ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1335/2009

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința nr. 59 din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta U.C.M.R. – A.D.A., astfel cum a fost restrânsă, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanța, prin primar și l-a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei, cu titlu de daune interese, suma reprezentând triplul remunerațiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizată prin comunicare publică a operelor muzicale difuzate în cadrul spectacolului, organizat la data de 31 decembrie 2006 de Municipiul Constanța, potrivit pct. 17, Titlul II din Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, aprobată prin decizia O.R.D.A.

nr. 365/2006. A obligat pe pârâtul Municipiul Constanța, prin primar să comunice reclamantei raportul privind operele muzicale comunicate public în spectacolul , desfășurat la data de 31 decembrie 2006 în Municipiul Constanța, potrivit pct. 5, Titlul II din actul normativ menționat. A obligat pe pârâtul Municipiul Constanța, prin primar să plătească reclamantei suma de 2.672,96 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru, cheltuieli de deplasare, onorariu de avocat). Instanța de fond a reținut că Municipiul Constanța, prin primar, a organizat la data de 31 decembrie 2006 un spectacol în spațiu public, cu accesul gratuit al publicului; că în cadrul acestuia au fost comunicate public opere muzicale fără a se deține autorizație de licență neexclusivă și că, potrivit pct. 17 din Titlul II al Deciziei nr. 365/2006 emisă de O.R.D.A., publicată în M. Of.

al României nr. 857 din 19 octombrie 2006, Partea I și a Protocolului având ca obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, datorează triplul remunerației care ar fi fost legal datorată pentru utilizarea autorizată, suma efectivă de plată urmând a fi determinată cu ocazia executării, potrivit criteriilor prevăzute de actul normativ menționat. Instanța de fond a făcut și aplicarea pct. 15 din același act normativ, în sensul că pârâtul a fost obligat și la comunicarea, către reclamantă, a raportului privind operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolului menționat, cu îndeplinirea condițiilor stabilite de text.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul Constanța, prin primar, care a invocat următoarele: Obținerea autorizației de licență neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor muzicale nu a fost posibilă din cauza faptului că intervalul de timp existent între data intrării în vigoare a H.G. nr. 1.620 din 22 decembrie 2006, prin care s-a aprobat alocarea unor sume de bani de la bugetul de stat pentru organizarea spectacolului și data organizării efective a evenimentului a fost foarte scurt. Costurile spectacolului au depășit suma de bani alocată de la bugetul de stat, iar diferența a fost suportată din bugetul local, astfel că organizatorul nu poate fi obligat și la plata altor sume de bani.

Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art. 274 C. proc. civ., pentru că nu a fost dovedită efectuarea unor cheltuieli de judecată în cuantumul stabilit de instanța de fond. Astfel, taxa judiciară de timbru a fost de 4 lei, reprezentantul reclamantei nu este avocat ci consilier juridic, iar cheltuielile de deplasare nu se pot ridica la suma de 2.672,98 lei. Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 138/ C din 4 iunie 2008, a respins apelului pârâtului, ca nefondat. Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: În conformitate cu prevederile pct. 3 din Titlului II al Protocolului având drept obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, publicat în M. Of.

în temeiul Deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, utilizatorii au obligația să obțină din partea organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puțin 5 zile înaintea oricărei utilizări prin comunicare publică a operelor muzicale (spectacol, concert etc), autorizația prin licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și să plătească remunerațiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în titlu, iar în scopul obținerii acesteia sunt obligați, conform pct. 4 din același titlu, să comunice organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puțin 5 zile înainte de utilizarea operelor muzicale, toate informațiile privind data și adresa locației, programul artistic al spectacolului, numărul de bilete puse în vânzare sau, după caz, bugetul de cheltuieli al spectacolului ori al evenimentului artistic organizat, indiferent dacă acesta este suportat de utilizator sau de un terț.

Obligațiile menționate nu au fost respectate de Municipiul Constanța pentru operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolului organizat la 31 decembrie 2006, cu fondurile alocate acestei unități administrativ teritoriale în temeiul H.G. nr. 1620/2006, iar lipsa autorizației pentru licență neexclusivă atrage răspunderea materială a pârâtului, conform art. 17 din protocolul menționat. Înlăturarea acestei răspunderi nu poate fi justificată prin lipsa timpului necesar pentru îndeplinirea formalităților stabilite de prevederile menționate, deoarece H.G. nr. 1.620/2006, prin care s-au alocat fondurile necesare organizării evenimentului, a fost publicată în M. Of.

nr. 951 din 24 noiembrie 2004, iar spectacolul s-a organizat la 31 decembrie 2006, deci termenul în cadrul căruia trebuia solicitată autorizația de licență neexclusivă și cel de depunere a actelor necesare este cu mult mai redus decât intervalul scurs între momentul intrării ei în vigoare și cel al desfășurării evenimentului artistic, iar pârâtul nu a făcut dovada că a fost împiedicat, de o împrejurare mai presus de voința sa, în efectuarea demersurilor impuse de Decizia O.R.D.A., pe toată durata acestui interval.

Nu prezintă relevanță pentru plata daunelor prevăzute de pct. 17 al Titlului II din Protocol nici susținerea referitoare la insuficiența fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru organizarea și desfășurarea evenimentului artistic și la împrejurarea suplimentării lor cu fonduri din bugetul local al unității administrativ teritoriale deoarece, pe de o parte, din adresa din 10 ianuarie 2007 a F.S.C., care, potrivit protocolului încheiat la data de 21 decembrie 2006 cu Municipiul Constanța, s-a ocupat de pregătirea spectacolului din 31 decembrie 2006, rezultă că decontul acțiunii nu a depășit suma alocată de la bugetul de stat, iar pe de altă parte, pentru că o asemenea depășire nu poate justifica refuzul de plată al daunelor datorate pentru utilizarea unor opere muzicale prin comunicare publică, fără autorizație pentru licență neexclusivă.

Nici critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., nu este fondată, având în vedere contractul de asistență judiciară încheiat cu SCA T.I.A., care a avut ca obiect redactarea acțiunii și reprezentarea reclamantei la Tribunalul Constanța, achitându-se onorariul de 2.380 lei, conform facturii fiscale din 16 mai 2007, precum și chitanțele de achiziționare combustibil și de plată a taxei judiciare de timbru. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Constanța, prin primar, solicitând modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și al respingerii acțiunii, ca nefondată. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a reiterat motivele de apel și, în plus, a mai invocat următoarele: Instanța de apel în mod greșit a reținut că din adresa din 10 ianuarie 2007 emisă de F.S.C.

rezultă că decontul acțiunii nu a depășit suma alocată din bugetul de stat. Dimpotrivă, valorile înscrise în această adresă arată că suma cheltuită se ridică la 150.000 lei, iar conform H.G. nr. 1.620/2006, suma alocată din bugetul de stat pentru acest eveniment a fost de 150.000 lei, iar instanța de apel a reținut o altă situație decât cea care rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Pârâtului Municipiul Constanța nu îi revine obligația de a achita contravaloarea autorizațiilor, deoarece întregul eveniment a fost finanțat de la bugetul de stat și, pentru identitate de rațiune, implicit, sumele pentru obținerea autorizațiilor pentru licența neexclusivă trebuie achitate tot de la bugetul central: Chiar în situația în care s-ar reține că obligația de plată ar reveni utilizatorului, culpa nu îi revine Municipiul Constanța, deoarece F.S.C.

a fost producătorul acestui eveniment, respectiv persoana căreia îi revenea obligația de a face toate demersurile ce țin de organizarea acestui eveniment, inclusiv obținerea autorizației pentru licența neexclusivă de la U.C.M.R. – A.D.A., în baza protocolului încheiat la data de 21 decembrie 2006 și contractului de colaborare. Instanța de apel în mod greșit a respins motivul referitor la cheltuielile de judecată. Împrejurarea că la dosar a fost depusă o factură fiscală reprezentând onorariu de avocat, precum și un contract de asistență juridică nu are relevanță de vreme de reclamanta a fost reprezentată de consilierul juridic, conform delegației depuse la dosar, iar cheltuielile de deplasare nu se pot ridica la suma de 2.668,96 lei.

Recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a textelor de lege aplicabile raportului juridic dedus judecății, respectiv a prevederilor pct. 3 și 4 din Titlului II al Protocolului având drept obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, publicat în M. Of. în temeiul Deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, statuând că pârâtul Municipiul Constanța nu a respectat obligațiile impuse de prevederile legale menționate în cadrul spectacolului organizat la 31 decembrie 2006 și că, așa fiind lipsa autorizației pentru licență neexclusivă atrage răspunderea sa materială, conform art. 17 din protocolul menționat, pârâtul nefăcând dovada unor motive care să ducă la înlăturarea acestei răspunderi și care să-l fi împiedicat în efectuarea demersurilor impuse de decizia O.R.D.A.

pentru obținerea autorizației pentru licență neexclusivă, în cauză neavând relevanță nici susținerea referitoare la insuficiența fondurilor alocate de la bugetul de stat, nici faptul că, în organizarea spectacolului s-ar fi depășit suma alocată de la bugetul de stat. Nici critica recurentului-pârât referitoare la greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă nu este fondată.

În cauză, reclamanta a depus la dosarul de fond înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor de judecată pe care Ie-a solicitat, în cuantum total de 2.697,96 lei: factura fiscală din 16 mai 2007 de plată a onorariului de avocat în sumă de 2.380 lei, în baza contractului de asistență juridică din 16 mai 2007; cheltuielile de deplasare la termenul din 13 noiembrie 2007, în sumă de 110,50 lei; la termenul din 18 septembrie 2007, în sumă de 127,46 lei, când reclamanta a fost reprezentată de avocat I.I., cu delegația depusă la dosarul de fond, astfel cum s-a consemnat în încheierea Tribunalului Constanța, de la acea dată; la termenul din 11 decembrie 2007, în sumă de 80,00 lei și chitanța de plată a taxei de timbru de 39 lei.

Așa fiind, în mod corect instanța de apel a constatat că în cauză s-a făcut dovada existenței culpei procesuale a pârâtului, impusă de prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli de transport și taxa judiciară de timbru în cuantum total de 2.672,98 lei, din care cheltuielile de transport/deplasare reprezintă suma de 317,96 lei și nu de 2.668,96 lei, cum eronat susține recurentul-pârât prin motivele de recurs.

Criticiie recurentului-pârât vizând faptul că nu pârâtului Municipiul Constanța îi revine obligația de a achita contravaloarea autorizațiilor, deoarece întregul eveniment a fost finanțat de la bugetul de stat și, pentru identitate de rațiune, sumele pentru obținerea autorizațiilor pentru licența neexclusivă trebuie achitate tot de la bugetul central și că, chiar în situația în care s-ar reține că obligația de plată ar reveni utilizatorului, culpa nu îi aparține Municipiul Constanța, deoarece F.S.C. a fost producătorul acestui eveniment, respectiv persoana căreia îi revenea obligația de a face toate demersurile ce țin de organizarea acestui eveniment, inclusiv obținerea autorizației pentru licența neexclusivă de la U.C.M.R.

– A.D.A., sunt apărări care au fost formulate pentru prima oară în recurs, fără a fi invocate în apel, astfel că ele nu au putut fi analizate de instanța de apel, care, nu s-a putut pronunța asupra lor. Așa fiind, instanța de recurs nu le poate supune pentru prima oară examinării, în această fază procesuală pentru că, altfel, s-ar încălca principiul legalității căilor de atac și al dublului grad de jurisdicție, recursul fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv, în cadrul căreia are loc numai un control al legalității hotărârii atacate . Având în vedere temeiurile care preced, se constată că decizia atacată este legală, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Constanța, prin primar, împotriva deciziei nr. 138/ C din 4 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția c ivilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2009.