CtEDO 07.10.2008 Auto

HOCKING v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
07.10.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
HOCKING v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Cea decizia nr. 40160/03 de către Peter HOCKING împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 7 octombrie 2008 ca Camera compusă din: Lech Garlicki, Președintele, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2003, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Peter Hocking, este un național britanic care s-a născut în 1972 și trăiește în Manchester. El a fost reprezentat în fața Curții de Wacks Caller, o firmă de avocati cu sediul în Manchester. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Grainger al Oficiului de Externe și Commonwealth. Faptele din caz, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Faptele din fundal Reclamantul a fost, în momentul material, un locotenent de zbor în forțele aeriene regale. El a afirmat că a fost concediat din forțele armate la 2 februarie 1999 în conformitate cu politica Ministerului Apărării împotriva homosexualilor în forțele armate. La 30 aprilie 1999, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Tribunalului Croyden pentru ocuparea forței de muncă, susținând că concedierea sa și tratamentul la care a fost supus, au încălcat Actul 1975 privind discriminarea sexuală („Legea din 1975”). Ca urmare a hotărârii Casei de Lords din MacDonald (AP) c. Avocat general pentru Scoția (Responsabil) (Scotland) din 19 iunie 2003, Tribunalul și-a ordonat să fie anulat cazul la 24 octombrie 2003. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile în vigoare în momentul relevant privind concedierea homosexualilor din forțele armate sunt descrise în hotărârile Curții în cazurile Lustig-Prean și Beckett c. Regatul Unit (n. 31417/96 și 32377/96, 27 septembrie 1999) și Smith și Grady v. Regatul Unit (n. 33985/96 și n. 33986/96, ECHR 1999-VI). COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns numai în temeiul articolului 8 din Convenție și coroborat cu art. 14 din Convenție, despre: (a) concedierea sa de la forțele armate în temeiul politicii absolute împotriva homosexualilor din aceste forțe; și (b) hărțuirea la care a fost supus în procesul de concediere, iar în plus, în temeiul art. 13 din Convenție, el s-a plâns de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește aspectele de mai sus. art. 37 § 1 din Convenție prevede după cum urmează: „Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea;... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și protocoalele sale, este necesar.” La 20 decembrie 2005, guvernul contestat a primit notificarea cererii și a solicitat să își prezinte observațiile scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. În argumentele lor din 28 aprilie 2006, Guvernul a acceptat faptul că procedurile judiciare depuse de reclamant au fost efective în sensul articolului 1 din Convenție, astfel încât afirmația sa să fi fost introdusă cu Curtea în termenul de șase luni stabilit de aceeași dispoziție. Ei au acceptat în continuare că demiterea reclamantului de la forțele armate, precum și ancheta privind orientarea sexuală, au încălcat numai art. 8 din Convenția și coroborat cu art. 13. La 2 mai 2006, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că cauza a fost soluționată și că reclamantul a dorit să își retragă cererea. La 16 mai 2006, părțile au fost solicitate să furnizeze Curții termenii de soluționare a acesteia. La 23 mai 2006, reprezentantul reclamantului a prezentat acordul Curții. La 5 iunie 2006, Guvernul a informat Curtea că sumele specificate în acord au fost plătite reclamantului. Curtea a avut în vedere condițiile acordului achiziționat între reclamant și guvernul contestat și constată că reclamantul nu intenționează să își continue petiția în sensul articolului 37 § 1 litera (a) și că această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b). având în vedere concluziile Curții, printre altele, Lustig-Prean și Beckett v. Regatul Unit (citat mai sus) și Smith și Grady c. Regatul Unit (citată mai sus) precum și admiterile guvernului în termeni de acord și de plată a sumelor convenite reclamantului, Curtea concluzionează că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cazului. Prin urmare, decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă