ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4961/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4961/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

constată următoarele:

Judecata în primă instanță

Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie

2010, reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația

pentru Drepturile de Autor a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Primăria

Băile Herculane și Orașul Băile Herculane, reprezentat prin Primar:

- să fie obligați pârâții

la plata sumei de 10.710 RON, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor, inclusiv

TVA, pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul Spectacolului Orașului

Băile Herculane, potrivit autorizației neexclusive a utilizării operelor muzicale

din 09 septembrie 2009;

- să fie obligați pârâții

la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 50.000 RON, pentru remunerația

neachitată la termen, potrivit pct. 12 din autorizația licență neexclusivă a utilizării

operelor muzicale în scop lucrativ din 09 septembrie 2009;

- să fie obligați pârâții

ca, în conformitate cu prevederile art. 10 din autorizația licență neexclusivă a

utilizării operelor muzicale din 09 septembrie 2009 să comunice Uniunii Compozitorilor

și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturile de Autor un raport complet,

semnat și ștampilat de reprezentanții legali ai acestora, cuprinzând denumirea și

perioada de desfășurare a evenimentului, adresa locațiilor, denumirea operelor muzicale

comunicate public, cu menționarea autorilor și a duratei de utilizare a acestora,

interpreții/formații și baza de calcul a remunerației;

- să fie obligați pârâții

la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cauză.

Prin sentința civilă

nr. 297 din 02 martie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis

acțiunea reclamantei Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România –

Asociația pentru Drepturile de Autor, a obligat pe pârâții Primăria Băile Herculane

și Orașul Băile Herculane la plata către reclamantă a sumei de 10.710 RON cu titlu

de remunerație drepturi de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale

în baza autorizației neexclusive din 09 septembrie 2009, precum și la plata penalităților

de întârziere de 50.000 RON, a obligat pe pârâți să comunice reclamantei un raport

conținând mențiunile precizate în capătul 3 al cererii și la plata sumei de 1.824,36

RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta a dovedit că

pârâtele din cauză au organizat împreună spectacolele menționate, așa cum rezultă

din raportul baza de calcul emis de pârâte, în temeiul autorizației neexclusive,

semnată de pârâte, cu privire la comunicarea publică a operelor muzicale, precum

și din borderoul privind interpreții participanți la spectacole.

Ca urmare a organizării

spectacolelor, pârâtele datorează către reclamantă remunerația cuvenită autorilor

de opere muzicale, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 8/1996, modificată, colectată

de către reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România –

Asociația pentru Drepturile de Autor, numită de O.R.D.A. ca organism de gestiune

colectivă unic colector, conform deciziei nr. 365/2006, așa cum de altfel se prevede

și în cuprinsul autorizației neexclusive, încheiată între părți. Pentru utilizarea

operelor muzicale în spectacole, organizatorii acestora, pârâtele din cauză, au

obținut autorizația neexclusivă de la reclamantă, dar nu au achitat remunerația

stabilită de Metodologia publicată prin decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, la Titlul

II al Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică

și a remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere,

din tabelul I (privind remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale de autor

pentru utilizarea operelor muzicale în concerte și alte spectacole și procentele

aplicabile), lit. a) (concerte și spectacole cu caracter muzical), pct. 8 (concerte

și spectacole în spații publice, piațete, bulevarde etc. sau stadioane, din orașe

sau stațiuni, cu accesul publicului gratuit), având în vedere că cele două spectacole

organizate de pârâte fac parte din această categorie. Pentru acest fel de concerte

și spectacole remunerația procentuală cuvenită autorilor de muzică este de 5%, fără

TVA, aplicat la bugetul de cheltuieli al spectacolelor.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse în precedent, Tribunalul a admis acțiunea reclamantei

Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru

Drepturile de Autor în temeiul dispozițiilor speciale din Legea nr. 8/1996, modificată

prin Legea nr. 285/2004, precum și din Metodologia publicată prin decizia O.R.D.A.

nr. 365/2006, coroborate cu dispozițiile art. 255 C. proc. civ., și a obligat pe

pârâții Primăria Băile Herculane și Orașul Băile Herculane, prin Primar, la plata

sumei de 10.710 RON, calculată de reclamantă conform Titlului II, lit. a), poziția

8 din metodologie, reprezentând remunerații datorate pentru comunicarea publică

a operelor muzicale în cadrul spectacolelor organizate de pârâte.

Tribunalul a obligat,

de asemenea, pe pârâți la plata penalităților de întârziere de 50.000 RON, așa cum

se prevede în clauza penală de la pct. 12 al autorizației neexclusive, având în

vedere că pârâtele nu au plătit remunerația datorată, în termenul convenit (10 zile

de la data comunicării bazei de calcul), deși reclamanta a comunicat factura, iar

ulterior somația privind suma datorată.

Reținând că este întemeiată

cererea reclamantei de la capătul trei din acțiune, față de prevederile de la

art. 130 lit. h) din legea de referință, pct. 15 din Titlul II al metodologiei aplicabile,

precum și pct. 10 din autorizația neexclusivă, Tribunalul a obligat pe pârâți să

comunice Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru

Drepturile de Autor un raport, semnat și ștampilat de reprezentanții legali ai acestora,

cuprinzând denumirea și perioada de desfășurare a evenimentului, adresa locațiilor,

denumirea operelor muzicale comunicate public, cu menționarea autorilor și a duratei

de utilizare a acestora.

De asemenea, în aplicarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Tribunalul a obligat pe pârâți la plata către

reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul prezent, în sumă de

1.824,30 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar (39,3 RON)

și onorariu de avocat (1.758 RON), dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

Judecata în apel

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Orașul Băile Herculane și Primăria Băile Herculane.

La termenul de judecată

din 17 iunie 2010, Curtea de apel a pus în discuția părților calificarea căii de

atac formulate în cauză și, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință

întocmită la acea dată, a recalificat calea de atac exercitată ca fiind apel.

Prin decizia civilă

nr. 160/A din 23 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de apelanții-pârâți;

a s

chimbat în parte sentința în sensul că a stabilit cuantumul

remunerației la suma de 6.788,12 RON.

A respins

capătul al treilea al cererii privitor la obligația comunicării raportului, ca neîntemeiat.

Au fost păstrate

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:

Curtea a înlăturat susținerea

privitoare la omisiunea intimatei reclamante de a-i pune în întârziere pe apelanții-pârâți,

constatând că penalitățile de întârziere nu sunt datorate în speță în temeiul

art. 1079 C. civ., ci în temeiul convenției părților, materializată în conținutul

autorizației neexclusive încheiate în vederea organizării evenimentului care implica

o comunicare publică de opere muzicale.

Legat de acest aspect,

Curtea a constat nefondată și susținerea referitoare la caracterul abuziv al clauzei

penale cuprinse în autorizația neexclusivă din 09 septembrie 2009, deoarece din

niciun mijloc de probă administrat nu a rezultat în ce modalitate a înțeles să folosească

intimata-reclamantă poziția sa în raportul dintre părți pentru a impune apelanților-pârâți

această clauză, după cum nu a rezultat care ar fi fost consecințele negative ale

refuzului apelanților de a accepta încheierea în această formă a convenției.

De asemenea, împrejurarea

că decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 stabilește un alt cuantum al penalităților datorate

pentru întârzierea în plata remunerațiilor datorate pentru comunicarea publică de

opere nu implică nelegalitatea convenției părților, care stabilește o altă sumă

cu titlu de penalitate, decizia amintită fixând cadrul general al raportului juridic,

de la care părțile pot deroga prin convenție.

În privința facturii proformă

din 09 septembrie 2009, emisă de intimata-reclamantă, Curtea a constat că, într-adevăr,

aceasta nu are valoare din punct de vedere contabil, având caracter estimativ al

obligației de plată, însă aceasta este emisă pe baza mențiunilor autorizației neexclusive

și ale anexei acesteia – raport-bază de calcul, care cuprinde declarația apelantei-pârâte

Primăria Orașului Băile Herculane cu privire la bugetul de cheltuieli al evenimentului.

De asemenea, factura proformă

emisă ulterior pentru suma de 10.710 RON are în vedere prevederile deciziei O.R.D.A.

nr. 365/2006, care în Titlul II, poziția A, nr. 8 stabilește că remunerația procentuală

în cazul concertelor și spectacolelor în spații publice (gen piețe publice, piațete,

bulevarde, etc.) sau stadioane din orașe sau stațiuni, cu accesul publicului gratuit

este de 5% din baza de calcul menționată la art. 6 al Titlului II, adică din bugetul

de cheltuieli, dar nu poate fi mai mică de 3.000 RON/zi.

Or, după cum a rezultat

din mijloacele de probă administrate evenimentele în discuție au avut o durată de

3 zile, între 8 și 10 august 2009, astfel că remunerația se calcula în speță în

raport de pragul minim stabilit de decizia O.R.D.A., adică de 3.000 RON pe zi, în

total 9.000 RON, la care s-a adăugat TVA, rezultând un total de 10.710 RON.

Sub aspectul modalității

de aplicare a deciziei menționate, Curtea a înlăturat apărarea apelanților-pârâți

în sensul că în speță era incident pct. 9 din același tabel, care privește concertele

și spectacolele din alte locuri publice (decât cele menționate la pct. 8), respectiv

parcuri, grădini și alte locuri cu acces restrâns al publicului, la care accesul

publicului este gratuit, caz în care remunerația minimă stabilită este de 1.000

RON/zi.

Astfel, în dovedirea acestei

afirmații, cu privire la locul desfășurării spectacolului, apelanții-pârâți au depus

la dosarul de apel un afiș care anunța desfășurarea evenimentului și un anunț postat

pe un site internet cu privire la programul evenimentului, din care rezulta că acesta

urma a avea loc în Parcul Central al orașului Băile Herculane.

Cu toate acestea, la eliberarea

autorizației neexclusive și la întocmirea raportului-bază de calcul amintite mai

sus, însușite prin semnătura reprezentantului legal de către apelanții-pârâți, s-a

consemnat aplicabilitatea în speță a dispozițiilor pct. 8 al tabelului din decizia

nr. 365/2006.

De asemenea, o parte din

borderourile ce cuprind programul spectacolului menționează ca loc al desfășurării

Piața Hercules din Băile Herculane, restul indicând generic la acea rubrică „Orașul

Băile Herculane”.

Or, schimbarea împrejurărilor

concrete de desfășurare a evenimentului, respectiv a locului spectacolelor, fără

modificarea corespunzătoare a clauzelor autorizației neexclusive emise în prealabil,

nu poate produce efecte juridice în sensul stabilirii unei alte remunerații minime,

potrivit susținerilor apelanților, iar o astfel de modificare unilaterală nu poate

fi opozabilă societății de gestiune colectivă care nu și-a dat acordul prin înscrierea

acestor modificări în autorizația neexclusivă.

În consecință, chiar dacă

spectacolele au avut loc în Parcul Central, cum a susținut apelanții, nu devin aplicabile

prevederile pct. 9 din tabelul cuprins în Titlul II al deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006,

iar suma minimă de 3.000 RON pe zi este corect stabilită.

Pe de altă parte, este

fondată critica referitoare la achitarea de către apelanți a sumei de 3.921,88 RON,

chiar dacă această sumă nu reprezintă întreaga remunerație datorată pentru evenimentul

în discuție, cum au susținut apelanții, împrejurarea rezultând din ordinul de plată

din 26 februarie 2010, depus la dosarul de apel.

În consecință, luând în

considerare plata parțială efectuată ulterior sesizării instanței, dar înaintea

pronunțării sentinței apelate, se impune admiterea apelului, schimbarea în parte

a sentinței și stabilirea cuantumului remunerației datorate de apelanții pârâți

la diferența dintre suma integrală de 10.710 RON și plata realizată, 3.921,88 RON,

respectiv la suma de 6.788,12 RON.

În privința capătului

de cerere având ca obiect obligarea pârâților la comunicarea raportului complet

conform art. 10 din autorizația neexclusivă, curtea constată că la dosarul primei

instanțe a fost depus raportul-bază de calcul, semnat de reprezentantul legal al

apelantei pârâte Primăria Orașului Băile Herculane, însoțit de borderourile amintite

mai sus, înscrisuri care cuprind toate mențiunile indicate în petitul acțiunii:

denumirea și perioada de desfășurare a evenimentului, adresa locațiilor, denumirea

operelor muzicale comunicate public, cu menționarea autorilor și a duratei de utilizare

a acestora, a interpreților/formațiilor și baza de calcul a remunerației, care este

în speță constituită din bugetul de cheltuieli al evenimentului, conform art. 6

lit. b) din Titlul II al deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, deoarece nu a rezultat

obținerea de venituri din vânzarea de bilete, materiale publicitare sau din consumații.

Prin urmare, această obligație

a fost îndeplinită, deci nu se impunea admiterea acțiunii și sub acest aspect, urmând

ca admiterea apelului să atragă și respingerea acestei solicitări, îndeplinită anterior

sesizării instanței de judecată.

Legat de acest aspect,

Curtea notează că pe parcursul soluționării apelului, intimata-reclamantă a formulat

cereri de probatorii în scopul dovedirii împrejurării că bugetul de cheltuieli al

spectacolului a fost altul decât cel declarat de apelanții-pârâți (respectiv unul

în cuantum superior sumei de 65.914,10 RON), solicitând depunerea la dosar a hotărârii

Consiliului Local prin care s-a stabilit bugetul de cheltuieli al evenimentului

din 08-10 august 2009.

La aceste solicitări apelanții-pârâți

au răspuns cu adresa din 10 iunie 2010, prin care au învederat instanței împrejurarea

că nu a existat o hotărâre distinctă care să privească exclusiv acest eveniment,

prin hotărârea Consiliului Local al Orașului Băile Herculane nr. 27 din 06

aprilie 2009 fiind aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al orașului pe anul

2009, buget care cuprinde suma totală alocată manifestărilor culturale organizate

în întreg anul 2009, sumă rectificată în minus ulterior, de la 200.000 RON la 147.000

RON.

Or, pe de o parte, față

de contestarea acestor împrejurări de către intimata-reclamantă, Curtea constată

că instituția pârâtă-apelantă și-a asumat răspunderea corectitudinii răspunsului

dat instanței prin semnarea adresei de către reprezentantul legal, Primarul orașului,

iar prevederile art. 174 C. proc. civ. nu sunt incidente.

Pe de altă parte, Curtea

constată că prima instanță a stabilit cuantumul remunerației datorate de pârâtă

la suma de 10.710 RON, admițând în tot cererea reclamantei astfel cum a fost formulată.

Reclamanta nu a atacat

hotărârea primei instanțe, iar în apelul declarat de pârâți se constată că remunerația

a fost în mod corect stabilită, admiterea apelului privind alte chestiuni (plata

parțială a remunerației anterior pronunțării sentinței, respectiv temeinicia capătului

de cerere neevaluabil în bani).

În aceste condiții, intimatei-reclamante

nu îi era permis a invoca existența unei datorii mai întinse a apelanților pârâți

(și implicit nici dovedirea acesteia), acesta fiind scopul solicitării de probațiune

amintite mai sus formulată de intimata-reclamantă, față de împrejurarea că acțiunea

în pretenții a fost considerată întemeiată în tot, iar principiul non reformatio

in pejus se opunea înrăutățirii situației apelanților-pârâți în propria cale de

atac.

Judecata în recurs

Împotriva deciziei au

declarat recurs pârâții

Orașul Băile Herculane și Primăria

Orașului Băile Herculane, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea

cererii, după ce expun petitul acțiunii introductive și soluția instanței de apel,

recurenții susțin următoarele:

de apel a procedat greșit când a stabilit în sarcina pârâților obligația de plată

a sumei de 6.788,12 RON, ca diferență între suma totală de plată, 10.716 RON și

suma achitată cu ordinul de plată din 26 februarie 2010 în cuantum de 3.921,88 RON,

cu titlu de remunerație drepturi de autor, aplicând greșit dispozițiile deciziei

O.R.D.A. nr. 356/2006, tabelul nr. I, poziția A, pct. 8, în cauză fiind aplicabile

prevederile pct. 9, așa cum rezultă din întregul material probator privind desfășurarea

manifestărilor culturale ce au avut ca loc Parcul Central.

apel este greșită și în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect penalitățile

de întârziere în sumă de 50.000 RON.

Astfel, recurenții au

invocat caracterul abuziv al clauzei penale introduse în autorizația exclusivă,

clauză neserioasă care îi obligă la asumare, fără a conserva libera voință, în caz

contrar neautorizându-se manifestările culturale prilejuite de zilele orașului.

Mai mult, această prevedere

contractual este peste ceea ce se prevede în decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, Titlul

II pct. 13, care stipulează că pentru întârziere la plată utilizatorii datorează

penalități de 0,2% pe zi de întârziere.

Recurenții nu sunt de

acord cu concluzia instanței de apel potrivit căreia de la decizia O.R.D.A. părțile

pot deroga prin convenție, fiind vorba de o aplicare greșită a legii, respectiv

a dispozițiilor art. 969 alin. (1) C. civ.

către Curtea de apel nici dispozițiile legale din art. 1079 C. civ., referitoare

la punerea în întârziere, considerându-se că pârâții datorează penalitățile în temeiul

convenției.

Or, în speță, nu s-au

emis decât facturi proforma, fără valoare contabilă, în condițiile în care, în autorizația

exclusivă s-a reținut obligația emiterii de facturi cu valoare contabilă potrivit

C. fisc.

Recurenții solicită modificarea

în parte a deciziei, în sensul respingerii primului și celui de-al doilea capăt

de cerere din acțiunea introductivă și menținerii dispozițiilor din decizie referitore

la respingerea celui de-al treilea capăt de cerere privitor la comunicarea raportului

bazei de calcul.

Intimata-reclamantă Uniunea

Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor

nu a depus la dosar întâmpinare, însă a solicitat, prin concluziile orale și prin

concluziile scrise atașate la dosar, respingerea recursului ca nefondat și obligarea

recurenților la plata sumei de 3.100 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul

de avocat.

Recursul este, într-adevăr,

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

formulată de o manieră care să o facă susceptibilă de încadrare în dispozițiile

art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Astfel, recurenții se

limitează la a-și manifesta nemulțumirea față de încadrarea cuantumului remunerației

în pct. 8 al tabelului nr. I, A, din decizia O.R.D.A. nr. 356 și la a afirma că

locul desfășurării spectacolelor l-a constituit Parcul Central.

Or, sub acest aspect,

Curtea de apel a considerat că remunerația se datorează în raport de locul desfășurării

spectacolelor menționat în convenția părților și că schimbarea intempestivă a acestuia

de către una din părți nu poate produce efecte juridice.

În condițiile în care

pârâții nu au înțeles să critice pentru motive de nelegalitate această concluzie

a instanței de apel, simpla afirmație a faptului că spectacolele s-au desfășurat

nu în piața publică, ci în parcul orașului, nu poate conduce la modificarea hotărârii.

prin care s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere s-a reținut, ca situație

de fapt, pe baza probelor administrate, că nu s-a dovedit în cauză folosirea de

către reclamantă a unor mijloace nelegale prin care să fi impus pârâților această

clauză.

Cu alte cuvinte, nu s-a

dovedit că pârâții ar fi refuzat inserarea clauzei cu acest conținut și că ar fi

fost determinați să o accepte de refuzul eliberării autorizației de licență neexclusivă

în alte condiții.

În raport de această situație

de fapt, care nu poate fi reevaluată în calea de atac a recursului, ce se poate

exercita numai pentru motive de nelegalitate, hotărârea instanței de apel apare

ca fiind dată cu respectarea art. 969 C. civ.

Deși sugerează că părțile

nu ar fi putut deroga prin convenție de la prevederea din decizia O.R.D.A. nr. 365/2006

referitoare la penalitatea de întârziere de 0,2% pe zi, recurenții nu dezvoltă această

critică și nu arată care este temeiul legal ce împiedică părțile contractante ca

printr-o autorizație de licență neexclusivă să prevadă un cuantum al penalității

mai ridicat deci decât cel din decizia O.R.D.A.

În schimb, intimata-reclamantă

arată că dispozițiile art. 131

2

alin. (8) din Legea nr. 8/1996 prevăd

că organismele de gestiune colectivă nu pot acorda reduceri de la plată remunerațiilor

stabilite prin Metodologia adoptată prin hotărârea arbitrală, altele decât reducerile

ce ar fi prevăzute de Metodologie, ceea ce înseamnă, per a contrario, că pot fi

convenite remunerații mai mari.

Cum în speță nu a putut

fi identificat un temei legal care să interzică stipularea prin convenția părților

a unor penalități de întârziere la plata remunerațiilor mai mari decât cele prevăzute

în decizia O.R.D.A., Înalta Curte va reține ca fiind corect aplicat principiul consensualismului,

care guvernează raportul contractual.

plata penalităților de întârziere, Curtea de apel a reținut că acestea sunt datorate

în temeiul convenției părților, materializată în autorizația de licență neexclusivă

și că termenul și modul de calcul al acestor penalități sunt cele descrise în autorizație.

În art. 10 al autorizației

se prevede că utilizatorii au obligația să comunice în 15 zile de la data utilizării

un raport semnat și ștampilat și baza de calcul a remunerației, iar în art. 12 se

prevede că pentru întârziere cu mai mult de 10 zile a comunicării bazei de calcul

ori a plății remunerațiilor, utilizatorul datorează penalități.

Prin urmare, nu s-a identificat

nicio condiționare a plății penalităților de emiterea unei facturi cu valoare contabilă

în condițiile Legii nr. 193/2000.

În raport de această situație

de fapt, în mod legal a reținut Curtea de apel obligația pârâților de a plăti penalități

de întârziere în condițiile contractului de licență neexclusivă încheiat cu reclamanta,

nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul

ca nefondat.

În baza art. 274 C.

proc. civ., Înalta Curte îi va obliga pe recurenți la plata sumei de 3.100 RON,

cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâții

Orașul Băile Herculane și

Primăria Orașului Băile Herculane

împotriva

deciziei nr. 160/A din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Obligă pe recurenți la

plata sumei de 3.100 RON cheltuieli de judecată către intimata Uniunea Compozitorilor

și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2011.