ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2420/2010

A

supra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4852 din 10 aprilie 2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.R. împotriva

deciziei nr. 154A din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a

reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 115 din 7 mai 2008

Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis plângerea formulată de reclamantul F.R.

împotriva pârâților Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești, a

anulat dispoziția nr. 2004 emisă la 19 martie 2008 de Primarul municipiului

Pitești și a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru două terenuri în

suprafață de 853,12 mp și respectiv 800 mp, precum și pentru construcții în

suprafață de 178,17 mp

.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a

reținut următoarele:

Imobilul compus din teren în suprafață de 853,12 mp

și construcții în suprafață de 178,17 mp situat în Pitești, a fost expropriat

prin Decretul nr. 181/1974 de la numita L.M.

Terenul

în suprafață de 800 mp, care a aparținut aceleiași proprietare, a fost

expropriat prin Decretul nr. 631/1973.

Reclamantul este unicul moștenitor al defunctei L.M.,

astfel încât în baza Legii nr. 10/2001 are calitatea de persoană îndreptățită

la măsuri reparatorii pentru imobilele în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 154/A din 30 iunie 2008,

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești, a schimbat în tot sentința

și a respins cererea formulată de reclamant.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut

în vedere următoarele considerente:

Reclamantul nu are calitatea de moștenitor al

defunctei L.M., așa cum a reținut tribunalul, deoarece, după cum rezultă chiar

din certificatul de moștenitor depus la dosar, la decesul numitei L.M.

succesiunea a fost acceptată de către descendenta de gr.I, respectiv fiica

defunctei, N.A.

In

atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 659 și urm. C. civ., în

sensul că, acceptarea moștenirii fiind făcută de un moștenitor din clasa

I,

toate celelalte clase de moștenitori, indiferent de gradul

lor, sunt excluse de la moștenire.

Chiar dacă bunurile ar fi fost preluate ulterior

decesului numitei L.M. de la fiica acesteia N.A. - așa cum s-a reținut prin dispoziția

contestată - reclamantul tot nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii, deoarece nu are niciun fel de vocație la moștenirea

defunctei N.A., fiind colateral de gradul

V,

iar

potrivit art. 676 C. civ., rudele se succed până la gradul al IV-lea inclusiv.

Recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel a fost întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a fost respins, instanța de recurs statuând,

în esență că, în raport de situația de fapt reținută, în mod legal s-a decis că

reclamantul nu are calitatea de succesibil al defunctei L.M., pentru ca,

beneficiind de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, să fie repus în

termenul de acceptare a succesiunii prin formularea notificării.

Totodată, instanța de recurs a mai considerat că,

așa cum s-a reținut de către instanța de apel, vocația la succesiunea defunctei

L.M. a avut fiica acesteia N.A. și că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4

din Legea nr. 10/2001 legiuitorul nu a dorit să deschidă calea la moștenire

altor persoane decât celor cu vocație conferită de dispozițiile codului civil

ori într-o altă ordine de preferință decât cea stabilită de acesta.

Î

mpotriva deciziei civile nr. 4852 din 109

aprilie 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, scția civilă și

de proprietate intelectuală, a formulat contestație în anulare F.R., invocând

dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. și susținând, în esență, că,

prin această decizie, a fost analizată doar critica referitoare la lipsa

calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul

Legii nr. 10/2001, nefiind analizate și criticile vizând aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005,

potrivit cărora, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au

urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei

îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire, precum și acordarea

de despăgubiri și pentru terenul de 800 mp expropriat de la L.M. prin Decretul

nr. 631 din 22 noiembrie 1973.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când, instanța respingând recursul sau admițându-1 numai în parte,

a omis din greșeală că cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare.

In speță, se contestă că instanța de recurs nu a

omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare.

Instanța de apel a reținut că indiferent că bunul

ar fi ieșit prin expropriere din patrimoniul numitei L.M. sau al fiicei

acesteia N.A., contestatorul nu are calitatea de succesor al niciuneia dintre

ele. Este de reținut că întreaga argumentație a instanței de apel este strâns

legată de acest considerent pentru care instanța a admis apelul declarat de

pârâtul primarul municipiului Pitești și a schimbat în tot sentința civilă nr. 115

din 7 mai 2008 a Tribunalului Argeș.

Astfel fiind, în mod corect instanța de recurs a

reținut în cuprinsul deciziei pronunțate, la începutul expunerii

considerentelor pentru care a constatat ca nefondat recursul, că, întrucât

instanța de apel a schimbat hotărârea primei instanțe exclusiv pentru

considerentul că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, singura critică ce poate fi

analizată în recurs este aceea referitoare la nelegalitatea deciziei sub acest

aspect.

Se constată că decizia instanței de recurs este

amplu argumentată și cuprinde motivele pentru care au fost respinse criticile

recurentei referitoare la soluția pronunțată de instanța de apel.

Analizând decizia pronunțată în apel prin prisma

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a criticilor

formulate, instanța de recurs a expus, în cuprinsul deciziei pronunțate,

considerentele pentru care vocație la succesiunea defunctei L.M. a avut fiica

acesteia, care a acceptat succesiunea defunctei, înlăturând astfel de la

moștenire pe orice alt descendent sau colateral cum este cazul reclamantului,

conform art. 669 și urm. C. civ.

Totodată, instanța de recurs explicând sensul

noțiunii de succesibil cu care operează art. 4 din Legea nr. 10/2001, a

menționat în considerentele deciziei pronunțate că nu a fost în intenția

legiuitorului să deschidă calea la moștenire altor persoane decât cele cu

vocația conferită de dispozițiile codului civil ori într-o altă ordine de

preferință decât cea stabilită de acesta.

Astfel fiind, contestația în anulare formulată de

F.R. este nefondată și se va respinge ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

contestația în anulare declarată de contestatorul F.R. împotriva deciziei nr.

4852 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

P

ronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie

2010.