ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3383/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Contestatoarele G.M. și V.F. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției 1180 din 27 aprilie 2006 emisă de Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură, a terenului în suprafață de 250 mp, cu motivarea că acesta este afectat de construirea blocului „Anton Pan”, de amenajările aferente, precum și de „Scuarul Mircea cel Bătrân” și a fost propusă acordarea de despăgubiri, în indiviziune, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru construcțiile demolate și pentru terenul aferent. Prin sentința nr. 680 din 22 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a fost respinsă contestația, reținându-se că terenul se află situat în parcul din zona centrală a municipiului Râmnicu Vâlcea, fiind deci inclus într-o amenajare de utilitate publică.

După mai multe cicluri procesuale, prin decizia nr. 68/A din 26 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de contestatoare, a fost schimbată sentința tribunalului, în sensul că, a fost admisă contestația, a fost modificată dispoziția nr. 1180 din 27 aprilie 2006, emisă de primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, a fost dispusă, restituirea, în natură, a terenului, cu vecinătățile menționate în dispozitivul deciziei și a fost obligat intimatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Schimbând soluția primei instanțe, curtea de apel a reținut că terenul este folosit ocazional, în scopuri comerciale.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primarul și Municipiul Râmnicu Vâlcea, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că terenul este o prelungire a Parcului Istoric Mircea cel Bătrân, făcând parte din amenajarea urbanistică de tip parc, „Terasa Mircea cel Bătrân”, că nu este folosit ocazional pentru activități comerciale și că este ocupat cu trotuar și spații verzi. Recurenții au mai susținut că terenul a cărui restituire în natură a fost solicitată se află în interiorul parcului, fiind deci o amenajare publică. Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma. Prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul tehnic M.F.D.

s-a concluzionat doar că terenul în litigiu nu face parte din parc, fără a se preciza ce afectațiune are. În schimb, din procesul-verbal de cercetare locală din 10 iunie 2002 (fila 85 din dosarul nr. 3256/90/2006 al Curții de Apel Pitești, secția civilă), rezultă că terenul face parte din parcul „Mircea cel Bătrân”, iar pe el se află plantații de pomi, este înconjurat cu bordură de beton și că pe întreg terenul revendicat sunt spații verzi. Așa fiind, se constată că terenul în litigiu este ocupat de amenajări de utilitate publică, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (3), din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 314 C. proc. civ. și a fi modificată decizia curții de apel, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de contestatoare împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Primarul Municipiul Vâlcea și Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar împotriva deciziei nr. 68/A din 26 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia recurată în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele G.M. și V.F. împotriva sentinței civile nr. 680 din 22 septembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.