CtEDO 18.09.2007 Auto

FORD v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
18.09.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FORD v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 10557/05 de Darren FORD împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 18 septembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul de Secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2003, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Darren Ford, este un național britanic născut în 1967 și trăiește în Manchester. El a fost reprezentat în fața Curții de către Tyndallwoods, o firmă de avocati cu sediul în Birmingham. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Grainger al Oficiului Externo și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Faptele de bază Reclamantul a fost, în momentul material, un sergent al Poliției Militare Regale. El a susținut că a fost respins din forțele armate la 4 decembrie 1998 în conformitate cu politica Ministerului Apărării împotriva homosexualilor din forțele armate. 2. Acțiunea internă La 14 noiembrie 2000, reclamantul a depus o cerere Tribunalului pentru ocuparea forței de muncă din Londra (Sud) susținând că concedierea și tratamentul la care a fost supus au încălcat Legea privind discriminarea sexuală din 1975 („Legea din 1975”). Ca urmare a hotărârii Casei de Lords în MacDonald (AP) (Avocat general pentru Scoția (Respunzător) (Scotland) din 19 iunie 2003, reclamantul și-a retras procesul intern la 13 noiembrie 2003. Legea și practica interne relevante Legea și practica în vigoare în momentul relevant privind concedierea homosexualilor din forțele armate este descrisă în hotărârile Curții în cazul Lustig-Prean și Beckett c. Regatul Unit (n. 31417/96 și 32377/96, 27 septembrie 1999) și Smith și Grady v. Regatul Unit (n. 33985/96 și n. 33986/96, ECHR 1999-VI). COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3 și 8, singur și coroborat cu art. 14 din Convenție, despre: (a) concedierea sa de la forțele armate în temeiul politicii absolute împotriva homosexualilor din aceste forțe; și (b) Hărțuirea la care a fost supus în procesul de concediere. art. 37 § 1 din Convenție prevede următoarele: „Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și protocoalele sale, este necesar.” La 20 decembrie 2005, guvernul contestat a primit notificarea cererii și a fost solicitat să își prezinte observațiile scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. În argumentele lor din 28 aprilie 2006, Guvernul a acceptat faptul că procedurile judiciare depuse de reclamant au fost efective în sensul articolului 1 din Convenție, astfel încât afirmația sa a fost introdusă cu Curtea în termenul de șase luni stabilit de aceeași dispoziție. Ei au acceptat în continuare că concedierea reclamantului din partea forțelor armate, precum și ancheta privind orientarea sexuală, au încălcat numai art. 8 din Convenția și coroborat cu art. 13. Prin scrisoarea din 21 septembrie 2006, reprezentanții reclamantului au informat Curtea că nu mai aveau instrucțiuni de la reclamant și nu erau în măsură să prezinte dovezi cogente privind tratamentul său, concedierea și pierderea financiară rezultată. La 29 septembrie 2006, reprezentanții reclamantului au fost informați cu privire la posibila consecință a neaprovizionării observațiilor solicitate. Nu s-a primit niciun răspuns. Intențiile ulteriore ale Registrului Curții de a contacta reclamantului, la numărul său de telefon furnizat în cererea sa, nu au fost reușite. În sfârșit, reprezentantul reclamantului a confirmat, prin scrisoarea din 23 iulie 2007, că nu au avut nici o instrucțiune din partea reclamantului în ceea ce privește pierderea pe care a suferit-o ca urmare a lichidării forțelor armate. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. Având în vedere concluziile Curții, printre altele, Lustig-Prean și Beckett c. Regatul Unit (citat mai sus) și Smith și Grady c. Regatul Unit (citat mai sus) precum și admiterile guvernului în observațiile lor, Curtea concluzionează că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cazului. Prin urmare, decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă