ÎCCJ, decizie (scj.ro #86700)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86700) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune privind obligarea la plata

drepturilor patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor

muzicale în cadrul spectacolelor organizate.

Cuprins pe materii

. Drept de autor. Acțiune privind obligarea

la plata drepturilor patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor

muzicale în cadrul spectacolelor organizate

Index alfabetic

. Drept de autor

-

acțiune

-

drepturi de autor

Legea

nr

. 8/1996:

art

. 147

Potrivit

art

. 147

din Legea

nr

. 8/1996, persoanele fizice sau juridice

străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe,

beneficiază de protecția prevăzută prin convențiile, tratatele și acordurile

internaționale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de

un tratament egal cu cel al cetățenilor români, cu condiția ca aceștia să

beneficieze, la rândul lor, de tratament similar în statele respective.

În egală măsură,

art

.

5 alin. (1) al Convenției de la Berna din 9 septembrie 1886, revizuită, privind

protecția operelor literare și artistice ratificată de România prin Legea

nr.77/1998 prevede că, în țările Uniunii Europene, altele decât țara de origine

a operei, autorii beneficiază de drepturile pe care legile respective le acordă

în prezent sau le vor acorda naționalilor, precum și drepturile acordate în mod

special prin Convenție.

Față de aceste dispoziții, cetățenilor

străini titulari de drepturi de autor le sunt recunoscute aceleași drepturi cu

cele ale cetățenilor români titulari de drepturi de autor, iar acestea sunt

reglementate de Legea

nr

. 8/1996

.

Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală,

decizia

nr

.  5919 din 22 mai 2009

Prin sentința civilă nr.290 din 20 martie

2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu secția civilă, s-a respins acțiunea formulată

de reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația

pentru Drepturi de Autor (UCRM-ADA) împotriva pârâtului Municipiului Sibiu prin

Primar. S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor de cerere

privind obligarea pârâtului la plata drepturilor patrimoniale de autor pentru

comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul celorlalte spectacole

organizate ulterior datei de 31 decembrie 2006; obligarea pârâtului la plata

penalităților; obligarea pârâtului să comunice raportul privind operele

muzicale comunicate public și desfășurate în Sibiu în anul 2007; obligarea

pârâtei să obțină autorizație de licență

neexclusivă

privind utilizarea operelor muzicale, în cadrul spectacolelor organizate

anterior datei de 31 decembrie 2006; obligarea pârâtului să publice pe

cheltuiala sa dispozitivul hotărârii.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în

vedere următoarele motive:

În  urma renunțării la capetele de cerere

detaliate în dispozitivul sentinței, obiectul cauzei s-a limitat la următoarele

capete de cerere:

-

Obligarea  pârâtei la plata, cu titlu de daune interese, a sumei

reprezentând

triplul remunerațiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea

autorizată prin comunicare publică a operelor muzicale

de către UCMR-ADA în

cadrul spectacolului

Euro

- Revelion 2007, organizat în data de 31 decembrie 2006 de Municipiul Sibiu,

potrivit

pct

. 17 din Metodologia privind utilizarea

operelor muzicale prin comunicare

publică,Titlul

II

publicată prin Decizia ORDA

nr

. 365/2006 în

M.Of

. 857 din 19 octombrie 2006;

- obligarea pârâtei să plătească UCMR-ADA

remunerațiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea

publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului

Euro-Revelion

2007, remunerații reprezentând 5% din bugetul de cheltuieli al spectacolului

mai sus menționat, astfel cum prevede

Metodologia

publicată în

M.Of

. Partea I

nr

.

857 din 19 octombrie 2006 prin decizia ORDA

nr

.

365/2006Titlul

II Tabel I,

lit

. a, pct.8;

- obligarea pârâtei, în conformitate cu

prevederile

art

. 15 din Metodologia privind

utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, Titlul II, să comunice

UCMR-ADA raportul privind operele muzicale comunicate public în cadrul

spectacolul

Euro-Revelion

desfășurate în orașul Sibiu

cuprinzând: denumirea fiecărui spectacol desfășurat, data evenimentului, adresa

locației, denumirea, autorii și durata operelor muzicale utilizate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor

de judecată, efectuate de UCMR-ADA în această cauză, în conformitate cu

prevederile

art

. 274

C.pr

.

civilă.

Reclamanta și-a precizat cererea

arătând că, în principal, solicită

obligarea pârâtului la

plata sumei de 374850 lei, inclusiv TVA, pentru capătul I al cererii de chemare

în judecată, iar în subsidiar, potrivit capătului II de

cerere,

obligarea pârâtei la plata sumei de 124950 lei inclusiv TVA ,

reprezentând

5% din bugetul alocat de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de

autor

pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ.

Pârâtul a organizat împreună cu

Casa de Cultură a Municipiului Sibiu

evenimentul

Euro-Revelion

2007 unde au concertat formațiile

East

17,

Pheonix

și

Chris

Norman

. Contractele

încheiate cu

East

17 și

Chris

Norman

au fost

depuse

la dosar , rezultând că aceștia au încasat pentru prestațiile lor o anumită

remunerație.

Astfel cum rezultă din

dispozițiile

art

. 123 din Legea

nr

.

8/1996, titularii drepturilor de autor pot să-și exercite drepturile personal

sau, la cererea lor, prin

organisme de gestiune colectivă,

iar potrivit dispozițiilor

art

. 130

lit

. c din același act

normativ, organismele

de gestiune colectivă au obligația să încheie în numele titularilor care le-au

acordat mandat sau pe baza convențiilor încheiate cu organisme similare din

străinătate contracte cu organizatorii de spectacole.

Reclamanta nu a fost în

măsură să probeze existența convenției încheiate

cu organisme

similare din străinătate astfel încât nu are dreptul să solicite pentru

artiștii străini

vreo remunerație, mai ales că dreptul de autor al acestora a fost

protejat prin remunerația achitată prin

contractele încheiate.

Această concluzie se desprinde și din

art

. 2 alin.

(6) din Convenția de la Berna

care reglementează faptul că protecția se exercită în

favoarea autorului și a deținătorului drepturilor sale.

Cum în cauza de față protecția drepturilor de autor ale artiștilor străini a

fost realizată prin plata remunerațiilor stabilite prin contract, acțiunea

formulată pentru plata remunerațiilor organismului de gestiune colectivă care

nu are

mandat

pentru aceștia apare ca neîntemeiată.

În  ce privește

concertul susținut de formația

Pheonix

, nu poate

constitui baza de calcul pentru remunerație bugetul de venituri și cheltuieli

al întregului

spectacol deoarece acesta

cuprinde și cheltuielile aferente spectacolului artiștilor străini și cum

reclamanta nu a înțeles să solicite efectuarea unei expertize în

acest sens,

și din acest punct vedere cererea este neîntemeiată

Prin decizia civilă nr.157/A din 17 octombrie 2008

pronunțată de curtea de Apel Alba Iulia, Secția civilă s-a admis apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, dispunându-se schimbarea

în parte a acestuia și admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată după cum

urmează:

Obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de

378.850 lei reprezentând triplul remunerațiilor datorate cu titlu de

daune  interese și  să-i comunice raportul privind operele muzicale

comunicat public în spectacolul

Eurorevelion

2007 la

Sibiu, potrivit pct.15 Titlul II.

S-au menținut dispozițiile referitoare la renunțarea la

judecată și s-a dispus obligarea pârâtului să-i plătească reclamantei suma de 5927,34

lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în

vedere următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor

art

. 123

1

alin. (1)

lit

.

e din Legea

nr

. 8/1996, gestiunea colectivă este

obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publică a operelor

muzicale.

Reclamanta apelantă Uniunea Compozitorilor

și Muzicologilor din

România - Asociația

pentru Drepturi de Autor a fost desemnată ca organism de ge

stiunea

colectivă prin Decizia ORDA

nr

. 3/1997 pentru îndeplinirea

atribuțiilor prevăzute de

art

. 130 din Legea 8/1996.

E de necontestat că intimatul pârât a

organizat spectacolul

Euro-Revelion

2007, eveniment

cu prilejul căruia au comunicat public opere muzicale mai multe formații și

interpreți, ale căror drepturi de autor sunt protejate de Uniunea

Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Dr

epturi de Autor, conform

art

.

13 și

art

. 15 din Legea

nr

.

8/1996.

Potrivit dispozițiilor punctului 4 din Titlul II al

Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și

remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere

muzicale publicată în baza deciziei

nr

. 365 din 10

octombrie 2006 a Oficiului Român pentru

drepturile

de autor, pârâtul, în calitate de utilizator, avea obligația de a comunica

reclamantei cu cel puțin 5 zile înaintea

evenimentului, denumirea spectacolului,

data și adresa locației,

programul artistic și bugetul de venituri și cheltuieli pentru obținerea

autorizației

neexclusive

.

Pârâta avea obligația legală să plătească remunerațiile

reprezentând drepturile patrimoniale de autor pentru utilizarea operelor

muzicale în concerte,

în conformitate cu

dispozițiile

pct

. 8 al Tabelului

nr

.

1 al Titlului II al Legii

nr

.

8/1996 și Metodologiei publicată în baza Deciziei

ORD A 365/2006.

Pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de

dispozițiile Legii

nr

.

8/1996, astfel încât acțiunea formulată de către reclamantă este

întemeiată.

Greșit prima instanță a reținut că prin

contractele depuse la dosar încheiate cu

East

17 și

Chris

Norman

aceștia au fost

remunerați pentru prestațiile lor, iar protecția drepturilor de autor pentru

artiștii străini a fost realizată.

Prima instanță face confuzie între drepturile de autor

și drepturile conexe drepturilor de autor.

Drepturile conexe dreptului de autor sunt reglementate

de Titlul II din Legea

nr

. 8/1996, iar titularii sunt

artiști interpreți sau executanți, astfel cum sunt definiți în

art

. 95.

Potrivit

art

.

92 din Legea

nr

. 8/1996 drepturile conexe dreptului

de autor nu

aduc atingere autorilor, iar aceste drepturi

nu fac obiectul prezentei cauze, ci

drepturile de autor.

Nelegal reține instanța de fond

lipsa mandatului, a convenției încheiate de

către reclamantă cu organisme similare din străinătate.

Pentru gestiunea colectivă obligatorie nu este necesar un mandat sau convenție,

ci doar pentru gestiunea colectivă facultativă.

În speță, gestiunea colectivă

pentru exercitarea

dreptului la comunicare publică a operelor muzicale este

obligatorie, potrivit dispozițiilor

art

. 123

1

alin. (1)

lit

. e din Legea

nr

.

8/1996. Potrivit alineatului 2 al acestui articol, pentru aceste categorii de

drepturi organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii care

nu le-au acordat mandat.

Apărarea pârâtei în sensul că, în cazul gestiunii

colective obligatorii,

Legea

nr

. 8/1996 protejează doar titularii persoane, fizice sau

juridice cu domiciliul

sau sediul în România  nu poate fi primită.

Potrivit dispozițiilor

art

. 147

din Legea

nr

. 8/1996, persoanele fizice sau juridice

străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe,

beneficiază de protecția prevăzută prin convențiile, tratatele și acordurile

internaționale la care România este parte, iar în lipsa acestora, beneficiază de

un tratament egal cu cel al cetățenilor români, cu condiția ca aceștia să

beneficieze la rândul lor, de tratament similar în statele respective.

Or, potrivit

art

. 5 alin. (2) Teza

a II-a din Convenția de la Berna, ratificată prin Legea

nr

.

77/1998, protecția, precum și mijloacele procedurale garantate autorului pentru

apărarea drepturilor sale se reglementează în mod exclusiv conform legislației

țării în care se reclamă protecția.

Din aceste dispoziții legale rezultă că persoanelor

juridice sau fizice

străine, titulare ale

dreptului de autor, le sunt aplicabile dispozițiile Legii

nr

.

8/1996.

Pârâta intimată invocă prevederile

art

.

2

pct

. 2.2 din Statutul UCMR -ADA și

art

. 5

pct

. 5.5

lit

. B referitoare la mandat și/sau contract, ori aceste

dispoziții se referă dosar la gestiunea colectivă facultativă și nu la cea

obligatorie, astfel că nu sunt incidente în speță.

Art

. 2.2 din Statut

reglementează principalele activități desfășurate de asociație, iar articolul

2.2.2 reglementează gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor

pentru care gestiunea colectivă este, potrivit legii, obligatorie.

Potrivit

art

.

5.5

lit

. B din Statut, reclamanta este mandatată să

gestioneze

drepturile patrimoniale de autor de opere muzicale în România pentru

toți membrii săi, precum și pentru membrii organismelor străine cu care încheie

contracte de reprezentare reciprocă, precum

și în temeiul legii în cazul gestiunii

colective obligatorii.

Din acest text rezultă că încheierea contractelor de

reprezentare este necesară pentru gestiunea colectivă facultativă și nu pentru

cea obligatorie,

gestiune care își are

izvorul în temeiul legii, respectiv dispozițiile

art

.

123

1

din Legea

nr

. 8/1996.

Împotriva  deciziei de apel a formulat

cerere de recurs pârâtul-intimat, criticând-o pentru următoarele motive ce se

încadrează în parte în dispozițiile

art

. 304

pct

. 9 Cod procedură civilă.

pasivă.

Contractele prin care au fost organizate

evenimentele muzicale nu au ca parte pe recurent, fiind semnate de S.C.„B.M.”

S.R.L. în calitate de prestator și „Casa de Cultură a Municipiului Sibiu” ca

beneficiar.

Organizatorul evenimentelor „

Euro-Revelion

2007” a fost „Asociația Sibiu - Capitala

Culturală 2007”.

aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Potrivit

art

. 5

alin. (2) teza a II-a din Convenția de la Berna și

art

.

4 din Convenția de la Roma din anul 1961, pentru acordarea drepturilor de autor

și celor conexe, statele

aderante

au libertatea de a

stabili proceduri și mijloace naționale proprii.

Art

. 146 alin. (1)

lit

. a din Legea

nr

. 8/1996

prevede că „beneficiază de protecția prevăzută de prezenta lege următoarele: „

…., operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau

sediul în România…”.

Art

. 2.2.1 din

Statutul U.C.M.R.-A.D.A. prevede ca atribuție a acestui organism „gestiunea

colectivă a drepturilor patrimoniale de autor rezultate din utilizarea operelor

muzicale, pe baza mandatului acordat de deținătorii acestor drepturi sau în

baza contractelor încheiate cu reprezentanții acestora din țară sau străinătate

ori a dispozițiilor legale, în condițiile prevederilor prezentului stat și ale

legii”.

Art

. 5

pct

. 5.5

lit

. b din același

Statut prevede că „U.C.M.R.-A.D.A. este mandatată să gestioneze drepturile

patrimoniale de autor de opere muzicale din România pentru toți membrii

organismelor străine cu care încheie contracte de reprezentare reciprocă”.

În raport de aceste norme, se invocă faptul

că pentru a putea proceda la colectarea drepturilor patrimoniale de autor în

situația în care autorul nu are domiciliul sau sediul în România, organismul de

gestiune colectivă trebuie să aibă un mandat expres din partea reprezentantului

acestuia din străinătate.

Reclamanta nu a făcut dovada că între

U.C.M.R.-A.D.A. și reprezentanții artiștilor „

Chris

Norman/Smokie

” și „

East

17” a

existat un contract de mandat sau un contract de reprezentare reciprocă.

Art

. 123

1

alin. (2) din Legea

nr

. 8/1996 prevede că în situația

gestiunii colective obligatorii organismele de gestiune colectivă îi reprezintă

și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.

Însă, chiar legiuitorul a procedat la

lămurirea

acestor dispoziții în Titlul IV din lege,

precizând în mod expres că este vorba despre titularii persoane fizice sau

juridice cu domiciliul sau sediul în România.

susținut de formația

Pheonix

, nu poate constitui baza

de calcul pentru calculul remunerației bugetul de venituri și cheltuieli al

întregului spectacol, deoarece acesta cuprinde și cheltuielile aferente

spectacolului artiștilor străini.

Analizând decizia de apel în raport de

criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este

nefondat

, în considerarea celor ce succed:

art

.

14 din decizia ORDA

nr

. 365/2006, în cazul în care

activitățile de organizare a unui spectacol, respectiv producere a unui

spectacol se fac de două sau mai multe persoane juridice, obligația de plată a

remunerației pentru utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și

predare a raportului revine în solidar tuturor utilizatorilor, care sunt

considerați astfel

coorganizatori

.

În speță, prin hotărâri ale Consiliului

Local s-au aprobat și completat agendele cultural-sportive ale municipalității

pe anii 2006-2007, fiind incluse în acestea proiectul „Sibiu Capitală Centrală

Europeană”, concerte și spectacolul în discuție, figurând în calitate de

coorganizator

și Primăria Municipiului Sibiu.

Pe de altă parte, evenimentul s-a

desfășurat în Piața Mare din Sibiu, având asigurată astfel locația într-un loc

public, sub autoritatea recurentei-pârâte, aspect menționat inclusiv în

contractele indicate în susținerea criticii de recurs.

În raport de aceste elemente se constată că

recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă, ceea ce face să fie

nefondat

primul motiv de recurs.

2.Potrivit

art

.

147 din Legea

nr

. 8/1996, persoanele fizice sau

juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe,

beneficiază de protecția prevăzută prin convențiile, tratatele și acordurile

internaționale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de

un tratament egal cu cel al cetățenilor români, cu condiția ca aceștia să

beneficieze, la rândul lor, de tratament similar în statele respective.

În egală măsură,

art

.

5 alin. (1) al Convenției de la Berna din 9 septembrie 1886, revizuită, privind

protecția operelor literare și artistice ratificată de România prin Legea

nr.77/1998 prevede că, în țările Uniunii Europene, altele decât țara de origine

a operei, autorii beneficiază de drepturile pe care legile respective le acordă

în prezent sau le vor acorda naționalilor, precum și drepturile acordate în mod

special prin Convenție.

Față de aceste dispoziții, cetățenilor

străini titulari de drepturi de autor le sunt recunoscute aceleași drepturi cu

cele ale cetățenilor români titulari de drepturi de autor, iar acestea sunt

reglementate de Legea

nr

. 8/1996.

Art

. 2.2.1. din

Statut, care se referă la atribuțiile U.C.M.R.-A.D.A., prevede că acest

organism asigură gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor

rezultate din utilizarea operelor muzicale, pe baza mandatului acordat de

deținătorii acestor drepturi sau în baza contractelor încheiate cu reprezentanții

acestora din țară sau străinătate ori a dispozițiilor legale, în condițiile

prezentului Statut și ale legii.

Norme similare se regăsesc și în

art

. 5.5.b. din Statut. Potrivit acestor norme,

U.C.M.R.-A.D.A. este mandatată să gestioneze drepturile patrimoniale de autor

de opere muzicale în România pentru toți membrii săi, precum și pentru membrii

organismelor străine cu care încheie contracte de reprezentare reciprocă,

precum și în temeiul legii în cazul gestiunii colective obligatorii.

La dosar s-a depus contractul de

reprezentare reciprocă dintre P.R.S. (societate de gestiune colectivă din Marea

Britanie) și U.C.M.R.-A.D.A. din 1 ianuarie 1996, prin care „U.C.M.R.-A.D.A. a

fost autorizată de P.R.S. să acorde autorizațiile necesare pentru execuția publică

a repertoriului P.R.S. în România”. După ce se face vorbire în ceea ce privește

repertoriul P.R.S. la grupurile „

East

17” și „

Smokie

”, se arată că „P.R.S. așteaptă ca U.C.M.R.-A.D.A. să

ia măsuri decisive împotriva utilizatorilor, incluzând organizatorii de

concerte, care compromit interesele autorilor reprezentați de P.R.S. prin

nerespectarea

întru totul a termenilor licențelor

U.C.M.R.-A.D.A.”.

În aceste condiții, nu se mai justifică

analizarea criticilor vizând lipsa mandatului de reprezentare.

3.Cea de-a treia critică de recurs nu a

fost detaliată de către recurenta-pârâtă,

nefiind

indicate normele legale care ar fi fost încălcate, pentru ca aceasta să se

poată circumscrie dispozițiilor

art

. 304 Cod

procedură civilă.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate

criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a

art

. 312 alin. (1) Cod procedură civilă și să dispună în

consecință.