ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2285/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 25 noiembrie 2008 reclamanta SC C.R. SRL Reghin le-a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SRL Drăgășani și SC N. SRL, membră a grupului de firme SC M. SA și a solicitat obligarea pârâtelor la refacerea porțiunii de linie ferată industrială de tranzit (L.F.I.) situată în zona industrială Iernuțeni a municipiului Reghin pe care au desființat-o fără a deține autorizația, avizele și acordurile prevăzute de Legea nr. 402/2004 de aprobare și modificare a O.G. nr. 60/2004, în perioada 21 – 22 octombrie 2008, sub sancțiunea obligării acestora la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești și până la data îndeplinirii efective a obligației de a reface această linie ferată și cheltuielile de judecată aferente.

A susținut în cererea sa că este proprietară de L.F.I. în zona industrială Iernuțeni a municipiului Reghin, conform înscrierilor din Iernuțeni, situată în amonte față de L.F.I. de tranzit, afirmativ proprietatea pârâtei SC N. SRL și că în perioada 21 - 22 octombrie 2008 prepuși ai pârâtei SC B. SRL Drăgășani au desființat o porțiune de circa 300 m. din linia ferată de tranzit proprietatea acesteia din urmă, linie ferată ce făcea legătura între linia ferată a reclamantei și rețeaua publică de transport pe cale ferată ce tranzitează zona, desființarea acestei porțiuni fiind făcută în baza unei conivențe frauduloase între cele două pârâte, desființare care nu a avut la bază autorizația și avizele prevăzute de O.G.

nr. 60/2004, aprobată și modificată prin Legea nr. 402/2004, reclamantei fiindu-i încălcat dreptul de preemțiune prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 60/2004, nesolicitându-i acordul pentru această operațiune.

A mai arătat că a încercat să discute cu reprezentanții SC B. SRL Dragășani, cerându-i să înceteze această operațiune frauduloasă, aceștia refuzându-i cererea și apărându-se în sensul că cele două pârâte au convenit ca această cale ferată să fie demontată, urmând a obține și avizele necesare, că au fost sesizate organele de poliție și autoritățile administrative din cadrul Primăriei Municipiului Reghin care au dispus oprirea activității de desființare a liniei ferate și că până la momentul emiterii acestei dispoziții au fost demontate și transportate în loc necunoscut de prepuși ai pârâtei SC B. SRL Dragășani circa 300 m. de cale ferată, subansamble și elemente aferente acesteia, astfel că fizic, orice activitate de transport feroviar pe acel tronson pe cale ferată care asigură legătura L.F.I.

din amonte cu rețeaua națională publică de transport pe cale ferată este imposibil de desfășurat, blocându-i astfel orice posibilitate de a beneficia de drepturile ce derivă din calitatea de proprietar de L.F.I. cu stație automată de încărcare-descărcare la punctul de lucru din zonă. Și-a motivat cererea în conformitate cu art. 998 și urm. C. civ., art. 1003, art. 1041, art. 1073, art. 1075, art. 1078 C. civ., O.G. nr. 60/2004, Legea nr. 402/2004 și O.M.T.C.T. nr. 880/2005 cu mențiunea că anterior promovării acțiunii le-a somat pe cele două pârâte să procedeze la refacerea căii ferate pe care au desființat-o, acestea răspunzând negativ solicitării sale. Prin încheierea din 11 februarie 2009 Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția lipsei de interes a reclamantei SC C.R.

SRL Reghin, a respins ca nefondată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Mureș, excepții invocate de pârâta SC B. SRL Dragășani și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC N. SRL. Prin sentința nr. 1045 din 17 aprilie 2009 Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția privind neefectuarea procedurii prealabile a concilierii, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu SC B. SRL Dragășani, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC N. SRL, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia și a respins cererea formulată de pârâta SC N. SRL privind cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că reclamanta este proprietara liniei feroviare situată în Reghin, Iernuțeni înscrisă în cartea funciară Iernuțeni, linie care se situează în amonte față de linia ferată industrială ce a aparținut pârâtei SC N. SRL, și că pârâta SC N. SRL a vândut pârâtei SC B. SRL Dragășani racordul de cale ferată și materiale aferente, conform contractului de vânzare - cumpărare din 29 septembrie 2008 prin care pârâta SC N. SRL s-a obligat să obțină autorizațiile de demontare necesare. A mai reținut instanța că linia ferată de tranzit aflată în inițial în proprietatea pârâtei SC N. SRL nu mai este în funcțiune din 31 martie 2001, contractul de exploatare al acesteia fiind reziliat din 1 aprilie 2001, că începând cu această dată toate liniile de tranzit de pe acea platformă au fost închise, așa cum rezultă din adresa emisă de către sucursala regională de căi ferate Brașov, că reclamanta SC C.R.

SRL Reghin a cumpărat linia ferată aflată în proprietatea sa în anul 2004 – pentru care nu deține un contract de exploatare încheiat cu C.F.R. –, linia ferată respectivă nefiind folosită de la acea dată de către reclamantă și că toate liniile de pe aceeași platformă sunt închise din anul 2001, iar beneficiarii acestora nu au întreprins niciun fel de demersuri pentru întocmirea Regulamentului tehnic de exploatare și autorizație de exploatare în conformitate cu O.G. nr. 60/2004, respectiv H.G. nr. 2299/2004. Analizând litigiul prin prisma dispozițiilor art. 16 din O.G.

nr. 60/2004 instanța de fond a reținut că potrivit acestui text de lege obligația de a solicita acordul tuturor proprietarilor de linii ferate industriale situate în amonte față de liniile ferate de tranzit care urmează să fie închise, există doar în cazul când aceste linii ferate sunt deschise circulației și sunt autorizate conform acestor dispoziții și că numai în cazul liniilor ferate deschise circulației, respectiv a celor pentru care au fost autorizate, reclamanta poate invoca dreptul de preemțiune prevăzut de art. 16 din O.G.

nr. 60/2004, iar prin actul depus la dosar reclamanta a comunicat pârâtei SC N. SRL că nu este de acord nici cu achiziționarea nici cu închirierea liniilor ferate proprietatea acesteia și care ulterior au fost înstrăinate, apreciind că în situația de față liniile ferate în proprietatea părților nu sunt deschise circulației, întrucât acestea nu au fost autorizate din 2001, neexistând contracte de exploatare încheiate cu Regionala de Căi Ferate și pentru că O.G. nr. 60/2004 nu conține nicio reglementare a dreptului de dispoziție a proprietarilor de linii ferate închise circulației, nu sunt incidente în cauză dispozițiile acestui act normativ, motiv pentru care acțiunea promovată este lipsită de temei legal.

Pentru aceste motive, constatând că în raport de dispozițiile legale invocate pârâta SC N. SRL nu este titulara vreunei obligații pe care trebuia s-o îndeplinească față de reclamantă cu ocazia înstrăinării liniilor ferate aflate în proprietatea acesteia, instanța a apreciat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC N. SRL și în consecință a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, în contradictoriu cu această pârâtă. Împotriva acestei sentințe reclamanta SC C.R. SRL Reghin a declarat apel care a fost soluționat prin decizia nr. 94/A din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a fost admis apelul reclamantei, a fost admisă cererea de intervenție în interesul apelantei formulată de intervenientele SC S. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și SC A.C.

SRL Reghin, a fost schimbată în parte hotărârea apelată și în consecință s-a admis acțiunea reclamantei fiind obligată pârâta la refacerea porțiunii de linie ferată industrială de tranzit situată în zona industrială Iernuțeni a Municipiului Reghin sub sancțiunea obligării acesteia la plata de daune cominatorii în cuantum de 5 lei/zi de întârziere calculate la data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației de refacere a L.F.I. De asemenea a fost eliminată din cuprinsul hotărârii dispoziția privind obligarea reclamantei să-i plătească pârâtei suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a fost obligată pârâta SC B. SRL Dragășani să-i plătească reclamantei SC C.R.

SRL Reghin suma de 2.009 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și apel, iar intervenientelor SC S. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin suma de 600 lei cheltuieli de judecată în apel. De menționat este faptul că la data de 16 octombrie 2009 SC S. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei, care a fost admis în principiu de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2009. Analizând apelul și examinând sentința atacată, instanța de apel a constatat că prima instanță a interpretat greșit obiectul acțiunii introductive întrucât reclamanta a înțeles să reclame prin acțiunea sa desființarea frauduloasă a liniei ferate și să solicite obligarea pârâtei la refacerea acesteia și față de acest obiect, în cauză sunt incidente prevederile art. 2 din O.G.

nr. 60/2004, potrivit cărora liniile ferate industriale se pot construi, modifica sau desființa cu aprobarea M.T.C.T., în conformitate cu legislația în vigoare, raportate la art. 5 din H.G. nr. 2299 din 14 decembrie 2004, care cuprinde normele de aplicare a O.G. nr. 60/2004 și care indică acțiunile ce vor fi întreprinse de beneficiarul unei linii industriale existente, în vederea obținerii aprobării de la M.T.C.T. pentru desființarea unei linii ferate industriale, printre aceste acțiuni regăsindu-se și obținerea unui acord de principiu din partea celorlalți proprietari de linie ferată industrială din amonte. Instanța de apel a verificat regimul juridic al liniei ferate industriale desființate de către pârâta SC B. SRL Dragășani și din adresa comunicată de C.C.F.

SA, a reținut că linia ferată deținută de reclamantă și pârâtă, dar și de către interveniente, este o linie colectoare racordată direct la infrastructura publică feroviară, celelalte societăți fiind racordate indirect la această infrastructură, această linie având rolul de linie de tranzit pentru liniile ferate industriale deținute de intervenientele SC S. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin, același regim juridic fiind reținut și prin procesul verbal întocmitde A.F.R. data de 10 decembrie 2008 cu ocazia cercetării la fața locului, ca urmare a solicitării SC N. SRL în vederea obținerii acordului de principiu pentru desființarea liniei ferate.

A mai reținut instanța de apel că pârâta SC B. SRL Dragășani a dobândit dreptul de proprietate asupra liniei ferate în litigiu în baza contractului de vânzare - cumpărare din 29 septembrie 2008 încheiat cu SC N. SRL care prevedea că vânzătorul se obliga să pună la dispoziție autorizația de demontare, și, că după încheierea acestui contract pârâta a procedat la desființarea liniei ferate industriale fără să obțină o autorizație de demontare din partea M.T.C.T. sau să întreprindă acțiunile necesare pentru obținerea unei astfel de autorizații și constatând că din probele administrate în cauză s-a făcut dovada demontării liniei ferate industriale de către pârâtă fără respectarea normelor legale în vigoare respectiv art. 2 din O.G.

nr. 60/2004, Normele de aplicare a O.G. nr. 60/2004 aprobate prin H.G. nr. 2299/2004, Ordinul nr. 880/2005 al M.T.C.T., și cu încălcarea drepturilor proprietarilor de linie ferată industrială din amonte, care sunt puși în imposibilitatea de a-și mai putea exploata liniile ferate industriale pe care le deține în proprietate, a admis apelul în conformitate cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., schimbând hotărârea atacată în sensul menționat mai sus. De asemenea, instanța de apel, constatând că fiind în prezența unei obligații de a face și pentru a o sili pe pârâtă să o respecte, a obligat-o pe aceasta din urmă la plata de daune cominatorii și având în vedere că intervenientele au dovedit că sunt proprietare ale liniei ferate industriale în amonte, în temeiul art. 54 C. proc.

civ. a admis cererile de intervenție formulate de SC S. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin, menținând dispoziția din hotărârea de fond referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC N. SRL în prezent SC M.I. SRL Reghin în condițiile în care aceasta și-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra liniei ferate industriale în litigiu și nu s-a demonstrat că ar fi desfășurat vreo acțiune de demontare a acestei linii, eliminând din hotărârea apelată dispozițiile privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei și în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., întrucât pârâta a căzut în pretenții, a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 2.009 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel iar intervenientelor suma de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, la data de 2 martie 2010, pârâta SC M.I. SRL Reghin a formulat recurs. De asemenea la 3 martie 2010 a fost înregistrat recursul declarat de SC B. SRL Dragășani împotriva aceleiași decizii. Pârâta SC M.I. SRL Reghin a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și în consecință respingerea acțiunii formulată de SC C.R. SRL Reghin, cu cheltuieli de judecată, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin recursul său pârâta SC M.I. SRL Reghin a făcut o trecere în revistă a soluțiilor instanței de fond și a celei de apel, cu precizarea că în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a sa, întrucât nu este titulara vreunei obligații pe care să o îndeplinească față de apelantă și că în raport de data înregistrării acțiunii nu mai este proprietara liniei ferate industriale în litigiu.

A criticat decizia Curții de Apel în sensul că reclamanta, nefolosind nici măcar o singură dată această linie care a fost închisă încă din anul 2001, acțiunea trebuia respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes și că racordul CF nu a fost evidențiat niciodată în cartea funciară, astfel încât este imposibil să se solicite desființarea a ceva ce nu există evidențiat, pentru aceleași motive urmând a fi respinsă și cererea de intervenție. A mai arătat în recursul său că refacerea porțiunii de cale ferată distrusă este imposibil de realizat întrucât o parte a acestei linii a fost sustrasă de autori necunoscuți și este nefiresc ca SC B. SRL Dragășani să refacă ceva ce nu se datorează culpei sale, cu atât mai mult, cu cât intimata și intervenientele nu au contribuit la paza și conservarea acestui racord.

Conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, dispoziții față de care Curtea va analiza cu prioritate excepția constatării nulității recursului invocată din oficiu în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., constatând următoarele: Instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată decât în limitele motivelor de recurs evocate. Pe de altă parte în cazul exercitării unui recurs nu pot fi examinate decât acele motive care în mod riguros corespund celor enunțate de art. 304 C. proc. civ., în vreme ce acelea care exced limitelor stabilite de lege nu pot fi primite spre analiză.

În acest context Curtea constată că motivele invocate de pârâta SC M.I. SRL Reghin sunt motive de netemeinicie prin care se vrea o reapreciere a probelor cu privire la elementele de fapt ale cauzei, concluzii prin care să fie combătute considerentele instanței de apel, o astfel de reapreciere a dovezilor neputând fi circumscrisă vreunuia dintre motivele prevăzute de pct. 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ. și că niciunul dintre motivele dezvoltate în recurs nu face posibilă încadrarea lor în art. 304 C. proc. civ., astfel că acestea exced limitelor stabilite de art. 304 C. proc. civ., neputând fi primite spre analiză conform acestui articol, ele intrând sub incidența art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. raportat la art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ., așa cum vor fi analizate în continuare. Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar conform art. 3021 (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nul recursul dedus judecății de către pârâta SC M.I. SRL Reghin.

Cu privire la cel de-al doilea recurs se constată că recurenta pârâtă SC B. SRL Dragășani a solicitat admiterea recursului și, în principal, admiterea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii și respingerea acțiunii ca fiind promovată de o persoană lipsită de interes, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului formulat împotriva sentinței comerciale nr. 1045 din 17 aprilie 2009 a Tribunalului Mureș și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. După prezentarea cauzei și datele speței analizate recurenta a susținut excepția lipsei de interes a reclamantei SC C.R.

SRL Reghin precum și a intervenientelor în interesul reclamantei cu privire la care a învederat că a fost invocată atât în fața instanței de fond cât și în instanța de apel – ca apărare de fond –, precizând că înțelege să o reitereze în fața instanței de recurs cu atât mai mult cu cât în decizia atacată, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acestei excepții. În acest sens a arătat că acțiunea a fost promovată în scop pur șicanator, fără ca reclamanta SC C.R. SRL Reghin și intervenientele SC S. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin să justifice un interes născut și actual, întrucât activitatea recurentei SC B. SRL Dragășani nu are un potențial prejudiciabil pentru interesele și patrimoniul acestor societăți, așa cum rezultă din adresele: din 2001 a Regionalei C.F.R.

Brașov, divizia linii, din 2009 a Sucursalei R.C.F. Brașov, divizia linii, din care reiese cu claritate că începând cu anul 2001 respectiva zona feroviară industrială nu a mai fost folosită, niciuna dintre societățile proprietare de linie ferată industrială din această zonă neavând contract de exploatare încheiat cu C.F.R., că niciuna dintre aceste societăți nu și-a manifestat intenția și nici nu a efectuat demersuri în vederea autorizării și a încheierii cu C.F.R. a unor contracte de exploatarea respectivelor linii și că aceste societăți nu doar că s-au arătat dezinteresate de cumpărarea sau închirierea acestor linii ferate industriale proprietatea SC N. SRL, dar au manifestat și rea credință, refuzând să semneze un proces-verbal în legătură cu acest refuz, cu toate că fuseseră cu toții legal convocați și prezenți la convocarea A.F.E.R.

Brașov, instanța de apel neluând în discuție o informație deosebit de importantă a adresei din 2009 a Sucursalei R.C.F. Brașov, divizia linii, în sensul că Primăria Reghin a asfaltat racordul cu partea carosabilă, făcând absolut impracticabilă pentru orice fel de transport feroviar și pentru orice fel de tip de utilizare industrială feroviară, respectiva linie colectoare. În continuare, recurenta a atacat decizia instanței de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a O.G. nr. 60/2004, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond, dispozițiile O.G.

nr. 60/2004 nu sunt incidente în cauză, acestea vizând alte situații, respectiv cele prin care se declanșează procedura de închidere a circulației pe linia ferată industrială de tranzit care, prin ipoteză, trebuie să fie deschisă circulației și că liniile ferate proprietatea pârâtei SC B. SRL Dragășani nu mai sunt deschise circulației din anul 2001, neexistând contracte de autorizare și contracte de exploatare cu C.F.R., regionala de căi ferate Brașov, iar legea nu conține nicio reglementare a dreptului dispozițiilor al proprietarilor de linii ferate închise circulației, precizând că liniile ferate industriale sunt linii pe care se desfășoară operațiuni de transport feroviar, precum și servicii conexe sau adiacente acestora și care nu sunt administrate de CN C.F.

SA (art. 1 din O.G. nr. 60/2004), că nefiind obținută autorizația de exploatare conform art. 8 și art. 9 din O.G. nr. 60/2004 linia ferată industrială nu este deschisă circulației și operațiunilor de transport feroviar atâta timp cât nu s-a încheiat un contract cu C.F.R., de acces pe infrastructura feroviară publică, cu plata unui tarif racord și că art. 1 din H.G. nr. 2299/2004 nu se aplică liniilor ferate neracordate la infrastructura feroviară publică, pe care nu se desfășoară transport feroviar public și că nu interesează alte căi de comunicații. De asemenea a arătat că art. 4 din H.G. nr. 2299/2004 privind normele de aplicare a O.G.

nr. 60/2004 nu sunt aplicabile în speță deoarece nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de acest text de lege (liniile ferate să nu fie racordate la infrastructura ferată publică; pe respectiva linie ferată să nu se desfășoare activități de transport public feroviar; respectiva linie ferată să nu intereseze alte căi de comunicație), regimul juridic al respectivelor linii ferate industriale urmând a fi guvernate de normele de drept comun, existând o neconcodanță în motivarea instanței de apel în sensul că a reținut că porțiunea de linie ferată industrială care face obiectul judecății aparține atât reclamantei SC C.R.

SRL Reghin, cât și pârâtei SC B. SRL Dragășani precum și intervenientelor, în timp ce este de necontestat aspectul că respectiva linie ferată industrială se află în proprietatea exclusivă a SC B. SRL Dragășani în temeiul contractului de vânzare – cumpărare din 2008 și că deși instanța a reținut că respectiva linie ferată ar aparține tuturor părților din proces, aceasta este o linie colectoare racordată direct la infrastructura publică feroviară, celelalte societăți fiind racordate indirect la infrastructura publică feroviară, o altă concluzie reieșind din aspectul că se reține că această linie are rol de tranzit pentru liniile ferate industriale deținute de interveniente. Recurenta a criticat decizia instanței de apel susținând că adresa din 2009 emisă de Sucursala R.C.F.

Brașov, divizia linii, a fost interpretată greșit și citată trunchiat, aceasta necuprinzând informații care să formeze convingerea instanței cum că linia ferată industrială aparținând recurentei pârâte SC B. SRL Dragășani are rol de linie de tranzit pentru liniile ferate deținute de societățile în amonte, fiind racordată direct la infrastructura feroviară, iar procesul verbal înregistrat din 3 iunie 2009 întocmit și semnat din comisia formată din reprezentanții CN C.F.R. SA, stația Reghin, divizia de linii Brașov, diviza instalații Brașov și divizia trafic Brașov, a fost omis a fi analizat, acesta demonstrând că C.F.C.F. SA, sucursala regională de căi ferate Brașov, a avizat desființarea schimbătorilor de racord centralizați ai SC N. SRL și sistematizarea instalația din Stația Reghin, desființarea liniei de tragere și montarea unor opritori ficși care să marcheze închiderea liniei.

A mai fost criticată hotărârea atacată și față de împrejurarea că din extrasul de carte funciară eliberat la data de 12 august 2008 de către O.C.P.I. Mureș, B.C.P.I. Reghin, nu rezultă că respectivul teren ar avea afectațiunea de cale ferată de tranzit cu rol de racord către calea ferată publică și că potrivit extrasului de informare eliberat la 11 septembrie 2008 de către aceeași autoritate rezultă că reclamanta SC C.R. SRL Reghin are în proprietate pe platforma Iernuțeni o linie ferată uzinală de 65 m.p.

lungime, iar intervenienta SC S. SRL Reghin deține o porțiune de linie ferată de garaj și deci niciuna dintre ele nu dețin respectivele porțiuni de cale ferată industrială cu scopul de a desfășura activități de transport, pentru care ar fi necesar racordul la linia ferată publică, concluzionând că în mod netemeinic și nelegal instanța de apel a considerat că în speță nu sunt întrunite în mod cumulativ cele trei condiții impuse de art. 4 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 60/2004, apreciind în mod nelegal că în speță linia ferată industrială aparținând recurentei pârâte SC B. SRL Dragășani face parte din categoria liniilor colectoare racordate direct la infrastructura publică feroviară, astfel că instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind rezultatul unei greșite aplicări la speță a dispozițiilor O.G.

nr. 60/2004. La data de 3 iunie 2010 intimata reclamantă SC C.R. SRL Reghin și intimatele interveniente SC S. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și SC A.C. SRL Reghin au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, invocând aplicarea în speță a dispozițiilor O.G. nr. 60/2004, Ordonanța nr. 1303 din 18 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 750/1371/2009 al Tribunalului Comercial Mureș, irevocabilă, prin care s-a dispus oprirea lucrărilor de demolare a liniei ferate de tranzit dar și adresa din 27 mai 2010 a I.P.J. Mureș Poliția Municipiului Reghin. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes ridicată de recurentă, Curtea constată că această excepție a fost invocată de pârâta SC B. SRL Dragășani și în instanța de fond, fiind soluționată irevocabil prin încheierea de ședință de la 11 februarie 2009 potrivit căreia a fost respinsă excepția lipsei de interes pe motivul că reclamanta invocă un drept de proprietate asupra liniei ferate industriale situată în amonte față de linia ferată industrială, astfel că justifică un interes legitim și actual în promovarea acțiunii care are ca finalitate obligarea pârâtelor la refacerea porțiunii de linie ferată industrială de tranzit desființată, încheiere care nu a fost atacată cu apel de către recurenta din cauza de față, deși avea acest drept pe care nu l-a exercitat, astfel că lipsa de interes a reclamantei în exercitarea acțiunii nu mai poate fi invocată nici ca motiv de recurs nici ca excepție de fond.

Pe fondul recursului, pârâta SC B. SRL Dragășani a precizat în cererea de recurs că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând astfel ca recursul să fie examinat în limitele acestui articol, potrivit căruia hotărârea atacată poate fi modificată când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, reținând că dispozițiile legale aplicate greșit au fost cele prevăzute de O.G. nr. 60/2004 și corelativ Norma Metodologică de aplicare a prevederilor O.G. nr. 60/2004 privind reglementările referitoare la construirea, întreținerea, repararea și exploatarea căilor ferate, altele decât cele administrate de CN C.F.R.

SA, Ordinul nr. 880 al M.T.C.T. din 3 iunie 2005 pentru aprobarea procedurilor de aplicarea prevederilor O.G. nr. 60/2004. Analizând motivele de recurs se constată că între pârâtele SC B. SRL Dragășani și SC N. SRL devenit ulterior SC M.I.

SRL Reghin a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 29 septembrie 2008 având ca obiect vânzarea - cumpărarea racordului CF la contravaloarea de zonă, format din linie CF, plus materialul mărunt aferent, dubla joncțiune, schimbătoare, traversa beton și traversa lemn, prețul urmând a fi achitat în tranșe, respectiv 100.000 lei în termen de 15 zile de la data semnării contractului și diferența de la data începerii demontării liniei, durata contractului fiind de patru luni cu începere de la 29 septembrie 2008 până la 27 ianuarie 2009. Prin art. 6 din contract vânzătorul s-a obligat să pună la dispoziție autorizația de demontare și în zece zile de la data semnării contractului să pună la dispoziție linia CF care face obiectul prezentului contract.

În perioada 21 – 22 octombrie 2008 pârâta SC B. SRL Dragășani a procedat la desființarea efectivă a unei porțiuni din linia ferată de tranzit proprietatea sa, linie ferată ce făcea legătura între linia ferată industrială, proprietatea reclamantei și rețeaua publică de transport de cale ferată care tranzitează zona. Din adresa din 2009 a Sucursalei regionala de căi ferate Brașov rezultă că linia de tranzit aflată în proprietatea SC N. SRL a fost construită și dată în funcțiune în anul 1984 ca investiție a SC M.I. SRL Reghin, că în anul 2001 această din urmă societate a renunțat la contractul cu linia industrială de tranzit, că adresa din 2009 Regionala C.F.R. Brașov a aprobat rezilierea contractului de exploatare a liniei de tranzit începând cu data de 1 aprilie 2001, când aceasta și inclusiv celelalte linii industriale de pe platforma Iernuțeni-Reghin au fost închise.

Din aceeași adresă rezultă că SC C.R. SRL Reghin a devenit proprietara sectorului A.D.P. din Reghin care cuprinde și calea ferată și că această linie industrială nu a fost folosită niciodată și că nu a existat un contract încheiat cu C.F.R. și că nici SC N. SRL de la cumpărarea liniilor de tranzit nu a folosit această linie și nici nu a avut contract cu Regionala C.F.R. Brașov, astfel că pentru liniile industriale de pe platforma Iernuțeni, beneficiarii acestora nu au întreprins niciun demers privind regulamentul de exploatare în conformitate cu O.G. nr. 60/2004, respectiv H.G. nr. 2299/2004. La data de 10 decembrie 2008 Comisia întrunită în conformitate cu prevederile Ordinului M.T.C.T.

nr. 880 din 3 iunie 2005, anexă, în urma solicitării SC N. SRL pentru emiterea acordului de principiu privind desființarea liniei ferate industriale care a fost proprietatea societății, a constatat că societatea a avut un dispozitiv de linii ferate industriale în lungime constructivă totală de 2300 ml cu șină, traverse de lemn și de beton, o traversare cu joncțiune dublă și șase schimbători simpli de cale, care a fost vândută SC B. SRL Dragășani, că această linie ferată industrială se racordează direct la infrastructura feroviară publică din stația Reghin, prin traversarea cu joncțiune dublă, având și rol de linie de tranzit pentru liniile ferate industriale deținute de societățile comerciale D.R., SC M. SRL Reghin, Z. SA, SC S. SRL Reghin și SC C.R.

SRL Reghin, că proprietarii liniei ferate din amonte Z. SA Reghin și SC C.R. SRL Reghin nu și-au dat acordul privind desființarea liniei de tranzit, motivând faptul că SC B. SRL Dragășani a procedat la demontarea a cca. 200 ml din linia industrială de tranzit, contrar prevederilor Ordinului M.T.C.T. nr. 880 din 3 iunie 2005, anexă, că niciunul dintre proprietarii liniilor industriale menționate mai sus nu deține contract de exploatare cu Regionala CF Brașov, nu s-au făcut demersuri pentru autorizarea liniilor de exploatare contrar prevederilor O.G. nr. 60/2004 aprobată și completată cu Legea nr. 402/2004 și H.G.

nr. 2299 din 14 decembrie 2004, neexprimându-și intenția reluării activității pe linia ferată industrială și că desființarea liniei ferate de tranzit se poate face numai după respectarea prevederilor legale menționate mai sus iar desființarea acesteia nu ar putea avea implicații privind traficul feroviar în zonă, acordul de principiu privind desființarea dispozitivului de linii ferate industriale putând fi dat numai după întocmirea documentației prevăzut de Ordinul M.T.C.T. nr. 880 din 3 iunie 2005, anexă, și emiterea avizului de desființare. Cu privire la acest proces verbal, reprezentantul recurentei pârâte SC B. SRL Dragășani a precizat că este real și că nu îl contestă. O.G. nr. 60/2004 privind reglementările referitoare la construirea, întreținerea, repararea și exploatarea căilor ferate, altele decât cele administrate de CN C.F.R.

SA prevede că liniile ferate industriale sunt linii pe care se desfășoară operațiuni de transport feroviar, precum și servicii conexe sau adiacente acestora și care nu sunt administrate de CN C.F.R. SA (art. 1), iar art. 2 prevede că „liniile ferate industriale se pot construi, modifica sau desființa cu aprobarea M.T.C.T., în conformitate cu legislația în vigoare”. Normele metodologice din 14 decembrie 2004, aprobate prin H.G. nr. 2299/2004, de aplicarea prevederilor O.G. nr. 60/2004, prevăd în art. 4 că acestea nu se aplică liniilor ferate industriale neracordate la infrastructura feroviară publică pe care nu se desfășoară transport feroviar public și care nu interesează alte căi de comunicație, iar art. 5 reglementează procedura de construire, modificare sau desființare a acestora numai cu aprobarea M.T.C.T.

Prin Ordinul M.T.C.T. nr. 880 din 3 iunie 2005 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a prevederilor O.G. nr. 60/2004 privind reglementările referitoare la construirea, întreținerea, repararea și exploatarea căilor ferate, altele decât cele administrate de CN C.F.R. SA, a fost aprobată procedura pentru obținerea aprobării M.T.C.T. privind desființarea L.F.I. existente (anexa 3) precum și componența comisiei de examinarea documentației și de verificare pe teren a datelor cuprinse în aceasta, prevăzută în anexa 5. Art. 1 din anexa 3 prevede că pentru desființarea unei L.F.I. existente, proprietarul acesteia trebuie să obțină aprobarea din partea M.T.C.T. în vederea dobândirii documentelor legale care să-i dea dreptul de a proceda la desființarea – demolarea L.F.I.

care îi aparține, iar art. 4 prevede că „singura situație în care se poate aproba de către M.T.C.T. desființarea unei L.F.I. de tranzit, este aceea în care toți proprietarii de L.F.I. din amonte de aceasta își dau acordul notificat pentru desființarea L.F.I. în cauză”. Analizând motivele de nelegalitate invocate pe fondul cauzei raportate la actele normative menționate, se constată că linia ferată industrială care face obiectul litigiului proprietatea pârâtei SC B. SRL Dragășani este racordată direct la infrastructura feroviară publică din Stația Reghin având și rol de linie de tranzit pentru liniile ferate deținute de reclamantă și interveniente, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 10 decembrie 2008 de comisia constituită anexei 3 și 5 din Ordinul M.T.C.T.

nr. 880 din 3 iunie 2005, proces verbal care nu a fost contestat de recurentă, precum și din adresa comunicată de CN C.F.R. SA. Fiind linie ferată industrială racordată la infrastructura feroviară publică, regim juridic corect stabilit de instanța de apel, aceasta intră sub incidența dispozițiilor O.G. nr. 60/2004. Din interpretarea art. 4 din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 60/2004 rezultă că aceste norme se aplică liniilor ferate racordate la infrastructura feroviară publică. Art. 2 din O.G. nr. 60/2004, art. 4 și art. 5 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 60/2004 și Ordinul M.T.C.T. nr. 880 din 3 iunie 2005 anexa nr. 3, art. 1 și art. 4 din anexa 3 privind procedura pentru obținerea aprobării M.T.C.T.

privind desființarea unei L.F.I. existente, reglementează fără echivoc că liniile ferate industriale se desființează numai cu aprobarea M.T.C.T. în vederea dobândirii documentelor legale care să-i dea dreptul de a proceda la desființarea – demolarea L.F.I. care îi aparține, singura situație în care se poate aproba de către M.T.C.T. desființarea unei L.F.I. de tranzit fiind aceea în care toți proprietarii de L.F.I. din amonte de aceasta își dau acordul notificat pentru desființarea L.F.I. în cauză. Susținerea recurentei cum că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 4 din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 60/2004 nu poate fi reținută față de împrejurarea că art. 4 prevede clar următoarele: „Prevederile prezentelor norme metodologice nu se aplică liniilor ferate neracordate la infrastructura feroviară publică (...)”.

Folosind argumentul per a contrario de interpretare logică a acestui text rezultă că prevederile normelor metodologice se aplică liniilor ferate racordate la infrastructura feroviară publică, deci și liniilor ferate care fac obiectul prezentei cauze. Reglementarea specială prevăzută de O.G. nr. 60/2004 precum și Normele Metodologice de aplicare ale acesteia și Ordinul M.T.C.T. nr. 880/2005 au fost cunoscute și aplicate de recurenta pârâtă SC B. SRL Dragășani și de vânzătoarea SC N. SRL încă de la încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 29 septembrie 2008, deoarece au prevăzut în art. 6 al contractului obligația vânzătorului de a pune la dispoziție autorizația de demontare, autorizație pe care cumpărătoarea nu au mai solicitat-o înainte de a proceda la demontarea L.F.I., încălcând cu bună știință dispozițiile legale în materie precum și prevederile contractului.

Aceeași poziție au avut-o și după începerea operațiunilor de demolare ilegală a liniei ferate în litigiu când au demarat procedurile pentru obținerea autorizației de desființare prevăzute de actele normative mai sus menționate și față de împrejurarea că nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de lege pentru această operațiune, au invocat reaua credință a reclamantei și s-au apărat în sensul că legislația specială nu se aplică, fiind prioritară legislația de drept comun, deși actele normative invocate mai sus cuprind dispoziții clare care reglementează regimul juridic al liniilor ferate industriale racordate la infrastructura feroviară publică, inclusiv procedura de desființare a acestora, cum este cazul în speță.

Se constată, de asemenea, că recurenta a încălcat și dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 60/2004 privind respectarea dreptului de preemțiune al reclamantei și intervenientelor privind închirierea sau cumpărarea liniei ferate respective, acestea din urmă dovedind că sunt deținători de linii ferate industriale aflați în amonte față de racordul la infrastructura feroviară publică, având vocația de utilizare a acestei linii. Invocarea procesului verbal încheiat la 10 decembrie 2008 de către Comisia întrunită în conformitate cu prevederile Ordinului M.T.C.T. nr. 880 din 3 iunie 2005 anexa nr. 3, în urma solicitării SC N. SRL pentru emiterea acordului de principiu privind desființarea liniei ferate industriale care a fost proprietatea acestei societăți, pentru a demonstra reaua credință a reclamantei în declanșarea litigiului de față, în sensul că aceasta a refuzat să accepte desființarea L.F.I.

în litigiu, echivalează cu invocarea propriei culpe a recurentei pârâte în procedura de obținere a autorizației privind desființarea L.F.I., cererea privind autorizarea desființării L.F.I. fiind formulată de către SC N. SRL – care la acel moment nu mai deținea titlul de proprietate – ulterior demolării L.F.I. în litigiu, refuzul acordului de desființare a L.F.I. fiind una dintre opțiunile acesteia față de solicitarea SC N. SRL și fiind justificat față de împrejurarea că prin desființarea L.F.I. reclamanta a fost prejudiciată, blocându-i astfel orice posibilitate de a beneficia de drepturile ce derivă din calitatea de proprietar de L.F.I. cu stație automată de încărcare-descărcare la punctul de lucru din zonă.

Ca urmare, Curtea constată că motivele de recurs potrivit cărora instanța de apel a aplicat greșit legea specială, nu pot fi reținute față de considerentele de mai sus, urmând a fi respinse.

În condițiile imperative ale actelor normative speciale care au fost analizate mai sus, sunt nefondate și motivele de recurs privitoare la inexistența dovezilor potrivit cărora reclamanta și intervenientele nu dețin respectivele porțiuni de cale ferată industriale cu scopul de a desfășura activități de transport ca și cele referitoare la neaplicarea legislației speciale pentru faptul că nu sunt autorizate să exploateze și să gestioneze infrastructura în baza unui Regulament tehnic de exploatare întocmit de către proprietarul liniei ferate industriale, deoarece litigiul de față privește numai legalitatea operațiunii de desființare a L.F.I., instanța nefiind investită în a soluționa probleme legate de desfășurarea activității de transport și exploatarea liniei ferate așa cum sunt reglementate de art. 8 și art. 9 din O.G.

nr. 60/2004, activități care oricum nu se puteau desfășura decât în situația existenței L.F.I. Pentru aceleași motive nu au relevanță adresele din 2001 a Regionalei C.F.R. Brașov, divizia linii, din 2009 a Sucursalei R.C.F. Brașov, divizia linii, invocate de recurentă, referitoare la problemele legate de asfaltarea de către Primărie a racordului cu partea carosabilă din care rezultă și imposibilitatea refacerii L.F.I., renunțarea la folosirea liniei colectoare, lipsa relațiilor contractuale cu Sucursala Regională Brașov privind exploatarea liniilor feroviare pe această platformă, nefolosirea liniei din anul 2001, nemanifestarea interesului și intenției dar și inexistența demersurilor pentru autorizarea și încheierea contractului cu C.F.R.

de exploatarea liniei, dezinteresul pentru cumpărarea sau închirierea liniei ferate, toate aceste adrese neputând fi reținute în susținerea motivelor de recurs nici în ceea ce privește lipsa de interes a reclamantei, excepție soluționată irevocabil de instanța de fond, dar nici asupra fondului litigiului, întrucât se referă la desfășurarea activității de transport și exploatare a L.F.I. I, activitate care nu vizează obiectul litigiului referitor la desființarea neautorizată a L.F.I., nefiind motive care să susțină argumentul neaplicării dispozițiilor O.G. nr. 60/2004 aprobată prin Legea nr. 402/2004, ca lege specială, în favoarea aplicării dreptului comun. Motivarea cum că O.G. nr. 60/2004 nu conține nicio reglementare a dreptului de dispoziție a proprietarului de linii ferate închise circulației situație față de care se aplică dreptul comun, nu poate fi primită deoarece pe de o parte, speța nu analizează L.F.I.

ca fiind închisă ci, L.F.I. desființată, instanța neputând trece peste limitele acțiunii cu care a fost investită de către reclamantă și interveniente, pe de altă parte, dreptul de dispoziție al proprietarului L.F.I. urmând a avea în vedere, în situațiile de construire, modificare, desființare a L.F.I. existente, reglementarea specială a O.G. nr. 60/2004, Normele Metodologice privind aplicarea acesteia și Ordinul M.T.C.T. nr. 880/2005. Pentru aceste considerente, Curtea constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, la adăpost de orice critică și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul formulat de pârâta SC B. SRL Drăgășani, urmează a se respinge ca nefondat.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată și cum intimata reclamantă și intervenientele au solicitat cheltuieli de judecată dovedite prin chitanțele la dosar recurs, recurenta urmează a fi obligată să plătească reclamantei și intervenientelor câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC M.I. SRL Reghin împotriva deciziei nr. 94/A din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SRL Dragășani împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentele la plata a câte 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC C.R. SRL Reghin și intimatele interveniente SC A.C. SRL Reghin, SC M. SRL Reghin și SC S. SRL Reghin. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.