ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2010

Asupra recursurilor penale de față; În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 7 mai 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondate, plângerile formulate de inculpații V.V. (fiul lui N. și M.) și D.E.C. (fiul lui C. și E.) împotriva măsurilor asigurătorii dispuse de către procurorii DNA, în faza urmăririi penale, în Dosar nr. 26/P/2008 al D.N.A. – Secția de Combatere a Corupției, prin ordonanțele vizate în plângeri. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, la data de 21 aprilie 2010 inculpatul V.V. a formulat plângere împotriva măsurilor asigurătorii a sechestrului luate împotriva bunurilor sale din patrimoniu, în baza ordonanței procurorului D.N.A.

din 16 iulie 2008 și a procesului verbal de aducere la îndeplinire a acestei măsuri, măsuri ce au fost luate asupra următoarelor bunuri: - apartament situat în Pitești, jud. Argeș; - clădire și terenul aferent situat în Pitești, jud. Argeș; - clădire și terenul aferent situat în Pitești, jud. Argeș; - terenul situat în Pitești; - apartament situat în Pitești; - apartament situat în Pitești; - apartament situat în Pitești; - autoturism marca B. În motivarea plângerii astfel formulate au fost învederate următoarele aspecte: Prin rechizitoriul D.N.A., emis în Dosarul penal nr. 24/P/2008 s-a reținut în sarcina inculpatului V.V. săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (13 acte materiale), procurorul apreciind că, valoarea totală a sumelor de bani primite drept mită, se cifrează la suma de 24.600 euro (fila 566) rechizitoriu.

Prin ordonanța D.N.A. din data de 16 iulie 2008, s-a instituit sechestrul asigurător asupra următoarelor bunuri sau sume de bani, ce-i aparțineau: - 9,750 euro; - 35.400 euro; - apartament situat în Pitești, jud. Argeș; - clădire și terenul aferent situat în Pitești, jud. Argeș; - clădire și terenul aferent situat în Pitești, jud. Argeș; - terenul situat în Pitești; - apartament situat în Pitești; - apartament situat în Pitești; - apartament situat în Pitești; - autoturism marca B. Analiza actelor prin care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii precum și enumerarea tuturor bunurilor care au făcut obiectul sechestrului asigurător, s-a făcut la fila 811 din rechizitoriu.

Ordonanța de luare a măsurilor asigurătorii, a fost pusă în aplicare prin procesele verbale din datele de 18 iulie 2008 și 21 iulie 2008. S-a apreciat că, atât ordonanța cât și procesele verbale indicate mai sus, sunt netemeinice și nelegale deoarece: 1. Sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor sale, a avut ca scop asigurarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, pentru situația în care va fi găsit vinovat de comiterea infracțiunii de luare de mită. Prin urmare, valoarea bunurilor sechestrate trebuia să se limiteze la sumele de bani despre care se presupune că le-ar fi dobândit de pe urma infracțiunii. În sprijinul acestei afirmații, s-au invocat următoarele texte legale: art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.; art. 254 alin. (3) C. pen.

și art. 163 alin. (1) C. proc. pen. Prin Ordonanța de înființare a sechestrului asigurător, nu s-a reținut nici o sumă de bani pe care ar fi primit-o drept mită, și care ar trebui restituită/confiscată în caz de condamnare. În cuprinsul ordonanței, s-a vorbit doar că ar fi primit mită diferite sume de bani, fără a se indica în concret vreo sumă de bani, totodată, precizându-se că valoarea exactă a respectivelor sume de bani se va stabili la sfârșitul cercetării penale. 2. Procesele verbale de aplicare a măsurilor asigurătorii, încalcă prevederile art. 166 alin. (1) C. proc. pen., întrucât acestea nu cuprind indicarea valorii bunurilor asupra cărora s-au dispus măsurile asigurătorii. Evaluarea bunurilor sechestrate trebuia să se facă la valoarea reală de circulație, această operațiune având drept scop protejarea patrimoniului inculpatului față de eventuale abuzuri ale organelor în drept să instituie astfel de măsuri.

Întrucât nu s-a făcut evaluarea acestor bunuri, s-au luat măsuri asigurătorii cu mult peste valoarea sumelor de bani care ar putea face obiectul măsurii de siguranță a confiscării speciale. La sfârșitul cercetării penale, procurorul a stabilit că ar fi primit mită suma de 24.600 euro (fila 566 rechizitoriu), sumă care însă nu s-a găsit asupra sa la data constatării faptei. Într-o atare situație, conform prev. art. 254 alin. (3) C. pen., condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani a sumelor primite drept mită. Cu alte cuvinte, sumele de bani care au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare (9.750 euro și 35.400 lei) reprezintă bani personali, dar asupra cărora s-a dispus măsura sechestrului asigurător.

Transformați în euro, la data aplicării sechestrului, suma de 35.400 lei reprezenta echivalentul a 9.860 euro (1 euro la 16 iulie 2008=3,59 lei). Adunând suma de 9.750 euro cu 9.860 euro, rezultă o sumă de 19.610 euro, iar scăzând din suma de 24.600 euro (valoarea totală a presupusei mite), suma de 19.610 euro (sumă de bani asupra căreia s-a luat deja măsura asiguratorie), rezultă o sumă de 4.990 euro. Mai mult, din suma rămasă, de 4.990 euro, trebuia scăzută și suma de 1.500 euro, despre care s-a afirmat în rechizitoriu că a fost restituită de subsemnatul inculpatului D.E.C., astfel încât, rămâne o sumă de 3.490 euro. În concluzie, consideră că, doar până la concurenta sumei de 3.490 euro se putea institui sechestru asigurător pe oricare dintre bunurile mobile/imobile enumerate mai sus.

Or, procurorul a instituit sechestru asigurător asupra mai multor bunuri mobile sau imobile, depășind astfel cu mult, valoarea sumei care, în mod ipotetic, ar putea face obiectul confiscării speciale. 3. La finalizarea urmăririi penale, prin rechizitoriul cu care sesizează instanța de judecată, în conformitate cu prev. art. 267 alin. (4) C. proc. pen., procurorul era obligat să dispună asupra menținerii sau revocării măsurilor asigurătorii. Întrucât acesta a sesizat diferența foarte mare dintre valoarea bunurilor sechestrate și a bunurilor (sumelor de bani) despre care susține că au făcut obiectul luării de mită, prin dispozitivul rechizitoriului, s-a dispus menținerea doar a următoarelor măsuri asigurătorii: - sechestrul pe sumele de bani (9.750 euro și 35.400 lei); - asupra apartamentului situat în Pitești, jud. Argeș, însă numai până la concurenta sumei de 6.000 euro.

Prin urmare, din interpretarea prev. art. 267 alin. (4) C. proc. pen., s-ar deduce că, per a contrarie în cazul în care măsurile asigurătorii au fost menținute doar în parte, cele care exced dispoziției de menținere, trebuie revocate ori au fost revocate în mod implicit. 4. Menținerea unor măsuri asigurătorii peste valoarea sumei de 23.100 euro (cuantumul acestei sume l-am explicat mai sus) nu poate fi justificată nici de faptul că din, prezentul dosar au fost disjunse alte infracțiuni, indicate la fila 869 din rechizitoriu. Inculpatul D.E., în plângerea sa, a solicitat ridicarea sechestrului asigurător dispus asupra a trei autoturisme B., A.R. și V.G. și restituirea acestora către inculpat, deoarece situația sa financiară este dificilă, iar valorificarea acestor bunuri reprezintă singura soluție de ieșire din criză.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că în ceea ce privește plângerea inculpatului D.E.C., aceasta reprezintă o problemă de executare, rămasă fără obiect deoarece din interpretarea conținutului ordonanței procurorului din 10 iulie 2008 dată în Dosarul nr. 26/P/2008 rezultă că măsura sechestrului asigurător s-a menținut doar asupra unor bunuri individualizate expres (sume de bani 18.950 euro, 4.750 RON, autoturism A.A. până la concurența sumei de 10.900 euro, restul bunurilor fiind libere de orice sarcină). Referitor la plângerea inculpatului V.V. s-a apreciat că, întrucât cauza sa este în curs de instrumentare, acest fapt poate conduce la dezvăluirea unor noi aspecte care să justifice că în mod legal și temeinic au fost indisponibilizate bunurile sale mobile și imobile.

În ceea ce privește valoarea bunurilor indisponibilizate, la baza aprecierii acesteia au stat acte materiale în care au fost indicate valoarea certă a acestor bunuri. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs, inculpații D.E.C. și V.V., considerând-o netemeinică și nelegală, fără însă a motiva recursul și nici a se prezenta pentru susținerea acestuia. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. le consideră nefondate pentru următoarele considerente. Sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor unui inculpat reprezintă o măsură de constrângere reală ce constă în indisponibilizarea bunurilor, până la soluționarea definitivă a cauzei, în vederea asigurării reperării pagubelor cauzate prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepselor pecuniare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sechestrul asigurător, dispus asupra bunurilor inculpaților a fost corect dispus și materializat, neexistând nici un motiv de nelegalitate care să justifice admiterea plângerii. Deși măsura asigurătorie durează până la soluționarea definitivă a cauzei, ea poate fi revocată și înainte de această dată, dacă au dispărut temeiurile pentru care a fost luată, ceea ce, în cauză, nu se poate constata.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a respins plângerile împotriva măsurii sechestrului asigurător, apreciind fondat ca, în cazul inculpatului V.V., în raport de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată (constituirea unui grup organizat, luare de mită în formă continuată – 13 acte materiale, permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații care nu sunt destinate publicității în forma continuată, fals intelectual, nerespectarea regimului armelor și munițiilor) măsura asiguratorie dispusă de procuror împotriva bunurilor inculpatului nu este una excesivă, raportat la sumele de bani ce se susține că inculpatul le-ar fi primit prin intermediari de la terți. Mai mult, cauza fiind în curs de instrumentare în fața instanței, prin administrarea probatoriilor se pot releva noi aspecte privind activitatea infracțională a inculpatului, fapt de natură a justifica existența acestei măsuri.

Critica petentului inculpat cu privire la greșita stabilire a valorii bunurilor supuse sechestrului apare ca nefondată, în condițiile în care la stabilirea acestei valori au fost avute în vedere înscrisurile autentice notariale, care nu au fost contestate de inculpat, și au exprima voința acestuia. Referitor la plângerea petentului D.E.C. și aceasta este nefondată, deoarece, în rechizitoriu, în subcapitolul 6, pag. 839 se menționează în mod expres, asupra căror bunuri s-a instituit măsura sechestrului asigurător, rezultând că cele trei bunuri mobile asupra cărora se solicită ridicarea sechestrului sunt libere de orice sarcină, nefiind supuse acestei măsuri. Față de cele reținute, încheierea instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaților. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.V. și D.E.C. împotriva încheierii din 7 mai 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 614/43/2008. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2010.