ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3278/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În temeiul dispozițiilor art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 593 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Olt și a deciziei penale nr. 886 din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova. Motivul recursului în anulare îl reprezintă pronunțarea de către instanțele de control judiciar a unor hotărâri contrare prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, care exceptează de la grațiere pe cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă.

Recursul în anulare este întemeiat și urmează a fi admis ca atare. Prima instanță, respectiv Judecătoria Slatina, prin sentința penală nr. 423 din 13 martie 2001 a condamnat inculpatul C.D. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de 2 ani închisoare pe care a cumulat-o cu cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în total, 7 ani închisoare. S-a reținut că la data de 10 noiembrie 1999, în calitate de administrator al unei societăți comerciale, inculpatul a emis un cec în beneficiul părții civile de la care achiziționase marfă, fără a avea în cont disponibil pentru acoperirea lui.

Tribunalul Olt, prin decizia penală nr. 533 din 17 octombrie 2001, după repunerea în termenul de apel, a admis apelul inculpatului, a desființat sentința penală și a trimis pentru rejudecare cauza instanței de fond, motivând lipsa inculpatului la judecată și faptul că acesta nu a cunoscut despre proces. Prin sentința penală nr. 676 din 23 aprilie 2002, Judecătoria Slatina, reținând aceeași situație de fapt, l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de 2 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 105 din 23 octombrie 1998 a Tribunalului Timiș, pe care a cumulat-o cu cea stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în total, 7 ani închisoare.

Tribunalul Olt, prin decizia penală menționată a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa la 3 ani și 6 luni închisoare. Totodată, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul poate beneficia de grațiere numai în ce privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară săvârșită când nu era recidivist. Curtea de Apel Craiova, a admis recursurile declarate de procuror și de inculpat, a aplicat dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și a redus pedeapsa la 8 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare și, în temeiul art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 a constatat-o grațiată în întregime și condiționat, menținând celelalte dispoziții ale deciziei.

Ambele hotărâri ale instanței de apel și respectiv, de recurs, au fost pronunțate cu încălcarea legii. Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, prevederile art. 1 și 2 din acest act normativ, nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă, sau a celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Din fișa de cazier a inculpatului (dosar nr. 12135/1994 Judecătoria Timișoara) rezultă că prin sentința penală nr. 3785 din 23 noiembrie 1994, modificată prin decizia penală nr. 105/ A din 23 ianuarie 1998 a Tribunalului Timiș, definitivă prin nerecurare la 15 februarie 1998, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, care se împlinea la 15 februarie 2002. Inculpatul a comis noua infracțiune dedusă judecății la 10 noiembrie 1999, înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate, dată la care a devenit recidivist postcondamnatoriu.

Statutul de recidivist dobândit la 10 noiembrie 1999, exista și la data de 4 octombrie 2002, când a intrat în vigoare Legea nr. 543/2002, statut care împiedică aplicarea actului de clemență pentru infracțiunea care constituie primul termen al recidivei. Aplicarea legii de grațiere se examinează în raport de toate infracțiunile săvârșite, care emană de la o persoană având statut de recidivist și pentru acest motiv este exclusă de la grațiere. În concluzie, reținând statutul de recidivist al inculpatului, instanțele de control judiciar, trebuia să constate că acesta este exceptat de la aplicarea legii de grațiere în raport de toate infracțiunile săvârșite și să dispună executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alături de cea stabilită în cauză, în temeiul art. 83 C. pen., cum în mod corect a făcut instanța de fond.

Pentru acest motiv, urmează a fi admis recursul în anulare, casate decizia penală nr. 886 din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova și decizia penală nr. 593 din 23 octombrie 2003 a Tribunalului Olt în privința aplicării greșite a Legii nr. 543/2002 și înlăturate dispozițiile art. 1 și 7 din această lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 593 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Olt și deciziei penale nr. 886 din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe intimatul inculpat C.D. Casează decizia penală nr. 886 din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova și decizia penală nr. 593 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la aplicarea greșită a legii de grațiere. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, rezultată în urma revocării suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 3785 din 23 noiembrie 1994 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 105 din 23 ianuarie 1998 a Tribunalului Timiș.

Stabilește că inculpatul C.D. are de executat pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.