ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 199/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 199/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

judecată

Prin acțiunea înregistrată

la data de 18 februarie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC T.P. SRL Slobozia

a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (denumit în

continuare, în cuprinsul prezentei decizii „Ministerul Agriculturii”) și

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (denumit în continuare,

în cuprinsul prezentei decizii „Ministerul Mediului”)

, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună:

- anularea parțială a

actului administrativ cu caracter normativ, respectiv a art. 2 din Ordinul

comun al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării

rurale și al ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 735/1187

din 2 noiembrie 2006

(denumit în continuare, în

cuprinsul prezentei decizii „Ordinul nr. 735/2006”)

, dat în aplicarea

prevederilor art. 2 din H.G. nr. 1525/2006 privind suplimentarea bugetului

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, din

Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului,

prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006, în sensul menținerii la

art. 2 din ordin a valorii despăgubirilor la nivelul stabilit în H.G. nr. 1525/2006,

respectiv a sumei de 1.750 mii lei;

- obligarea pârâtelor la plata sumei

de 82.170,70 de lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând diferența

între valoarea cuprinsă în H.G. nr. 1525/2006 și valoarea

cuprinsă în Ordinul nr. 735/2006, precum și la plata dobânzii legale

până la data la care pârâții vor efectua integral plata;

- în subsidiar, obligarea

pârâților la emiterea unui nou ordin prin care să acorde

diferența dintre sumele stabilite cu titlu de despăgubiri prin H.G.

nr. 1525/2006 și cele acordate prin Ordinul nr. 735/2006.

În susținerea acțiunii,

recurenta-reclamantă

arată

următoarele:

SC T.P. SRL Slobozia

deține pe raza

localității Vlădeni, județul Ialomița, o

suprafață totala de 489 ha teren arabil, din care o

suprafață de 257 ha (115 ha cultivate cu grâu, 12 ha cultivate cu rapiță și 130 ha ogoare pregătite pentru

însămânțarea cu porumb și floarea soarelui) a fost inundată

controlat la data de 16 aprilie 2006, ca urmare a spargerii digului de

protecție împotriva inundațiilor de la Dunăre, în zona Vlădeni și Făcăieni.

În conformitate cu prevederile art. 75

alin. (3) din Legea apelor nr. 107/1996, Direcția pentru Agricultură

și Dezvoltare Rurală Ialomița

(denumită

în continuare, în cuprinsul prezentei decizii „

D.A.D.R. Ialomița

”)

a propus, pentru județul Ialomița,

valoarea de 793.748 de lei cu titlu de despăgubiri ce urmau a fi acordate

proprietarilor terenurilor afectate, propunere transmisă prefectului

județului Ialomița și care a fost înaintată Ministerului

Mediului.

Ulterior, pe baza celor constatate

și a fundamentării tehnice întocmite de D.A.D.R. Ialomița, prin

H.G. nr. 1525/2006, Guvernul României a aprobat „suplimentarea bugetului

Ministerului Agriculturii cu suma de 1.750 mii lei”, din care, potrivit anexei la H.G. nr. 1525/2006, suma de 793 mii lei a fost repartizată județului Ialomița,

corespunzător valorii constatate de D.A.D.R. Ialomița și

propusă de prefectul județului.

Prin adresa nr. 30695 din 07 iunie 2007,

Ministerul Mediului a comunicat societății faptul că „din Fondul

de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în

bugetul de stat pe anul 2006, s-au alocat în totalitate sumele propuse de

prefecții județelor Ialomița și Călărași

pentru despăgubirea proprietarilor de terenuri […], sume care au

făcut obiectul suplimentării bugetului Ministerului

Agriculturii."

Prin art. 2 din H.G. nr. 1525/2006, ministrul

agriculturii și ministrul mediului au fost abilitați să

stabilească modul de utilizare a sumei mai sus menționate,

fără a fi însă abilitați să reducă sau să

mărească suma alocată prin hotărârea Guvernului.

În aplicarea H.G. nr. 1525/2006 a

fost emis Ordinul nr. 735/1187/2006 care, în fapt, a înjumătățit

suma de 793 mii de lei acordată județului Ialomița, fiind astfel

încălcate prevederile art. 1 și ale anexei la hotărâre.

Reclamanta susține că,

deși în aparență, nu există nicio neconcordanță

între H.G. nr. 1525/2006 și Ordinul nr. 735/1186/2006, art. 2 din ordin,

stabilind sumele ce ar reveni pentru fiecare hectar, în funcție de cultura

afectată, reduce practic la jumătate sumele alocate de Guvern,

întrucât, în loc să prevadă despăgubiri în valoare de 793.000 lei

pentru județul Ialomița, prevede despăgubiri de numai 401.998

lei, așa cum rezultă din adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007

emisă de către Direcția Juridică a Ministerul Agriculturii.

Astfel fiind, reclamanta

susține că, întrucât a fost emis cu nerespectarea prevederilor H.G.

nr. 1525/2006, ordinul încalcă principiul ierarhiei actelor normative

și dispozițiile art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată.

Totodată, reclamanta arată

că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7

din Legea nr.554/2004, prin adresa nr. 38 din 07 mai 2007, înaintată Ministerului

Agriculturii și

Ministerului Mediului

,

prin care a solicitat revocarea Ordinului nr. 735/1187/2006.

Reclamanta contestă și

faptul că, prin răspunsul primit la plângerea prealabilă (adresa

nr. 151062 din 01 iunie 2007) Ministerul Agriculturii i-a comunicat faptul

că despăgubirile prevăzute de ordin au fost acordate conform

prevederilor H.G. nr. 828/2006 și ale H.G. nr. 1006/2006, emise în baza

prevederilor Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de

calamități naturale în agricultură, cu modificările

ulterioare. Sub acest aspect, reclamanta susține că cele două

hotărâri ale Guvernului se referă la situații de calamitate

naturală, iar nu la situația în care terenurile agricole au fost

inundate dirijat și că, în cuprinsul H.G. nr. 1525/2006, nu se face referire

la aplicarea celor două hotărâri.

fond, ce formează obiectul recursului

Prin sentința civilă nr. 2744

din 24 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamanta SC T.P. SRL Slobozia în

contradictoriu cu pârâții

Ministerul

Agriculturii și Ministerul Mediului.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență,

că este neîntemeiată critica

adusă de reclamantă în sensul că

ordinul contestat este un act cu o forță juridică

inferioară hotărârii Guvernului în temeiul căreia a fost emis

și încalcă dispozițiile actului cu forță juridică

superioară.

Astfel, instanța a reținut

că prin H.G. nr. 1525/2006 a fost propusă o anumită sumă

pentru Județul Ialomița și nu o sumă individualizată

pentru fiecare dintre proprietarii de terenuri agricole care au fost inundate

dirijat, iar Ordinul nr. 735/1187/2006, ca act administrativ cu o

forță juridică inferioară, s-a conformat prevederilor H.G.

nr. 1525/2006 și a reglementat modul de utilizare a sumelor alocate pe

județe.

A mai reținut instanța

că suma de 1.750.000 lei (din care 957.000 lei pentru județul

Călărași și 793.000 pentru județul Ialomița)

prevăzută de H.G. nr. 1525/2006 a fost diminuată de către

Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din adresa nr. 151062

din 01 iunie 2007 emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii (fila 60 la

dosarul de fond), în condițiile în care ministerul a efectuat demersurile

necesare pentru aplicarea ordinului contestat și, în baza situațiilor

centralizatoare întocmite de direcțiile pentru agricultură și

dezvoltare rurală ale județelor Călărași și

Ialomița, vizate de prefecți, a solicitat Ministerului Finanțelor

Publice deschiderea creditelor bugetare, iar după aprobarea de către

acest minister, din bugetul M.A.P.D.R. au fost alimentate conturile celor

două direcții județene cu suma de 916.868 lei în loc de

1.750.000 lei cât era prevăzut de H.G. nr. 1525/2006, cât și de

ordinul contestat, întrucât aceasta a fost suma de care a dispus pârâtul Ministerul

Agriculturii, deși din actele dosarului rezultă că acest pârât a

solicitat deschiderea creditelor bugetare pentru suma prevăzută în

hotărârea de Guvern.

Totodată, Curtea de apel a

reținut că suma de 833.132 lei (respectiv 442.130 lei pentru

județul Călărași și 491.002 lei pentru județul

Ialomița) reprezintă restul din suma solicitată de Ministerul

Agriculturii și care a fost anulată de drept de către Ministerul

Finanțelor Publice în baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, conform căruia „creditele bugetare

neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept".

Pe cale de consecință,

Curtea de apel a reținut că diminuarea sumei de 1.750.000 lei

prevăzută de H.G. nr. 1525/2006 a avut loc după emiterea

ordinului contestat, astfel că, fiind un fapt survenit ulterior emiterii

și nu unul existent sau concomitent emiterii acestuia, nu poate constitui

un motiv de nelegalitate a actului respectiv.

A mai reținut instanța

că, în fapt, toate criticile reclamantei privesc cuantumul sumei alocate

drept despăgubire proprietarilor de terenuri care au fost inundate

dirijat.

În concluzie, instanța a mai

reținut că suma alocată prin H.G. nr. 1525/2006 a avut în vedere

valoarea despăgubirilor propusă de prefectul județului

Ialomița, iar prin ordinul contestat pârâții au avut în vedere suma

respectivă, dar diminuarea sumei s-a făcut ulterior de către

Ministerul Finanțelor Publice care este terț, întrucât nu este parte în

cauză.

Constatând că ordinul contestat

este legal, Curtea de apel a reținut că este neîntemeiat capătul

principal de cerere privind anularea actului respectiv și, pe cale de

consecință, vor primi aceeași soluție de respingere și

capetele de cerere accesorii.

Împotriva sentinței civile nr. 2744

din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC T.P.

SRL Slobozia, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurenta-reclamantă

susține că în

mod greșit instanța, ignorând probatoriul administrat, a reținut

că diminuarea sumei alocate prin H.G. nr. 1525/2006 și efectiv

acordate potrivit Ordinului nr. 735/11187/2006 s-a făcut de către

Ministerul Finanțelor Publice care este un terț și printr-o

intervenție ulterioară emiterii actului contestat.

Recurenta-reclamantă

susține că

Ministerul Finanțelor Publice a îndeplinit o operațiune financiar

contabilă menită să readucă la buget sumele neutilizate, ca

urmare a reducerii nelegale și nejustificate de către pârâți a

sumelor alocate prin H.G. nr. 1525/2006. sub acest aspect,

recurenta-reclamantă

susține că, din

adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007 emisă de Ministerul Agriculturii, se

recunoaște atât încasarea de la Ministerul Finanțelor Publice a despăgubirilor la nivelul cuantumului maxim

stabilit prin H.G. nr. 1525/2006, cât și diminuarea acestui cuantum prin

Ordinul atacat, respectiv restituirea restului neacordat Ministerului

Finanțelor Publice.

Recurenta-reclamantă

susține că

pârâții nu pot justifica decizia de diminuare a cuantumului

despăgubirilor fixat prin H.G. nr. 1525/2006 și reiterează

aspectele din cererea de chemare în judecată referitoare la

inaplicabilitatea prevederilor H.G. nr. 828/2006 și ale H.G. nr. 1006/2006.

Se mai susține că

instanța de fond a realizat o greșită apreciere a materialului

probator reținând că pârâtul Ministerul Agriculturii a solicitat

deschiderea creditelor bugetare pentru întreaga sumă prevăzută

în H.G. nr. 1525/2006, deși art. 2 din ordinul contestat stabilește

suma ce ar reveni pentru fiecare hectar în funcție de cultura

afectată, reducând la jumătate sumele alocate prin hotărârea de

Guvern, cu toate că Ministerul Agriculturii recunoaște prin adresa

nr. 151062 din 01 iunie 2007 că a solicitat doar suma de 916.868 lei,

diferența de 833.132 lei nefiind solicitată Ministerului

Finanțelor Publice.

Recurenta-reclamantă

reiterează

susținerile din cererea de chemare în judecată referitoare la

istoricul situației de fapt care a determinat promovarea și adoptarea

H.G. nr. 1525/2006 și emiterea Ordinului nr. 735/1187/2006.

recurs

Analizând cauza, prin prisma

motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În analiza recursului, Înalta Curte

constată, așa cum rezultă din expunerea rezumativă a

lucrărilor dosarului, că

recurenta-reclamantă

contestă în esență legalitatea Ordinului nr. 735/1187/2006

și solicită, în principal, anularea art. 2 din ordin în sensul

menținerii în cuprinsul acestui articol a valorii despăgubirilor la

nivelul stabilit în H.G. nr. 1525/2006, respectiv a sumei de 1.750 mii lei.

Susținerea principală a

recurentei-reclamante, sub aspectul căreia este

criticată și sentința pronunțată de Curtea de apel,

este în sensul că prin Ordinul nr. 735/1187/2006 a fost diminuată la

jumătate suma alocată prin H.G. nr. 1525/2006.

Prin prevederile H.G.

nr. 1525/2006 se dispun următoarele:

„Art.1.

-

(1)

Se aprobă suplimentarea

bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale pe anul 2006, din Fondul de rezervă bugetară la

dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006, cu

suma de 1.750 mii lei, la capitolul 83.01 "Agricultură,

silvicultură, piscicultură și vânătoare", grupa 40

titlul IV "Subvenții", pentru acordarea de despăgubiri

proprietarilor de terenuri agricole care au fost inundate dirijat în incintele

îndiguite Călărași-Raul din județul Călărași

și Făcăeni Vlădeni din județul Ialomița, conform

anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2)

Beneficiarii despăgubirilor

acordate potrivit prevederilor prezentei hotărâri sunt producători

agricoli care nu au beneficiat de despăgubiri acordate potrivit Legii

nr. 381/2002 privind acordarea

despăgubirilor în caz de calamități naturale în

agricultură, cu modificările ulterioare.

Art. 2.

- Modul de utilizare a sumei

prevăzute la art. 1 se stabilește prin ordin al ministrului mediului

și gospodăririi apelor și al ministrului agriculturii,

pădurilor și dezvoltării rurale.”

Potrivit anexei la H.G. nr. 1525/2006, din suma totală de 1.750 mii lei cu care a fost suplimentat bugetul Ministerului

Agriculturii, Județului Ialomița i-a fost repartizată suma de

793 mii lei

pentru acordarea de despăgubiri

proprietarilor de terenuri care au fost inundate dirijat.

Ordinul nr. 735/1187/2009 a fost

emis în temeiul dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 1525/2006 pentru punerea

în executare și organizarea executării dispozițiilor respectivei

hotărâri a Guvernului, reglementând procedura de acordare a

despăgubirilor cuvenite deținătorilor terenurilor afectate de

inundarea controlată.

Astfel fiind, prin ordinul respectiv

sunt reglementate următoarele aspecte:

- sumele maxime ce se

acordă ca despăgubire pe unitatea de suprafață pentru

culturile agricole, pășuni și ogoare afectate, pentru care se

acordă despăgubiri, sunt:

a)

grâu, orz, rapiță, floarea-soarelui,

soia, lucernă 450 lei/ha;

b)

legume 1.000 lei/ha;

c)

pășune 70 lei/ha;

d)

ogoare 150 lei/ha (art.

2 din ordin);

- componența

și atribuțiile comisiilor care se constituie la nivelul celor două

județe pentru verificarea suprafețelor de grâu, orz,

rapiță, floarea-soarelui, soia, legume, lucernă,

pășune și ogoare, afectate de inundații dirijate din luna

aprilie 2006 (art. 3 din ordin);

- categoriile de

beneficiari ai despăgubirilor acordate și documentația pe care

aceștia trebuie să o întocmească și să o depună

la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală ale

celor două județe (art. 5 din ordin);

- obligațiile ce

revin reprezentanților direcțiilor pentru agricultură și

dezvoltare rurală în ceea ce privește verificarea

documentațiilor depuse în vederea acordării despăgubirilor (art.

6 din ordin);

- procedura de avizare de către

prefect și de transmitere a

s

ituației

centralizatoare la Ministerul Agriculturii și procedura de solicitare de către

acest minister a deschiderii de credite bugetare înaintată

Ministerului Finanțelor Publice (art. 7 din ordin);

- alimentarea conturile

direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală ale

județelor Ialomița și Călărași din bugetul alocat

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

după aprobarea de către Ministerul Finanțelor

Publice a cererii pentru deschiderea creditelor bugetare, și, ulterior,

plata despăgubirilor acordate producătorilor agricoli de

către direcțiile pentru agricultură și dezvoltare

rurală ale județelor Ialomița și Călărași.

Din analiza

dispozițiilor celor două acte administrative, Înalta Curte

constată că dispozițiile Ordinului nr. 735/1187/2006 nu

modifică nici suma totală de 1.750 mii lei cu care a fost suplimentat

bugetul Ministerului Agriculturii din Fondul de rezervă bugetară la

dispoziția Guvernului, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1525/2006, și

nici sumele repartizate județelor Călărași și

Ialomița, conform anexei la H.G. nr. 1525/2006, pentru acordarea de despăgubiri

proprietarilor de terenuri care au fost inundate dirijat în incintele îndiguite

Călărași-Raul din județul Călărași și

Făcăeni-Vlădeni din județul Ialomița.

Astfel fiind, toate

susținerile recurentei-reclamante care tind să argumenteze diminuarea

prin ordinul contestat a sumei repartizate județului Ialomița și

a sumei totale alocate prin H.G. nr. 1525/2006, sunt neîntemeiate.

De altfel, solicitarea

reclamantei de modificare a art. 2 din Ordinul nr. 735/1187/2006 în sensul

menținerii

valorii

despăgubirilor la nivelul stabilit în H.G. nr. 1525/2006, respectiv la

suma de 1.750 mii lei, nu ar putea fi satisfăcută de către

instanță printr-o modificare a prevederilor art. 2 din Ordin care

reglementează, așa cum s-a arătat anterior, despăgubirea

cuvenită pe hectar în funcție de cultura înființată, prin

raportare și pentru a se ajunge la suma totală cu care a fost

suplimentat bugetul Ministerului Agriculturii.

Cu alte cuvinte, atâta timp cât art.

2 din ordinul contestat nu reglementează suma totală repartizată

celor două județe pentru acordarea despăgubirilor respective,

textul articolului respectiv nu este susceptibil de modificare în sensul

corelării cu suma totală alocată prin H.G. nr. 1525/2006. Este

adevărat că, în raport cu suma stabilită prin art. 2 din ordin a

se acorda cu titlu de despăgubire pe hectar în funcție de

cultură poate determina, în funcție de numărul beneficiarilor,

suprafețele afectate și culturile existente pe aceste terenuri, utilizarea

în totalitate a sumei alocate prin H.G. nr. 1525/2006, după cum, în

practică, despăgubirile totale necesar a fi acordate pot fi mai mici

sau pot chiar depăși cuantumul sumei alocate cu această

destinație în bugetul ministerului.

Independent de aceste aspecte,

Înalta Curte reține că nu există o prevedere legală care

să impună utilizarea în totalitate a sumelor alocate cu anumită

destinație în bugetul ordonatorilor de credite, cum este și cazul

sumei totale cu care, prin H.G. nr. 1525/2006, a fost suplimentat bugetul Ministerului

Agriculturii.

Totodată, este de reținut

că suma totală alocată în bugetul ministerului pentru acordarea

despăgubirilor a fost utilizată ulterior parcurgerii procedurilor

prevăzute de ordin constând în verificarea de către comisiile

constituite a suprafețelor de teren inundate, depunerea documentației

necesare de către deținătorii terenurilor inundate, verificarea

documentațiilor de către

reprezentanții

direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală,

avizarea documentațiilor de către prefect și transmiterea

acestora la Ministerul Agriculturii, solicitarea de către minister a

deschiderii de credite bugetare, deschiderea creditelor bugetare de către

Ministerul Finanțelor Publice, alimentarea conturile direcțiilor

pentru agricultură și dezvoltare rurală ale județelor

și, ulterior, plata efectivă a despăgubirilor.

Ceea ce

recurenta-reclamantă numește operațiunea financiar

contabilă efectuată de către Ministerul Finanțelor Publice,

iar instanța a reținut ca reprezentând diminuarea de către

Ministerul Finanțelor Publice a sumei totale alocate prin H.G. nr. 1525/2006,

nu reprezintă altceva decât procedura de punere în executare a

prevederilor hotărârii Guvernului și, subsecvent ordinului contestat,

procedură în urma căreia suma necesară efectiv pentru acordarea

despăgubirilor nu s-a ridicat la nivelul previzionat inițial de 1.750

mii lei și prevăzut de H.G. nr. 525/2006. Astfel, neutilizarea în

totalitate a întregii sume prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii,

conform H.G. nr. 1525/2006, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a prevederilor

art. 2 din ordinul contestat.

Cu alte cuvinte,

alocarea unei sume în bugetul unei instituții publice cu o anumită

destinație nu presupune utilizarea în totalitate a sumei respective, ceea

ce practic s-a întâmplat în speța dedusă judecății, împrejurare

care însă nu constituie un motiv de nelegalitate a ordinului contestat.

Din această

perspectivă, este întemeiată aprecierea instanței de fond în

sensul că așa numita „diminuare” a sumei totale alocate prin H.G. nr.

1525/2006, care reprezintă practic consecința procedurilor de punere

în aplicare a prevederilor ordinului, constând în identificarea

suprafețelor inundate, întocmirea și avizarea documentațiilor

aferente, deschiderea creditelor bugetare și acordarea efectivă a

despăgubirilor în cuantumul determinat pe baza documentelor justificative,

constituie împrejurări de fapt și de drept ulterioare emiterii

ordinului contestat, care nu sunt de natură a influența legalitatea

actului respectiv, analizată la momentul emiterii acestuia.

Față de soluția

dată capătului principal de cerere, care se constată a fi

întemeiată și legală, în mod corect Curtea de apel a respins

petitele accesorii ale cererii de chemare în judecată.

În consecință, în raport

de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312

C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de SC

T.P. SRL Slobozia împotriva sentinței civile nr. 2744 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.