ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor penale de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 7 mai 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș a

respins, ca nefondate, plângerile formulate de inculpații V.V. (fiul lui N. și

M.) și D.E.C. (fiul lui C. și E.) împotriva măsurilor asigurătorii dispuse de

către procurorii DNA, în faza urmăririi penale, în Dosar nr. 26/P/2008 al D.N.A.

– Secția de Combatere a Corupției, prin ordonanțele vizate în plângeri.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut că, la data de 21 aprilie 2010 inculpatul V.V. a formulat plângere

împotriva măsurilor asigurătorii a sechestrului luate împotriva bunurilor sale

din patrimoniu, în baza ordonanței procurorului D.N.A. din 16 iulie 2008 și a

procesului verbal de aducere la îndeplinire a acestei măsuri, măsuri ce au fost

luate

asupra următoarelor bunuri:

-

apartament

situat în Pitești, jud. Argeș;

-

clădire

și terenul aferent situat în Pitești, jud. Argeș;

-

clădire

și terenul aferent situat în Pitești, jud. Argeș;

-

terenul

situat în Pitești;

-

apartament

situat în Pitești;

-

apartament

situat în Pitești;

-

apartament

situat în Pitești;

-

autoturism

marca B.

În motivarea plângerii astfel formulate au

fost învederate următoarele aspecte:

Prin

rechizitoriul D.N.A., emis în Dosarul penal nr. 24/P/2008 s-a reținut în

sarcina inculpatului V.V. săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată

(13 acte materiale), procurorul apreciind că, valoarea totală a sumelor de bani

primite drept mită, se cifrează la suma de 24.600 euro (fila 566) rechizitoriu.

Prin ordonanța

D.N.A. din data de 16 iulie 2008, s-a instituit sechestrul asigurător asupra

următoarelor bunuri sau sume de bani, ce-i aparțineau:

-

9,750 euro;

-

35.400 euro;

- apartament

situat în Pitești, jud. Argeș;

- clădire și

terenul aferent situat în Pitești, jud. Argeș;

- clădire și

terenul aferent situat în Pitești, jud. Argeș;

- terenul

situat în Pitești;

- apartament

situat în Pitești;

- apartament

situat în Pitești;

- apartament

situat în Pitești;

- autoturism

marca B.

Analiza

actelor prin care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii precum și enumerarea

tuturor bunurilor care au făcut obiectul sechestrului asigurător, s-a făcut la

fila 811 din rechizitoriu.

Ordonanța de

luare a măsurilor asigurătorii, a fost pusă în aplicare prin procesele verbale

din datele de 18 iulie 2008 și 21 iulie 2008.

S-a apreciat

că, atât ordonanța cât și procesele verbale indicate mai sus, sunt netemeinice

și nelegale deoarece:

asigurător dispus asupra bunurilor sale, a avut ca scop asigurarea măsurii de

siguranță a confiscării speciale, pentru situația în care va fi găsit vinovat

de comiterea infracțiunii de luare de mită. Prin urmare, valoarea bunurilor

sechestrate trebuia să se limiteze la sumele de bani despre care se presupune că

le-ar fi dobândit de pe urma infracțiunii.

În sprijinul

acestei afirmații, s-au invocat următoarele texte legale: art. 118 alin. (1) lit.

e) C. pen.; art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 163 alin. (1) C. proc. pen.

Prin Ordonanța

de înființare a sechestrului asigurător, nu s-a reținut nici o sumă de bani pe

care ar fi primit-o drept mită, și care ar trebui restituită/confiscată în caz

de condamnare. În cuprinsul ordonanței, s-a vorbit doar că ar fi primit mită

diferite sume de bani, fără a se indica în concret vreo sumă de bani, totodată,

precizându-se că valoarea exactă a respectivelor sume de bani se va stabili la

sfârșitul cercetării penale.

verbale de aplicare a măsurilor asigurătorii, încalcă prevederile art. 166 alin.

(1) C. proc. pen., întrucât acestea nu cuprind indicarea valorii bunurilor

asupra cărora s-au dispus măsurile asigurătorii.

Evaluarea

bunurilor sechestrate trebuia să se facă la valoarea reală de circulație,

această operațiune având drept scop protejarea patrimoniului inculpatului față

de eventuale abuzuri ale organelor în drept să instituie astfel de măsuri.

Întrucât nu

s-a făcut evaluarea acestor bunuri, s-au luat măsuri asigurătorii cu mult peste

valoarea sumelor de bani care ar putea face obiectul măsurii de siguranță a

confiscării speciale.

La sfârșitul

cercetării penale, procurorul a stabilit că ar fi primit mită suma de 24.600

euro (fila 566 rechizitoriu), sumă care însă nu s-a găsit asupra sa la data

constatării faptei.

Într-o atare

situație, conform prev. art. 254 alin. (3) C. pen., condamnatul este obligat la

plata echivalentului în bani a sumelor primite drept mită. Cu alte cuvinte,

sumele de bani care au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare (9.750

euro și 35.400 lei) reprezintă bani personali, dar asupra cărora s-a dispus

măsura sechestrului asigurător.

Transformați

în euro, la data aplicării sechestrului, suma de 35.400 lei reprezenta

echivalentul a 9.860 euro (1 euro la 16 iulie 2008=3,59 lei).

Adunând suma

de 9.750 euro cu 9.860 euro, rezultă o sumă de 19.610 euro, iar scăzând din

suma de 24.600 euro (valoarea totală a presupusei mite), suma de 19.610 euro

(sumă de bani asupra căreia s-a luat deja măsura asiguratorie), rezultă o sumă

de 4.990 euro.

Mai mult, din

suma rămasă, de 4.990 euro, trebuia scăzută și suma de 1.500 euro, despre care

s-a afirmat în rechizitoriu că a fost restituită de subsemnatul inculpatului D.E.C.,

astfel încât, rămâne o sumă de 3.490 euro.

În concluzie,

consideră că, doar până la concurenta sumei de 3.490 euro se putea institui

sechestru asigurător pe oricare dintre bunurile mobile/imobile enumerate mai

sus.

Or, procurorul

a instituit sechestru asigurător asupra mai multor bunuri mobile sau imobile,

depășind astfel cu mult, valoarea sumei care, în mod ipotetic, ar putea face

obiectul confiscării speciale.

finalizarea urmăririi penale, prin rechizitoriul cu care sesizează instanța de

judecată, în conformitate cu prev. art. 267 alin. (4) C. proc. pen., procurorul

era obligat să dispună asupra menținerii sau revocării măsurilor asigurătorii.

Întrucât

acesta a sesizat diferența foarte mare dintre valoarea bunurilor sechestrate și

a bunurilor (sumelor de bani) despre care susține că au făcut obiectul luării

de mită, prin dispozitivul rechizitoriului, s-a dispus menținerea doar a următoarelor

măsuri asigurătorii:

- sechestrul

pe sumele de bani (9.750 euro și 35.400 lei);

- asupra

apartamentului situat în Pitești, jud. Argeș, însă numai până la concurenta

sumei de 6.000 euro.

Prin urmare,

din interpretarea prev. art. 267 alin. (4) C. proc. pen., s-ar deduce că, per a

contrarie în cazul în care măsurile asigurătorii au fost menținute doar în

parte, cele care exced dispoziției de menținere, trebuie revocate ori au fost

revocate în mod implicit.

unor măsuri asigurătorii peste valoarea sumei de 23.100 euro (cuantumul acestei

sume l-am explicat mai sus) nu poate fi justificată nici de faptul că din,

prezentul dosar au fost disjunse alte infracțiuni, indicate la fila 869 din

rechizitoriu.

Inculpatul D.E., în plângerea sa, a solicitat

ridicarea sechestrului asigurător dispus asupra a trei autoturisme B., A.R. și

V.G. și restituirea acestora către inculpat, deoarece situația sa financiară

este dificilă, iar valorificarea acestor bunuri reprezintă singura soluție de

ieșire din criză.

Analizând actele și lucrările dosarului,

instanța a apreciat că în ceea ce privește plângerea inculpatului D.E.C.,

aceasta reprezintă o problemă de executare, rămasă fără obiect deoarece din

interpretarea conținutului ordonanței procurorului din 10 iulie 2008 dată în Dosarul

nr. 26/P/2008 rezultă că măsura sechestrului asigurător s-a menținut doar

asupra unor bunuri individualizate expres (sume de bani 18.950 euro, 4.750 RON,

autoturism A.A. până la concurența sumei de 10.900 euro, restul bunurilor fiind

libere de orice sarcină).

Referitor la plângerea inculpatului V.V. s-a

apreciat că, întrucât cauza sa este în curs de instrumentare, acest fapt poate

conduce la dezvăluirea unor noi aspecte care să justifice că în mod legal și

temeinic au fost indisponibilizate bunurile sale mobile și imobile.

În ceea ce privește valoarea bunurilor

indisponibilizate, la baza aprecierii acesteia au stat acte materiale în care

au fost indicate valoarea certă a acestor bunuri.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal,

au declarat recurs, inculpații D.E.C. și V.V., considerând-o netemeinică și

nelegală, fără însă a motiva recursul și nici a se prezenta pentru susținerea

acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursurile declarate conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. le

consideră nefondate pentru următoarele considerente.

Sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor

unui inculpat reprezintă o măsură de constrângere reală ce constă în

indisponibilizarea bunurilor, până la soluționarea definitivă a cauzei, în

vederea asigurării reperării pagubelor cauzate prin infracțiune, precum și

pentru garantarea executării pedepselor pecuniare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului,

Înalta Curte constată că sechestrul asigurător, dispus asupra bunurilor

inculpaților a fost corect dispus și materializat, neexistând nici un motiv de

nelegalitate care să justifice admiterea plângerii.

Deși măsura asigurătorie durează până la

soluționarea definitivă a cauzei, ea poate fi revocată și înainte de această

dată, dacă au dispărut temeiurile pentru care a fost luată, ceea ce, în cauză,

nu se poate constata.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a

respins plângerile împotriva măsurii sechestrului asigurător, apreciind fondat

ca, în cazul inculpatului V.V., în raport de infracțiunea pentru care a fost

trimis în judecată (constituirea unui grup organizat, luare de mită în formă

continuată – 13 acte materiale, permiterea accesului unor persoane neautorizate

la informații care nu sunt destinate publicității în forma continuată, fals

intelectual, nerespectarea regimului armelor și munițiilor) măsura asiguratorie

dispusă de procuror împotriva bunurilor inculpatului nu este una excesivă,

raportat la sumele de bani ce se susține că inculpatul le-ar fi primit prin

intermediari de la terți. Mai mult, cauza fiind în curs de instrumentare în

fața instanței, prin administrarea probatoriilor se pot releva noi aspecte

privind activitatea infracțională a inculpatului, fapt de natură a justifica

existența acestei măsuri.

Critica petentului inculpat cu privire la

greșita stabilire a valorii bunurilor supuse sechestrului apare ca nefondată,

în condițiile în care la stabilirea acestei valori au fost avute în vedere

înscrisurile autentice notariale, care nu au fost contestate de inculpat, și au

exprima voința acestuia.

Referitor la plângerea petentului D.E.C. și

aceasta este nefondată, deoarece, în rechizitoriu, în subcapitolul 6, pag. 839

se menționează în mod expres, asupra căror bunuri s-a instituit măsura

sechestrului asigurător, rezultând că cele trei bunuri mobile asupra cărora se

solicită ridicarea sechestrului sunt libere de orice sarcină, nefiind supuse

acestei măsuri.

Față de cele reținute, încheierea instanței de

fond apare ca fiind legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca

nefondate recursurile inculpaților.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații V.V. și D.E.C. împotriva încheierii din 7 mai 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în Dosarul nr. 614/43/2008.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2010.