Love împotriva Regatului Unit

Reclamanții (a se vedea apendicele anexate) sunt resortisanți britanici. s, pot fi rezumați după cum urmează. Acestea susțin că, în urma unei anchete privind orientarea sexuală, fiecare dintre ele a fost externat din forțele armate în temeiul politicii împotriva homosexualilor din forțele armate la datele enumerate în apendicele atașat. Reclamanții au prezentat o cerere la tribunalul de ocupare a forței de muncă („ET”) susținând că concedierea lor și circumstanțele care au dus la aceasta au încălcat Legea privind discriminarea sexuală din 1975 („Legea din 1975”). Ca urmare a hotărârii Casei Lordilor, MacDonald (AP) (Apelant) v. Avocatul general pentru Scoția (Responsabil) (Scotland) din 19 iunie 2003, ET a anulat cazul dlui Bullet (14557/05) și a respins (cu consimțământ) cererile rămase la datele enumerate în apendicele atașat.

La 27 septembrie 1999, Ministerul Apărării și-a încheiat politica de excludere a homosexualilor din forțele armate britanice după eliberarea hotărârilor în Lustig-Prean și Beckett c. Regatul Unit (n. 31417/96 și 32377/96, 27 septembrie 1999) și Smith și Grady c. Regatul Unit (n. 33985/96 și 33986/96, ECHR 1999-VI). La 24 ianuarie 1996, dl Perkins, care a fost, de asemenea, respins de la Marină Regală în 1995, din motive de homosexualitate, a solicitat Curtea Înaltă să ia o procedură de control judiciar pe baza că politica Ministerului Apărării este „irratională”, că este încălcarea articolelor 8 și 14 din convenție și că este contrar Directivei 76/207/CEE a Consiliului UE privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament pentru bărbați și femei în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, formarea și promovarea profesională și condițiile de lucru („directiva privind egalitatea de tratament”).

La 30 aprilie 1996, Curtea Europeană de Justiție („CEJ”) a hotărât că transsexualii sunt protejați de discriminarea care rezultă din relocarea de gen în temeiul dreptului comunitar european și, în special, prin Directiva privind egalitatea de tratament (Consiliul județului P. și Cornwall [1996] I.R.L.R. 347). La 3 iulie 1996, dl Perkins a fost concediat de către Curtea Înaltă.

La 13 martie 1997, Curtea Înaltă a remis CEJ în conformitate cu art. 177 din Tratatul de la Roma, întrebarea aplicabilității Directivei privind egalitatea de tratament la diferențele de tratament bazate pe orientarea sexuală (R. Secretarul de stat pentru apărare, ex parte Perkins, 13 martie 1997). La 17 februarie 1998, CEJ a constatat că refuzul concesiunilor de călătorie către un lucrător care trăiește cu o persoană de același sex nu a putut fi considerat drept discriminare bazată pe sex interzisă de Directiva 75/117/CEE a Consiliului UE privind apropierea legislațiilor statelor membre privind aplicarea principiului egalității de salariu pentru bărbați și femei („Directiva privind egalitatea de salariu”) (Grant v. În consecință, la 2 martie 1998, CEJ a solicitat Curtea Înaltă în cazul Perkins dacă a vrut să mențină trimiterea la art. 177. După o audiere între părți, Curtea Înaltă a hotărât să retragă întrebarea de la CEJ (Secretarul de Stat pentru Apărare, ex parte Perkins, 13 iulie 1998). Prezenta lege a dat efect în dreptul intern la Directiva privind egalitatea de tratament.

Secțiunea 1 alineatul (1) litera (a) din Legea din 1975 prevede: „O persoană discrimină o femeie în orice circumstanță relevantă în sensul oricărei dispoziții ale prezentului Lege în cazul în care - (a) pe motivul sexului ei el o tratează mai puțin favorabil decât el tratează sau ar trata un bărbat.” Secțiunea 2 alineatul (1) prevede că art. 1 și dispozițiile părții II și III din Legea privind discriminarea sexuală împotriva femeilor, trebuie citit ca fiind aplicată în mod egal la tratarea bărbaților, cu modificările necesare. Secțiunea 5 alineatul (3) din Lege prevede: „O comparație a cazurilor de persoane de sex diferit ... în temeiul articolului 1 alineatul (1) ... trebuie să fie astfel încât circumstanțele relevante în cazul unu sunt aceleași sau nu diferite din punct de vedere material, în celălalt.” Secțiunea 6 alineatul (2) prevede că este ilegal ca o persoană să discrimine împotriva unei angajate prin respingerea ei sau supunerea ei la orice alt prejudiciu.

În cazul în care hărțuirea sexuală are loc într-un context de ocupare a forței de muncă, este considerat „detriment” în sensul articolului 6 alineatul (2) din Legea. Hotărârea Casei de Lordi privind Legea din 1975 La 19 iunie 2003, Casa de Lordi găsită în MacDonald (AP) v. Advocate Generale pentru Scoția (Responsor) (Scotland) că cuvântul “sex” în Legea din 1975 a însemnat „gender”. De asemenea, a constatat că comparația corectă a fost între reclamantul homosexual masculin și o femeie homosexuală. Aceste două concluzii au însemnat că afirmația de discriminare sexuală și hărțuire sexuală înainte de a cădea: în ambele cazuri, reclamantul nu ar fi fost tratat în mod diferit față de o homosexuală.

The applicants (see attached Appendix) are British nationals. s, may be summarised as follows. The applicants were, at the material time, serving members of the British armed forces. They claim that, following an investigation into their sexual orientation, they were each discharged from the armed forces pursuant to the policy against homosexuals in the armed forces on the dates listed in the attached Appendix. The applicants submitted a claim to the employment tribunal (“the ET”) arguing that their dismissal, and the circumstances leading to it, breached the Sex Discrimination Act 1975 (“the 1975 Act”). As a result of the House of Lords' judgment MacDonald (AP) (Appellant) v. Advocate General for Scotland (Respondent) (Scotland) dated 19 June 2003, the ET struck out Mr Bullet's case (14557/05) and dismissed (by consent) the remaining applications on the dates listed in the attached Appendix.

On 27 September 1999 the Ministry of Defence ended its policy of excluding homosexuals from the British armed forces following the delivery of judgments in Lustig-Prean and Beckett v. the United Kingdom (nos. 31417/96 and 32377/96, 27 September 1999) and Smith and Grady v. the United Kingdom (nos. 33985/96 and 33986/96, ECHR 1999-VI). On 24 January 1996 Mr Perkins, who had also been dismissed from the Royal Navy in 1995 on grounds of his homosexuality, applied to the High Court for leave to take judicial review proceedings on the basis that the Ministry of Defence policy was “irrational”, that it was in breach of Articles 8 and 14 of the Convention and that it was contrary to the EU Council Directive 76/207/EEC on the implementation of the principle of equal treatment for men and women as regards access to employment, vocational training and promotion, and working conditions (“the Equal Treatment Directive”).

On 30 April 1996 the European Court of Justice (“the ECJ”) decided that transsexuals were protected from discrimination arising from their gender reassignment under European Community law and, in particular, by the Equal Treatment Directive (P. v. S. and Cornwall County Council [1996] I.R.L.R 347). On 3 July 1996 Mr Perkins was granted leave by the High Court.

On 13 March 1997 the High Court referred to the ECJ pursuant to the then Article 177 of the Treaty of Rome the question of the applicability of the Equal Treatment Directive to differences of treatment based on sexual orientation (R. v. Secretary of State for Defence, ex parte Perkins, 13 March 1997). On 17 February 1998 the ECJ found that the refusal of travel concessions to a worker living with a person of the same sex could not be regarded as discrimination based on sex prohibited by the EU Council Directive 75/117/EEC on the approximation of the laws of the Member States relating to the application of the principle of equal pay for men and women (“the Equal Pay Directive”) (Grant v. South West Trains Ltd [1998] I.C.R.

449). Consequently, on 2 March 1998 the ECJ enquired of the High Court in the Perkins case whether it wished to maintain the Article 177 reference. After a hearing between the parties, the High Court decided to withdraw the question from the ECJ (R. v. Secretary of State for Defence, ex parte Perkins, 13 July 1998). Leave to appeal was refused. This Act gave effect in domestic law to the Equal Treatment Directive. Section 1(1)(a) of the 1975 Act provides: “A person discriminates against a woman in any circumstances relevant for the purposes of any provision of this Act if - (a) on the ground of her sex he treats her less favourably than he treats or would treat a man.” Section 2(1) provides that section 1, and the provisions of Part II and III of the Act relating to sex discrimination against women, are to be read as applying equally to the treatment of men, with the requisite modifications.

Section 5(3) of the Act provides: “A comparison of the cases of persons of different sex ... under section 1(1) ... must be such that the relevant circumstances in the one case are the same, or not materially different, in the other.” Section 6(2) provides that it is unlawful for a person to discriminate against a female employee by dismissing her or subjecting her to any other detriment. If sexual harassment occurs in an employment context, it is considered “detriment” within the meaning of Section 6(2) of the Act. 4. House of Lords judgment on the 1975 Act On 19 June 2003 the House of Lords found in MacDonald (AP) (Appellant) v. Advocate General for Scotland (Respondent) (Scotland) that the word “sex” in the 1975 Act meant “gender”.

It also found that the correct comparison was between the homosexual male applicant and a homosexual woman. These two conclusions meant that the claim of sex discrimination and sexual harassment before it fell away: in both cases, the applicant would not have been treated any differently to a female homosexual.