ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9182/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9182/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând în
condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține
următoarele:
Tribunalul Bihor,
secția civilă, prin sentința civilă nr. 61/C din 18 februarie 2008 a respins excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei U.C.M.R. - A.D.A., a admis
acțiunea acesteia, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul
Oradea, reprezentant prin primar și, în consecință, a obligat pârâta la plata
în favoarea reclamantei a sumei de 26.775 RON, inclusiv TVA, cu titlu de daune
interese.
A obligat pârâta
să depună la sediul reclamantei un raport cuprinzând denumirea și data
evenimentului, adresa locației, denumirea, autorii și durata operelor muzicale
utilizate pentru spectacolul „ Euro - Revelion 2007".
A respins
cererea de chemare în garanție a SC S.S.C. SRL și SC C.T.C. SRL formulată de
pârâtă și a luat act de renunțarea la judecarea celorlalte capete de cerere din
acțiunea introductivă.
Pârâta a fost
obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3657,40 RON, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru a
pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Cu ocazia
Revelionului 2007, Primăria Municipiului Oradea a organizat un spectacol
artistic în centrul orașului, ocazie cu care a comunicat publicului operele
muzicale a unor formații și artiști interpreți, fără a deține autorizație
licență neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor muzicale și fără să
plătească remunerații cu titlu de drepturi patrimoniale de autor, fapt
recunoscut de pârâta Primăria Municipiului Oradea.
Conform Titlului
II al metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică,
publicată în M.Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006, prin Decizia nr. 356 din 10
octombrie 2006, prin utilizare, se înțelege comunicarea publică a operelor
muzicale în scop lucrativ făcută într-un loc deschis publicului sau în orice
loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al unei
familii și al cunoștințelor acesteia, iar conform pct. 3 din acest act normativ
utilizatorii au obligația să obțină din partea organismului de gestiune
colectivă a dreptului de autor de opere muzicale, autorizația prin licență
neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și să plătească remunerațiile
stabilite potrivit tabelelor cuprinse în prezentul titlu.
Conform pct. 15
din aceeași metodologie, utilizatorii au obligația să depună la sediul
organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, în
termen de 15 zile de la data utilizării un raport cuprinzând denumirea și data
evenimentului, adresa locației, denumire, autorii și durata operelor muzicale
utilizate și baza de calcul a remunerației.
Din coroborarea
acestor texte de lege, rezultă indubitabil că organizatorul, respectiv Primăria
Municipiului Oradea, avea obligația de a solicita reclamantei o autorizație
prin licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și să plătească
remunerațiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în metodologie.
Prin urmare,
tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată cu privire la
capetele de cerere privind plata remunerației și respectiv obligația de a
depune raportul solicitat.
In ceea ce
privește cuantumul despăgubirilor solicitate, instanța a constatat că în
conformitate cu pct. 17 din metodologie, pentru comunicarea publică a operelor
muzicale în scop lucrativ fără autorizație prin licență neexclusivă,
utilizatorii vor plăti organismului de gestiune colectivă a drepturilor de
autor, cu titlu de daune interese, o sumă reprezentând triplul remunerației ce
ar fi fost legal datorate pentru utilizarea acestora, iar conform tabelului
anexă la metodologie, cuantumul remunerației datorate este de 5% din bugetul de
cheltuieli alocat pentru eveniment. Conform H.G. nr. 1620 din 22 noiembrie 2006
au fost alocați 150.000 RON pentru bugetul local al unor unități administrativ
teritoriale pentru finanțarea cheltuielilor aferente organizării și
desfășurării, la data de 31 decembrie 2006, a Euro Revelion 2007, prin urmare,
cuantumul remunerației datorat este de 26.775 RON inclusiv TVA respectiv 3 x 5%
din bugetul de cheltuieli alocat.
Susținerile
pârâtei și a chematelor în garanție conform cărora evenimentul în discuție nu
se încadrează în dispozițiile legale menționate mai sus întrucât acel eveniment
nu a avut un scop lucrativ, sunt contrazise de dispozițiile cuprinse în pct. l,
din metodologia elaborată la data de 11 iulie 2006, publicată în M.Of. nr. 629
din 14 august 2006, care explicitează sintagma de comunicare publică în scop
lucrativ, arătând că, prin comunicare publică a operelor muzicale în scop
lucrativ se înțelege comunicarea făcută într-un loc deschis publicului sau în
orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al
unei familii și al cunoștințelor acesteia, prin interpretarea directă de către
artiști sau prin orice mijloc tehnic ... ceea ce s-a întâmplat în evenimentul
organizat de pârâtă la Revelionul din 2007.
Referitor la
cererile de chemare în garanție, instanța a constatat că în conformitate cu
pct. 2.1 din metodologia elaborată la 11 iulie 2006, prin utilizator se
înțelege, oricare persoană fizică sau juridică autorizată care organizează
activități de natura celor enumerate la pct. 1, respectiv comunicarea publică a
operelor muzicale în scop lucrativ.
În acest sens,
utilizatorul are obligația să obțină din partea organismelor de gestiune
colectivă a dreptului de autor, autorizația licență neexclusivă pentru
utilizarea operelor muzicale.
Astfel,
tribunalul a reținut că, în speță, calitatea de organizator respectiv de
utilizator, revine Primăriei Municipiului Oradea, această pârâtă avea obligația
de a obține autorizația legală și de a plăti remunerațiile prevăzute de lege.
Faptul că pârâta Primăria Oradea a încheiat contracte de servicii artistice, nu
presupune și transmiterea calității de utilizator. Pârâta avea obligația de a obține
autorizațiile legale și ulterior să încheie aceste contracte cu chemații în
garanție. De altfel, calitatea de organizator respectiv de utilizator al
pârâtei Primăriei Oradea este indubitabilă câtă vreme Guvernul României i-a alocat
prin H.G. nr. 1620 din 22 noiembrie 2006 suma de 150.000 RON pentru organizarea
acelui eveniment.
Față de aceste
considerente, prima instanță a respins ca neîntemeiate cererile de chemare în
garanție formulate de pârâtă.
Referitor la
excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei, invocată de pârâta
Primăria Municipiului Oradea, instanța a constatat că, în conformitate cu
dispozițiile art. 124 din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă a
dreptului de autor și a drepturilor conexe sunt persoane juridice care au ca
obiect de activitate, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune
le este încredințată de către titulari.
Conform art. 147
din Legea nr. 8/1996, persoanele fizice sau juridice străine beneficiază de
protecția prevăzută prin convențiile, tratatele și acordurile internaționale la
care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal
cu cel al cetățenilor români.
Prin urmare,
reclamanta are calitatea de reprezentant și a interpreților străini ale căror opere
muzicale au fost comunicate publicului de către pârâtă, fiind astfel nefondată
excepția invocată.
Ca o consecință
a admiterii acțiunii formulate în baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată
pârâta Primăria Oradea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3657,40
RON, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare la proces, în
favoarea reclamantei.
Împotriva
acestei sentințe a formulat apel Municipiul Oradea care a solicitat admiterea
acestuia, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantei,
ori în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă.
În motivarea
apelului s-a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, Tribunalul
Bihor a interpretat greșit dispozițiile deciziei 365/2006 emisă de Oficiul Român
Pentru Drepturile de Autor, termenul de utilizare folosit în punctul 1 titlul 2
din decizia arătată, se referă la comunicarea publică a operelor muzicale în
scop lucrativ, ceea ce nu a fost cazul în speță.
Astfel, la Euro Revelionul din 2007 nu s-au plătit bilete de acces sau consumații, acțiunea nu a avut
caracter lucrativ, în plus o parte din formațiile care au concertat nu sunt
persoane juridice române și nu li se aplică Legea nr. 8/1996.
Pârâtul a
susținut că cererea de chemare în garanție este întemeiată, contractul încheiat
între pârâtă și chemații în garanție prevedea că prestatorul răspunde pentru
orice acțiune în justiție ce rezultă din încălcarea unor drepturi de
proprietate intelectuală și de asemenea pentru daune interese, taxe și orice
altfel de cheltuieli. In concluzie, se impunea obligarea chemaților în garanție
la sumele solicitate de reclamantă.
Curtea de Apel
Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 180 din 18 noiembrie 2008 a respins apelul, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru Euro
Revelionul din anul 2007 organizat de pârâtul Municipiul Oradea nu s-au plătit
remunerațiile legal datorate reclamantei în temeiul Titlului II punctul 17 din
Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006. Urmare a neplății acestor remunerații,
reclamanta a formulat prezenta acțiune, acțiune ce a fost admisă de Tribunalul
Bihor, așa cum a fost precizată.
Pârâta în
calitate de organizator a spectacolului Euro Revelion 2007, avea obligația
conform Titlului II din Decizia 365/2006 a O.R.D.A., să obțină autorizație de
licență neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor muzicale și să
plătească remunerația cu titlu de drepturi patrimoniale de autor.
Acesta este
sensul și interpretarea corectă a dispozițiilor legale anterior menționate, care
se coroborează cu dispozițiile art. 15 din Legea 8/1996 care reglementează
definiția comunicării publice.
Curtea a reținut
că, în speță, fiind vorba de un eveniment unde accesul publicului a fost
gratuit, eveniment desfășurat în spațiu public, indemnizația datorată se
calculează potrivit metodologiei stabilite prin decizia mai sus arătată,
reprezentând cuantumul de 5 % din bugetul de cheltuieli.
Aspectele
invocate de pârâtă privind caracterul nelucrativ al evenimentului, au fost
corect înlăturate de instanța de fond, prin metodologia elaborată la data de 11
iulie 2006 publicată în M.Of. nr. 629/2006 a fost explicitată sintagma de
comunicare publică în scop lucrativ, stipulându-se că prin aceasta se înțelege
comunicarea făcută într-un loc deschis publicului sau în orice lor în care se
adună un număr de persoane care depășește cercul normal al unei familii și al
cunoștințelor acestora, prin interpretarea directă de către artiști sau prin
orice mijloc tehnic, fără a se condiționa această difuzare de caracterul
gratuit sau lucrativ al accesului publicului.
Curtea a reținut
ca fiind corectă respingerea cererii de chemare în garanție, întrucât
utilizatorul este cel care are obligația să obțină licență neexclusivă pentru
utilizarea operelor muzicale, în speță utilizatorul fiind Municipiul Oradea.
Totodată cum contractele încheiate între utilizator și prestatori sunt
interpretabile, în mod just tribunalul a interpretat acele dispoziții
contractuale în favoarea debitorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 983 C.
civ.
Împotriva
deciziei au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Oradea și Municipiul
Oradea, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile au
vizat, în esență, următoarele aspecte:
- reclamanta nu
a notificat niciodată organizatorul evenimentului cultural că are obligația de
a obține autorizația de licență;
- comunicarea
publică a operelor muzicale nu s-a făcut în scop lucrativ, publicul nu a plătit
bilete de acces sau consumații și nu au avut loc acțiuni promoționale sau
altele de gen;
- reclamanta nu
avea calitatea să solicite plata remunerațiilor pentru artiștii străini No
Mercy și Goombay Dance Band, întrucât prevederile Legii nr. 8/1996 nu li se
aplică acestora;
- instanța de
apel a interpretat eronat prevederile contractelor încheiate cu chematele în
garanție, întrucât din conținutul acestora reieșea cu evidență că prestatorul
de servicii artistice era obligat să depună toate diligențele și să efectueze
toate demersurile impuse de legislația în vigoare
Analizând
hotărârea recurată în raport cu criticile pârâtei se constată că recursul este
nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a
reținut în mod corect situația de fapt, respectiv împrejurarea că pârâtul
Municipiul Oradea a organizat la data de 31 decembrie 2006 în centrul orașului
Oradea spectacolul „Euro-Revelion 2007” eveniment muzical cu prilejul căruia au
interpretat public mai multe formații și trupe cunoscute, artiști și interpreți,
români și străini, invitații acestui spectacol fiind titulari de drepturi de
autor protejate de reclamantă în baza Legii nr. 8/1996.
Potrivit
dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 8/1996 a drepturilor de autor și a
drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, organismele de gestiune
colectivă au ca principal obiect de activitate colectarea și repartizarea
drepturilor patrimoniale a căror gestiune le este încredințată.
În conformitate
cu prevederile pct. 3 din Titlului II al Protocolului având drept obiect
Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și
remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere
muzicale, publicat în M. Of. în temeiul Deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, utilizatorii
au obligația să obțină din partea organismului de gestiune colectivă a
drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puțin 5 zile înaintea oricărei
utilizări prin comunicare publică a operelor muzicale (spectacol, concert etc),
autorizația prin licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și să
plătească remunerațiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în titlu, iar în
scopul obținerii acesteia sunt obligați, conform pct. 4 din același titlu, să
comunice organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere
muzicale, cu cel puțin 5 zile înainte de utilizarea operelor muzicale, toate
informațiile privind data și adresa locației, programul artistic al
spectacolului, numărul de bilete puse în vânzare sau, după caz, bugetul de
cheltuieli al spectacolului ori al evenimentului artistic organizat, indiferent
dacă acesta este suportat de utilizator sau de un terț.
Instanța de apel
a făcut o corectă interpretare a legii reținând că U.C.M.R. - A.D.A. a acționat
în instanță recurenta-pârâtă în calitate de organism de gestiune colectivă,
desemnat unic colector al remunerațiilor cu titlu de drepturi patrimoniale de
autor, conform Deciziei O.R.D.A. nr. 3/1997 .
În acest context
al analizei se reține că potrivit art. 1312 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, a
drepturilor de autor și a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare,
metodologiile publicate, sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul
pentru care s-a negociat, nefiind necesară notificarea care să înștiințeze pe
utilizatori că au această obligație legală.
Având în vedere
aceste aspecte, Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 prin care s-a publicat în M. Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006 Protocolul având drept
obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică
și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de
opere muzicale este întrutotul opozabilă recurentei-pârâte.
În acest
context, în mod corect instanța de apel a reținut că pârâta are calitate
procesuală pasivă și întrucât anterior organizării spectacolului „Euro-Revelion
2007” nu a făcut demersuri pentru obținerea, din partea organismului de
gestiune colectivă, a drepturilor de autor de opere muzicale, autorizației prin
licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale, fiind încălcate astfel
dispozițiile pct. 3 din Titlul II al Deciziei nr. 365 din 10 octombrie 2006, datorează cu titlu
de daune interese o sumă reprezentând remunerațiilor ce ar fi fost legal
datorate pentru utilizarea autorizată.
În ceea ce
privește critica vizând interpretarea sintagmei scop lucrativ, soluția
procesuală a instanței de apel este la adăpost de critică, întrucât prin
metodologia elaborată la data de 11 iulie 2006, publicată în M.Of. nr. 629/2006
a fost explicitată în sensul că această difuzare nu este condiționată de
caracterul gratuit sau nu al accesului publicului.
Cât privește
critica de nelegalitate ce ar rezulta din interpretarea eronată a contractelor
încheiate de pârâți cu chemații în garanție, Înalta Curte va reține că
nemulțumirile vizează în realitate
concluzia la care a ajuns instanța, prin interpretarea
probelor administrate, cu privire la interpretarea clauzelor contractuale.
Or,
greșita interpretare a probelor sau eroarea de fapt nu constituie motive pentru
care să se poată cere casarea sau modificarea unei hotărâri în temeiul art. 304
pct. 1-9 C. proc. civ.
Pentru considerentele
expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul
pârâtei.
Văzând și
dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe
recurenți, ca parte care a căzut în pretenții prin respingerea cererii lor de
recurs, la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimatul-reclamant în
această fază procesuală, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3570 lei,
dovedit cu chitanța nr. 289 din 19 august 2009 (fila 18 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții
Municipiul Oradea, prin primar și Primarul municipiului Oradea împotriva
deciziei nr. 180A din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă
mixtă.
Obligă recurenții la plata sumei de 3570 lei
cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă U.C.M.R. – A.D.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.