ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3278/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 409 și

a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen.,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 593 din 23

octombrie 2002 a Tribunalului Olt și a deciziei penale nr. 886 din 20 iunie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Motivul recursului în anulare îl

reprezintă pronunțarea de către instanțele de control judiciar a unor hotărâri

contrare prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, care exceptează

de la grațiere pe cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de

recidivă.

Recursul în anulare este întemeiat

și urmează a fi admis ca atare.

Prima instanță, respectiv

Judecătoria Slatina, prin sentința penală nr. 423 din 13 martie 2001 a

condamnat inculpatul C.D. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de 2 ani închisoare

pe care a cumulat-o cu cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute,

în total, 7 ani închisoare.

S-a reținut că la data de 10

noiembrie 1999, în calitate de administrator al unei societăți comerciale,

inculpatul a emis un cec în beneficiul părții civile de la care achiziționase

marfă, fără a avea în cont disponibil pentru acoperirea lui.

Tribunalul Olt, prin

decizia penală nr. 533 din 17 octombrie 2001, după repunerea în termenul de

apel, a admis apelul inculpatului, a desființat sentința penală și a trimis

pentru rejudecare cauza instanței de fond, motivând lipsa inculpatului la

judecată și faptul că acesta nu a cunoscut despre proces.

Prin sentința penală nr. 676 din 23

aprilie 2002, Judecătoria Slatina, reținând aceeași situație de fapt, l-a condamnat

pe inculpat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (2) și (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de 2 ani închisoare,

aplicată prin decizia penală nr. 105 din 23 octombrie 1998 a Tribunalului

Timiș, pe care a cumulat-o cu cea stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să

execute, în total, 7 ani închisoare.

Tribunalul Olt, prin decizia penală

menționată a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa la 3 ani și 6 luni

închisoare.

Totodată, în baza art. 1 din Legea

nr. 543/2002 a constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa anterioară

de 2 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că inculpatul poate beneficia de grațiere numai în ce privește

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară săvârșită când nu era

recidivist.

Curtea de Apel Craiova, a admis

recursurile declarate de procuror și de inculpat, a aplicat dispozițiile art.

74 și art. 76 C. pen. și a redus pedeapsa la 8 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare și, în

temeiul art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 a constatat-o grațiată în întregime

și condiționat, menținând celelalte dispoziții ale deciziei.

Ambele hotărâri ale instanței de

apel și respectiv, de recurs, au fost pronunțate cu încălcarea legii.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 543/2002, prevederile art. 1 și 2 din acest act normativ, nu se aplică

celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă, sau a celor

care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Din fișa de cazier a inculpatului

(dosar nr. 12135/1994 Judecătoria Timișoara) rezultă că prin sentința penală

nr. 3785 din 23 noiembrie 1994, modificată prin decizia penală nr. 105/ A din

23 ianuarie 1998 a Tribunalului Timiș, definitivă prin nerecurare la 15

februarie 1998, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea

de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului

de încercare de 4 ani, care se împlinea la 15 februarie 2002.

Inculpatul a comis noua infracțiune

dedusă judecății la 10 noiembrie 1999, înăuntrul termenului de încercare al

suspendării condiționate, dată la care a devenit recidivist postcondamnatoriu.

Statutul de recidivist dobândit la

10 noiembrie 1999, exista și la data de 4 octombrie 2002, când a intrat în

vigoare Legea nr. 543/2002, statut care împiedică aplicarea actului de clemență

pentru infracțiunea care constituie primul termen al recidivei.

Aplicarea legii de grațiere se

examinează în raport de toate infracțiunile săvârșite, care emană de la o

persoană având statut de recidivist și pentru acest motiv este exclusă de la

grațiere.

În concluzie, reținând statutul de

recidivist al inculpatului, instanțele de control judiciar, trebuia să constate

că acesta este exceptat de la aplicarea legii de grațiere în raport de toate

infracțiunile săvârșite și să dispună executarea pedepsei de 2 ani închisoare,

alături de cea stabilită în cauză, în temeiul art. 83 C. pen., cum în mod

corect a făcut instanța de fond.

Pentru acest motiv, urmează a fi admis

recursul în anulare, casate decizia penală nr. 886 din 20 iunie 2003 a Curții

de Apel Craiova și decizia penală nr. 593 din 23 octombrie 2003 a Tribunalului

Olt în privința aplicării greșite a Legii nr. 543/2002 și înlăturate

dispozițiile art. 1 și 7 din această lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 593 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului

Olt și deciziei penale nr. 886 din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova,

privind pe intimatul inculpat C.D.

Casează decizia penală nr. 886 din

20 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova și decizia penală nr. 593 din 23

octombrie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la aplicarea greșită a legii

de grațiere.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 pentru pedeapsa de 2 ani închisoare,

rezultată în urma revocării suspendării condiționate dispusă prin sentința

penală nr. 3785 din 23 noiembrie 1994 a Judecătoriei Timișoara, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 105 din 23 ianuarie 1998 a Tribunalului

Timiș.

Stabilește că inculpatul C.D. are de

executat pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 iunie 2004.