ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9182/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9182/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința civilă nr. 61/C din 18 februarie 2008 a respins excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei U.C.M.R. - A.D.A., a admis acțiunea acesteia, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Oradea, reprezentant prin primar și, în consecință, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 26.775 RON, inclusiv TVA, cu titlu de daune interese. A obligat pârâta să depună la sediul reclamantei un raport cuprinzând denumirea și data evenimentului, adresa locației, denumirea, autorii și durata operelor muzicale utilizate pentru spectacolul „ Euro - Revelion 2007". A respins cererea de chemare în garanție a SC S.S.C.
SRL și SC C.T.C. SRL formulată de pârâtă și a luat act de renunțarea la judecarea celorlalte capete de cerere din acțiunea introductivă. Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3657,40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele: Cu ocazia Revelionului 2007, Primăria Municipiului Oradea a organizat un spectacol artistic în centrul orașului, ocazie cu care a comunicat publicului operele muzicale a unor formații și artiști interpreți, fără a deține autorizație licență neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor muzicale și fără să plătească remunerații cu titlu de drepturi patrimoniale de autor, fapt recunoscut de pârâta Primăria Municipiului Oradea.
Conform Titlului II al metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, publicată în M.Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006, prin Decizia nr. 356 din 10 octombrie 2006, prin utilizare, se înțelege comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al unei familii și al cunoștințelor acesteia, iar conform pct. 3 din acest act normativ utilizatorii au obligația să obțină din partea organismului de gestiune colectivă a dreptului de autor de opere muzicale, autorizația prin licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și să plătească remunerațiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în prezentul titlu.
Conform pct. 15 din aceeași metodologie, utilizatorii au obligația să depună la sediul organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, în termen de 15 zile de la data utilizării un raport cuprinzând denumirea și data evenimentului, adresa locației, denumire, autorii și durata operelor muzicale utilizate și baza de calcul a remunerației. Din coroborarea acestor texte de lege, rezultă indubitabil că organizatorul, respectiv Primăria Municipiului Oradea, avea obligația de a solicita reclamantei o autorizație prin licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și să plătească remunerațiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în metodologie. Prin urmare, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată cu privire la capetele de cerere privind plata remunerației și respectiv obligația de a depune raportul solicitat.
In ceea ce privește cuantumul despăgubirilor solicitate, instanța a constatat că în conformitate cu pct. 17 din metodologie, pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ fără autorizație prin licență neexclusivă, utilizatorii vor plăti organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor, cu titlu de daune interese, o sumă reprezentând triplul remunerației ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea acestora, iar conform tabelului anexă la metodologie, cuantumul remunerației datorate este de 5% din bugetul de cheltuieli alocat pentru eveniment. Conform H.G. nr. 1620 din 22 noiembrie 2006 au fost alocați 150.000 RON pentru bugetul local al unor unități administrativ teritoriale pentru finanțarea cheltuielilor aferente organizării și desfășurării, la data de 31 decembrie 2006, a Euro Revelion 2007, prin urmare, cuantumul remunerației datorat este de 26.775 RON inclusiv TVA respectiv 3 x 5% din bugetul de cheltuieli alocat.
Susținerile pârâtei și a chematelor în garanție conform cărora evenimentul în discuție nu se încadrează în dispozițiile legale menționate mai sus întrucât acel eveniment nu a avut un scop lucrativ, sunt contrazise de dispozițiile cuprinse în pct. l, din metodologia elaborată la data de 11 iulie 2006, publicată în M.Of.
nr. 629 din 14 august 2006, care explicitează sintagma de comunicare publică în scop lucrativ, arătând că, prin comunicare publică a operelor muzicale în scop lucrativ se înțelege comunicarea făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al unei familii și al cunoștințelor acesteia, prin interpretarea directă de către artiști sau prin orice mijloc tehnic ... ceea ce s-a întâmplat în evenimentul organizat de pârâtă la Revelionul din 2007. Referitor la cererile de chemare în garanție, instanța a constatat că în conformitate cu pct. 2.1 din metodologia elaborată la 11 iulie 2006, prin utilizator se înțelege, oricare persoană fizică sau juridică autorizată care organizează activități de natura celor enumerate la pct. 1, respectiv comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ.
În acest sens, utilizatorul are obligația să obțină din partea organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor, autorizația licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale. Astfel, tribunalul a reținut că, în speță, calitatea de organizator respectiv de utilizator, revine Primăriei Municipiului Oradea, această pârâtă avea obligația de a obține autorizația legală și de a plăti remunerațiile prevăzute de lege. Faptul că pârâta Primăria Oradea a încheiat contracte de servicii artistice, nu presupune și transmiterea calității de utilizator. Pârâta avea obligația de a obține autorizațiile legale și ulterior să încheie aceste contracte cu chemații în garanție. De altfel, calitatea de organizator respectiv de utilizator al pârâtei Primăriei Oradea este indubitabilă câtă vreme Guvernul României i-a alocat prin H.G.
nr. 1620 din 22 noiembrie 2006 suma de 150.000 RON pentru organizarea acelui eveniment. Față de aceste considerente, prima instanță a respins ca neîntemeiate cererile de chemare în garanție formulate de pârâtă. Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei, invocată de pârâta Primăria Municipiului Oradea, instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 124 din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe sunt persoane juridice care au ca obiect de activitate, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredințată de către titulari. Conform art. 147 din Legea nr. 8/1996, persoanele fizice sau juridice străine beneficiază de protecția prevăzută prin convențiile, tratatele și acordurile internaționale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetățenilor români.
Prin urmare, reclamanta are calitatea de reprezentant și a interpreților străini ale căror opere muzicale au fost comunicate publicului de către pârâtă, fiind astfel nefondată excepția invocată. Ca o consecință a admiterii acțiunii formulate în baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta Primăria Oradea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3657,40 RON, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare la proces, în favoarea reclamantei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Municipiul Oradea care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantei, ori în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă.
În motivarea apelului s-a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, Tribunalul Bihor a interpretat greșit dispozițiile deciziei 365/2006 emisă de Oficiul Român Pentru Drepturile de Autor, termenul de utilizare folosit în punctul 1 titlul 2 din decizia arătată, se referă la comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ, ceea ce nu a fost cazul în speță. Astfel, la Euro Revelionul din 2007 nu s-au plătit bilete de acces sau consumații, acțiunea nu a avut caracter lucrativ, în plus o parte din formațiile care au concertat nu sunt persoane juridice române și nu li se aplică Legea nr. 8/1996. Pârâtul a susținut că cererea de chemare în garanție este întemeiată, contractul încheiat între pârâtă și chemații în garanție prevedea că prestatorul răspunde pentru orice acțiune în justiție ce rezultă din încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală și de asemenea pentru daune interese, taxe și orice altfel de cheltuieli.
In concluzie, se impunea obligarea chemaților în garanție la sumele solicitate de reclamantă. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 180 din 18 noiembrie 2008 a respins apelul, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente: Pentru Euro Revelionul din anul 2007 organizat de pârâtul Municipiul Oradea nu s-au plătit remunerațiile legal datorate reclamantei în temeiul Titlului II punctul 17 din Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006. Urmare a neplății acestor remunerații, reclamanta a formulat prezenta acțiune, acțiune ce a fost admisă de Tribunalul Bihor, așa cum a fost precizată. Pârâta în calitate de organizator a spectacolului Euro Revelion 2007, avea obligația conform Titlului II din Decizia 365/2006 a O.R.D.A., să obțină autorizație de licență neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor muzicale și să plătească remunerația cu titlu de drepturi patrimoniale de autor.
Acesta este sensul și interpretarea corectă a dispozițiilor legale anterior menționate, care se coroborează cu dispozițiile art. 15 din Legea 8/1996 care reglementează definiția comunicării publice. Curtea a reținut că, în speță, fiind vorba de un eveniment unde accesul publicului a fost gratuit, eveniment desfășurat în spațiu public, indemnizația datorată se calculează potrivit metodologiei stabilite prin decizia mai sus arătată, reprezentând cuantumul de 5 % din bugetul de cheltuieli. Aspectele invocate de pârâtă privind caracterul nelucrativ al evenimentului, au fost corect înlăturate de instanța de fond, prin metodologia elaborată la data de 11 iulie 2006 publicată în M.Of.
nr. 629/2006 a fost explicitată sintagma de comunicare publică în scop lucrativ, stipulându-se că prin aceasta se înțelege comunicarea făcută într-un loc deschis publicului sau în orice lor în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al unei familii și al cunoștințelor acestora, prin interpretarea directă de către artiști sau prin orice mijloc tehnic, fără a se condiționa această difuzare de caracterul gratuit sau lucrativ al accesului publicului. Curtea a reținut ca fiind corectă respingerea cererii de chemare în garanție, întrucât utilizatorul este cel care are obligația să obțină licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale, în speță utilizatorul fiind Municipiul Oradea.
Totodată cum contractele încheiate între utilizator și prestatori sunt interpretabile, în mod just tribunalul a interpretat acele dispoziții contractuale în favoarea debitorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 983 C. civ. Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Oradea și Municipiul Oradea, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile au vizat, în esență, următoarele aspecte: - reclamanta nu a notificat niciodată organizatorul evenimentului cultural că are obligația de a obține autorizația de licență; - comunicarea publică a operelor muzicale nu s-a făcut în scop lucrativ, publicul nu a plătit bilete de acces sau consumații și nu au avut loc acțiuni promoționale sau altele de gen; - reclamanta nu avea calitatea să solicite plata remunerațiilor pentru artiștii străini No Mercy și Goombay Dance Band, întrucât prevederile Legii nr. 8/1996 nu li se aplică acestora; - instanța de apel a interpretat eronat prevederile contractelor încheiate cu chematele în garanție, întrucât din conținutul acestora reieșea cu evidență că prestatorul de servicii artistice era obligat să depună toate diligențele și să efectueze toate demersurile impuse de legislația în vigoare Analizând hotărârea recurată în raport cu criticile pârâtei se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, respectiv împrejurarea că pârâtul Municipiul Oradea a organizat la data de 31 decembrie 2006 în centrul orașului Oradea spectacolul „Euro-Revelion 2007” eveniment muzical cu prilejul căruia au interpretat public mai multe formații și trupe cunoscute, artiști și interpreți, români și străini,
invitații acestui spectacol fiind titulari de drepturi de autor protejate de reclamantă în baza Legii nr. 8/1996. Potrivit dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 8/1996 a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, organismele de gestiune colectivă au ca principal obiect de activitate colectarea și repartizarea drepturilor patrimoniale a căror gestiune le este încredințată. În conformitate cu prevederile pct. 3 din Titlului II al Protocolului având drept obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, publicat în M. Of. în temeiul Deciziei O.R.D.A.
nr. 365/2006, utilizatorii au obligația să obțină din partea organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puțin 5 zile înaintea oricărei utilizări prin comunicare publică a operelor muzicale (spectacol, concert etc), autorizația prin licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și să plătească remunerațiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în titlu, iar în scopul obținerii acesteia sunt obligați, conform pct. 4 din același titlu, să comunice organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puțin 5 zile înainte de utilizarea operelor muzicale, toate informațiile privind data și adresa locației, programul artistic al spectacolului, numărul de bilete puse în vânzare sau, după caz, bugetul de cheltuieli al spectacolului ori al evenimentului artistic organizat, indiferent dacă acesta este suportat de utilizator sau de un terț.
Instanța de apel a făcut o corectă interpretare a legii reținând că U.C.M.R. - A.D.A. a acționat în instanță recurenta-pârâtă în calitate de organism de gestiune colectivă, desemnat unic colector al remunerațiilor cu titlu de drepturi patrimoniale de autor, conform Deciziei O.R.D.A. nr. 3/1997 . În acest context al analizei se reține că potrivit art. 1312 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, metodologiile publicate, sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat, nefiind necesară notificarea care să înștiințeze pe utilizatori că au această obligație legală. Având în vedere aceste aspecte, Decizia O.R.D.A.
nr. 365/2006 prin care s-a publicat în M. Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006 Protocolul având drept obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale este întrutotul opozabilă recurentei-pârâte. În acest context, în mod corect instanța de apel a reținut că pârâta are calitate procesuală pasivă și întrucât anterior organizării spectacolului „Euro-Revelion 2007” nu a făcut demersuri pentru obținerea, din partea organismului de gestiune colectivă, a drepturilor de autor de opere muzicale, autorizației prin licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale, fiind încălcate astfel dispozițiile pct. 3 din Titlul II al Deciziei nr. 365 din 10 octombrie 2006, datorează cu titlu de daune interese o sumă reprezentând remunerațiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizată.
În ceea ce privește critica vizând interpretarea sintagmei scop lucrativ, soluția procesuală a instanței de apel este la adăpost de critică, întrucât prin metodologia elaborată la data de 11 iulie 2006, publicată în M.Of. nr. 629/2006 a fost explicitată în sensul că această difuzare nu este condiționată de caracterul gratuit sau nu al accesului publicului. Cât privește critica de nelegalitate ce ar rezulta din interpretarea eronată a contractelor încheiate de pârâți cu chemații în garanție, Înalta Curte va reține că nemulțumirile vizează în realitate concluzia la care a ajuns instanța, prin interpretarea probelor administrate, cu privire la interpretarea clauzelor contractuale. Or, greșita interpretare a probelor sau eroarea de fapt nu constituie motive pentru care să se poată cere casarea sau modificarea unei hotărâri în temeiul art. 304 pct. 1-9 C. proc.
civ. Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâtei. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenți, ca parte care a căzut în pretenții prin respingerea cererii lor de recurs, la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimatul-reclamant în această fază procesuală, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3570 lei, dovedit cu chitanța nr. 289 din 19 august 2009 (fila 18 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Municipiul Oradea, prin primar și Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 180A din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Obligă recurenții la plata sumei de 3570 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă U.C.M.R. – A.D.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.