ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3612/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 80/P din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.A., împotriva ordonanței nr. 84/P/2007 din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. A obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei. S-a reținut că la data de 14 mai 2009, petentul D.A. a formulat plângere, întemeiată pe disp. art. 278 1 C. proc. pen., împotriva ordonanței nr. 84/P/2007 din 27martie 2009, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, solicitând desființarea acesteia și redeschiderea urmăririi penale față de învinuita G.A., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen.

Verificând plângerea, potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Curtea constată că plângerea este nefondată. Astfel în cauză, fapta ce face obiectul învinuirii, încadrată juridic în disp. art. 246 C. pen., este săvârșită la data de 23 octombrie 2001. În raport de data săvârșirii faptei, în cauză s-a împlinit termenul special al prescripției răspunderii penale [potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., coroborat cu art. 124 C. pen.] de 7 ani și 6 luni. Termenul special de prescripție a început să curgă la 23 octombrie 2001 și s-a împlinit la data de 23 aprilie 2009. Ca atare, în cauză nu mai poate ffi exercitată acțiunea penală, ca efect al intervenirii prescripției, potrivit art. 10 lit. g) C. proc.

pen., iar în această situație plângerea nu mai poate fi admisă, nemaiputând a fi redeschisă urmărirea penală și nici reținută cauza spre judecată. Intervenirea prescripției răspunderii penale face inutilă examinarea celorlalte susțineri ale petentului vizând ordonanța atașată. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul D.A. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și desființarea rezoluției, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru cercetarea faptelor comise.

A susținut că în mod intenționat s-a tergiversat soluționarea cauzei pentru a interveni prescripția, s-a profitat de faptul că nu are studii superioare având doar 8 clase, că a fost plecat în Israel la muncă, vânzarea s-a efectuat în lipsa sa, precum și faptul că a aflat de această vânzare în anul 2005. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd disp. art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petentul D.A. se privește, ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta, întrucât în mod legal prima instanță a statuat incidența în speță a cazului de împiedicare a exercitării punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art .10 lit. g) C. proc.

pen., prin împlinirea termenului prescripției speciale a răspunderii penale a intimatei - notar public G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. Astfel, în cauză, fapta ce face obiectul învinuirii, încadrată juridic în disp. art. 246 C. pen., este săvârșită la data de 23 octombrie 2001. În raport de data săvârșirii faptei, în cauză s-a împlinit termenul special al prescripției răspunderii penale [potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., coroborat cu art. 124 C. pen.] de 7 ani și 6 luni. Termenul special de prescripție a început să curgă la 23 octombrie 2001 și s-a împlinit la data de 23 aprilie 2009. Ca atare, în cauză nu mai poate fi exercitată acțiunea penală, ca efect al intervenirii prescripției, potrivit art. 10 lit. g) C. proc.

pen., iar în această situație plângerea petiționarului D.A. nu mai poate fi admisă, nemaiputând a fi redeschisă urmărirea penală și nici reținută cauza spre judecată. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.A., împotriva sentinței penale nr. 80/P din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.