ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4961/2011

Asupra recursului de față, constată următoarele: Judecata în primă instanță Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2010, reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturile de Autor a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Primăria Băile Herculane și Orașul Băile Herculane, reprezentat prin Primar: - să fie obligați pârâții la plata sumei de 10.710 RON, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor, inclusiv TVA, pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul Spectacolului Orașului Băile Herculane, potrivit autorizației neexclusive a utilizării operelor muzicale din 09 septembrie 2009; - să fie obligați pârâții la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 50.000 RON, pentru remunerația neachitată la termen, potrivit pct. 12 din autorizația licență neexclusivă a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ din 09 septembrie 2009; - să fie obligați pârâții ca, în conformitate cu prevederile art. 10 din autorizația licență neexclusivă a utilizării operelor muzicale din 09 septembrie 2009 să comunice Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturile de Autor un raport complet, semnat și ștampilat de reprezentanții legali ai acestora, cuprinzând denumirea și perioada de desfășurare a evenimentului, adresa locațiilor, denumirea operelor muzicale comunicate public,

cu menționarea autorilor și a duratei de utilizare a acestora, interpreții/formații și baza de calcul a remunerației; - să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cauză. Prin sentința civilă nr. 297 din 02 martie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea reclamantei Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturile de Autor, a obligat pe pârâții Primăria Băile Herculane și Orașul Băile Herculane la plata către reclamantă a sumei de 10.710 RON cu titlu de remunerație drepturi de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în baza autorizației neexclusive din 09 septembrie 2009, precum și la plata penalităților de întârziere de 50.000 RON, a obligat pe pârâți să comunice reclamantei un raport conținând mențiunile precizate în capătul 3 al cererii și la plata sumei de 1.824,36 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Reclamanta a dovedit că pârâtele din cauză au organizat împreună spectacolele menționate, așa cum rezultă din raportul baza de calcul emis de pârâte, în temeiul autorizației neexclusive, semnată de pârâte, cu privire la comunicarea publică a operelor muzicale, precum și din borderoul privind interpreții participanți la spectacole. Ca urmare a organizării spectacolelor, pârâtele datorează către reclamantă remunerația cuvenită autorilor de opere muzicale, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 8/1996, modificată, colectată de către reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturile de Autor, numită de O.R.D.A.

ca organism de gestiune colectivă unic colector, conform deciziei nr. 365/2006, așa cum de altfel se prevede și în cuprinsul autorizației neexclusive, încheiată între părți. Pentru utilizarea operelor muzicale în spectacole, organizatorii acestora, pârâtele din cauză, au obținut autorizația neexclusivă de la reclamantă, dar nu au achitat remunerația stabilită de Metodologia publicată prin decizia O.R.D.A.

nr. 365/2006, la Titlul II al Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și a remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere, din tabelul I (privind remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale de autor pentru utilizarea operelor muzicale în concerte și alte spectacole și procentele aplicabile), lit. a) (concerte și spectacole cu caracter muzical), pct. 8 (concerte și spectacole în spații publice, piațete, bulevarde etc. sau stadioane, din orașe sau stațiuni, cu accesul publicului gratuit), având în vedere că cele două spectacole organizate de pârâte fac parte din această categorie. Pentru acest fel de concerte și spectacole remunerația procentuală cuvenită autorilor de muzică este de 5%, fără TVA, aplicat la bugetul de cheltuieli al spectacolelor.

În consecință, având în vedere considerentele expuse în precedent, Tribunalul a admis acțiunea reclamantei Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturile de Autor în temeiul dispozițiilor speciale din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, precum și din Metodologia publicată prin decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, coroborate cu dispozițiile art. 255 C. proc. civ., și a obligat pe pârâții Primăria Băile Herculane și Orașul Băile Herculane, prin Primar, la plata sumei de 10.710 RON, calculată de reclamantă conform Titlului II, lit. a), poziția 8 din metodologie, reprezentând remunerații datorate pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor organizate de pârâte.

Tribunalul a obligat, de asemenea, pe pârâți la plata penalităților de întârziere de 50.000 RON, așa cum se prevede în clauza penală de la pct. 12 al autorizației neexclusive, având în vedere că pârâtele nu au plătit remunerația datorată, în termenul convenit (10 zile de la data comunicării bazei de calcul), deși reclamanta a comunicat factura, iar ulterior somația privind suma datorată.

Reținând că este întemeiată cererea reclamantei de la capătul trei din acțiune, față de prevederile de la art. 130 lit. h) din legea de referință, pct. 15 din Titlul II al metodologiei aplicabile, precum și pct. 10 din autorizația neexclusivă, Tribunalul a obligat pe pârâți să comunice Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturile de Autor un raport, semnat și ștampilat de reprezentanții legali ai acestora, cuprinzând denumirea și perioada de desfășurare a evenimentului, adresa locațiilor, denumirea operelor muzicale comunicate public, cu menționarea autorilor și a duratei de utilizare a acestora. De asemenea, în aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., Tribunalul a obligat pe pârâți la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul prezent, în sumă de 1.824,30 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar (39,3 RON) și onorariu de avocat (1.758 RON), dovedite cu înscrisurile depuse la dosar. Judecata în apel Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Orașul Băile Herculane și Primăria Băile Herculane. La termenul de judecată din 17 iunie 2010, Curtea de apel a pus în discuția părților calificarea căii de atac formulate în cauză și, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință întocmită la acea dată, a recalificat calea de atac exercitată ca fiind apel. Prin decizia civilă nr. 160/A din 23 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de apelanții-pârâți; a s chimbat în parte sentința în sensul că a stabilit cuantumul remunerației la suma de 6.788,12 RON.

A respins capătul al treilea al cererii privitor la obligația comunicării raportului, ca neîntemeiat. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele: Curtea a înlăturat susținerea privitoare la omisiunea intimatei reclamante de a-i pune în întârziere pe apelanții-pârâți, constatând că penalitățile de întârziere nu sunt datorate în speță în temeiul art. 1079 C. civ., ci în temeiul convenției părților, materializată în conținutul autorizației neexclusive încheiate în vederea organizării evenimentului care implica o comunicare publică de opere muzicale.

Legat de acest aspect, Curtea a constat nefondată și susținerea referitoare la caracterul abuziv al clauzei penale cuprinse în autorizația neexclusivă din 09 septembrie 2009, deoarece din niciun mijloc de probă administrat nu a rezultat în ce modalitate a înțeles să folosească intimata-reclamantă poziția sa în raportul dintre părți pentru a impune apelanților-pârâți această clauză, după cum nu a rezultat care ar fi fost consecințele negative ale refuzului apelanților de a accepta încheierea în această formă a convenției. De asemenea, împrejurarea că decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 stabilește un alt cuantum al penalităților datorate pentru întârzierea în plata remunerațiilor datorate pentru comunicarea publică de opere nu implică nelegalitatea convenției părților, care stabilește o altă sumă cu titlu de penalitate, decizia amintită fixând cadrul general al raportului juridic, de la care părțile pot deroga prin convenție.

În privința facturii proformă din 09 septembrie 2009, emisă de intimata-reclamantă, Curtea a constat că, într-adevăr, aceasta nu are valoare din punct de vedere contabil, având caracter estimativ al obligației de plată, însă aceasta este emisă pe baza mențiunilor autorizației neexclusive și ale anexei acesteia – raport-bază de calcul, care cuprinde declarația apelantei-pârâte Primăria Orașului Băile Herculane cu privire la bugetul de cheltuieli al evenimentului. De asemenea, factura proformă emisă ulterior pentru suma de 10.710 RON are în vedere prevederile deciziei O.R.D.A.

nr. 365/2006, care în Titlul II, poziția A, nr. 8 stabilește că remunerația procentuală în cazul concertelor și spectacolelor în spații publice (gen piețe publice, piațete, bulevarde, etc.) sau stadioane din orașe sau stațiuni, cu accesul publicului gratuit este de 5% din baza de calcul menționată la art. 6 al Titlului II, adică din bugetul de cheltuieli, dar nu poate fi mai mică de 3.000 RON/zi. Or, după cum a rezultat din mijloacele de probă administrate evenimentele în discuție au avut o durată de 3 zile, între 8 și 10 august 2009, astfel că remunerația se calcula în speță în raport de pragul minim stabilit de decizia O.R.D.A., adică de 3.000 RON pe zi, în total 9.000 RON, la care s-a adăugat TVA, rezultând un total de 10.710 RON.

Sub aspectul modalității de aplicare a deciziei menționate, Curtea a înlăturat apărarea apelanților-pârâți în sensul că în speță era incident pct. 9 din același tabel, care privește concertele și spectacolele din alte locuri publice (decât cele menționate la pct. 8), respectiv parcuri, grădini și alte locuri cu acces restrâns al publicului, la care accesul publicului este gratuit, caz în care remunerația minimă stabilită este de 1.000 RON/zi. Astfel, în dovedirea acestei afirmații, cu privire la locul desfășurării spectacolului, apelanții-pârâți au depus la dosarul de apel un afiș care anunța desfășurarea evenimentului și un anunț postat pe un site internet cu privire la programul evenimentului, din care rezulta că acesta urma a avea loc în Parcul Central al orașului Băile Herculane.

Cu toate acestea, la eliberarea autorizației neexclusive și la întocmirea raportului-bază de calcul amintite mai sus, însușite prin semnătura reprezentantului legal de către apelanții-pârâți, s-a consemnat aplicabilitatea în speță a dispozițiilor pct. 8 al tabelului din decizia nr. 365/2006. De asemenea, o parte din borderourile ce cuprind programul spectacolului menționează ca loc al desfășurării Piața Hercules din Băile Herculane, restul indicând generic la acea rubrică „Orașul Băile Herculane”.

Or, schimbarea împrejurărilor concrete de desfășurare a evenimentului, respectiv a locului spectacolelor, fără modificarea corespunzătoare a clauzelor autorizației neexclusive emise în prealabil, nu poate produce efecte juridice în sensul stabilirii unei alte remunerații minime, potrivit susținerilor apelanților, iar o astfel de modificare unilaterală nu poate fi opozabilă societății de gestiune colectivă care nu și-a dat acordul prin înscrierea acestor modificări în autorizația neexclusivă. În consecință, chiar dacă spectacolele au avut loc în Parcul Central, cum a susținut apelanții, nu devin aplicabile prevederile pct. 9 din tabelul cuprins în Titlul II al deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, iar suma minimă de 3.000 RON pe zi este corect stabilită.

Pe de altă parte, este fondată critica referitoare la achitarea de către apelanți a sumei de 3.921,88 RON, chiar dacă această sumă nu reprezintă întreaga remunerație datorată pentru evenimentul în discuție, cum au susținut apelanții, împrejurarea rezultând din ordinul de plată din 26 februarie 2010, depus la dosarul de apel. În consecință, luând în considerare plata parțială efectuată ulterior sesizării instanței, dar înaintea pronunțării sentinței apelate, se impune admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și stabilirea cuantumului remunerației datorate de apelanții pârâți la diferența dintre suma integrală de 10.710 RON și plata realizată, 3.921,88 RON, respectiv la suma de 6.788,12 RON.

În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la comunicarea raportului complet conform art. 10 din autorizația neexclusivă, curtea constată că la dosarul primei instanțe a fost depus raportul-bază de calcul, semnat de reprezentantul legal al apelantei pârâte Primăria Orașului Băile Herculane, însoțit de borderourile amintite mai sus, înscrisuri care cuprind toate mențiunile indicate în petitul acțiunii: denumirea și perioada de desfășurare a evenimentului, adresa locațiilor, denumirea operelor muzicale comunicate public, cu menționarea autorilor și a duratei de utilizare a acestora, a interpreților/formațiilor și baza de calcul a remunerației, care este în speță constituită din bugetul de cheltuieli al evenimentului, conform art. 6 lit. b) din Titlul II al deciziei O.R.D.A.

nr. 365/2006, deoarece nu a rezultat obținerea de venituri din vânzarea de bilete, materiale publicitare sau din consumații. Prin urmare, această obligație a fost îndeplinită, deci nu se impunea admiterea acțiunii și sub acest aspect, urmând ca admiterea apelului să atragă și respingerea acestei solicitări, îndeplinită anterior sesizării instanței de judecată.

Legat de acest aspect, Curtea notează că pe parcursul soluționării apelului, intimata-reclamantă a formulat cereri de probatorii în scopul dovedirii împrejurării că bugetul de cheltuieli al spectacolului a fost altul decât cel declarat de apelanții-pârâți (respectiv unul în cuantum superior sumei de 65.914,10 RON), solicitând depunerea la dosar a hotărârii Consiliului Local prin care s-a stabilit bugetul de cheltuieli al evenimentului din 08-10 august 2009. La aceste solicitări apelanții-pârâți au răspuns cu adresa din 10 iunie 2010, prin care au învederat instanței împrejurarea că nu a existat o hotărâre distinctă care să privească exclusiv acest eveniment, prin hotărârea Consiliului Local al Orașului Băile Herculane nr. 27 din 06 aprilie 2009 fiind aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al orașului pe anul 2009, buget care cuprinde suma totală alocată manifestărilor culturale organizate în întreg anul 2009, sumă rectificată în minus ulterior, de la 200.000 RON la 147.000 RON.

Or, pe de o parte, față de contestarea acestor împrejurări de către intimata-reclamantă, Curtea constată că instituția pârâtă-apelantă și-a asumat răspunderea corectitudinii răspunsului dat instanței prin semnarea adresei de către reprezentantul legal, Primarul orașului, iar prevederile art. 174 C. proc. civ. nu sunt incidente. Pe de altă parte, Curtea constată că prima instanță a stabilit cuantumul remunerației datorate de pârâtă la suma de 10.710 RON, admițând în tot cererea reclamantei astfel cum a fost formulată. Reclamanta nu a atacat hotărârea primei instanțe, iar în apelul declarat de pârâți se constată că remunerația a fost în mod corect stabilită, admiterea apelului privind alte chestiuni (plata parțială a remunerației anterior pronunțării sentinței, respectiv temeinicia capătului de cerere neevaluabil în bani).

În aceste condiții, intimatei-reclamante nu îi era permis a invoca existența unei datorii mai întinse a apelanților pârâți (și implicit nici dovedirea acesteia), acesta fiind scopul solicitării de probațiune amintite mai sus formulată de intimata-reclamantă, față de împrejurarea că acțiunea în pretenții a fost considerată întemeiată în tot, iar principiul non reformatio in pejus se opunea înrăutățirii situației apelanților-pârâți în propria cale de atac. Judecata în recurs Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții Orașul Băile Herculane și Primăria Orașului Băile Herculane, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii, după ce expun petitul acțiunii introductive și soluția instanței de apel, recurenții susțin următoarele: 1. Instanța de apel a procedat greșit când a stabilit în sarcina pârâților obligația de plată a sumei de 6.788,12 RON, ca diferență între suma totală de plată, 10.716 RON și suma achitată cu ordinul de plată din 26 februarie 2010 în cuantum de 3.921,88 RON, cu titlu de remunerație drepturi de autor, aplicând greșit dispozițiile deciziei O.R.D.A. nr. 356/2006, tabelul nr. I, poziția A, pct. 8, în cauză fiind aplicabile prevederile pct. 9, așa cum rezultă din întregul material probator privind desfășurarea manifestărilor culturale ce au avut ca loc Parcul Central. 2. Soluția instanței de apel este greșită și în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere în sumă de 50.000 RON.

Astfel, recurenții au invocat caracterul abuziv al clauzei penale introduse în autorizația exclusivă, clauză neserioasă care îi obligă la asumare, fără a conserva libera voință, în caz contrar neautorizându-se manifestările culturale prilejuite de zilele orașului. Mai mult, această prevedere contractual este peste ceea ce se prevede în decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, Titlul II pct. 13, care stipulează că pentru întârziere la plată utilizatorii datorează penalități de 0,2% pe zi de întârziere. Recurenții nu sunt de acord cu concluzia instanței de apel potrivit căreia de la decizia O.R.D.A. părțile pot deroga prin convenție, fiind vorba de o aplicare greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 969 alin. (1) C. civ.

3. Nu s-au respectat de către Curtea de apel nici dispozițiile legale din art. 1079 C. civ., referitoare la punerea în întârziere, considerându-se că pârâții datorează penalitățile în temeiul convenției. Or, în speță, nu s-au emis decât facturi proforma, fără valoare contabilă, în condițiile în care, în autorizația exclusivă s-a reținut obligația emiterii de facturi cu valoare contabilă potrivit C. fisc. Recurenții solicită modificarea în parte a deciziei, în sensul respingerii primului și celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă și menținerii dispozițiilor din decizie referitore la respingerea celui de-al treilea capăt de cerere privitor la comunicarea raportului bazei de calcul.

Intimata-reclamantă Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor nu a depus la dosar întâmpinare, însă a solicitat, prin concluziile orale și prin concluziile scrise atașate la dosar, respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata sumei de 3.100 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat. Recursul este, într-adevăr, nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: 1. Prima critică nu este formulată de o manieră care să o facă susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Astfel, recurenții se limitează la a-și manifesta nemulțumirea față de încadrarea cuantumului remunerației în pct. 8 al tabelului nr. I, A, din decizia O.R.D.A.

nr. 356 și la a afirma că locul desfășurării spectacolelor l-a constituit Parcul Central. Or, sub acest aspect, Curtea de apel a considerat că remunerația se datorează în raport de locul desfășurării spectacolelor menționat în convenția părților și că schimbarea intempestivă a acestuia de către una din părți nu poate produce efecte juridice. În condițiile în care pârâții nu au înțeles să critice pentru motive de nelegalitate această concluzie a instanței de apel, simpla afirmație a faptului că spectacolele s-au desfășurat nu în piața publică, ci în parcul orașului, nu poate conduce la modificarea hotărârii. 2. Referitor la clauza prin care s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere s-a reținut, ca situație de fapt, pe baza probelor administrate, că nu s-a dovedit în cauză folosirea de către reclamantă a unor mijloace nelegale prin care să fi impus pârâților această clauză.

Cu alte cuvinte, nu s-a dovedit că pârâții ar fi refuzat inserarea clauzei cu acest conținut și că ar fi fost determinați să o accepte de refuzul eliberării autorizației de licență neexclusivă în alte condiții. În raport de această situație de fapt, care nu poate fi reevaluată în calea de atac a recursului, ce se poate exercita numai pentru motive de nelegalitate, hotărârea instanței de apel apare ca fiind dată cu respectarea art. 969 C. civ. Deși sugerează că părțile nu ar fi putut deroga prin convenție de la prevederea din decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 referitoare la penalitatea de întârziere de 0,2% pe zi, recurenții nu dezvoltă această critică și nu arată care este temeiul legal ce împiedică părțile contractante ca printr-o autorizație de licență neexclusivă să prevadă un cuantum al penalității mai ridicat deci decât cel din decizia O.R.D.A.

În schimb, intimata-reclamantă arată că dispozițiile art. 131 2 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 prevăd că organismele de gestiune colectivă nu pot acorda reduceri de la plată remunerațiilor stabilite prin Metodologia adoptată prin hotărârea arbitrală, altele decât reducerile ce ar fi prevăzute de Metodologie, ceea ce înseamnă, per a contrario, că pot fi convenite remunerații mai mari. Cum în speță nu a putut fi identificat un temei legal care să interzică stipularea prin convenția părților a unor penalități de întârziere la plata remunerațiilor mai mari decât cele prevăzute în decizia O.R.D.A., Înalta Curte va reține ca fiind corect aplicat principiul consensualismului, care guvernează raportul contractual.

3. În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, Curtea de apel a reținut că acestea sunt datorate în temeiul convenției părților, materializată în autorizația de licență neexclusivă și că termenul și modul de calcul al acestor penalități sunt cele descrise în autorizație. În art. 10 al autorizației se prevede că utilizatorii au obligația să comunice în 15 zile de la data utilizării un raport semnat și ștampilat și baza de calcul a remunerației, iar în art. 12 se prevede că pentru întârziere cu mai mult de 10 zile a comunicării bazei de calcul ori a plății remunerațiilor, utilizatorul datorează penalități. Prin urmare, nu s-a identificat nicio condiționare a plății penalităților de emiterea unei facturi cu valoare contabilă în condițiile Legii nr. 193/2000.

În raport de această situație de fapt, în mod legal a reținut Curtea de apel obligația pârâților de a plăti penalități de întârziere în condițiile contractului de licență neexclusivă încheiat cu reclamanta, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte îi va obliga pe recurenți la plata sumei de 3.100 RON, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Orașul Băile Herculane și Primăria Orașului Băile Herculane împotriva deciziei nr. 160/A din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Obligă pe recurenți la plata sumei de 3.100 RON cheltuieli de judecată către intimata Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2011.