ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3612/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 80/P din

25 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie,

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul D.A., împotriva ordonanței nr. 84/P/2007 din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

A

obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100

lei.

S-a reținut că la

data de 14 mai 2009,

petentul D.A. a formulat plângere, întemeiată pe disp. art. 278

1

C.

proc. pen., împotriva ordonanței nr. 84/P/2007 din 27martie 2009, dispusă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, solicitând desființarea

acesteia și redeschiderea urmăririi penale față de învinuita G.A., notar

public, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art.

246 C. pen.

Verificând plângerea, potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Curtea constată că plângerea este nefondată.

Astfel în cauză,

fapta ce face obiectul învinuirii, încadrată juridic în disp. art. 246 C. pen.,

este săvârșită la data de 23 octombrie 2001.

În

raport de data săvârșirii faptei, în cauză s-a împlinit termenul special al prescripției

răspunderii penale [potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., coroborat cu

art. 124 C. pen.] de 7 ani și 6 luni.

Termenul special de

prescripție a început să curgă la 23 octombrie 2001 și s-a împlinit la data de

23 aprilie 2009.

Ca atare, în cauză nu mai poate

ffi

exercitată acțiunea penală, ca efect

al intervenirii prescripției, potrivit art. 10 lit. g) C. proc. pen., iar în

această situație plângerea nu mai poate

fi

admisă, nemaiputând a

fi

redeschisă

urmărirea penală și nici reținută cauza spre judecată.

Intervenirea

prescripției răspunderii penale face inutilă examinarea celorlalte susțineri

ale petentului vizând ordonanța atașată.

II. Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs petentul

D.A.

criticând-o ca netemeinică,

solicitând casarea ei și desființarea rezoluției, casarea sentinței recurate și

trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru

cercetarea faptelor comise.

A susținut că în mod intenționat s-a

tergiversat soluționarea cauzei pentru a interveni prescripția, s-a profitat de

faptul că nu are studii superioare având doar 8 clase, că a fost plecat în

Israel la muncă, vânzarea s-a efectuat în lipsa sa, precum și faptul că a aflat

de această vânzare în anul 2005.

Examinând actele și lucrările dosarului,

sentința recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu

sub toate aspectele, așa cum prevăd disp. art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petentul

D.A.

se privește, ca nefondat și

urmează a fi respins ca atare, în temeiul disp. art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât în mod legal prima instanță

a statuat incidența în speță a cazului de împiedicare a exercitării punerii în

mișcare a acțiunii penale prev. de art .10 lit. g) C. proc. pen., prin

împlinirea termenului prescripției speciale a răspunderii penale a intimatei -

notar public G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Astfel,

în cauză, fapta ce face obiectul învinuirii,

încadrată juridic în disp. art. 246 C. pen., este săvârșită la data de 23

octombrie 2001.

În

raport de data săvârșirii faptei, în cauză s-a împlinit termenul special al

prescripției răspunderii penale [potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.,

coroborat cu art. 124 C. pen.] de 7 ani și 6 luni.

Termenul special de

prescripție a început să curgă la 23 octombrie 2001 și s-a împlinit la data de

23 aprilie 2009.

Ca atare, în cauză nu mai poate

fi

exercitată acțiunea penală, ca efect al

intervenirii prescripției, potrivit art. 10 lit. g) C. proc. pen., iar în

această situație plângerea petiționarului D.A. nu mai poate

fi

admisă, nemaiputând a

fi

redeschisă urmărirea penală și nici

reținută cauza spre judecată.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.A., împotriva

sentinței penale nr. 80/P din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.