lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Poliție Maritimă Port

Constanța, în prezența apărătorului ales al inculpatului D.L.M., făcând

afirmații menite să inducă în eroare organele de cercetare penală.

În declarația, aferentă semestru

I/2007, depusă la A.F.P.M. Constanța, inculpatul a declarat stornarea

achiziției de la SC P. SRL Galați, urmată de depunerea unui decont de TVA

aferent lunii iunie 2007, în care diminuează TVA-ul aferent. Prin această

operațiune se face dovada că operațiunea comercială de achiziție nu a avut loc.

2) Întrucât produsele laminate

fuseseră indisponibilizate, pentru că din cercetările efectuate rezultase cu

certitudine că acestea aparțineau SC M.T. SA, inculpatul D.L.M., prin

apărătorul ales, a solicitat restituirea mărfii, cerere care a fost admisă prin

ordonanța procurorului din 28 septembrie 2006, în baza căreia inculpatul a

procedat la ridicarea produselor laminate de la SC C. SA Constanța.

Împotriva ordonanței din 28 septembrie

2006, prin care s-a dispus restituirea mărfii către SC C.E. SRL Constanța, SC

M.T. SA a formulat plângere la Parchetul de pe lângă tribunalul Constanța.

Prin ordonanța din 6 iunie 2007,

prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus admiterea

plângerii formulate de SC M.T. SA, infirmarea dispozițiilor cuprinse în ordonanța

din 28 septembrie 2006 și menținerea măsurii de indisponibilizare a mărfii

dispusă de organele de poliție la data de 23 martie 2006, măsură ce nu a mai

putut fi adusă la îndeplinire de către lucrătorii de poliție, întrucât

inculpatul D.L.M. ridicase deja mărfurile în cauză, acestea nemaifiind ulterior

identificate.

După restituire, la data de 6

februarie 2008, SC C.E. SRL a revândut aceeași marfă către SC P. SRL Galați

(inițial furnizoarea mărfii) cu suma de 91.127 RON, în baza facturii fiscale F3

din 6 februarie 2008.

Având în vedere că SC P. SRL Galați

făcea obiectul cercetărilor în Dosarul penal nr. 120/D/P/2006, instrumentat de B.C.C.O.

Galați, s-a solicitat acesteia să comunice dacă martorul A.C. figurează în

documentele societății ca angajat.

Cu ocazia audierii sale de către

lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Galați, martorului A.C. i-a fost prezentată o

planșă foto în care, printre alte persoane, erau incluși asociații și

administratorii SC P. SRL Galați, acesta declarând că nu cunoaște pe nici una

din acele persoane.

Martorul A.C. a declarat că, în

realitate, nu a efectuat niciodată transporturi de marfă, în speță laminate,

pentru SC P. SRL Galați și că nu cunoaște persoanele cu numele A.V., M.D., R.G.

și S.T.

Referitor la cele declarate anterior

în mod nereal lucrătorilor de poliție din cadrul Serviciului de Poliție

Maritimă Port Constanța, martorul A.C. a precizat că lucra în calitate de

taximetrist și nu a efectuat niciodată transporturi de marfă la Constanța în

zilele de 10 martie 2006 și de 14 martie 2006, dar că în luna august 2006 a

fost contactat de o persoană pe nume „D.”, care i-a solicitat să meargă la

Constanța pentru a da o declarație la poliție, prin care să ateste în mod

nereal că a efectuat un transport de marfă. A acceptat această propunere, a

venit la Constanța, însoțit de „D.” și a fost cazat la un motel. Ulterior, s-a

întâlnit cu o persoană, care s-a recomandat D.L.M., însoțită de un alt bărbat,

care s-a prezentat ca fiind avocatul M.V.A., apărătorul primului, care i-au

spus ce anume să declare organelor de poliție cu ocazia audierii sale. Cei doi

l-au condus pe raza Municipiului Constanța, pentru a-i arăta traseul pe care să

declare că „ar fi circulat” și „locul unde ar fi fost descărcată marfa”, în

speță produsele laminate.

Martorul A.C. a susținut și recunoscut

în fața instanței de judecată că nu a efectuat transporturi de produse laminate

la Constanța, ci că a fost propus în apărare de către inculpatul D.L.M. pentru

a face declarații nereale.

Prin ordonanța din 19 februarie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea

urmăririi penale și disjungerea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Constanța, în vederea continuării cercetărilor față de inculpatul D.L.M.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 208, art. 288 și art.

291 C. pen., dosarul fiind înaintat Secției Regionale de Poliție Transporturi

Constanta la data de 1 martie 2008.

După reprimirea dosarului, având în

vedere solicitarea anterioară adresată Gărzii Financiare, secția Constanța, în

sensul de a verifica modul de evidențiere în actele contabile aparținând SC

C.E. SRL a produselor laminate restituite conform ordonanței din 28 septembrie

2006, s-a solicitat punerea la dispoziție a notei de constatare întocmite.

Anterior, comisarii Gărzii Financiare,

secția Constanța constataseră că în evidența contabilă a SC C.E. SRL Constanța

nu figura evidențiată nici o operațiune cu produse laminate.

La data de 29 septembrie 2006, s-a

solicitat, după restituirea mărfii, efectuarea unei noi verificări, cu

precizarea că facturile de proveniență emise de SC P. SRL Galați conțin date

eronate privind expediția.

Conform notei de constatare, din data

de 7 iulie 2008 a Gărzii Financiare, secția Constanța, produsele laminate

figurau la acea dată ca achiziționate și înregistrate în actele contabile ale

societății SC C.E. SRL Constanța, aferente perioadei 2006-2008 și revândute în

luna februarie 2008 către SC P. SRL Galați, conform facturii F3 din 6 februarie

2008 și a avizelor de însoțire a mărfii din 6 februarie 2008, în care la datele

privind expediția era menționat ca delegat numitul „I.D.”, iar ca mijloace de

transport figurau autovehiculele cu nr. X8 și X9.

Din verificările efectuate cu privire

la aceste mențiuni, s-a stabilit că actul de identitate a aparținut în

realitate numitei M.C., iar numerele de înmatriculare nu figurează ca

eliberate, fapt ce demonstrează caracterul fictiv al operațiunii.

După reluarea cercetărilor în prezenta

cauză, a fost identificat și audiat administratorul SC P. SRL Galați, în

persoana numitului A.V., care, în declarațiile pe care Ie-a dat, a precizat că

nu a avut nici un fel de relații comerciale cu SC C.E. SRL Constanța, motiv

pentru care nu-l cunoaște pe administratorul acesteia, inculpatul D.L.M.

Martorul A.V. a mai arătat că,

începând cu data de 25 ianuarie 2007, a fost încarcerat ca urmare a unei

condamnări privative de libertate, fiind eliberat abia în luna august 2009,

deci nici nu putea „cumpăra” mărfurile de la inculpatul D.L.M. în luna

februarie 2008, dată când se afla încarcerat. Nu cunoaște ce documente au fost

emise de către SC P. SRL Galați, nu a cumpărat în numele SC P. SRL formulare

tipizate, nu a semnat nici o factură și nu cunoaște cine a derulat între anii

2006-2008 relații comerciale cu această societate.

În fața instanței de judecată,

martorul A.V. a susținut că nu l-a văzut niciodată pe inculpatul D.L.M., până

în acel moment, în sala de ședință.

3) În faza de urmărire penală, s-a

solicitat efectuarea unui control de specialitate de către organele fiscale din

cadrul A.N.A.F. Constanța, în referire la evidențierea contabilă a

operațiunilor comerciale „derulate” între SC C.E. SRL Constanța și SC P. SRL

Galați, pentru a se stabili dacă aceste înregistrări contabile au avut

consecințe reflectate în obligațiile de plată către bugetul de stat ale

persoanei juridice administrate de inculpatul D.L.M.

Cu adresa din 6 aprilie 2012,

A.N.A.F., D.G.F.P. Constanța a comunicat că în urma verificărilor de specialitate

ș-a constatat că în condițiile în care SC C.E. SRL. Constanța a efectuat

achiziții de mărfuri de la SC P. SRL Galați, societate cu comportament de tip

„fantomă”, în conformitate cu prevederile legale aceste cheltuieli nu sunt

deductibile fiscal.

De asemenea, s-a arătat că societatea

administrată de inculpatul D.L.M., SC C.E. SRL Constanța, s-a sustras de la

plata impozitului pe profit în cuantum de 12.252 RON și TVA în cuantum de

14.549 RON, la care au fost calculate majorări și penalități de întârziere.

Având în vedere rezultatele

controlului de specialitate, la data de 24 mai 2012 s-a dispus extinderea

cercetărilor și începerea urmăririi penale față de inculpatul D.L.M. și sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv spălare de bani, prevăzută

de art. 23 alin. (1) lila din Legea nr. 656/2002.

Produsele laminate ce formează

obiectul cauzei au provenit din lotul expediat în Portul Constanța la SC M. SA

Constanța de către SC M.T. SA. Târgoviște, în vederea exportului, marfă care, atât

în evidențele furnizorului, cât și în cele ale operatorului portuar, a

figurat

ca fiind exportată, deși în realitate, aceasta rămăsese în

posesia

detentorului SC M. SA Constanța fiind sustrasă de

inculpatul

D.L.M.

Pentru a da o aparentă legalitate

provenienței mărfii, inculpatul D.L.M. a folosit facturi emise de o societate

cu comportament „fantomă”, respectiv SC P. SRL Galați, lipsa de corespondent

real a operațiunilor rezultând și din faptul că datele înscrise la rubricile

„date privind expediția” sunt fictive.

Existența asupra inculpatului a mai

multor avize de însoțire, cu

antetul SC C.E. SRL.

Constanța, având aplicată

impresiunea ștampilei SC

M. SA Constanța, demonstrează

că produsele laminate

reprezentau doar o parte din marfa pe care acesta viza să o sustragă din

incinta SC M. SA Constanța.

Pentru a nu se mai putea institui

asupra produselor laminate măsura indisponibilizării, după restituirea mărfii

în baza ordonanței procurorului din 28 septembrie 2006, inculpatul D.L.M. a

întocmit documente comerciale, conform cărora aceasta a fost valorificată către

SC P. SRL Galați, folosind și de această dată mențiuni fictive cu privire la

livrarea acesteia.

La data la care inculpatul D.L.M. a

susținut că a vândut marfa, societatea beneficiară SC P. SRL Galați era deja

radiată, administratorul acesteia A.V. fiind încarcerat, în executarea unei

pedepse privative de libertate.

În

aceste condiții, rezultă că inculpatul D.L.M. a cunoscut

proveniența ilicită a mărfii, fapt ce a rezultat din încercările repetate de a

induce în eroare organele de cercetare penală, prin prezentarea de documente

nereale și martori, pentru a intra în posesia produsului infracțiuni.

Din declarațiile martorilor D.R., Z.E.

și D.R.A., care au efectuat transportul mărfii, precum și din mențiunile din

registrul de poartă, a reieșit că respectivele produse laminate au fost

sustrase din incinta SC M. SA Constanța de inculpatul D.L.M. la data de 10

martie 2006 și depozitate la SC C. SA Constanța.

În

declarațiile sale, inculpatul a avut o atitudine

nesinceră, susținând că operațiunile

comerciale derulate cu SC P. SRL Galați sunt reale și că a fost un cumpărător

de bună-credință, sens în care a și efectuat plata mărfurilor prin bancă.

Situația de fapt redată de către

instanță și vinovăția inculpatului au fost reținute, în principal, în urma

coroborării următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare;

procesul-verbal din 23 martie 2006, prin care s-au ridicat de la inculpat, în

copie, actele constitutive ale SC C.E. SRL. Constanța; comanda către SC C. SA

de primire a laminatelor în custodie; facturile fiscale și chitanțele de

încasare a contravalorii serviciilor de depozitare; avizele de însoțire a

mărfii A1 (exemplarele roșu și verde necompletate), A2 (exemplarele roșu și

verde completate, emise către SC E.A. SRL), A3 (exemplarele roșu și verde

completate, emise către S.N. Constanța), A4 (exemplarele albastru, roșu și

verde necompletate, având aplicate ștampila biroului de expediție al SC M. SA),

A5 (exemplarele roșu și verde completate, emise către SC C.C. SRL), A6

(exemplarele roșu și verde completate, emise către SC L.M. SRL), A7

(exemplarele albastru, roșu și verde completate doar la rubrica număr aviz și

data); procesul-verbal de ridicare în original al facturii F2, în original,

exemplarul albastru; proces-verbal de predare în copie a facturii F2 către

avocat și solicitarea acestuia în acest sens; procesul-verbal de verificare a

datelor înscrise în facturi, privind datele de identitate și mijloacele auto;

procesul- verbal de verificare al registrului de la poarta de acces a SC C. SA.

Constanța; adresa din 5 mai 2006 emisă de SC R.G.G. SA Constanța și copiile

xerox ale registrului de la poarta SC M. SA Constanța; procesul-verbal de

verificare a registrului de acces al SC M. SA; adresa din 21 iunie 2006 emisă

de SC C.S. SRL; procesul-verbal de verificare la SC M. SA Constanța a avizelor

emise de societate; procesul-verbal de verificare a ieșirilor de mărfuri cu

ocazia exporturilor; procesul-verbal de verificare la SC M. SA Constanța a

custodiei laminatelor și identificării marcajelor, cu planșă foto;

procesele-verbale de identificare a mărfii cu reprezentanții SC M.T. SA

Târgoviște; adresele din 11 septembrie 2006, din 27 septembrie 2006 și din 24

iulie 2007 (împreună cu copii ale proceselor-verbale de recepție a laminatelor

la SC M. SA); procesul-verbal de verificare pe site-ul Y a SC P. SRL Galați și SC

C.E. SRL Constanța; adresele O.R.C. Constanta și O.R.C. Galați din 4 iulie 2008

și din 25 martie 2008; procesul-verbal de contactare telefonică a numerelor cu

care figurează asociații și administratorii SC P. SRL Galați; fișele de

evidență din S.E.I.P. ale asociaților și administraților SC P. SRL Galați; adresa

din 25 martie 2008 emisă de O.R.C. Galați și documentele anexă, de înființare a

SC P. SRL Galați; adresele din 31 martie 2008 și din 23 aprilie 2008, din 4

iulie 2008 emise de O.R.C. Constanța și documentele anexă înaintate de înființare

a SC C.C. SRL, SC C.G. SRL, SC C.E. SRL și SC R.E.P.I. SRL; rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Constanta, emis în Dosarul nr. 914/P/2006; adresa din 12

august 2008 emisă de Serviciul Permise Auto și înmatriculări; adresa din 3

iulie 2008, emisă de SC C. SA Constanța; procesul-verbal de verificare a

sediului SC C.C. SRL; procesul-verbal de verificare la SC L.M. SA; adresa din

18 iulie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța; procesele-verbale

de control ale Gărzii Financiare Constanța la SC C.E. SRL Constanța; verificările

Gărzii Financiare, cu privire Ia ridicările formularelor cu regim special;

copia plângerii penale formulate de Garda Financiară Galați, împotriva SC P.

SRL Galați; adresele Gărzii Financiare Constanța din 19 octombrie 2006 și din 7

iulie 2008; nota de constatare a Gărzii Financiare Constanta din 7 iulie 2008

și având anexate, în copie, factura fiscală F4 și avizele A8 și A9; fișa de

evidență din S.E.I.P. a numitei M.C.; adresa D.G.F.P. Galați din 9 iulie 2008;

adresa D.G.F.P. Constanța din 22 iulie 2008; adresa S.R.P.A. din 4 iulie 2008;

adresa emisă de către „P.L.R.” din 25 iunie 2008; adresa SC M. SA din 18 mai

2006; adresa SC M. SA Constanța din 7 iunie 2006; adresa SC M. SA din 27 iulie

2006; adresa SC M. SA Constanța din 7 iulie 2008; adresa SC M. SA fără număr și

dată; adresa SC M. SA fără număr din 3 iulie 2008; adresa S.E.I.P. din 7 august

2008; procesul-verbal din 30 iunie 2008, de verificare a numerelor de telefoane

ale SC R.E.P.I. SRL; adresa SC R.T. SA din 7 august 2008; rezoluția de

efectuare a constatării tehnico-științifice grafoscopice și procesul-verbal de

prelevare a probelor de scris de la învinuit și raportul întocmit de experții

criminaliști; Raportul de constatare tehnico-științifică; ordonanța din 28

septembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța; adresa din 28

februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și plângerea SC

M.T. SA, de restituire a mărfii; ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța

din 6 iunie 2007; adresa S.P.I.T. din 6 septembrie 2007; ordonanța de

instituire a sechestrului asigurător; adresa Serviciului Permise Auto din 30

iulie 2008; procesul-verbal de întocmire planșă foto și planșa foto aferentă;

procesul-verbal de recunoaștere din planșa foto; adresa emisă către Poliția

Municipiului Galați, privind citarea asociaților SC P. SRL; declarațiile

martorilor Z.E., D.R., D.R.A., D.P., A.C. și A.V.; adresa din 1 noiembrie 2006

a B.C.C.O. Galați, de înaintare a declarației numitului A.C. și a planșei foto;

adresa din 23 octombrie 2006 emisă de I.T.M. Galați către B.C.C.O. Galați;

dosarele de înființare și funcționare ale SC C.E. SRL Constanța și SC P. SRL Galati,

prezentate de O.R.C.; cererea de constituire ca parte civilă a Ministerului

Finanțelor, A.N.A.F., D.G.F.P. a județului Constanța exprimată în adresa din 14

noiembrie 2012; adresa din 13 noiembrie 2012 emisă de O.R.C. Constanța, privind

situația juridică a SC C.E. SRL Constanța; copie cazier judiciar al

inculpatului din 9 noiembrie .2012; adresa din 15 ianuarie 2013 emisă de O.R.C.,

privind situația juridică a SC M.T. SA.; cererea de constituire ca parte

civilă, exprimată prin adresa din 17 ianuarie 2013 de SC M.T. SA.; certificatul

de atestare fiscală pentru persoane juridice din 6 august 2012 emis de A.N.A.F.,

D.G.F.P. a județului Constanța; certificatul de radiere din 24 mai 2011,

privind pe SC C.E. SRL Constanța, emis de O.N.R

.

C. și rezoluția de

radiere din 2 mai 2011; adresa din 20 mai 2013 emisă de A.N.A.F., D.G.F.P. a

județului Constanța, privind precizările suplimentare față de certificatul de

atestare fiscală; declarațiile inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., în

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată,

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ținând

seama că, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale,

inculpatul D.L.M. a plăsmuit atât factura fiscală F3 din 6 februarie 2008, cât

și avizele de însoțire a mărfii A8 și A9 din 6 februarie 2008, acte pe care

Ie-a completat cu date nereale.

În mod concomitent, s-a dispus și

completarea încadrării juridice privind infracțiunea de spălare de bani

prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în sensul

reținerii dispozițiilor art. 13 C. pen., privind aplicarea legii penale mai

favorabile, având în vedere modificările legislative succesive intervenite de

la data comiterii faptei.

În termen legal, împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța,

criticând-o sub aspectul modalității de individualizare a pedepselor și

regimului lor de executare, precum și inculpatul D.L.M., solicitând achitarea

sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că faptele reținute

în sarcină nu au fost săvârșite cu intenția de sustragere a bunurilor și de

prejudiciere a bugetului statului, prin neplata impozitelor și taxelor aferente

operațiunilor comerciale derulate.

Prin decizia penală nr. 106/P din 20

septembrie 2013 a

Curții

de Apel Constnța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie

a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța

împotriva sentinței penale nr. 173 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosarul nr. 11139/118/2012, a fost desființată în parte sentința

penală apelată și în rejudecare:

Au fost majorate pedeapsele stabilite

inculpatului D.L.M. astfel:

- pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1) C. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 arii și 6 luni

închisoare.

- pentru infracțiunea prevăzută de

art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 luni închisoare la 9

luni închisoare.

- pentru infracțiunea prevăzută de

art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 de la 3 ani închisoare Ia 3

ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 9

luni închisoare și 3 ani și

10

luni închisoare stabilite prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 ani închisoare

stabilită de prima instanță pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 241/2005, în final inculpatul D.L.M. execută pedeapsa cea

mai grea de 3 ani și 10 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

A fost înlăturată din sentința penală

apelată aplicarea dispozițiilor art. 86, art. 86

3

C. pen. , art. 359

C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

A fost respins ca nefondat apelul

formulat de inculpatul D.L.M. împotriva aceleiași sentinței penale.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul D.L.M. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de

stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În

baza art. 189 C. proc. pen. suma de 200 RON reprezentând

onorariu apărător desemnat din oficiu, avocat N.A.V. s-a dispus a fi avansat

din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Pentru a decide astfel instanța de

control judiciar a reținut că apărările inculpatului, exprimate sub forma

motivelor orale de apel, potrivit cărora faptele reținute în sarcină nu ar fi

fost săvârșite cu intenție, nu pot fi însușite, materialul probator aflat la

dosar făcând dovada existenței infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea

în judecată, în modalitatea pentru care s-a dispus condamnarea, ținând seama și

de incidența dispozițiilor art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen., cât privește

infracțiunile de spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel, în ceea ce privește

infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., probele instanța

de apel a reținut că administrate în cauză au evidențiat faptul că la data de

10 martie 2006 inculpatul D.L.M. i-a solicitat martorului D.R., conducătorul

autovehiculului X3, să efectueze un transport de produse laminate din incinta SC

M. SA. Constanța la SC C. SA Constanța.

Așa cum rezultă din declarațiile de

martori, după ce a solicitat și obținut acceptul proprietarului autotrenului D.R.,

conducătorul auto D.R. s-a deplasat împreună cu inculpatul la SC

M. SA Constanța, de unde a încărcat

mai multe bare din oțel, pe care, mai apoi, însoțit de inculpat, Ie-a

transportat la SC C. SA Constanța, marfa fiind astfel încărcată din incinta SC

M. SA care, la data respectivă, avea calitatea de detentor precar al bunurilor.

Prin aceasta, inculpatul D.L.M. a

desfășurat acte materiale directe, specifice furtului, mijlocite de

participarea improprie a martorului D.R., care a scos din sfera de dispoziție a

detentorului SC M. SA Constanța cantitatea totală de 51.520 kg de oțel,

proprietatea SC M.T. SA, cauzând acesteia un prejudiciu în sumă de 12.127,94

euro și , 8.949,60 dolari SUA.

De altfel, deplasarea martorului D.R.

împreună cu inculpatul D.L.M. la SC M. SA Constanța, loc în care barele de oțel

striat au fost încărcate cu macaraua, urmată de transportarea bunurilor la SC

C. SA, confirmă împrejurarea că marfa a fost de fapt încărcată din incinta SC

M. SA și nu descărcată, așa cum era menționat în registrul de poartă.

Sub acest aspect, cercetările

referitoare la stabilirea autenticității documentului de însoțire a mărfii,

menționat în registrul de poartă, au confirmat că acesta nu face parte din

setul de documente utilizat de SC M. SA Constanța, evidențele acestei societăți

nefiind în măsură a indica o eventuală deplasare de mărfuri în zilele de 10

martie 2006 și 14 martie 2006, după cum se relevă în avizele ce au stat la baza

depozitării mărfurilor la SC C. SA.

Pe de altă parte, verificările

întreprinse în contabilitatea firmei inculpatului au evidențiat și faptul că,

în urma inventarierii elementelor de activ și pasiv, documentele puse la

dispoziție de către SC C.E. SRL Constanța nu relevă că societatea ar fi derulat

operațiuni comerciale cu produse laminate.

De asemenea, existența asupra

inculpatului a mai multor avize de însoțire cu antetul SC C.E. SRL. Constanța,

cu impresiunea ștampilei SC M. SA Constanța, demonstrează că produsele laminate

reprezentau numai o parte din marfa pe care inculpatul viza să o sustragă din

incinta SC M. SA Constanța.

Din cele de mai sus a rezultat că

mărfurile identificate cu ocazia controlului desfășurat la data de 23 martie 2006,

provin din furt, inculpatul, pentru a disimula realitatea, recurgând la

întocmirea de acte false, aspect ce vine în susținerea acuzației penale de fals

material în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de

art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul, cu intenție,

plăsmuind factura fiscală F3 și avizele de însoțire a mărfii A8 și A9 din data

de 6 februarie 2008, prin completarea lor cu date nereale.

Aceste înscrisuri false au stat la

baza înregistrărilor în contabilitatea SC C.E. SRL. Constanța, făcând dovada

pretinsei înstrăinări a mărfurilor sustrase către SC P. SRL Galați, societate

de la care inculpatul a susținut în mod nereal că Ie achiziționase anterior.

În scopul disimulării infracțiunii de

furt, inculpatul D.L.M., în calitate de administrator al SC C.E. SRL.

Constanța, a înregistrat în contabilitatea societății factura fiscală privind

achiziționarea cantității de 51.520 kg oțel, emisă de SC P. SRL Galați,

evidențiind în actele financiar-contabile cheltuieli ce nu au la bază

operațiuni reale și prejudiciind, astfel, bugetului consolidat al statului cu

suma totală de 78.883 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit.

Este de observat că în activitatea sa

ilicită inculpatul nu doar că a procedat la înregistrarea în contabilitate a

unui debit nereal, ci a înregistrat și revânzarea fictivă a oțelului către

aceeași societate comercială, astfel că numai în aparență s-ar putea susține că

SC C.E. SRL. nu ar avea obligații către bugetul de stat, operațiunile de

comercializare a oțelului fiind nereale.

Astfel, în realizarea scopului

urmărit, inculpatul D.L.M., prin înregistrarea unei așa-zise facturi de la

pretinsul furnizor, ce atesta o operațiune fictivă, s-a sustras de la

îndeplinirea obligațiilor de plată a taxelor și impozitelor aferente bugetului

de stat, urmărind, concomitent, să ascundă și fapta de furt.

Datorită acestui mecanism de lucru, în

sarcina inculpatului s-a reținut că subzistă și infracțiunea prevăzută de art.

9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea

evaziunii fiscale, constând în evidențierea în actele contabile a cheltuielilor

care nu au la bază operațiuni reale și a altor operațiuni fictive.

Evident, prin înstrăinarea bunurilor

către pretinsul furnizor inițial, inculpatul a urmărit ca asupra produselor

laminate să nu mai poată fi dispusă o nouă măsură a indisponibilizării, după

restituirea lor în baza ordonanței procurorului din 28 septembrie 2006, sens în

care a procedat la întocmirea de documente comerciale, în baza

cărora bunurile ar fi fost

valorificate către SC P. SRL Galați, folosind mențiuni fictive privind

livrarea.

Această concluzie are. la bază

împrejurarea că la data de 6 februarie 2008, la care inculpatul D.L.M. a

susținut că a vândut marfa, în baza facturii fiscale F3, SC P. SRL Galați, în

calitate de beneficiară, era deja radiată din evidențele O.R.C.,

administratorul acesteia A.V. fiind încarcerat, în executarea unei pedepse

privative de libertate.

În

aceste condiții, a rezultat că inculpatul D.L.M. a

cunoscut proveniența ilicită a mărfii, fapt ce a rezultat din încercările

repetate de a induce în eroare organele de cercetare penală prin prezentarea de

documente nereale și martori, edificatoare în acest sens fiind depoziția

numitului A.C., care a infirmat orice implicare în transportul de laminate

pentru SC P. SRL Galați.

Astfel, dacă în prima fază a

cercetărilor, urmare solicitării inculpatului de a fi audiat, martorul A.C. a

declarat că produsele laminate ce formează obiectul cauzei ar fi fost

transportate pe relația B.-C., în zilele de 10 și 14 martie 2006, cu autotrenul

X10, condus de el, fără a menționa numele proprietarului, așa cum ar fi fost

firesc, ulterior acesta revine asupra unor detalii deosebit de relevante în

stabilirea adevărului, care infirmă cele susținute în apărare de către

inculpat.

Inițial, martorul a precizat că marfa

a fost descărcată în zona silozurilor de pe bulevardul A.V. din Constanța și

încărcată în alte mijloace auto, pe timpul transportului fiind însoțit de un

anume „M.”, despre care a crezut că era patronul SC P. SRL, iar la destinație

fiind contactat de inculpatul D.L.M., pentru predarea mărfii, fără a i se

confirma în scris recepția.

A mai arătat martorul că nu i-a predat

inculpatului avizele de însoțire a mărfii, acestea fiind restituite aceluiași

„M.” și că la sediul SC P. SRL l-ar fi cunoscut pe un anume „A.”, care,

împreună cu „M.”, coordona activitatea societății.

Cu toate acestea, cu ocazia audierii

de către de către lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Galați, martorul A.C., nu i-a

putut recunoaște din planșele foto pe asociații și administratorii SC P. SRL,

precizând că, în realitate, nu a efectuat niciodată transporturi de marfă

pentru o astfel de societate și

că nu cunoaște nici o persoană cu numele de A.V., M.D., R.G. și S.T.

Mai mult, după cum se reliefează prin

rechizitoriu și sentința penală atacată, martorul a precizat că a fost învățat

să declare o „poveste”, prin care să ateste că ar fi efectuat un transport de

marfă la Constanța de către un anume „D.”, sens în care s-a deplasat la

organele de poliție împreună cu inculpatul și apărătorul acestuia spre a fi

audiat, în prealabil cei doi indicându-i traseul pe care să declare că a

circulat și locul unde a fost descărcată marfa.

În conturarea poziției subiective a

inculpatului, relevante în cauză sunt și depozițiile martorului A.V.,

administrator al SC P. SRL, care a susținut că nu s-a aflat în relații

comerciale cu firma administrată de către inculpat, verificările privind

expediția inițială și revânzarea ulterioară a laminatelor către această

societate punând în lumină caracterul fictiv al operațiunilor, ca urmare a

inserării unor mențiuni nereale cu privire la numele delegatului „I.D.”,

acestuia fiindu-i atribuite datele de identitate ale altei persoane, respectiv M.C.

De asemenea, caracterul fictiv al

operațiunilor decurge și din aceea că, începând cu data de 25 ianuarie 2007,

martorul A.V. a fost încarcerat în executarea unei pedepse privative de

libertate, fiind eliberat în luna august 2009, astfel încât, în luna februarie

2008, societatea administrată de el nu putea achiziționa mărfuri de la

inculpatul D.L.M.

Și din perspectiva infracțiunii de

spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002,

Curtea constată neîntemeiate criticile formulate, probele administrate în cauză

făcând dovada faptului că inculpatul a conceput un mecanism de lucru, care să

servească la convertirea valorii mărfii sustrase în sume de bani, ce pot fi

aparent justificate legal.

Aceste sume au intrat în circuitul

societății administrate de către inculpat și în beneficiul evident al acestuia,

urmare procurării unei facturi fiscale, care a atestat în mod nereal că SC C.E.

SRL Constanța ar fi cumpărat oțel beton de la SC P. SRL Galați, fapt ce

justifica înregistrarea în contabilitate a cantității de oțel beton sustras și

apoi aparenta operațiune legală de înstrăinare a laminatelor, cu respectarea

dispozițiilor legale.

În acest fel, în sarcina inculpatului

se conturează infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

656/2002, ce incriminează, între altele, schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând

că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau disimulării

originii ilicite a bunruilor, oțelul beton ce a constituit obiectul

tranzacțiilor fiind, în realitate, sustras din incinta detentorului SC M. SA

Constanța, iar operațiunile de achiziție și vânzare de la și către SC P. SRL

Galați, fiind pur fictive.

De altfel, reaua-credință a

inculpatului reiese și din faptul că pe parcursul urmăririi penale acesta a susținut

că operațiunile derulate cu SC P. SRL sunt reale, în prima fază a cercetărilor acesta

precizând că nu a efectuat plata mărfurilor achiziționate, pentru ca ulterior

să revină, menționând că a fost un cumpărător de bună-credință și că a efectuat

plata mărfurilor prin bancă.

Poziția procesuală nesinceră a

inculpatului a rezultat și din declarațiile pe care acestea Ie-a dat în cursul

judecății, inculpatul precizând că marfa a fost achiziționată în luna martie

2006 de la SC P. SRL Galați, unde administrator era numitul A.V. și depozitată

la SC C. SA Constanța, în scopul revânzării ei. Aici, marfa ar fi stat timp de

câteva zile, până când reprezentanții societății i-au comunicat că nu doresc să

o cumpere, fapt pentru care inculpatul s-a hotărât să o transfere în propriul depozit,

în ziua transportului fiind reținută de organele de poliție din Portul

Constanța și indisponibilizată.

A mai arătat inculpatul că nu a

cunoscut de unde venea marfa, că nu a știut că aceasta aparținea SC M.T. SA,

fiind destinată exportului și depozitată în incinta SC M. SA, fiind informat de

către A.V. doar în legătură cu faptul că oțelul fusese transportat de la Galați

în zona industrială a Constanței, ultimul oferindu-i un preț mai bun pentru ca

marfa, care nu fusese vândută, să nu îi fie returnată la Galați, lucru cu care

inculpatul a fost de acord.

Nesinceritatea inculpatului rezultă din

propriile declarații date în faza de judecată, deoarece acesta recunoaște că

după ce a reușit să intre în posesia mărfurilor, urmare admiterii plângerii

împotriva măsurii sechestrului asigurător, a procedat Ia vânzarea acesteia.

Cu toate acestea, inculpatul a

recunoscut că la sugestia lui A.V., căruia îi destăinuise problemele cu care

s-a confruntat, a întocmit o factură de retur, prin care SC C.E. SRL Constanța

revindea marfa către SC P. SRL Galați.

Ceea ce nu poate explica inculpatul

este tocmai împrejurarea că, deși potrivit propriilor afirmații făcute în

cuprinsul aceleiași declarații, marfa era deja vândută, acesta a transportat-o

înapoi la Galați, în anul 2008, unde a lăsat-o în depozitul lui A.V., deși

cunoștea de la poliție că SC P. SRL fusese radiată și, prin urmare, nu mai putea

întocmi facturi de livrare către aceasta.

În cuprinsul aceleiași declarații,

inculpatul se contrazice din nou, în sensul că recunoaște faptul că în momentul

depistării de către Poliția Transporturi acesta se pregătea să scoată marfa din

port, cu toate că ulterior revine și arată că potrivit informațiilor comunicate

de A.V., marfa se afla deja în zona industrială a Constanței, unde o și văzuse.

În raport de precizările inculpatului,

în sensul că martorul A.V. îi oferise un