ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2285/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2285/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 25 noiembrie 2008 reclamanta SC C.R. SRL

Reghin le-a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SRL

Drăgășani și SC N. SRL, membră a grupului de firme SC

M. SA și a solicitat obligarea pârâtelor la refacerea porțiunii de

linie ferată industrială de tranzit (L.F.I.) situată în zona

industrială Iernuțeni a municipiului Reghin pe care au

desființat-o fără a deține autorizația, avizele

și acordurile prevăzute de Legea nr. 402/2004 de aprobare și

modificare a O.G. nr. 60/2004, în perioada 21 – 22 octombrie 2008, sub sancțiunea

obligării acestora la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de

întârziere începând cu data pronunțării hotărârii

judecătorești și până la data îndeplinirii efective a

obligației de a reface această linie ferată și cheltuielile

de judecată aferente.

A susținut în cererea sa

că este proprietară de L.F.I. în zona industrială Iernuțeni

a municipiului Reghin, conform înscrierilor din Iernuțeni, situată în

amonte față de L.F.I. de tranzit, afirmativ proprietatea pârâtei SC

N. SRL și că în perioada 21 - 22 octombrie 2008 prepuși ai

pârâtei SC B. SRL Drăgășani au desființat o porțiune

de circa 300 m. din linia ferată de tranzit proprietatea acesteia din

urmă, linie ferată ce făcea legătura între linia

ferată a reclamantei și rețeaua publică de transport pe

cale ferată ce tranzitează zona, desființarea acestei

porțiuni fiind făcută în baza unei conivențe frauduloase

între cele două pârâte, desființare care nu a avut la bază

autorizația și avizele prevăzute de O.G. nr. 60/2004,

aprobată și modificată prin Legea nr. 402/2004, reclamantei

fiindu-i încălcat dreptul de preemțiune prevăzut de art. 16 alin.

(1) lit. b) din O.G. nr. 60/2004, nesolicitându-i acordul pentru această

operațiune.

A mai arătat că a încercat

să discute cu reprezentanții SC B. SRL Dragășani, cerându-i

să înceteze această operațiune frauduloasă, aceștia

refuzându-i cererea și apărându-se în sensul că cele două

pârâte au convenit ca această cale ferată să fie demontată,

urmând a obține și avizele necesare, că au fost sesizate

organele de poliție și autoritățile administrative din

cadrul Primăriei Municipiului Reghin care au dispus oprirea

activității de desființare a liniei ferate și că

până la momentul emiterii acestei dispoziții au fost demontate

și transportate în loc necunoscut de prepuși ai pârâtei SC B. SRL Dragășani

circa 300 m. de cale ferată, subansamble și elemente aferente

acesteia, astfel că fizic, orice activitate de transport feroviar pe acel

tronson pe cale ferată care asigură legătura L.F.I. din amonte

cu rețeaua națională publică de transport pe cale

ferată este imposibil de desfășurat, blocându-i astfel orice

posibilitate de a beneficia de drepturile ce derivă din calitatea de

proprietar de L.F.I. cu stație automată de

încărcare-descărcare la punctul de lucru din zonă.

Și-a motivat cererea în

conformitate cu art. 998 și urm. C. civ., art. 1003, art. 1041, art. 1073,

art. 1075, art. 1078 C. civ., O.G. nr. 60/2004, Legea nr. 402/2004 și

O.M.T.C.T. nr. 880/2005 cu mențiunea că anterior promovării

acțiunii le-a somat pe cele două pârâte să procedeze la

refacerea căii ferate pe care au desființat-o, acestea

răspunzând negativ solicitării sale.

Prin încheierea din 11 februarie

2009 Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția lipsei de interes

a reclamantei SC C.R. SRL Reghin, a respins ca nefondată excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Mureș,

excepții invocate de pârâta SC B. SRL Dragășani și a unit

cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC

N. SRL.

Prin sentința nr. 1045 din 17

aprilie 2009 Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția privind

neefectuarea procedurii prealabile a concilierii, a respins ca nefondată

acțiunea reclamantei în contradictoriu cu SC B. SRL Dragășani, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC N. SRL,

respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu această

pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia

și a respins cererea formulată de pârâta SC N. SRL privind

cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre Tribunalul a reținut că reclamanta este proprietara

liniei feroviare situată în Reghin, Iernuțeni înscrisă în cartea

funciară Iernuțeni, linie care se situează în amonte

față de linia ferată industrială ce a aparținut

pârâtei SC N. SRL, și că pârâta SC N. SRL a vândut pârâtei SC B. SRL Dragășani

racordul de cale ferată și materiale aferente, conform contractului

de vânzare - cumpărare din 29 septembrie 2008 prin care pârâta SC N. SRL

s-a obligat să obțină autorizațiile de demontare necesare.

A mai reținut instanța că linia ferată de tranzit

aflată în inițial în proprietatea pârâtei SC N. SRL nu mai este în

funcțiune din 31 martie 2001, contractul de exploatare al acesteia fiind

reziliat din 1 aprilie 2001, că începând cu această dată toate

liniile de tranzit de pe acea platformă au fost închise, așa cum

rezultă din adresa emisă de către sucursala regională de căi

ferate Brașov, că reclamanta SC C.R. SRL Reghin a cumpărat linia

ferată aflată în proprietatea sa în anul 2004 – pentru care nu

deține un contract de exploatare încheiat cu C.F.R. –, linia ferată

respectivă nefiind folosită de la acea dată de către

reclamantă și că toate liniile de pe aceeași platformă

sunt închise din anul 2001, iar beneficiarii acestora nu au întreprins niciun

fel de demersuri pentru întocmirea Regulamentului tehnic de exploatare și

autorizație de exploatare în conformitate cu O.G. nr. 60/2004, respectiv H.G.

nr. 2299/2004.

Analizând litigiul prin prisma

dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 60/2004 instanța de fond a

reținut că potrivit acestui text de lege obligația de a solicita

acordul tuturor proprietarilor de linii ferate industriale situate în amonte

față de liniile ferate de tranzit care urmează să fie

închise, există doar în cazul când aceste linii ferate sunt deschise

circulației și sunt autorizate conform acestor dispoziții

și că numai în cazul liniilor ferate deschise circulației,

respectiv a celor pentru care au fost autorizate, reclamanta poate invoca

dreptul de preemțiune prevăzut de art. 16 din O.G. nr. 60/2004, iar

prin actul depus la dosar reclamanta a comunicat pârâtei SC N. SRL că nu

este de acord nici cu achiziționarea nici cu închirierea liniilor ferate

proprietatea acesteia și care ulterior au fost înstrăinate, apreciind

că în situația de față liniile ferate în proprietatea

părților nu sunt deschise circulației, întrucât acestea nu au

fost autorizate din 2001, neexistând contracte de exploatare încheiate cu

Regionala de Căi Ferate și pentru că O.G. nr. 60/2004 nu

conține nicio reglementare a dreptului de dispoziție a proprietarilor

de linii ferate închise circulației, nu sunt incidente în cauză

dispozițiile acestui act normativ, motiv pentru care acțiunea

promovată este lipsită de temei legal.

Pentru aceste motive, constatând

că în raport de dispozițiile legale invocate pârâta SC N. SRL nu este

titulara vreunei obligații pe care trebuia s-o îndeplinească

față de reclamantă cu ocazia înstrăinării liniilor

ferate aflate în proprietatea acesteia, instanța a apreciat că pârâta

nu are calitate procesuală pasivă, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC N. SRL și în

consecință a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva

unei persoane fără calitate, în contradictoriu cu această

pârâtă.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta SC C.R. SRL Reghin a declarat apel care a fost soluționat prin

decizia nr. 94/A din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că

a fost admis apelul reclamantei, a fost admisă cererea de intervenție

în interesul apelantei formulată de intervenientele SC S. SRL Reghin, SC M.

SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin, a fost schimbată în parte

hotărârea apelată și în consecință s-a admis

acțiunea reclamantei fiind obligată pârâta la refacerea

porțiunii de linie ferată industrială de tranzit situată în

zona industrială Iernuțeni a Municipiului Reghin sub sancțiunea

obligării acesteia la plata de daune cominatorii în cuantum de 5 lei/zi de

întârziere calculate la data pronunțării hotărârii și până

la îndeplinirea efectivă a obligației de refacere a L.F.I. De

asemenea a fost eliminată din cuprinsul hotărârii dispoziția

privind obligarea reclamantei să-i plătească pârâtei suma de

3.000 lei cheltuieli de judecată, fiind menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate și a fost obligată pârâta SC

B. SRL Dragășani să-i plătească reclamantei SC C.R.

SRL Reghin suma de 2.009 lei cheltuieli de judecată în primă

instanță și apel, iar intervenientelor SC S. SRL Reghin, SC M.

SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin suma de 600 lei cheltuieli de

judecată în apel.

De menționat este faptul

că la data de 16 octombrie 2009 SC S. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și

SC A.C. SRL Reghin au formulat cerere de intervenție accesorie în

interesul reclamantei, care a fost admis în principiu de Curtea de Apel Tg.

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie

2009.

Analizând apelul și examinând

sentința atacată, instanța de apel a constatat că prima

instanță a interpretat greșit obiectul acțiunii

introductive întrucât reclamanta a înțeles să reclame prin

acțiunea sa desființarea frauduloasă a liniei ferate și

să solicite obligarea pârâtei la refacerea acesteia și față

de acest obiect, în cauză sunt incidente prevederile art. 2 din O.G. nr. 60/2004,

potrivit cărora liniile ferate industriale se pot construi, modifica sau

desființa cu aprobarea M.T.C.T., în conformitate cu legislația în

vigoare, raportate la art. 5 din H.G. nr. 2299 din 14 decembrie 2004, care

cuprinde normele de aplicare a O.G. nr. 60/2004 și care indică

acțiunile ce vor fi întreprinse de beneficiarul unei linii industriale

existente, în vederea obținerii aprobării de la M.T.C.T. pentru

desființarea unei linii ferate industriale, printre aceste acțiuni

regăsindu-se și obținerea unui acord de principiu din partea

celorlalți proprietari de linie ferată industrială din amonte.

Instanța de apel a verificat

regimul juridic al liniei ferate industriale desființate de către

pârâta SC B. SRL Dragășani și din adresa comunicată de C.C.F.

SA, a reținut că linia ferată deținută de

reclamantă și pârâtă, dar și de către interveniente,

este o linie colectoare racordată direct la infrastructura publică

feroviară, celelalte societăți fiind racordate indirect la

această infrastructură, această linie având rolul de linie de

tranzit pentru liniile ferate industriale deținute de intervenientele SC

S. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin, același regim

juridic fiind reținut și prin procesul verbal întocmitde A.F.R. data

de 10 decembrie 2008 cu ocazia cercetării la fața locului, ca urmare

a solicitării SC N. SRL în vederea obținerii acordului de principiu

pentru desființarea liniei ferate.

A mai reținut instanța de

apel că pârâta SC B. SRL Dragășani a dobândit dreptul de

proprietate asupra liniei ferate în litigiu în baza contractului de vânzare - cumpărare

din 29 septembrie 2008 încheiat cu SC N. SRL care prevedea că

vânzătorul se obliga să pună la dispoziție autorizația

de demontare, și, că după încheierea acestui contract pârâta a

procedat la desființarea liniei ferate industriale fără să

obțină o autorizație de demontare din partea M.T.C.T. sau

să întreprindă acțiunile necesare pentru obținerea unei

astfel de autorizații și constatând că din probele administrate

în cauză s-a făcut dovada demontării liniei ferate industriale

de către pârâtă fără respectarea normelor legale în vigoare

respectiv art. 2 din O.G. nr. 60/2004, Normele de aplicare a O.G. nr. 60/2004

aprobate prin H.G. nr. 2299/2004, Ordinul nr. 880/2005 al M.T.C.T., și cu

încălcarea drepturilor proprietarilor de linie ferată

industrială din amonte, care sunt puși în imposibilitatea de

a-și mai putea exploata liniile ferate industriale pe care le deține

în proprietate, a admis apelul în conformitate cu dispozițiile art. 296 C.

proc. civ., schimbând hotărârea atacată în sensul menționat mai

sus.

De asemenea, instanța de apel,

constatând că fiind în prezența unei obligații de a face și

pentru a o sili pe pârâtă să o respecte, a obligat-o pe aceasta din

urmă la plata de daune cominatorii și având în vedere că

intervenientele au dovedit că sunt proprietare ale liniei ferate

industriale în amonte, în temeiul art. 54 C. proc. civ. a admis cererile de

intervenție formulate de SC S. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și SC

A.C. SRL Reghin, menținând dispoziția din hotărârea de fond

referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC N. SRL în prezent SC M.I. SRL Reghin în condițiile în

care aceasta și-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra liniei

ferate industriale în litigiu și nu s-a demonstrat că ar fi

desfășurat vreo acțiune de demontare a acestei linii, eliminând

din hotărârea apelată dispozițiile privind obligarea reclamantei

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei și în

conformitate cu art. 274 C. proc. civ., întrucât pârâta a căzut în

pretenții, a fost obligată să-i plătească reclamantei

suma de 2.009 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel iar

intervenientelor suma de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, la data

de 2 martie 2010, pârâta SC M.I. SRL Reghin a formulat recurs.

De asemenea la 3 martie 2010 a fost

înregistrat recursul declarat de SC B. SRL Dragășani împotriva

aceleiași decizii.

Pârâta SC M.I. SRL Reghin a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și în

consecință respingerea acțiunii formulată de SC C.R. SRL Reghin,

cu cheltuieli de judecată, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Prin recursul său pârâta SC

M.I. SRL Reghin a făcut o trecere în revistă a soluțiilor

instanței de fond și a celei de apel, cu precizarea că în mod

corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a

sa, întrucât nu este titulara vreunei obligații pe care să o

îndeplinească față de apelantă și că în raport de

data înregistrării acțiunii nu mai este proprietara liniei ferate

industriale în litigiu. A criticat decizia Curții de Apel în sensul

că reclamanta, nefolosind nici măcar o singură dată

această linie care a fost închisă încă din anul 2001,

acțiunea trebuia respinsă ca fiind formulată de o persoană

lipsită de interes și că racordul CF nu a fost evidențiat

niciodată în cartea funciară, astfel încât este imposibil să se

solicite desființarea a ceva ce nu există evidențiat, pentru

aceleași motive urmând a fi respinsă și cererea de

intervenție. A mai arătat în recursul său că refacerea

porțiunii de cale ferată distrusă este imposibil de realizat

întrucât o parte a acestei linii a fost sustrasă de autori

necunoscuți și este nefiresc ca SC B. SRL Dragășani să

refacă ceva ce nu se datorează culpei sale, cu atât mai mult, cu cât

intimata și intervenientele nu au contribuit la paza și conservarea

acestui racord.

Conform art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în

fond a pricinii, dispoziții față de care Curtea va analiza cu

prioritate excepția constatării nulității recursului

invocată din oficiu în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

constatând următoarele:

Instanța de recurs nu poate

examina hotărârea atacată decât în limitele motivelor de recurs

evocate. Pe de altă parte în cazul exercitării unui recurs nu pot fi

examinate decât acele motive care în mod riguros corespund celor enunțate

de art. 304 C. proc. civ., în vreme ce acelea care exced limitelor stabilite de

lege nu pot fi primite spre analiză.

În acest context Curtea

constată că motivele invocate de pârâta SC M.I. SRL Reghin sunt

motive de netemeinicie prin care se vrea o reapreciere a probelor cu privire la

elementele de fapt ale cauzei, concluzii prin care să fie combătute

considerentele instanței de apel, o astfel de reapreciere a dovezilor

neputând fi circumscrisă vreunuia dintre motivele prevăzute de pct. 1

- 9 ale art. 304 C. proc. civ. și că niciunul dintre motivele dezvoltate

în recurs nu face posibilă încadrarea lor în art. 304 C. proc. civ.,

astfel că acestea exced limitelor stabilite de art. 304 C. proc. civ.,

neputând fi primite spre analiză conform acestui articol, ele intrând sub

incidența art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 306 alin.

(2) și (3) C. proc. civ., așa cum vor fi analizate în continuare.

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C.

proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și (3) C.

proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate

și din oficiu de către instanța de judecată și că

indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cum casarea sau modificarea deciziei

atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., iar conform art. 3021 (1) lit. c) același cod, cererea de

recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a

conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă,

și inexistența motivelor de ordine publică, care să

inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele

dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția

invocată și va constata nul recursul dedus judecății de

către pârâta SC M.I. SRL Reghin.

Cu privire la cel de-al doilea

recurs se constată că recurenta pârâtă SC B. SRL Dragășani

a solicitat admiterea recursului și, în principal, admiterea

excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii

și respingerea acțiunii ca fiind promovată de o persoană

lipsită de interes, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate

în sensul respingerii apelului formulat împotriva sentinței comerciale nr.

1045 din 17 aprilie 2009 a Tribunalului Mureș și pe fond respingerea

acțiunii ca neîntemeiate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

După prezentarea cauzei și

datele speței analizate recurenta a susținut excepția lipsei de

interes a reclamantei SC C.R. SRL Reghin precum și a intervenientelor în

interesul reclamantei cu privire la care a învederat că a fost

invocată atât în fața instanței de fond cât și în

instanța de apel – ca apărare de fond –, precizând că

înțelege să o reitereze în fața instanței de recurs cu atât

mai mult cu cât în decizia atacată, instanța de apel a omis să

se pronunțe asupra acestei excepții.

În acest sens a arătat că

acțiunea a fost promovată în scop pur șicanator, fără

ca reclamanta SC C.R. SRL Reghin și intervenientele SC S. SRL Reghin, SC

M. SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin să justifice un interes

născut și actual, întrucât activitatea recurentei SC B. SRL Dragășani

nu are un potențial prejudiciabil pentru interesele și patrimoniul

acestor societăți, așa cum rezultă din adresele: din 2001 a

Regionalei C.F.R. Brașov, divizia linii, din 2009 a Sucursalei R.C.F.

Brașov, divizia linii, din care reiese cu claritate că începând cu

anul 2001 respectiva zona feroviară industrială nu a mai fost

folosită, niciuna dintre societățile proprietare de linie

ferată industrială din această zonă neavând contract de

exploatare încheiat cu C.F.R., că niciuna dintre aceste

societăți nu și-a manifestat intenția și nici nu a

efectuat demersuri în vederea autorizării și a încheierii cu C.F.R. a

unor contracte de exploatarea respectivelor linii și că aceste societăți

nu doar că s-au arătat dezinteresate de cumpărarea sau

închirierea acestor linii ferate industriale proprietatea SC N. SRL, dar au

manifestat și rea credință, refuzând să semneze un

proces-verbal în legătură cu acest refuz, cu toate că

fuseseră cu toții legal convocați și prezenți la

convocarea A.F.E.R. Brașov, instanța de apel neluând în discuție

o informație deosebit de importantă a adresei din 2009 a Sucursalei R.C.F.

Brașov, divizia linii, în sensul că Primăria Reghin a asfaltat

racordul cu partea carosabilă, făcând absolut impracticabilă

pentru orice fel de transport feroviar și pentru orice fel de tip de

utilizare industrială feroviară, respectiva linie colectoare.

În continuare, recurenta a atacat

decizia instanței de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

susținând că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind

pronunțată cu aplicarea greșită a O.G. nr. 60/2004,

întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond,

dispozițiile O.G. nr. 60/2004 nu sunt incidente în cauză, acestea

vizând alte situații, respectiv cele prin care se declanșează

procedura de închidere a circulației pe linia ferată industrială

de tranzit care, prin ipoteză, trebuie să fie deschisă

circulației și că liniile ferate proprietatea pârâtei SC B. SRL Dragășani

nu mai sunt deschise circulației din anul 2001, neexistând contracte de

autorizare și contracte de exploatare cu C.F.R., regionala de căi

ferate Brașov, iar legea nu conține nicio reglementare a dreptului

dispozițiilor al proprietarilor de linii ferate închise circulației,

precizând că liniile ferate industriale sunt linii pe care se

desfășoară operațiuni de transport feroviar, precum și

servicii conexe sau adiacente acestora și care nu sunt administrate de CN

C.F. SA (art. 1 din O.G. nr. 60/2004), că nefiind obținută

autorizația de exploatare conform art. 8 și art. 9 din O.G. nr. 60/2004

linia ferată industrială nu este deschisă circulației

și operațiunilor de transport feroviar atâta timp cât nu s-a încheiat

un contract cu C.F.R., de acces pe infrastructura feroviară publică,

cu plata unui tarif racord și că art. 1 din H.G. nr. 2299/2004 nu se

aplică liniilor ferate neracordate la infrastructura feroviară

publică, pe care nu se desfășoară transport feroviar public

și că nu interesează alte căi de comunicații.

De asemenea a arătat că art.

4 din H.G. nr. 2299/2004 privind normele de aplicare a O.G. nr. 60/2004 nu sunt

aplicabile în speță deoarece nu sunt întrunite cumulativ cele trei

condiții prevăzute de acest text de lege (liniile ferate să nu

fie racordate la infrastructura ferată publică; pe respectiva linie

ferată să nu se desfășoare activități de

transport public feroviar; respectiva linie ferată să nu intereseze

alte căi de comunicație), regimul juridic al respectivelor linii

ferate industriale urmând a fi guvernate de normele de drept comun, existând o

neconcodanță în motivarea instanței de apel în sensul că a

reținut că porțiunea de linie ferată industrială care

face obiectul judecății aparține atât reclamantei SC C.R. SRL Reghin,

cât și pârâtei SC B. SRL Dragășani precum și

intervenientelor, în timp ce este de necontestat aspectul că respectiva

linie ferată industrială se află în proprietatea exclusivă

a SC B. SRL Dragășani în temeiul contractului de vânzare – cumpărare

din 2008 și că deși instanța a reținut că

respectiva linie ferată ar aparține tuturor părților din

proces, aceasta este o linie colectoare racordată direct la infrastructura

publică feroviară, celelalte societăți fiind racordate

indirect la infrastructura publică feroviară, o altă concluzie reieșind

din aspectul că se reține că această linie are rol de

tranzit pentru liniile ferate industriale deținute de interveniente.

Recurenta a criticat decizia

instanței de apel susținând că adresa din 2009 emisă de

Sucursala R.C.F. Brașov, divizia linii, a fost interpretată

greșit și citată trunchiat, aceasta necuprinzând informații

care să formeze convingerea instanței cum că linia ferată

industrială aparținând recurentei pârâte SC B. SRL

Dragășani are rol de linie de tranzit pentru liniile ferate

deținute de societățile în amonte, fiind racordată direct

la infrastructura feroviară, iar procesul verbal înregistrat din 3 iunie

2009 întocmit și semnat din comisia formată din reprezentanții

CN C.F.R. SA, stația Reghin, divizia de linii Brașov, diviza

instalații Brașov și divizia trafic Brașov, a fost omis a

fi analizat, acesta demonstrând că C.F.C.F. SA, sucursala regională de

căi ferate Brașov, a avizat desființarea schimbătorilor de

racord centralizați ai SC N. SRL și sistematizarea instalația

din Stația Reghin, desființarea liniei de tragere și montarea

unor opritori ficși care să marcheze închiderea liniei.

A mai fost criticată

hotărârea atacată și față de împrejurarea că din

extrasul de carte funciară eliberat la data de 12 august 2008 de

către O.C.P.I. Mureș, B.C.P.I. Reghin, nu rezultă că

respectivul teren ar avea afectațiunea de cale ferată de tranzit cu

rol de racord către calea ferată publică și că

potrivit extrasului de informare eliberat la 11 septembrie 2008 de către

aceeași autoritate rezultă că reclamanta SC C.R. SRL Reghin are

în proprietate pe platforma Iernuțeni o linie ferată uzinală de

65 m.p. lungime, iar intervenienta SC S. SRL Reghin deține o porțiune

de linie ferată de garaj și deci niciuna dintre ele nu dețin respectivele

porțiuni de cale ferată industrială cu scopul de a

desfășura activități de transport, pentru care ar fi

necesar racordul la linia ferată publică, concluzionând că în

mod netemeinic și nelegal instanța de apel a considerat că în

speță nu sunt întrunite în mod cumulativ cele trei condiții

impuse de art. 4 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 60/2004,

apreciind în mod nelegal că în speță linia ferată

industrială aparținând recurentei pârâte SC B. SRL Dragășani

face parte din categoria liniilor colectoare racordate direct la infrastructura

publică feroviară, astfel că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind rezultatul

unei greșite aplicări la speță a dispozițiilor O.G. nr.

60/2004.

La data de 3 iunie 2010 intimata

reclamantă SC C.R. SRL Reghin și intimatele interveniente SC S. SRL

Reghin, SC M. SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin au formulat întâmpinare

prin care au solicitat respingerea recursului, invocând aplicarea în

speță a dispozițiilor O.G. nr. 60/2004, Ordonanța nr. 1303

din 18 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 750/1371/2009 al

Tribunalului Comercial Mureș, irevocabilă, prin care s-a dispus

oprirea lucrărilor de demolare a liniei ferate de tranzit dar și

adresa din 27 mai 2010 a I.P.J. Mureș Poliția Municipiului Reghin.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește

excepția lipsei de interes ridicată de recurentă, Curtea

constată că această excepție a fost invocată de pârâta

SC B. SRL Dragășani și în instanța de fond, fiind

soluționată irevocabil prin încheierea de ședință de

la 11 februarie 2009 potrivit căreia a fost respinsă excepția

lipsei de interes pe motivul că reclamanta invocă un drept de

proprietate asupra liniei ferate industriale situată în amonte

față de linia ferată industrială, astfel că

justifică un interes legitim și actual în promovarea acțiunii

care are ca finalitate obligarea pârâtelor la refacerea porțiunii de linie

ferată industrială de tranzit desființată, încheiere care

nu a fost atacată cu apel de către recurenta din cauza de

față, deși avea acest drept pe care nu l-a exercitat, astfel

că lipsa de interes a reclamantei în exercitarea acțiunii nu mai

poate fi invocată nici ca motiv de recurs nici ca excepție de fond.

Pe fondul recursului, pârâta SC B.

SRL Dragășani a precizat în cererea de recurs că își

întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

urmând astfel ca recursul să fie examinat în limitele acestui articol,

potrivit căruia hotărârea atacată poate fi modificată când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

reținând că dispozițiile legale aplicate greșit au fost

cele prevăzute de O.G. nr. 60/2004 și corelativ Norma

Metodologică de aplicare a prevederilor O.G. nr. 60/2004 privind

reglementările referitoare la construirea, întreținerea, repararea

și exploatarea căilor ferate, altele decât cele administrate de CN C.F.R.

SA, Ordinul nr. 880 al M.T.C.T. din 3 iunie 2005 pentru aprobarea procedurilor

de aplicarea prevederilor O.G. nr. 60/2004.

Analizând motivele de recurs se

constată că între pârâtele SC B. SRL Dragășani și SC

N. SRL devenit ulterior SC M.I. SRL Reghin a fost încheiat contractul de

vânzare - cumpărare din 29 septembrie 2008 având ca obiect vânzarea - cumpărarea

racordului CF la contravaloarea de zonă, format din linie CF, plus

materialul mărunt aferent, dubla joncțiune, schimbătoare,

traversa beton și traversa lemn, prețul urmând a fi achitat în

tranșe, respectiv 100.000 lei în termen de 15 zile de la data semnării

contractului și diferența de la data începerii demontării

liniei, durata contractului fiind de patru luni cu începere de la 29 septembrie

2008 până la 27 ianuarie 2009. Prin art. 6 din contract vânzătorul

s-a obligat să pună la dispoziție autorizația de demontare

și în zece zile de la data semnării contractului să pună la

dispoziție linia CF care face obiectul prezentului contract.

În perioada 21 – 22 octombrie 2008

pârâta SC B. SRL Dragășani a procedat la desființarea

efectivă a unei porțiuni din linia ferată de tranzit

proprietatea sa, linie ferată ce făcea legătura între linia

ferată industrială, proprietatea reclamantei și rețeaua

publică de transport de cale ferată care tranzitează zona.

Din adresa din 2009 a Sucursalei regionala

de căi ferate Brașov rezultă că linia de tranzit

aflată în proprietatea SC N. SRL a fost construită și dată

în funcțiune în anul 1984 ca investiție a SC M.I. SRL Reghin, că

în anul 2001 această din urmă societate a renunțat la contractul

cu linia industrială de tranzit, că adresa din 2009 Regionala C.F.R.

Brașov a aprobat rezilierea contractului de exploatare a liniei de tranzit

începând cu data de 1 aprilie 2001, când aceasta și inclusiv celelalte

linii industriale de pe platforma Iernuțeni-Reghin au fost închise. Din

aceeași adresă rezultă că SC C.R. SRL Reghin a devenit

proprietara sectorului A.D.P. din Reghin care cuprinde și calea

ferată și că această linie industrială nu a fost

folosită niciodată și că nu a existat un contract încheiat

cu C.F.R. și că nici SC N. SRL de la cumpărarea liniilor de

tranzit nu a folosit această linie și nici nu a avut contract cu

Regionala C.F.R. Brașov, astfel că pentru liniile industriale de pe

platforma Iernuțeni, beneficiarii acestora nu au întreprins niciun demers

privind regulamentul de exploatare în conformitate cu O.G. nr. 60/2004,

respectiv H.G. nr. 2299/2004.

La data de 10 decembrie 2008 Comisia

întrunită în conformitate cu prevederile Ordinului M.T.C.T. nr. 880 din 3

iunie 2005, anexă, în urma solicitării SC N. SRL pentru emiterea acordului

de principiu privind desființarea liniei ferate industriale care a fost

proprietatea societății, a constatat că societatea a avut un

dispozitiv de linii ferate industriale în lungime constructivă totală

de 2300 ml cu șină, traverse de lemn și de beton, o traversare

cu joncțiune dublă și șase schimbători simpli de cale,

care a fost vândută SC B. SRL Dragășani, că această

linie ferată industrială se racordează direct la infrastructura

feroviară publică din stația Reghin, prin traversarea cu

joncțiune dublă, având și rol de linie de tranzit pentru liniile

ferate industriale deținute de societățile comerciale D.R., SC

M. SRL Reghin, Z. SA, SC S. SRL Reghin și SC C.R. SRL Reghin, că

proprietarii liniei ferate din amonte Z. SA Reghin și SC C.R. SRL Reghin nu

și-au dat acordul privind desființarea liniei de tranzit, motivând

faptul că SC B. SRL Dragășani a procedat la demontarea a cca.

200 ml din linia industrială de tranzit, contrar prevederilor Ordinului M.T.C.T.

nr. 880 din 3 iunie 2005, anexă, că niciunul dintre proprietarii

liniilor industriale menționate mai sus nu deține contract de

exploatare cu Regionala CF Brașov, nu s-au făcut demersuri pentru

autorizarea liniilor de exploatare contrar prevederilor O.G. nr. 60/2004

aprobată și completată cu Legea nr. 402/2004 și H.G. nr. 2299

din 14 decembrie 2004, neexprimându-și intenția reluării

activității pe linia ferată industrială și că

desființarea liniei ferate de tranzit se poate face numai după

respectarea prevederilor legale menționate mai sus iar desființarea

acesteia nu ar putea avea implicații privind traficul feroviar în

zonă, acordul de principiu privind desființarea dispozitivului de

linii ferate industriale putând fi dat numai după întocmirea

documentației prevăzut de Ordinul M.T.C.T. nr. 880 din 3 iunie 2005,

anexă, și emiterea avizului de desființare.

Cu privire la acest proces verbal,

reprezentantul recurentei pârâte SC B. SRL Dragășani a precizat

că este real și că nu îl contestă.

O.G. nr. 60/2004 privind

reglementările referitoare la construirea, întreținerea, repararea

și exploatarea căilor ferate, altele decât cele administrate de CN

C.F.R. SA prevede că liniile ferate industriale sunt linii pe care se

desfășoară operațiuni de transport feroviar, precum și

servicii conexe sau adiacente acestora și care nu sunt administrate de CN

C.F.R. SA (art. 1), iar art. 2 prevede că „liniile ferate industriale se

pot construi, modifica sau desființa cu aprobarea M.T.C.T., în

conformitate cu legislația în vigoare”.

Normele metodologice din 14

decembrie 2004, aprobate prin H.G. nr. 2299/2004, de aplicarea prevederilor O.G.

nr. 60/2004, prevăd în art. 4 că acestea nu se aplică liniilor

ferate industriale neracordate la infrastructura feroviară publică pe

care nu se desfășoară transport feroviar public și care nu

interesează alte căi de comunicație, iar art. 5

reglementează procedura de construire, modificare sau desființare a

acestora numai cu aprobarea M.T.C.T.

Prin Ordinul M.T.C.T. nr. 880 din 3

iunie 2005 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a prevederilor O.G. nr. 60/2004

privind reglementările referitoare la construirea, întreținerea,

repararea și exploatarea căilor ferate, altele decât cele

administrate de CN C.F.R. SA, a fost aprobată procedura pentru

obținerea aprobării M.T.C.T. privind desființarea L.F.I.

existente (anexa 3) precum și componența comisiei de examinarea

documentației și de verificare pe teren a datelor cuprinse în

aceasta, prevăzută în anexa 5.

Art. 1 din anexa 3 prevede că

pentru desființarea unei L.F.I. existente, proprietarul acesteia trebuie

să obțină aprobarea din partea M.T.C.T. în vederea dobândirii

documentelor legale care să-i dea dreptul de a proceda la

desființarea – demolarea L.F.I. care îi aparține, iar art. 4 prevede

că „singura situație în care se poate aproba de către M.T.C.T.

desființarea unei L.F.I. de tranzit, este aceea în care toți

proprietarii de L.F.I. din amonte de aceasta își dau acordul notificat

pentru desființarea L.F.I. în cauză”.

Analizând motivele de nelegalitate

invocate pe fondul cauzei raportate la actele normative menționate, se

constată că linia ferată industrială care face obiectul

litigiului proprietatea pârâtei SC B. SRL Dragășani este

racordată direct la infrastructura feroviară publică din

Stația Reghin având și rol de linie de tranzit pentru liniile ferate

deținute de reclamantă și interveniente, așa cum

rezultă din procesul verbal încheiat la 10 decembrie 2008 de comisia

constituită anexei 3 și 5 din Ordinul M.T.C.T. nr. 880 din 3 iunie

2005, proces verbal care nu a fost contestat de recurentă, precum și

din adresa comunicată de CN C.F.R. SA.

Fiind linie ferată

industrială racordată la infrastructura feroviară publică,

regim juridic corect stabilit de instanța de apel, aceasta intră sub

incidența dispozițiilor O.G. nr. 60/2004.

Din interpretarea art. 4 din Normele

Metodologice de aplicare a O.G. nr. 60/2004 rezultă că aceste norme

se aplică liniilor ferate racordate la infrastructura feroviară

publică.

Art. 2 din O.G. nr. 60/2004, art. 4

și art. 5 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 60/2004

și Ordinul M.T.C.T. nr. 880 din 3 iunie 2005 anexa nr. 3, art. 1 și art.

4 din anexa 3 privind procedura pentru obținerea aprobării M.T.C.T.

privind desființarea unei L.F.I. existente, reglementează

fără echivoc că liniile ferate industriale se

desființează numai cu aprobarea M.T.C.T. în vederea dobândirii

documentelor legale care să-i dea dreptul de a proceda la

desființarea – demolarea L.F.I. care îi aparține, singura

situație în care se poate aproba de către M.T.C.T. desființarea

unei L.F.I. de tranzit fiind aceea în care toți proprietarii de L.F.I. din

amonte de aceasta își dau acordul notificat pentru desființarea L.F.I.

în cauză.

Susținerea recurentei cum

că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art.

4 din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 60/2004 nu poate fi

reținută față de împrejurarea că art. 4 prevede clar

următoarele: „Prevederile prezentelor norme metodologice nu se aplică

liniilor ferate neracordate la infrastructura feroviară publică (...)”.

Folosind argumentul per a contrario de interpretare logică a acestui text

rezultă că prevederile normelor metodologice se aplică liniilor

ferate racordate la infrastructura feroviară publică, deci și

liniilor ferate care fac obiectul prezentei cauze.

Reglementarea specială

prevăzută de O.G. nr. 60/2004 precum și Normele Metodologice de

aplicare ale acesteia și Ordinul M.T.C.T. nr. 880/2005 au fost cunoscute

și aplicate de recurenta pârâtă SC B. SRL Dragășani și

de vânzătoarea SC N. SRL încă de la încheierea contractului de

vânzare - cumpărare din 29 septembrie 2008, deoarece au prevăzut în art.

6 al contractului obligația vânzătorului de a pune la dispoziție

autorizația de demontare, autorizație pe care cumpărătoarea

nu au mai solicitat-o înainte de a proceda la demontarea L.F.I., încălcând

cu bună știință dispozițiile legale în materie precum

și prevederile contractului.

Aceeași poziție au avut-o

și după începerea operațiunilor de demolare ilegală a

liniei ferate în litigiu când au demarat procedurile pentru obținerea

autorizației de desființare prevăzute de actele normative mai

sus menționate și față de împrejurarea că nefiind

îndeplinite condițiile legale prevăzute de lege pentru această

operațiune, au invocat reaua credință a reclamantei și s-au

apărat în sensul că legislația specială nu se aplică,

fiind prioritară legislația de drept comun, deși actele

normative invocate mai sus cuprind dispoziții clare care

reglementează regimul juridic al liniilor ferate industriale racordate la

infrastructura feroviară publică, inclusiv procedura de

desființare a acestora, cum este cazul în speță.

Se constată, de asemenea,

că recurenta a încălcat și dispozițiile art. 16 alin. (1) lit.

b) din O.G. nr. 60/2004 privind respectarea dreptului de preemțiune al

reclamantei și intervenientelor privind închirierea sau cumpărarea

liniei ferate respective, acestea din urmă dovedind că sunt

deținători de linii ferate industriale aflați în amonte

față de racordul la infrastructura feroviară publică, având

vocația de utilizare a acestei linii.

Invocarea procesului verbal încheiat

la 10 decembrie 2008 de către Comisia întrunită în conformitate cu

prevederile Ordinului M.T.C.T. nr. 880 din 3 iunie 2005 anexa nr. 3, în urma

solicitării SC N. SRL pentru emiterea acordului de principiu privind desființarea

liniei ferate industriale care a fost proprietatea acestei societăți,

pentru a demonstra reaua credință a reclamantei în declanșarea

litigiului de față, în sensul că aceasta a refuzat să accepte

desființarea L.F.I. în litigiu, echivalează cu invocarea propriei

culpe a recurentei pârâte în procedura de obținere a autorizației

privind desființarea L.F.I., cererea privind autorizarea

desființării L.F.I. fiind formulată de către SC N. SRL –

care la acel moment nu mai deținea titlul de proprietate – ulterior

demolării L.F.I. în litigiu, refuzul acordului de desființare a L.F.I.

fiind una dintre opțiunile acesteia față de solicitarea SC N.

SRL și fiind justificat față de împrejurarea că prin

desființarea L.F.I. reclamanta a fost prejudiciată, blocându-i astfel

orice posibilitate de a beneficia de drepturile ce derivă din calitatea de

proprietar de L.F.I. cu stație automată de

încărcare-descărcare la punctul de lucru din zonă.

Ca urmare, Curtea constată

că motivele de recurs potrivit cărora instanța de apel a aplicat

greșit legea specială, nu pot fi reținute față de

considerentele de mai sus, urmând a fi respinse.

În condițiile imperative ale

actelor normative speciale care au fost analizate mai sus, sunt nefondate

și motivele de recurs privitoare la inexistența dovezilor potrivit

cărora reclamanta și intervenientele nu dețin respectivele

porțiuni de cale ferată industriale cu scopul de a

desfășura activități de transport ca și cele

referitoare la neaplicarea legislației speciale pentru faptul că nu

sunt autorizate să exploateze și să gestioneze infrastructura în

baza unui Regulament tehnic de exploatare întocmit de către proprietarul

liniei ferate industriale, deoarece litigiul de față privește

numai legalitatea operațiunii de desființare a L.F.I., instanța

nefiind investită în a soluționa probleme legate de

desfășurarea activității de transport și exploatarea

liniei ferate așa cum sunt reglementate de art. 8 și art. 9 din O.G. nr.

60/2004, activități care oricum nu se puteau desfășura

decât în situația existenței L.F.I.

Pentru aceleași motive nu au

relevanță adresele din 2001 a Regionalei C.F.R. Brașov, divizia

linii, din 2009 a Sucursalei R.C.F. Brașov, divizia linii, invocate de

recurentă, referitoare la problemele legate de asfaltarea de către

Primărie a racordului cu partea carosabilă din care rezultă

și imposibilitatea refacerii L.F.I., renunțarea la folosirea liniei

colectoare, lipsa relațiilor contractuale cu Sucursala Regională

Brașov privind exploatarea liniilor feroviare pe această

platformă, nefolosirea liniei din anul 2001, nemanifestarea interesului

și intenției dar și inexistența demersurilor pentru

autorizarea și încheierea contractului cu C.F.R. de exploatarea liniei,

dezinteresul pentru cumpărarea sau închirierea liniei ferate, toate aceste

adrese neputând fi reținute în susținerea motivelor de recurs nici în

ceea ce privește lipsa de interes a reclamantei, excepție

soluționată irevocabil de instanța de fond, dar nici asupra

fondului litigiului, întrucât se referă la desfășurarea

activității de transport și exploatare a L.F.I. I, activitate

care nu vizează obiectul litigiului referitor la desființarea

neautorizată a L.F.I., nefiind motive care să susțină

argumentul neaplicării dispozițiilor O.G. nr. 60/2004 aprobată

prin Legea nr. 402/2004, ca lege specială, în favoarea aplicării

dreptului comun.

Motivarea cum că O.G. nr. 60/2004

nu conține nicio reglementare a dreptului de dispoziție a

proprietarului de linii ferate închise circulației situație

față de care se aplică dreptul comun, nu poate fi primită

deoarece pe de o parte, speța nu analizează L.F.I. ca fiind

închisă ci, L.F.I. desființată, instanța neputând trece

peste limitele acțiunii cu care a fost investită de către

reclamantă și interveniente, pe de altă parte, dreptul de

dispoziție al proprietarului L.F.I. urmând a avea în vedere, în

situațiile de construire, modificare, desființare a L.F.I. existente,

reglementarea specială a O.G. nr. 60/2004, Normele Metodologice privind

aplicarea acesteia și Ordinul M.T.C.T. nr. 880/2005.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

legală, la adăpost de orice critică și în conformitate cu

dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul formulat de pârâta SC B. SRL Drăgășani,

urmează a se respinge ca nefondat.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, să

plătească cheltuieli de judecată și cum intimata

reclamantă și intervenientele au solicitat cheltuieli de

judecată dovedite prin chitanțele la dosar recurs, recurenta

urmează a fi obligată să plătească reclamantei și

intervenientelor câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat

de pârâta SC M.I. SRL Reghin împotriva deciziei nr. 94/A din 14 decembrie 2009

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC B. SRL Dragășani împotriva aceleiași

decizii.

Obligă recurentele la plata a

câte 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC

C.R. SRL Reghin și intimatele interveniente SC A.C. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin

și SC S. SRL Reghin.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.