ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2420/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 4852 din 10 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.R. împotriva deciziei nr. 154A din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 115 din 7 mai 2008 Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis plângerea formulată de reclamantul F.R.

împotriva pârâților Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești, a anulat dispoziția nr. 2004 emisă la 19 martie 2008 de Primarul municipiului Pitești și a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru două terenuri în suprafață de 853,12 mp și respectiv 800 mp, precum și pentru construcții în suprafață de 178,17 mp . Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Imobilul compus din teren în suprafață de 853,12 mp și construcții în suprafață de 178,17 mp situat în Pitești, a fost expropriat prin Decretul nr. 181/1974 de la numita L.M.

Terenul în suprafață de 800 mp, care a aparținut aceleiași proprietare, a fost expropriat prin Decretul nr. 631/1973. Reclamantul este unicul moștenitor al defunctei L.M., astfel încât în baza Legii nr. 10/2001 are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele în litigiu. Prin decizia civilă nr. 154/A din 30 iunie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești, a schimbat în tot sentința și a respins cererea formulată de reclamant. Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Reclamantul nu are calitatea de moștenitor al defunctei L.M., așa cum a reținut tribunalul, deoarece, după cum rezultă chiar din certificatul de moștenitor depus la dosar, la decesul numitei L.M.

succesiunea a fost acceptată de către descendenta de gr.I, respectiv fiica defunctei, N.A. In atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 659 și urm. C. civ., în sensul că, acceptarea moștenirii fiind făcută de un moștenitor din clasa I, toate celelalte clase de moștenitori, indiferent de gradul lor, sunt excluse de la moștenire. Chiar dacă bunurile ar fi fost preluate ulterior decesului numitei L.M. de la fiica acesteia N.A. - așa cum s-a reținut prin dispoziția contestată - reclamantul tot nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, deoarece nu are niciun fel de vocație la moștenirea defunctei N.A., fiind colateral de gradul V, iar potrivit art. 676 C. civ., rudele se succed până la gradul al IV-lea inclusiv.

Recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a fost respins, instanța de recurs statuând, în esență că, în raport de situația de fapt reținută, în mod legal s-a decis că reclamantul nu are calitatea de succesibil al defunctei L.M., pentru ca, beneficiind de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, să fie repus în termenul de acceptare a succesiunii prin formularea notificării. Totodată, instanța de recurs a mai considerat că, așa cum s-a reținut de către instanța de apel, vocația la succesiunea defunctei L.M. a avut fiica acesteia N.A. și că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 legiuitorul nu a dorit să deschidă calea la moștenire altor persoane decât celor cu vocație conferită de dispozițiile codului civil ori într-o altă ordine de preferință decât cea stabilită de acesta.

Î mpotriva deciziei civile nr. 4852 din 109 aprilie 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, scția civilă și de proprietate intelectuală, a formulat contestație în anulare F.R., invocând dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. și susținând, în esență, că, prin această decizie, a fost analizată doar critica referitoare la lipsa calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, nefiind analizate și criticile vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire, precum și acordarea de despăgubiri și pentru terenul de 800 mp expropriat de la L.M.

prin Decretul nr. 631 din 22 noiembrie 1973. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când, instanța respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală că cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. In speță, se contestă că instanța de recurs nu a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Instanța de apel a reținut că indiferent că bunul ar fi ieșit prin expropriere din patrimoniul numitei L.M. sau al fiicei acesteia N.A., contestatorul nu are calitatea de succesor al niciuneia dintre ele.

Este de reținut că întreaga argumentație a instanței de apel este strâns legată de acest considerent pentru care instanța a admis apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Pitești și a schimbat în tot sentința civilă nr. 115 din 7 mai 2008 a Tribunalului Argeș. Astfel fiind, în mod corect instanța de recurs a reținut în cuprinsul deciziei pronunțate, la începutul expunerii considerentelor pentru care a constatat ca nefondat recursul, că, întrucât instanța de apel a schimbat hotărârea primei instanțe exclusiv pentru considerentul că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, singura critică ce poate fi analizată în recurs este aceea referitoare la nelegalitatea deciziei sub acest aspect.

Se constată că decizia instanței de recurs este amplu argumentată și cuprinde motivele pentru care au fost respinse criticile recurentei referitoare la soluția pronunțată de instanța de apel. Analizând decizia pronunțată în apel prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a criticilor formulate, instanța de recurs a expus, în cuprinsul deciziei pronunțate, considerentele pentru care vocație la succesiunea defunctei L.M. a avut fiica acesteia, care a acceptat succesiunea defunctei, înlăturând astfel de la moștenire pe orice alt descendent sau colateral cum este cazul reclamantului, conform art. 669 și urm. C. civ.

Totodată, instanța de recurs explicând sensul noțiunii de succesibil cu care operează art. 4 din Legea nr. 10/2001, a menționat în considerentele deciziei pronunțate că nu a fost în intenția legiuitorului să deschidă calea la moștenire altor persoane decât cele cu vocația conferită de dispozițiile codului civil ori într-o altă ordine de preferință decât cea stabilită de acesta. Astfel fiind, contestația în anulare formulată de F.R. este nefondată și se va respinge ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul F.R. împotriva deciziei nr. 4852 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. P ronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.