ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 199/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 18 februarie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC T.P.

SRL Slobozia a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii „Ministerul Agriculturii”) și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii „Ministerul Mediului”) , solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv a art. 2 din Ordinul comun al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și al ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 735/1187 din 2 noiembrie 2006 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii „Ordinul nr. 735/2006”) , dat în aplicarea prevederilor art. 2 din H.G.

nr. 1525/2006 privind suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006, în sensul menținerii la art. 2 din ordin a valorii despăgubirilor la nivelul stabilit în H.G. nr. 1525/2006, respectiv a sumei de 1.750 mii lei; - obligarea pârâtelor la plata sumei de 82.170,70 de lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând diferența între valoarea cuprinsă în H.G. nr. 1525/2006 și valoarea cuprinsă în Ordinul nr. 735/2006, precum și la plata dobânzii legale până la data la care pârâții vor efectua integral plata; - în subsidiar, obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin prin care să acorde diferența dintre sumele stabilite cu titlu de despăgubiri prin H.G.

nr. 1525/2006 și cele acordate prin Ordinul nr. 735/2006. În susținerea acțiunii, recurenta-reclamantă arată următoarele: SC T.P. SRL Slobozia deține pe raza localității Vlădeni, județul Ialomița, o suprafață totala de 489 ha teren arabil, din care o suprafață de 257 ha (115 ha cultivate cu grâu, 12 ha cultivate cu rapiță și 130 ha ogoare pregătite pentru însămânțarea cu porumb și floarea soarelui) a fost inundată controlat la data de 16 aprilie 2006, ca urmare a spargerii digului de protecție împotriva inundațiilor de la Dunăre, în zona Vlădeni și Făcăieni. În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (3) din Legea apelor nr. 107/1996, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ialomița (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii „ D.A.D.R.

Ialomița ”) a propus, pentru județul Ialomița, valoarea de 793.748 de lei cu titlu de despăgubiri ce urmau a fi acordate proprietarilor terenurilor afectate, propunere transmisă prefectului județului Ialomița și care a fost înaintată Ministerului Mediului. Ulterior, pe baza celor constatate și a fundamentării tehnice întocmite de D.A.D.R. Ialomița, prin H.G. nr. 1525/2006, Guvernul României a aprobat „suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii cu suma de 1.750 mii lei”, din care, potrivit anexei la H.G. nr. 1525/2006, suma de 793 mii lei a fost repartizată județului Ialomița, corespunzător valorii constatate de D.A.D.R. Ialomița și propusă de prefectul județului.

Prin adresa nr. 30695 din 07 iunie 2007, Ministerul Mediului a comunicat societății faptul că „din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006, s-au alocat în totalitate sumele propuse de prefecții județelor Ialomița și Călărași pentru despăgubirea proprietarilor de terenuri […], sume care au făcut obiectul suplimentării bugetului Ministerului Agriculturii." Prin art. 2 din H.G. nr. 1525/2006, ministrul agriculturii și ministrul mediului au fost abilitați să stabilească modul de utilizare a sumei mai sus menționate, fără a fi însă abilitați să reducă sau să mărească suma alocată prin hotărârea Guvernului. În aplicarea H.G. nr. 1525/2006 a fost emis Ordinul nr. 735/1187/2006 care, în fapt, a înjumătățit suma de 793 mii de lei acordată județului Ialomița, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 și ale anexei la hotărâre.

Reclamanta susține că, deși în aparență, nu există nicio neconcordanță între H.G. nr. 1525/2006 și Ordinul nr. 735/1186/2006, art. 2 din ordin, stabilind sumele ce ar reveni pentru fiecare hectar, în funcție de cultura afectată, reduce practic la jumătate sumele alocate de Guvern, întrucât, în loc să prevadă despăgubiri în valoare de 793.000 lei pentru județul Ialomița, prevede despăgubiri de numai 401.998 lei, așa cum rezultă din adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007 emisă de către Direcția Juridică a Ministerul Agriculturii. Astfel fiind, reclamanta susține că, întrucât a fost emis cu nerespectarea prevederilor H.G. nr. 1525/2006, ordinul încalcă principiul ierarhiei actelor normative și dispozițiile art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Totodată, reclamanta arată că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004, prin adresa nr. 38 din 07 mai 2007, înaintată Ministerului Agriculturii și Ministerului Mediului , prin care a solicitat revocarea Ordinului nr. 735/1187/2006. Reclamanta contestă și faptul că, prin răspunsul primit la plângerea prealabilă (adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007) Ministerul Agriculturii i-a comunicat faptul că despăgubirile prevăzute de ordin au fost acordate conform prevederilor H.G. nr. 828/2006 și ale H.G. nr. 1006/2006, emise în baza prevederilor Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, cu modificările ulterioare.

Sub acest aspect, reclamanta susține că cele două hotărâri ale Guvernului se referă la situații de calamitate naturală, iar nu la situația în care terenurile agricole au fost inundate dirijat și că, în cuprinsul H.G. nr. 1525/2006, nu se face referire la aplicarea celor două hotărâri. 2. Hotărârea instanței de fond, ce formează obiectul recursului Prin sentința civilă nr. 2744 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC T.P. SRL Slobozia în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că este neîntemeiată critica adusă de reclamantă în sensul că ordinul contestat este un act cu o forță juridică inferioară hotărârii Guvernului în temeiul căreia a fost emis și încalcă dispozițiile actului cu forță juridică superioară.

Astfel, instanța a reținut că prin H.G. nr. 1525/2006 a fost propusă o anumită sumă pentru Județul Ialomița și nu o sumă individualizată pentru fiecare dintre proprietarii de terenuri agricole care au fost inundate dirijat, iar Ordinul nr. 735/1187/2006, ca act administrativ cu o forță juridică inferioară, s-a conformat prevederilor H.G. nr. 1525/2006 și a reglementat modul de utilizare a sumelor alocate pe județe. A mai reținut instanța că suma de 1.750.000 lei (din care 957.000 lei pentru județul Călărași și 793.000 pentru județul Ialomița) prevăzută de H.G.

nr. 1525/2006 a fost diminuată de către Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007 emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii (fila 60 la dosarul de fond), în condițiile în care ministerul a efectuat demersurile necesare pentru aplicarea ordinului contestat și, în baza situațiilor centralizatoare întocmite de direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală ale județelor Călărași și Ialomița, vizate de prefecți, a solicitat Ministerului Finanțelor Publice deschiderea creditelor bugetare, iar după aprobarea de către acest minister, din bugetul M.A.P.D.R. au fost alimentate conturile celor două direcții județene cu suma de 916.868 lei în loc de 1.750.000 lei cât era prevăzut de H.G.

nr. 1525/2006, cât și de ordinul contestat, întrucât aceasta a fost suma de care a dispus pârâtul Ministerul Agriculturii, deși din actele dosarului rezultă că acest pârât a solicitat deschiderea creditelor bugetare pentru suma prevăzută în hotărârea de Guvern. Totodată, Curtea de apel a reținut că suma de 833.132 lei (respectiv 442.130 lei pentru județul Călărași și 491.002 lei pentru județul Ialomița) reprezintă restul din suma solicitată de Ministerul Agriculturii și care a fost anulată de drept de către Ministerul Finanțelor Publice în baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, conform căruia „creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept". Pe cale de consecință, Curtea de apel a reținut că diminuarea sumei de 1.750.000 lei prevăzută de H.G.

nr. 1525/2006 a avut loc după emiterea ordinului contestat, astfel că, fiind un fapt survenit ulterior emiterii și nu unul existent sau concomitent emiterii acestuia, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a actului respectiv. A mai reținut instanța că, în fapt, toate criticile reclamantei privesc cuantumul sumei alocate drept despăgubire proprietarilor de terenuri care au fost inundate dirijat. În concluzie, instanța a mai reținut că suma alocată prin H.G. nr. 1525/2006 a avut în vedere valoarea despăgubirilor propusă de prefectul județului Ialomița, iar prin ordinul contestat pârâții au avut în vedere suma respectivă, dar diminuarea sumei s-a făcut ulterior de către Ministerul Finanțelor Publice care este terț, întrucât nu este parte în cauză.

Constatând că ordinul contestat este legal, Curtea de apel a reținut că este neîntemeiat capătul principal de cerere privind anularea actului respectiv și, pe cale de consecință, vor primi aceeași soluție de respingere și capetele de cerere accesorii. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 2744 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC T.P. SRL Slobozia, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă susține că în mod greșit instanța, ignorând probatoriul administrat, a reținut că diminuarea sumei alocate prin H.G. nr. 1525/2006 și efectiv acordate potrivit Ordinului nr. 735/11187/2006 s-a făcut de către Ministerul Finanțelor Publice care este un terț și printr-o intervenție ulterioară emiterii actului contestat.

Recurenta-reclamantă susține că Ministerul Finanțelor Publice a îndeplinit o operațiune financiar contabilă menită să readucă la buget sumele neutilizate, ca urmare a reducerii nelegale și nejustificate de către pârâți a sumelor alocate prin H.G. nr. 1525/2006. sub acest aspect, recurenta-reclamantă susține că, din adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007 emisă de Ministerul Agriculturii, se recunoaște atât încasarea de la Ministerul Finanțelor Publice a despăgubirilor la nivelul cuantumului maxim stabilit prin H.G. nr. 1525/2006, cât și diminuarea acestui cuantum prin Ordinul atacat, respectiv restituirea restului neacordat Ministerului Finanțelor Publice. Recurenta-reclamantă susține că pârâții nu pot justifica decizia de diminuare a cuantumului despăgubirilor fixat prin H.G.

nr. 1525/2006 și reiterează aspectele din cererea de chemare în judecată referitoare la inaplicabilitatea prevederilor H.G. nr. 828/2006 și ale H.G. nr. 1006/2006. Se mai susține că instanța de fond a realizat o greșită apreciere a materialului probator reținând că pârâtul Ministerul Agriculturii a solicitat deschiderea creditelor bugetare pentru întreaga sumă prevăzută în H.G. nr. 1525/2006, deși art. 2 din ordinul contestat stabilește suma ce ar reveni pentru fiecare hectar în funcție de cultura afectată, reducând la jumătate sumele alocate prin hotărârea de Guvern, cu toate că Ministerul Agriculturii recunoaște prin adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007 că a solicitat doar suma de 916.868 lei, diferența de 833.132 lei nefiind solicitată Ministerului Finanțelor Publice.

Recurenta-reclamantă reiterează susținerile din cererea de chemare în judecată referitoare la istoricul situației de fapt care a determinat promovarea și adoptarea H.G. nr. 1525/2006 și emiterea Ordinului nr. 735/1187/2006. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În analiza recursului, Înalta Curte constată, așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, că recurenta-reclamantă contestă în esență legalitatea Ordinului nr. 735/1187/2006 și solicită, în principal, anularea art. 2 din ordin în sensul menținerii în cuprinsul acestui articol a valorii despăgubirilor la nivelul stabilit în H.G.

nr. 1525/2006, respectiv a sumei de 1.750 mii lei. Susținerea principală a recurentei-reclamante, sub aspectul căreia este criticată și sentința pronunțată de Curtea de apel, este în sensul că prin Ordinul nr. 735/1187/2006 a fost diminuată la jumătate suma alocată prin H.G. nr. 1525/2006. Prin prevederile H.G. nr. 1525/2006 se dispun următoarele: „Art.1. - (1) Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pe anul 2006, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006, cu suma de 1.750 mii lei, la capitolul 83.01 "Agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare", grupa 40 titlul IV "Subvenții", pentru acordarea de despăgubiri proprietarilor de terenuri agricole care au fost inundate dirijat în incintele îndiguite Călărași-Raul din județul Călărași și Făcăeni Vlădeni din județul Ialomița, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Beneficiarii despăgubirilor acordate potrivit prevederilor prezentei hotărâri sunt producători agricoli care nu au beneficiat de despăgubiri acordate potrivit Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, cu modificările ulterioare. Art. 2. - Modul de utilizare a sumei prevăzute la art. 1 se stabilește prin ordin al ministrului mediului și gospodăririi apelor și al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.” Potrivit anexei la H.G. nr. 1525/2006, din suma totală de 1.750 mii lei cu care a fost suplimentat bugetul Ministerului Agriculturii, Județului Ialomița i-a fost repartizată suma de 793 mii lei pentru acordarea de despăgubiri proprietarilor de terenuri care au fost inundate dirijat.

Ordinul nr. 735/1187/2009 a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 1525/2006 pentru punerea în executare și organizarea executării dispozițiilor respectivei hotărâri a Guvernului, reglementând procedura de acordare a despăgubirilor cuvenite deținătorilor terenurilor afectate de inundarea controlată.

Astfel fiind, prin ordinul respectiv sunt reglementate următoarele aspecte: - sumele maxime ce se acordă ca despăgubire pe unitatea de suprafață pentru culturile agricole, pășuni și ogoare afectate, pentru care se acordă despăgubiri, sunt: a) grâu, orz, rapiță, floarea-soarelui, soia, lucernă 450 lei/ha; b) legume 1.000 lei/ha; c) pășune 70 lei/ha; d) ogoare 150 lei/ha (art. 2 din ordin); - componența și atribuțiile comisiilor care se constituie la nivelul celor două județe pentru verificarea suprafețelor de grâu, orz, rapiță, floarea-soarelui, soia, legume, lucernă, pășune și ogoare, afectate de inundații dirijate din luna aprilie 2006 (art. 3 din ordin); - categoriile de beneficiari ai despăgubirilor acordate și documentația pe care aceștia trebuie să o întocmească și să o depună la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală ale celor două județe (art. 5 din ordin); - obligațiile ce revin reprezentanților direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală în ceea ce privește verificarea documentațiilor depuse în vederea acordării despăgubirilor (art. 6 din ordin); - procedura de avizare de către prefect și de transmitere a s ituației centralizatoare la Ministerul Agriculturii și procedura de solicitare de către acest minister a deschiderii de credite bugetare înaintată Ministerului Finanțelor Publice (art. 7 din ordin);

- alimentarea conturile direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală ale județelor Ialomița și Călărași din bugetul alocat Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, după aprobarea de către Ministerul Finanțelor Publice a cererii pentru deschiderea creditelor bugetare, și, ulterior, plata despăgubirilor acordate producătorilor agricoli de către direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală ale județelor Ialomița și Călărași. Din analiza dispozițiilor celor două acte administrative, Înalta Curte constată că dispozițiile Ordinului nr. 735/1187/2006 nu modifică nici suma totală de 1.750 mii lei cu care a fost suplimentat bugetul Ministerului Agriculturii din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, potrivit art. 1 din H.G.

nr. 1525/2006, și nici sumele repartizate județelor Călărași și Ialomița, conform anexei la H.G. nr. 1525/2006, pentru acordarea de despăgubiri proprietarilor de terenuri care au fost inundate dirijat în incintele îndiguite Călărași-Raul din județul Călărași și Făcăeni-Vlădeni din județul Ialomița. Astfel fiind, toate susținerile recurentei-reclamante care tind să argumenteze diminuarea prin ordinul contestat a sumei repartizate județului Ialomița și a sumei totale alocate prin H.G. nr. 1525/2006, sunt neîntemeiate. De altfel, solicitarea reclamantei de modificare a art. 2 din Ordinul nr. 735/1187/2006 în sensul menținerii valorii despăgubirilor la nivelul stabilit în H.G.

nr. 1525/2006, respectiv la suma de 1.750 mii lei, nu ar putea fi satisfăcută de către instanță printr-o modificare a prevederilor art. 2 din Ordin care reglementează, așa cum s-a arătat anterior, despăgubirea cuvenită pe hectar în funcție de cultura înființată, prin raportare și pentru a se ajunge la suma totală cu care a fost suplimentat bugetul Ministerului Agriculturii. Cu alte cuvinte, atâta timp cât art. 2 din ordinul contestat nu reglementează suma totală repartizată celor două județe pentru acordarea despăgubirilor respective, textul articolului respectiv nu este susceptibil de modificare în sensul corelării cu suma totală alocată prin H.G. nr. 1525/2006. Este adevărat că, în raport cu suma stabilită prin art. 2 din ordin a se acorda cu titlu de despăgubire pe hectar în funcție de cultură poate determina, în funcție de numărul beneficiarilor, suprafețele afectate și culturile existente pe aceste terenuri, utilizarea în totalitate a sumei alocate prin H.G.

nr. 1525/2006, după cum, în practică, despăgubirile totale necesar a fi acordate pot fi mai mici sau pot chiar depăși cuantumul sumei alocate cu această destinație în bugetul ministerului. Independent de aceste aspecte, Înalta Curte reține că nu există o prevedere legală care să impună utilizarea în totalitate a sumelor alocate cu anumită destinație în bugetul ordonatorilor de credite, cum este și cazul sumei totale cu care, prin H.G. nr. 1525/2006, a fost suplimentat bugetul Ministerului Agriculturii.

Totodată, este de reținut că suma totală alocată în bugetul ministerului pentru acordarea despăgubirilor a fost utilizată ulterior parcurgerii procedurilor prevăzute de ordin constând în verificarea de către comisiile constituite a suprafețelor de teren inundate, depunerea documentației necesare de către deținătorii terenurilor inundate, verificarea documentațiilor de către reprezentanții direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală, avizarea documentațiilor de către prefect și transmiterea acestora la Ministerul Agriculturii, solicitarea de către minister a deschiderii de credite bugetare, deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice, alimentarea conturile direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală ale județelor și, ulterior, plata efectivă a despăgubirilor.

Ceea ce recurenta-reclamantă numește operațiunea financiar contabilă efectuată de către Ministerul Finanțelor Publice, iar instanța a reținut ca reprezentând diminuarea de către Ministerul Finanțelor Publice a sumei totale alocate prin H.G. nr. 1525/2006, nu reprezintă altceva decât procedura de punere în executare a prevederilor hotărârii Guvernului și, subsecvent ordinului contestat, procedură în urma căreia suma necesară efectiv pentru acordarea despăgubirilor nu s-a ridicat la nivelul previzionat inițial de 1.750 mii lei și prevăzut de H.G. nr. 525/2006. Astfel, neutilizarea în totalitate a întregii sume prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii, conform H.G. nr. 1525/2006, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a prevederilor art. 2 din ordinul contestat.

Cu alte cuvinte, alocarea unei sume în bugetul unei instituții publice cu o anumită destinație nu presupune utilizarea în totalitate a sumei respective, ceea ce practic s-a întâmplat în speța dedusă judecății, împrejurare care însă nu constituie un motiv de nelegalitate a ordinului contestat. Din această perspectivă, este întemeiată aprecierea instanței de fond în sensul că așa numita „diminuare” a sumei totale alocate prin H.G. nr. 1525/2006, care reprezintă practic consecința procedurilor de punere în aplicare a prevederilor ordinului, constând în identificarea suprafețelor inundate, întocmirea și avizarea documentațiilor aferente, deschiderea creditelor bugetare și acordarea efectivă a despăgubirilor în cuantumul determinat pe baza documentelor justificative, constituie împrejurări de fapt și de drept ulterioare emiterii ordinului contestat, care nu sunt de natură a influența legalitatea actului respectiv, analizată la momentul emiterii acestuia.

Față de soluția dată capătului principal de cerere, care se constată a fi întemeiată și legală, în mod corect Curtea de apel a respins petitele accesorii ale cererii de chemare în judecată. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de SC T.P. SRL Slobozia împotriva sentinței civile nr. 2744 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.