ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5919/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5919/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 290 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul

Sibiu, secția civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta U.C.R.M. –A.D.A.

împotriva pârâtului Municipiului Sibiu prin Primar. S-a luat act de renunțarea reclamantei

la judecata capetelor de cerere privind obligarea pârâtului la plata

drepturilor patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor

muzicale în cadrul celorlalte spectacole organizate ulterior datei de 31

decembrie 2006; obligarea pârâtului la plata penalităților; obligarea pârâtului

să comunice raportul privind operele muzicale comunicate public și desfășurate

în Sibiu în anul 2007; obligarea pârâtei să obțină autorizație de licență

neexclusivă privind utilizarea operelor muzicale, în cadrul spectacolelor

organizate anterior datei de 31 decembrie 2006; obligarea pârâtului să publice

pe cheltuiala sa dispozitivul hotărârii.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele

motive:

În urma renunțării la capetele de cerere detaliate în dispozitivul

sentinței, obiectul cauzei s-a limitat la următoarele capete de cerere:

- Obligarea pârâtei la plata, cu titlu de daune

interese, a sumei

reprezentând triplul remunerațiilor ce ar fi fost legal datorate pentru

utilizarea

autorizată prin comunicare

publică a operelor muzicale de către U.C.M.R - A.D.A. în

cadrul

spectacolului Euro - Revelion 2007, organizat în data de 31 decembrie 2006 de

Municipiul Sibiu, potrivit pct. 17 din Metodologia privind utilizarea operelor

muzicale prin comunicare publică, Titlul

II

publicată prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857 din 19

octombrie 2006;

-

obligarea pârâtei să

plătească U.C.M.R - A.D.A. remunerațiile reprezentând drepturi patrimoniale de

autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului

Euro -Revelion 2007, remunerații reprezentând 5% din bugetul de cheltuieli al

spectacolului mai sus menționat, astfel cum prevede

Metodologia publicată în M. Of. Partea

I

nr. 857

din 19 octombrie 2006 prin decizia O.R.D.A. nr.

365/2006Titlul

II

Tabel

I,

lit. a), pct. 8;

- obligarea pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 15 din

Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică,

Titlul

II,

să comunice U.C.M.R - A.D.A.

raportul privind operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolul

Euro-Revelion desfășurate în orașul Sibiu cuprinzând: denumirea fiecărui

spectacol desfășurat, data evenimentului, adresa locației, denumirea, autorii

și durata operelor muzicale utilizate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată, efectuate de U.C.M.R - A.D.A. în această cauză, în conformitate cu

prevederile art. 274 C. proc. civ.

Reclamanta și-a precizat cererea arătând că, în

principal, solicită

obligarea pârâtului la plata sumei de 374850 lei,

inclusiv TVA, pentru capătul

I

al cererii de chemare în judecată, iar

în subsidiar, potrivit capătului II de

cerere, obligarea pârâtei la

plata sumei de 124950 lei inclusiv TVA,

reprezentând 5% din bugetul

alocat de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de

autor pentru

comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ.

Pârâtul a organizat împreună cu Casa de Cultură a

Municipiului Sibiu

evenimentul Euro-Revelion 2007 unde au concertat

formațiile East 17, Pheonix

și Chris Norman. Contractele încheiate cu East 17 și Chris

Norman au fost

depuse la dosar, rezultând că

aceștia au încasat pentru prestațiile lor o anumită

remunerație.

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 123 din

Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor pot să-și exercite drepturile

personal sau, la cererea lor, prin

organisme de gestiune colectivă, iar

potrivit dispozițiilor art. 130 lit. c) din același act

normativ,

organismele de gestiune colectivă au obligația să încheie în numele titularilor

care le-au acordat mandat sau pe baza convențiilor încheiate cu organisme

similare din străinătate contracte cu organizatorii de spectacole.

Reclamanta nu a fost în măsură să probeze

existența convenției încheiate

cu organisme similare din străinătate

astfel încât nu are dreptul să solicite pentru

artiștii străini vreo remunerație ,

mai ales că dreptul de autor al acestora a fost

protejat prin remunerația achitată prin contractele încheiate.

Această concluzie se desprinde și din art. 2 alin. (6)

din Convenția de la Berna

care reglementează faptul că protecția se exercită în

favoarea autorului și a deținătorului drepturilor sale.

Cum în cauza de față protecția drepturilor de

autor ale artiștilor străini a fost realizată prin plata remunerațiilor

stabilite prin contract, acțiunea formulată pentru plata remunerațiilor

organismului de gestiune colectivă care nu are

mandat pentru aceștia apare ca

neîntemeiată.

În ce privește concertul susținut de formația Pheonix, nu poate

constitui baza de calcul pentru remunerație bugetul de venituri și cheltuieli

al întregului

spectacol deoarece acesta

cuprinde și cheltuielile aferente spectacolului artiștilor străini și cum

reclamanta nu a înțeles să solicite efectuarea unei expertize în

acest sens,

și din acest punct vedere cererea este neîntemeiată

Prin decizia civilă nr. 157/A din 17 octombrie 2008 pronunțată de curtea

de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței primei instanțe, dispunându-se schimbarea în parte a

acestuia și admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată după cum urmează:

Obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 378.850 lei

reprezentând triplul remunerațiilor datorate cu titlu de daune interese și să-i

comunice raportul privind operele

muzicale comunicat public în spectacolul Eurorevelion 2007 la Sibiu, potrivit pct. 15 Titlul

II.

S-au menținut dispozițiile referitoare la renunțarea la judecată și s-a

dispus obligarea pârâtului să-i plătească reclamantei suma de 5927,34 lei

reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele

motive:

Potrivit dispozițiilor art. 123

1

alin. (1) lit. e) din Legea

nr. 8/1996, gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea dreptului

de comunicare publică a operelor muzicale.

Reclamanta apelantă U.C.M.R.

- A.D.A.

a fost desemnată ca organism de ge

stiunea colectivă prin Decizia O.R.D.A.

nr. 3/1997 pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 130 din Legea nr.

8/1996.

E de necontestat că intimatul pârât a organizat spectacolul Euro-Revelion

2007, eveniment cu prilejul căruia au comunicat public opere muzicale mai alte

formații și interpreți, ale căror titulari de drepturi de autor sunt protejați

de U.C.M.R. - A.D.A.

, conform art. 13 și

art. 15 din Legea 8/1996.

Potrivit dispozițiilor pct. 4 din Titlul

II

al Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin

comunicare publică și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale

cuvenite autorilor de opere muzicale publicată în baza deciziei 365 din 10

octombrie 2006 a Oficiului Român pentru

drepturile

de autor, pârâtul, în calitate de utilizator, avea obligația de a comunica

reclamantei cu cel puțin 5 zile înaintea

evenimentului, denumirea spectacolului,

data și adresa locației,

programul artistic și bugetul de venituri și cheltuieli pentru obținerea

autorizației neexclusive.

Pârâta avea obligația legală să plătească remunerațiile reprezentând

drepturile patrimoniale de autor pentru utilizarea operelor muzicale în

concerte,

în conformitate cu dispozițiile

pct. 8 al Tabelului nr. 1 al Titlului

II

al Legii nr.

8/1996

și Metodologiei publicată în baza Deciziei O.R.D.A. 365/2006.

Pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile Legii

nr.

8/1996, astfel încât acțiunea formulată

de către reclamantă este întemeiată.

Greșit prima instanță a reținut că prin contractele depuse la dosar

încheiate cu East 17 și Chris Norman aceștia au fost remunerați pentru

prestațiile lor, iar protecția drepturilor de autor pentru artiștii străini a

fost realizată.

Prima instanță face confuzie între drepturile de autor și drepturile

conexe drepturilor de autor.

Drepturile conexe dreptului de autor sunt reglementate de Titlul

II

din Legea nr. 8/1996, iar titularii

sunt artiști interpreți sau executanți, astfel cum sunt definiți în art. 95.

Potrivit art. 92 din Legea 8/1996 drepturile

conexe dreptului de autor nu

aduc atingere autorilor, iar aceste drepturi

nu fac

obiectul prezentei cauze, ci

drepturile de autor.

Nelegal reține instanța de fond lipsa mandatului,

a convenției încheiate de

către reclamantă cu organisme similare din străinătate.

Pentru gestiunea colectivă

obligatorie nu este necesar un mandat sau convenție, ci doar pentru gestiunea

colectivă facultativă.

În speță, gestiunea colectivă pentru exercitarea

dreptului la comunicare

publică a operelor muzicale este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 123

1

alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.

Potrivit alin. (2) al acestui articol, pentru aceste

categorii de drepturi organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe

titularii care nu le-au acordat mandat.

Apărarea pârâtei în sensul că, în cazul gestiunii colective obligatorii,

Legea 8/1996 protejează doar titularii

persoane, fizice sau juridice cu domiciliul

sau sediul în România nu

poate fi primită.

Potrivit dispozițiilor art. 147 din Legea nr. 8/1996, persoanele fizice

sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor

conexe, beneficiază de protecția prevăzută prin convențiile, tratatele și

acordurile internaționale la care România este parte, iar în lipsa acestora,

beneficiază de un tratament egal cu cel al cetățenilor români, cu condiția ca

aceștia să beneficieze la rândul lor, de tratament similar în statele

respective.

Or, potrivit art. 5 alin. (2) Teza a II-a din Convenția de la Berna, ratificată prin Legea nr. 77/1998, protecția, precum și mijloacele procedurale

garantate autorului pentru apărarea drepturilor sale se reglementează în mod

exclusiv conform legislației țării în care se reclamă protecția.

Din aceste dispoziții legale rezultă că persoanelor juridice sau fizice

străine, titulare ale dreptului de autor, le sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 8/1996.

Pârâta

intimată invocă prevederile art. 2 pct. 2.2 din Statutul U.C.M.R. - A.D.A. și

art. 5 pct. 5.5 lit. B) referitoare la mandat și/sau contract, ori aceste

dispoziții se referă dosar la gestiunea colectivă facultativă și nu la cea

obligatorie, astfel că nu sunt incidente în speță.

Art.

2.2 din Statut reglementează principalele activități desfășurate de asociație,

iar art. 2.2.2 reglementează gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de

autor pentru care gestiunea colectivă este, potrivit legii, obligatorie.

Potrivit art. 5.5 lit. B) din Statut, reclamanta este

mandatată să gestioneze

drepturile patrimoniale de autor de opere muzicale în

România pentru toți membrii săi, precum și pentru membrii organismelor străine

cu care încheie

contracte de reprezentare

reciprocă, precum și în temeiul legii în cazul gestiunii

colective

obligatorii.

Din

acest text rezultă că încheierea contractelor de reprezentare este necesară

pentru gestiunea colectivă facultativă și nu pentru cea obligatorie,

gestiune care își are izvorul în temeiul legii,

respectiv dispozițiile art. 123

1

din Legea nr. 8/1996.

Împotriva

deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâtul-intimat, criticând-o

pentru următoarele motive ce se încadrează în parte în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Contractele prin care au fost organizate evenimentele muzicale nu au ca

parte pe recurent, fiind semnate de B.M. SRL în calitate de prestator și C.C.M.

Sibiu ca beneficiar.

Organizatorul evenimentelor „Euro-Revelion 2007” a fost A. Sibiu C.C.

incidente.

Potrivit art. 5 alin. (2) teza a II-a din Convenția de la Berna și art. 4 din Convenția de la Roma din anul 1961, pentru acordarea drepturilor de autor

și celor conexe, statele aderante au libertatea de a stabili proceduri și

mijloace naționale proprii.

Art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 prevede că „beneficiază

de protecția prevăzută de prezenta lege următoarele: „ …., operele ai căror

autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România…”.

Art. 2.2.1 din Statutul U.C.M.R.-A.D.A. prevede ca atribuție a acestui

organism „gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor rezultate din

utilizarea operelor muzicale, pe baza mandatului acordat de deținătorii acestor

drepturi sau în baza contractelor încheiate cu reprezentanții acestora din țară

sau străinătate ori a dispozițiilor legale, în condițiile prevederilor

prezentului stat și ale legii”.

Art. 5 pct. 5.5 lit. b) din același Statut prevede că „U.C.M.R. - A.D.A.

este mandatată să gestioneze drepturile patrimoniale de autor de opere muzicale

din România pentru toți membrii organismelor străine cu care încheie contracte

de reprezentare reciprocă”.

În raport de aceste norme, se invocă faptul că pentru a putea proceda la

colectarea drepturilor patrimoniale de autor în situația în care autorul nu are

domiciliul sau sediul în România, organismul de gestiune colectivă trebuie să

aibă un mandat expres din partea reprezentantului acestuia din străinătate.

Reclamanta nu a făcut dovada că între U.C.M.R. - A.D.A. și

reprezentanții artiștilor „Chris Norman/Smokie” și „East 17” a existat un contract de mandat sau un contract de reprezentare reciprocă.

Art. 123

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 prevede că în

situația gestiunii colective obligatorii organismele de gestiune colectivă îi

reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.

Însă, chiar legiuitorul a procedat la lămurirea acestor dispoziții în

Titlul IV din lege, precizând în mod expres că este vorba despre titularii

persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România.

constitui baza de calcul pentru calculul remunerației bugetul de venituri și

cheltuieli al întregului spectacol, deoarece acesta cuprinde și cheltuielile

aferente spectacolului artiștilor străini.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

activitățile de organizare a unui spectacol, respectiv producere a unui

spectacol se fac de două sau mai multe persoane juridice, obligația de plată a

remunerației pentru utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și

predare a raportului revine în solidar tuturor utilizatorilor, care sunt

considerați astfel coorganizatori.

În speță, prin hotărâri ale Consiliului Local s-au aprobat și completat

agendele cultural-sportive ale municipalității pe anii 2006-2007, fiind incluse

în acestea proiectul „Sibiu C.C.E.”, concerte și spectacolul în discuție,

figurând în calitate de coorganizator și Primăria Municipiului Sibiu.

Pe de altă parte, evenimentul s-a desfășurat în Piața Mare din Sibiu,

având asigurată astfel locația într-un loc public, sub autoritatea recurentei-pârâte,

aspect menționat inclusiv în contractele indicate în susținerea criticii de

recurs.

În raport de aceste elemente se constată că recurenta-pârâtă are

calitate procesuală pasivă, ceea ce face să fie nefondat primul motiv de

recurs.

juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe,

beneficiază de protecția prevăzută prin convențiile, tratatele și acordurile

internaționale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de

un tratament egal cu cel al cetățenilor români, cu condiția ca aceștia să

beneficieze, la rândul lor, de tratament similar în statele respective.

În egală măsură, art. 5 alin. (1) al Convenției de la Berna din 9 septembrie 1886, revizuită, privind protecția operelor literare și artistice

ratificată de România prin Legea nr. 77/1998 prevede că, în țările Uniunii

Europene, altele decât țara de origine a operei, autorii beneficiază de

drepturile pe care legile respective le acordă în prezent sau le vor acorda

naționalilor, precum și drepturile acordate în mod special prin Convenție.

Față de aceste dispoziții, cetățenilor străini titulari de drepturi de

autor le sunt recunoscute aceleași drepturi cu cele ale cetățenilor români

titulari de drepturi de autor, iar acestea sunt reglementate de Legea nr. 8/1996.

Art. 2.2.1. din Statut, care se referă la atribuțiile U.C.M.R. - A.D.A.,

prevede că acest organism asigură gestiunea colectivă a drepturilor

patrimoniale de autor rezultate din utilizarea operelor muzicale, pe baza

mandatului acordat de deținătorii acestor drepturi sau în baza contractelor

încheiate cu reprezentanții acestora din țară sau străinătate ori a

dispozițiilor legale, în condițiile prezentului Statut și ale legii.

Norme similare se regăsesc și în art. 5.5.b. din Statut. Potrivit

acestor norme, U.C.M.R. - A.D.A. este mandatată să gestioneze drepturile

patrimoniale de autor de opere muzicale în România pentru toți membrii săi,

precum și pentru membrii organismelor străine cu care încheie contracte de

reprezentare reciprocă, precum și în temeiul legii în cazul gestiunii colective

obligatorii.

La dosar s-a depus contractul de reprezentare reciprocă dintre P.R.S.

(societate de gestiune colectivă din Marea Britanie) și U.C.M.R. - A.D.A. din 1

ianuarie 1996, prin care „U.C.M.R. - A.D.A. a fost autorizată de P.R.S. să

acorde autorizațiile necesare pentru execuția publică a repertoriului P.R.S. în

România”. După ce se face vorbire în ceea ce privește repertoriul P.R.S. la

grupurile „East 17” și „Smokie”, se arată că „P.R.S. așteaptă ca

U.C.M.R.-A.D.A. să ia măsuri decisive împotriva utilizatorilor, incluzând

organizatorii de concerte, care compromit interesele autorilor reprezentați de

P.R.S. prin nerespectarea întru totul a termenilor licențelor U.C.M.R.-A.D.A.”.

În aceste condiții, nu se mai justifică analizarea criticilor vizând

lipsa mandatului de reprezentare.

recurenta-pârâtă, nefiind indicate normele legale care ar fi fost încălcate,

pentru ca aceasta să se poată circumscrie dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta

Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să

dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul Sibiu prin primar împotriva deciziei nr. 157 A din 17 octombrie 2008 â Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de

2975 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009.