ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5875/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2137 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București a fost admisă excepția tardivității formulării acțiunii și a fost respinsă acțiunea reclamantului A.I.M. în contradictoriu cu S.P.P. ca fiind tardiv formulată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea Ordinului emis de Directorul S.P.P., prin care a fost transferat din funcția pe care o ocupa în cadrul S.P.P. în funcția de agent de ordine la Secția 14 Poliție, cu repunerea în funcția deținută anterior transferului și repararea pagubei produse prin actul administrativ atacat.

Instanța de fond a analizat cu prioritate excepția de tardivitate a formulării acțiunii invocată de pârâtul S.P.P. prin întâmpinare și a apreciat că este întemeiată apărarea formulată, întrucât ordinul atacat este emis la data de 1 decembrie 2006, iar acțiunea a fost introdusă la instanță la 21 ianuarie 2009 mult peste termenul prevăzut de lege, astfel încât a dispus respingerea ca tardivă a acțiunii. Împotriva sentinței civile nr. 2137 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul A.I.M., care a învederat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în contencios administrativ ca tardivă, deoarece cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termen legal, respectiv în anul 2007, la Tribunalul București.

Recursul este nefondat. Rezultă cu evidență, din actele dosarului, că măsura transferului reclamantului, în interesul serviciului, de la S.P.P. la M.A.I., începând cu data de 1 decembrie 2006, dispusă prin Ordinul directorului S.P.P. nr. D.P. 291 din 30 noiembrie 2006, s-a luat la cererea recurentului. Recurentul, de altfel, a întocmit și semnat la data de 29 noiembrie 2006 nota de lichidare, iar începând cu data de 1 decembrie 2006 a început să funcționeze la Secția 14 Poliție la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

Este probat în cauză, de asemenea, că reclamantul a luat la cunoștință de existența actului administrativ contestat pe calea contenciosului administrativ, încă de la data emiterii acestuia, și că acțiunea în contencios administrativ a fost introdusă la Curtea de Apel București la data de 28 ianuarie 2009. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile". În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului,

data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz". Instanța de fond, prin raportare la circumstanțele de fapt ale cauzei și la prevederile legale sus menționate, a procedat, în consecință, în mod legal, la admiterea excepției tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâtul S.P.P., și la respingerea pe acest temei a cererii de chemare în judecată formulată de recurentul A.I.M., reținând în mod întemeiat că nu a fost respectat de către reclamant termenul imperativ prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. În aceste condiții, se constată că hotărârea recurată este legală și că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, urmând a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca ne fondat a recursului declarat de reclamantul A.I.M. împotriva sentinței civile nr. 2137 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.I.M. împotriva sentinței civile nr. 2137 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009.