ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2155/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 147 din 15 martie 2009, Tribunalul lași a condamnat pe inculpatul B.E.M.,  fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) „luare de mită în formă continuată”, prev. și ped de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) și b) C. pen.

b) „intermedierea și înlesnirea efectuării unor operațiuni financiare de către un agent economic privat pe care, în virtutea funcției, avea sarcina de a-l controla”, prev. și ped de art. la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped de art. la art. 11, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

c) „intermedierea și înlesnirea efectuării unor operațiuni financiare de către un agent economic privat, săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, în virtutea căreia avea sarcina de a-l controla”, prev. și ped de art. la art. 11, alin. (2) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped de art. la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

d) „fals în declarații”, prev. de art. 52 din Legea nr. 144/2007, republicată, raportat la art. 292 C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, menționate mai sus la pct. I, lit. a)-d, și a aplicat inculpatului B.E.M. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 (șase) luni, pedeapsa finală de executat fiind de 4 (patru) ani închisoare.

În baza disp. art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, raportat la dispozițiile art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul B.E.M. a sumei de 62.159,18 Ron.

În baza disp. art. art. 163 C. proc. pen., a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B.E.M. până la concurența sumei totale de 62.159,18 lei RON, măsură asigurătorie ce este executorie de la momentul pronunțării prezentei sentințe și va fi dusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc.

În baza art. 14 și art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea totală a înscrisului intitulat „Declarație de avere”, completat la data de 22 aprilie 2005 și depus la A.N.A.F. - A.N.V.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 10.000 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul D.N.A. - serviciul teritorial lași, din data de 30 septembrie 2008, emis în Dosarul nr. 63/P/2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.E.M. pentru săvârșirea infracțiunilor:

- „luare de mită în formă continuată”, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. proc. pen. rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului că ar fi primit periodic suma totală de 43,5 mii. lei vechi (5 acte materiale) de la B.S. în scopul de a acorda facilități permise de lege societății comerciale SC C.I. SRL Brașov;

- „intermedierea și înlesnirea efectuării unor operațiuni financiare de către un agent economic privat pe care, în virtutea funcției, avea sarcina de a-l controla”, prev. de art. 11 alin. (1) Legea nr. 78/2000, reținându-se în sarcina inculpatului că ar fi intermediat și ar fi înlesnit efectuarea unor operațiuni financiare ale SC T.A. SRL lași, agent economic pe care, în virtutea funcției avea sarcina de a-l controla, fapte săvârșite în perioada cât a ocupat funcția de director executiv la D.R.V. lași, respectiv până la data de 07 aprilie 2006;

- „intermedierea și înlesnirea efectuării unor operațiuni comerciale și financiare de către un agent economic privat, pe care, în virtutea funcției, avusese sarcina de a-l controla, săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției”, prev. de art. 11 alin. (2) Legea nr. 78/2000, reținându-se în sarcina inculpatului că ar fi intermediat și ar fi înlesnit efectuarea unor operațiuni financiare și comerciale ale SC T.A. SRL lași, fapte săvârșite după ce a fost demis din funcția de director executiv al D.R.V. lași, respectiv de după data de 07 aprilie 2006 și până la sfârșitul anului 2006;

- „fals în declarații”, prev. de art. 36 Legea nr. 115/1996 rap. la art. 292 C. pen. abrogată și reincriminată prin art. 50 alin. (1) Legea nr. 144/2007 rap. la art. 292 C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului că ar fi completat declarația de avere din data de 22 aprilie 2005, fără a include suprafețele de teren de: 1497 m.p., achiziționată la 19 iulie 2004 și, respectiv, de 561,5 m.p. teren, achiziționată la 20 ianuarie 2005,

- toate infracțiunile cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.A.,  administrator al SC T.A. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (2) Legea nr. 78/2000 și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei; disjungerea cauzei fată de D.D.O.,  pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. și trimiterea pentru a se efectua cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași.

În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea atât a reprezentantului parchetului cât și inculpatului, prin apărător, au fost audiați în detaliu: inculpatul B.E.M. (fila 175), martorii B.A. (fila 126), D.D.O. (fila 104 și 170), A.V. (fila 105) B.S. (fila 81), N.M. (fila 154), T. (fostă D.) C.M. (fila 149), N.A.D.C., (fila 106); s-a dispus și a fost efectuat un raport de expertiză medico-legală pentru a se stabili dacă inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la judecată, concluzionându-se prin acest raport, aflat la fila 166-167 dosar, că inculpatul prezintă diagnosticul de „mielom multiplu Ig. A, stadiul III B, hipogamaglobulinemie severă secundară, bicitopenie secundară” și poate participa la judecarea cauzei; au fost depuse înscrisuri medicale pentru inculpat.

La termenul din data de 08 februarie 2010, instanța, după punerea în discuția contradictorie a părților, a dispus ridicarea silită a facturilor fiscale și a chitanțelor de plată emise de operatorii de telefonie mobilă pentru numărul telefonic 0743/XXXXXX, de al SC T.A. SRL, referitor la perioada mai 2006 - mai 2007, dispoziție ce a fost adusă la îndeplinire de către D.N.A. - serviciul teritorial lași, la dosar fiind înaintate prin adresa cu nr. 298/111/7/2010 înscrisurile solicitate de instanță.

La același termen de judecată, la solicitarea instanței, D.N.A. - serviciul teritorial lași, prin adresa cu nr. 236/11/1/2010, a depus la dosarul cauzei mai multe acte procesuale în copie, respectiv rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 22 noiembrie 2005 dispusă în Dosarul penal nr. 122/P/2005 și Ordonanța nr. 55/P/2006 din 21 decembrie 2007.

Totodată, la data de 15 martie  2010, în termenul de amânare a pronunțării, D.N.A. - serviciul teritorial lași, prin adresa cu nr. 456/111/13/2010, a depus al dosarul cauzei mai multe acte procesuale în copie, acte pe care inculpatul, prin apărător, prin concluziile orale pe fondul cauzei, a solicitat a fi verificate de instanță, pentru a se stabili legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice aflate la dosar și folosite de acuzare în susținerea actului de inculpare și trimitere în judecată (procesul-verbal de sesizare din oficiu și începere a urmăririi penale, încheiat la data 22 noiembrie 2005, în dosarul cu nr. 122/P/2005 a D.N.A. - serviciul teritorial lași; ordonanța din 18 septembrie 2007, dată în dosar nr. 55/P/2006 al aceleiași instituții; încheierile de autorizare a interceptărilor telefonice, date de Tribunalul lași în Dosarele nr. 140/S/2005, 142/S/2005, 154/S/2005, 16/S/2006, 2013/2006, 4015/2006, 1954/99/2007, precum și autorizațiile emise în baza acestor încheieri, respectiv autorizațiile din 16 februarie 2005, din 03 aprilie 2007; încheierile de autorizare a interceptărilor telefonice, date de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 14/S/2006, și autorizațiile emise în baza acestor încheieri, respectiv autorizațiile din 16 martie 2006, din 17 martie 2006)

Prin încheierea din 29 ianuarie 2010, apoi și prin încheierea din data de 08 februarie 2010, instanța a pus, din oficiu, în discuția părților oportunitatea schimbării încadrării juridice, în sensul reținerii atât pentru infracțiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., procurorul și inculpatul, prin apărător, punând concluzii pe această schimbare de încadrare juridică atât la termenul din data de 08 februarie 2010, cât și cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 08 martie 2010.

De asemenea, referitor la infracțiunea de „fals în declarații”, la termenul din data de 08 martie 2010, instanța a pus în discuția contradictorie a părților oportunitatea reținerii încadrării juridice corecte, ca urmare a renumerotării articolelor din Legea nr. 144 din 21 mai 2007, ce a avut loc prin republicarea acestei legi în M. Of. nr. 535 din 03 august 2009, respectiv a se reține art. 52 ce reprezintă noua numerotare a infracțiunii de fals în declarații, inculpatul, prin apărător și reprezentantul parchetului punând concluzii de reținere a articolului de lege ce a rezultat în urma renumerotării.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut ca fiind dovedită, următoarea situație de fapt:

I. Situația premisă. în anul 1993, începând cu data de 14 iulie 1993, inculpatul B.E.M. a fost angajat, prin detașare de la M.A.N., la Brigada de Supraveghere și Control lași, din cadrul Direcției Generale a Vămilor, în funcția de inspector de specialitate, gradul IV, fiind numit cu aceeași dată și în funcția de Șef al acestei brigăzi (a se vedea deciziile cu nr. 624 și 667 ale Direcției Generale a Vămilor de la filele 142 și 143 vol. I dos. urm. pen.).

La data de 12 iunie 1997, inculpatul B.E.M. a fost numit pentru a coordona activitatea Direcției Regionale Vamale lași, până la scoaterea și cu ocuparea prin concurs a postului de director, post în care a fost numit în mod definitiv, la data de 02 februarie 1998 (a se vedea deciziile cu nr. 554 din 12 iunie 1997, nr. 765 din 06 august 1997 și nr. 64 din 30 ianuarie 1998 ale Direcției Generale a Vămilor de la filele 147 -149 vol. I dos. urm. pen.).

Ulterior, inculpatul, ce a dobândit în anul 1998 calitatea de expert vamal, a participat la concurs pentru ocuparea postului de director la Direcția Regională Vamală lași, iar la data de 22 martie 1999 a fost promovat în această funcție, definitivarea în funcție având loc la data de 22 iunie 1999 (a se vedea Deciziile cu nr. 431 din 22 martie 1999 și nr. 973 din 21 iunie 1999 ale Direcției Generale a Vămilor de la filele 152, 153 vol. I dos. urm. pen.).

De la data de 13 martie 2006, inculpatul a fost mutat de la D.R.V. lași, la care a ocupat funcția de director executiv din anul 1997, la D.R.V. Galați, iar, la data de 07 aprilie 2006, inculpatul a fost destituit din funcția publică de director executiv la D.R.V. lași, conform art. 65 alin. (3), lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind Statul funcționarilor publici (a se vedea Ordinele cu nr. 4527 din 10 martie 2006 și nr. 5638 din 06 aprilie 2006 ale A.N.A.F. - A.N.V. de la filele 165 și 166 vol. I dos. urm. pen.).

Potrivit fișei postului, inculpatul B.E.M., în calitate de director, avea ca principală responsabilitate organizarea, conducerea și controlul întregii activități a direcției și birourilor vamale de control și vămuire din subordine, precum și mai multe atribuții, din care vor fi menționate următoarele :

- asigură aplicarea corectă a procedurilor, tehnicilor de control și vămuire, precum și a regimurilor vamale stabilite prin lege;

- urmărește modul de aplicate corectă și unitară a Tarifului Vamal de Import și a altor taxe și drepturi vamale, a normelor privind determinarea valorii în vamă și a regulilor de stabilire a originii mărfurilor, răspunde de urmărirea și încasarea veniturilor bugetare din activitatea vamală;

- aprobă planurile tematice de activitate trimestrială a serviciului cu atribuții de supraveghere;

- dispune personalului Serviciului supraveghere și control vamal să realizeze activitățile de prevenire, combatere, constatare și sancționare a fenomenelor de fraudă pe raza de competență teritorială;

- controlează ori de câte ori este cazul și analizează trimestrial activitatea personalului cu atribuții de supraveghere vamală, inclusiv modul cum acesta își realizează sarcinile ce i-au fost repartizate;

- furnizează prin compartimentele de specialitate, relații și informații la cererea agenților economici, conform codului și regulamentului vamal.

Referitor la relațiile de control, prin fișa postului s-a stabilit că limitele acestor competențe se întind asupra serviciilor, birourilor vamale, dar și asupra comisionarilor vamali, (a se fișa postului de la filele 176-181 vol. I dos. urm. pen.).

Cadrul legal.

Potrivit Legii nr. 141/1997, modificată și completată, privind Codul vamal al României (lege în vigoare până în data de 10 aprilie 2006 când a fost abrogată de Legea nr. 86/2006), operațiunile de prezentarea mărfii, depunerea declarației vamale, sumară și în detaliu, precum și păstrarea și manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizarea Direcției Generale a Vămilor, și de persoane juridice române care au calitate de comisionar în vamă (art. 62).

Prin regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărâre nr. 1.114 din 9 noiembrie 2001 (regulament în vigoare până în anul 2006, fiind abrogat prin H.G. nr. 707/2006), s-a definit comisionarul în vamă ca fiind persona juridică română, constituită potrivit legii, care îndeplinește, în numele și pentru terțe persoane, declararea în detaliu a mărfurilor pentru importul, exportul, tranzitul, depozitarea și alte operațiuni vamale, precum și prezentarea mărfurilor declarate la controlul vamal și achitarea la vama a drepturilor de import și de export (art. 80 alin. (1)).

Totodată comisionarul în vamă are dreptul de a face operațiuni de import sau de export în nume propriu (art. 80 alin. (2)).

Comisionarul în vamă, potrivit art. 81 din regulament, stabilește raporturi juridice directe cu autoritatea vamală pentru ansamblul operațiunilor pe care le efectuează potrivit art. 80 și răspunde de respectarea reglementărilor vamale și poate să își exercite atribuțiile numai după obținerea autorizației emise de Direcția Generală a Vămilor (art. 82).

Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României a prevăzut și o serie de obligații în sarcina comisionarului (art. 95 lit. a)-p), printre care și:

- să asigure completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de formularistica în vigoare și să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat;

- să constituie la biroul vamal o garanție care să acopere nivelul drepturilor de import - export corespunzătoare mărfurilor supuse vămuirii și aflate în depozitele sau în gestiunea proprie;

- să plătească la birourile vamale drepturile cuvenite bugetului de stat, prevăzute în normele legale, în cazul în care această plată nu s-a efectuat direct de titularul operațiunii.

Totodată, s-a prevăzut că, în cazul comisionarului în vamă, acesta răspunde în solidar cu titularul operațiunii de vămuire pentru diferențele în minus constatate la controlul ulterior, precum și pentru penalitățile rezultate din aceste operațiuni (art. 96).

II. În anul 1996 a fost înființată de către numita B.S., fost lucrător vamal la Brașov, societatea comercială SC C.I. SRL, cu obiectul principal de activitate „activități ale altor agenții de transport” (comisionar de agent vamă).

În anul 1999, SC C.I. SRL Brașov a deschis pentru prima oară punct de lucru în lași, respectiv Socola - triaj, municipiul lași, iar în anul 2001 a înființat punct de lucru în stația C.F.R. Nicolina, ca urmare a mutării sediului Direcției regionale vamale și a Biroului vamal lași (a se vedea adresa Oficiului național al Registrului Comerțului conținând istoricul și acționariatul acestei societăți (filele 19-21 vol. 2 dos, urm. pen.).

Deschizând punctul de lucru în lași, numita B.S. l-a cunoscut pe directorul Direcției Regionale Vamale lași, respectiv pe B.E.M., la care s-a prezentat, fiind recomandată de către directorul Direcției regionale a vămilor Brașov, fost coleg de serviciu.

Cum, în anul 2002, Direcția Regională Vamală lași s-a mutat în sediul nou, construit în lași, b-dul N.l., SC C.I. SRL a licitat și închiriat un spațiu din incinta acestei clădiri.

După mutarea în noul birou, în luna septembrie 2002, B.S. a venit la lași și a avut o întrevedere cu inculpatul B.E.M., în biroul acestuia, ocazie cu care, potrivit declarațiilor numitei B.S., date pe tot parcursul procesului penal în calitate de martor - denunțător, inculpatul i-a spus că dorește ca „pentru o bună colaborare să defileze în fiecare lună, prin fața geamului său 200 de soldăței verzi.”

Abia după ce inculpatul a desenat în aer forma unei bancnote, denunțătoarea a înțeles că i se solicită să-i plătească lunar acestuia câte 200 dolari S.U.A., fiind de acord cu această solicitare, întrucât auzise că „aceasta era practica în zonă”, iar suma nu era mare în raport cu încasările punctului de lucru de la acel moment. Cei doi s-au înțeles ca plata să se facă prin alimentarea periodică a cârdului de salariu emis de B.R.D. lași pe numele inculpatului, al cărui număr de cont, a fost comunicat în aceeași discuție de către acesta denunțătoarei.

B.S. a alimentat pentru prima dată contul de cârd la data de 30 octombrie 2002 (a se vedea formularul de depunere numerar al B.R.D. - sucursala Brașov aflat fila 88, vol. I), depunând suma de 10 milioane lei vechi, mai mare decât cea solicitată de inculpat, respectiv echivalentul a 200 dolari S.U.A. (în aceea zi 1 dolari S.U.A. era cotat de B.N.R. la un curs de 33.463 ROL), martora declarând că știa din experiență că în luna următoare, respectiv luna noiembrie a fiecărui an încasările societății erau mai slabe și astfel a intenționat să nu mai plătească în această lună.

În aceste condiții, în luna noiembrie 2002, nu a depus în contul inculpatului nici o sumă de bani, depunând a doua oară la data de 10 decembrie 2002 (a se vedea formularul de depunere numerar al B.R.D. - sucursala Brașov aflat fila 89, vol. I dos. urm. pen.) aceeași sumă de 10 milioane ROL, zi în care 1 dolari S.U.A. era cotat de B.N.R. la un curs de 33.680 lei ROL, sumă care, însumată cu cea plătită în luna octombrie, reprezenta aproximativ 200 dolari S.U.A. pentru fiecare lună, respectiv, octombrie, noiembrie și decembrie.

La data de 23 ianuarie2003, denunțătoarea a depus în contul inculpatului suma de 6,5 mii. lei Rol, apoi la 26 martie 2003 suma de 7 mii. lei vechi, aceasta fiind prima chitanță în cuprinsul căreia se menționează că banii au fost depuși de către B.S. pentru B.E.M., în cele anterioare casierul înscriind că banii s-au primit de la B.E.M. pentru B.E.M., (a se vedea formularele de depunere numerar ale BRD - sucursala Brașov aflate fila 90 și 91, vol. I dos. urm. pen.)

După această dată, denunțătoarea B.S. a renunțat a mai trimite bani inculpatului, fără a-l anunța însă despre acest lucru, întrucât, potrivit declarațiilor acesteia, prin aceste plăți lunare activitatea punctului de lucru din lași nu a devenit mai profitabilă, ci, dimpotrivă, încasările s-au diminuat.

La data de 13 octombrie 2003, s-a hotărât să depună din nou bani, plătind în aceeași modalitate suma de 10 mii. lei Rol (a se vedea formularul de depunere numerar al B.R.D. - sucursala Brașov aflat fila 92, vol. I dos. urm. pen.), aceasta fiind și ultima plată efectuată, denunțătoarea declarând că, în condițiile în care profitul punctului de lucru nu a crescut, ar fi însemnat ca, de cele mai multe ori, suma de 200 dolari S.U.A. să depășească cuantumul lunar al profitului.

În luna februarie 2006, denunțătoarea B.S., în calitate de administrator al SC C.I. SRL Brașov, a încercat să închirieze un spațiu în incinta Vămii Sculeni, în vederea deschiderii unui nou punct de lucru, în acest sens înaintând o adresă Biroului Vamal Sculeni. Neprimind nici un răspuns, a fost nevoită să discute cu inculpatul, care i-a promis un răspuns favorabil, dacă va localiza împreună cu șeful Vămii Sculeni un spațiu, sugerându-i totodată, potrivit declarației denunțătoarei, să-i vireze o sumă de bani într-un cont de cârd deschis la B.R.D., fapt ce nu a fost dovedit în cauză.

Însă, răspunsul negativ la cererea de închiriere de spațiu a determinat pe martora B.S. să înainteze un autodenunț la data de 08 martie 2006 către A.N.A.F. - A.N.V. (ase vedea fila 29-30 vol. 1 dos. urm. pen.), prin care a adus la cunoștință că a dat inculpatului, la solicitarea acestuia, mai multe sume de bani începând cu luna septembrie 2002, pentru a o mai bună colaborare și pentru a nu-i fi făcute șicane în activitatea societății de comisionar în vamă

La data de 13 aprilie 2006 A.N.A.F. - A.N.V. formulează o sesizare penală (a se vedea filele 17-19 vol. 1 dos. urm. pen.), ce a fost înregistrată la D.N.A., la data de 14 aprilie 2006 primind numărul de Dosar nr. 75/P2006.

Prin ordonanța din 28 iunie 2006 dată în Dosar nr. 75/P2006 (filele 14-16 vol. 1 dos. urm. pen.), s-a dispus declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale în cauză în favoarea DNA - serviciul teritorial lași, cauza fiind conexată, la data de 03 iulie 2006, la un alt dosar, ce-l privea pe același inculpat B.E.M., cu nr. 122/P/2005.

Prin rezoluția din 07 august 2006, dată în Dosarul cu nr. 122/P2005, s-a dispus de către același organ de urmărire penală disjungerea cauzei privind faptele lui B.E.M., denunțate de B.S., fapte prev. de art. 254 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, Dosarul astfel format primind numărul 63/P2006.

Prin rezoluția din 11 august 2006, dată în Dosar nr. 63/P2006, procurorul de caz din cadrul D.N.A. - serviciul teritorial lași a dispus începerea urmăriri penale față de B.E.M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen.

Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată, este dovedită de următoarele mijloace de probă:

- sesizarea penală formulată de A.N.A.F. – A.N.V.;

- ordonanța din 28 iunie 2006, dată în Dosarul cu nr. 75/P/2006 al D.N.A. - secția de combatere a corupției, care, pe lângă funcția de act procedural prin care s-a dispus declinarea competenței, îndeplinește și rolul procesului-verbal prevăzut de art. 224 alin. (3) C. proc. pen., în partea introductivă, procurorul de caz constatând actele premergătoare ce au fost efectuate în cauză, și anume: au fost solicitate date și acte de la A.N.V. privind numirea și fișa postului numitului B.E.M., s-a dispus și s-a efectuat o constatare tehnico-științifică, în vederea testării denunțătoarei cu tehnica de detecție a comportamentului simulat, au fost audiați B.S., F.S.L. și S.C., fiind întocmite procese-verbale în cazul fiecărei declarații;

- formularele de depunere numerar eliberare de B.R.D. - sucursala Brașov, din datele de 30 octombrie 2002, 10 decembrie 2002, 23 ianuarie 2003, 26 martie 2003 și 13 octombrie 2003, din care rezultă că a fost alimentat un cont aparținând inculpatului B.E.M. deschis la aceeași bancă, cu suma totală de 43, 5 milioane lei, la depunător fiind consemnat tot B.E.M., iar la o singură depunere fiind consemnat numele B.S.;

- înscrisurile înaintate de Oficiul Național al Registrului Comerțului privind informații referitoare la istoricul și acționariatul societății comerciale SC C.I. SRL;

- procesele-verbale de redare a convorbirii telefonice ale inculpatului B.E.M. (la analiza poziției procesuale a inculpatului vor fi precizate și detaliate aceste convorbiri);

- declarațiile martorilor:

- B.S., denunțătoare, ce a fost audiată în faza actelor premergătoare (întocmindu-se procesul verbal din 03 mai 2006, care potrivit disp. art. 224 alin. (3) C. proc. pen. constituie mijloc de probă); în faza de urmărire penală la datele de 05 octombrie 2006,14 iunie 2007 și, apoi, de către instanță, la termenul de judecată din data de 23 februarie 2009, în toate declarațiile martora precizând aceleași împrejurări, ce au fost reținute de către instanță în situația de fapt de mai sus. De reținut este faptul că martora a precizat că a înțeles că scopul plății sumei totale de 43,5 milioane îl reprezenta desfășurarea în bune condiții a activității de comisionar în vamă, această apreciere fiind determinată de faptul că inculpatul a avut inițiativa de a o chema și de a-i sugera plata unei „taxe de protecție”, precum și de zvonul ce circula în cadrul direcției referitoare la existența acestei practici. Mai mult, acest fapt i s-a confirmat și în momentul în care, după încetarea efectuării plăților, clienții societății au plecat la alte firme, cei mai importanți plecând la SC T.A. SRL lași, ce aparținea familiei inculpatului Butur; în dovedirea acestei din urmă afirmații martora a depus la dosar o situație a principalilor clienți ai societății din perioada 2002 - 2006 (a se vedea fila 6 din vol. 2 dos. urm. pen.), din care reiese că, în anul 2006, au plecat doi clienți, respectiv SC T. SRL și C.A. lași, la firma SC T.A. SRL lași;

- B.A., comisionar vamal la SC C.I. SRL Brașov și B.M.S., contabilă la aceeași firmă, care au declarat în faza de urmărire penală că au aflat în cursul anului 2006 de la denunțătoare că, din profitul societății, o parte o dădea directorului B., și totodată au precizat că o modalitate în care acesta putea să ajute firma era să îndrume clienți către aceasta, ori să favorizeze agenții economici ce erau clienți ai firmei SC C.I. SRL Brașov, prin scutirile de taxe vamale, ori prin aprobarea declarațiilor vamale sumare fără garantare, fapt care nu s-a întâmplat (filele 147 - 152 vol. 2 dos. urm. pen);

- declarațiile inculpatului date pe tot parcursul procesului penal - filele 255 - 264, 265 - 269, 276 - 281 vol. 2 dos. urm. pen. și 175 instanță.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului, prima instanță a reținut că, pe tot parcursul procesului penal, deși a recunoscut faptul că a primit prin virament suma totală de 43,5 milioane lei Rol, a negat constant că i-a primit pentru a îndeplini vreun act privitor la îndatoririle sale de serviciu, ori un act contrar acestor îndatoriri, susținând în permanență că această sumă reprezintă un împrumut acordat denunțătoarei în luna septembrie 2002, aceasta plângându-se că are o problemă cu mașina personală, la solicitarea expresă a acesteia. A mai afirmat că la momentul acordării acestui împrumut a fost de față un prieten, D.D., care se află în acel moment în biroul său și care i-a și împrumutat suma de circa 25 - 30 milioane ROL pentru a-i înmâna alături de 15 milioane pe care-i avea el, denunțătoarei, situație de fapt prezentată și în fața instanței la termenul din data de 30 noiembrie 2009.

Totodată, inculpatul a precizat că a cunoscut-o pe numita B.S. din anul 2001, fiindu-i recomandată de către omologul său de la Brașov, S.C., că s-a mai întâlnit cu aceasta când venea la punctul de lucru din lași, că a avut o relație profesională, că a fost sunat de către martoră, după fiecare virament pentru a-i confirma încasarea banilor, susținând că totul este o înscenare în scopul de a fi înlăturat din funcție.

Analizând atât susținerile din declarațiile martorei - denunțătoare B.S., cât și cele din declarațiile inculpatului, tribunalul a constatat că acestea se coroborează în mare parte, singura contradicție, și, de altfel, foarte importantă, fiind referitoare la scopul pentru care s-au dat și respectiv primit banii, însă, materialul probator administrat în cauză face dovada unor împrejurări, situații sau circumstanțe care, deși nu reprezintă decât probe indirecte, prin coroborarea lor relevă fără dubiu că scopul real al primirii sumelor de bani necuvenite de către inculpat a fost de a acorda facilitățile permise de lege clienților societății SC C.I. SRL.

Astfel, actele normative care reglementează regimul vamal în România prevăd o serie de facilități care pot fi acordate de către autoritatea vamală, reprezentată la nivel local de către D.R.V. lași și Biroul vamal lași, și anume:

- Codul vamal al României prevede în capitolul V, secțiunea I, că mărfurile sosite la vama de destinație se află sub supraveghere vamală până la stabilirea regimului vamal, intrând în depozit necesar cu caracter temporar pe baza unei declarații sumare, putând fi transferate numai în cazurile și în locurile stabilite de autoritatea vamală. în aceste cazuri, autoritatea vamală poate cere depozitarului să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import (art. 37 - 38 din Legea nr. 141/1997, modificată și completată, în varianta în vigoare în anii 2002 - 2003); cu titlu de exemplu, la dosarul cauzei, mai exact în volumul 3 dosar urmărire penală, se regăsesc mai multe cereri de aprobare a declarațiilor sumare cu garantarea datoriei vamale de către societatea care desfășoară pentru titularul operațiunii comerciale activitățile de comisionar în vamă, sau fără garantarea datoriei vamale, cereri ce sunt aprobate de către inculpat, în calitate de director D.R.V. lași, printr-o rezoluție pe cerere cu mențiunea „de acord” sau „da”- filele 180 - 318;

- cap. VII al aceluiași act normativ reglementează regimurile vamale suspensive, care sunt operațiuni cu titlu temporar și care au ca drept efect suspendarea plății taxelor vamale. Regimul vamal suspensiv se solicită în scris de către titularul operațiunii comerciale și se aprobă de către autoritatea vamală, care fixează termen pentru încheierea regimului vamal suspensiv, termen care poate fi însă prelungit cu aprobarea autorității vamale. Atunci când titularul nu finalizează operațiunile în termenul aprobat, autoritate vamală poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv (art. 91 - 95 din Legea nr. 141/1997);

- secțiunea a III-a a capitolului VII reglementează antrepozitul vamal, care este locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate, iar în acest caz autoritatea vamală poate cere deținătorului de antrepozit să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import pentru mărfurile nevămuite, aflate în antrepozit (art. 101 - 105 din Legea nr. 141/1997);

- capitolul 9 C. vam. mai prevede și faptul că în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum și în cazul plasării mărfurilor într-un regim de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale, iar autoritatea vamală are dreptul să ceară constituirea unei garanții pentru asigurarea plății datoriei vamale, iar, în cazuri temeinici justificate, autoritatea vamală poate acorda scutire de la obligația garantării datoriei vamale (articolele 141 și urm. și art. 151 din Legea nr. 141/1997).

Prin dispoziția nr. 4 din 01 februarie 2002 (a se vedea fila 89 vol. VII dos. urm. pen.) a directorului Direcției Regionale Vamale lași, în speță inculpatul B.E.M., s-a dispus ca, începând cu data de 01 februarie 2002, declarația sumară pentru care nu se constituie garanția care să asigure plata drepturilor de import se vizează de către Direcția Regională Interjudețeană lași.

Se poate constata, așadar, prin descrierea sumară a facilităților care pot fi acordate de către autoritatea vamală în condițiile legii, de ce reprezentantul comisionarului în vamă SC „Carnaval Impex” a considerat că o „bună colaborare” cu autoritatea vamală, și mai precis cu reprezentantul acestei, directorul B.E.M., în sensul de a nu îngreuna sau de a nu respinge, cererile de aprobare a acestor facilități, ar fi fost de natură de a mări numărul de clienți, sau cel puțin să nu piardă clienți, și, astfel, activitatea să fie profitabilă.

Cu toate acestea, deși ipotetic se poate reține că directorul Direcției Regionale Vamale lași poate să influențeze activitatea comisionarilor vamali prin aprobarea în mod preferențial sau discreționar acestor facilități, instanța de fond a constatat că, la momentul în care reprezentantul comisionarului în vamă a plătit diverse sume, având reprezentarea că astfel își asigură o protecție, în cadrul comisionarilor vamali, dar și a clienților reprezentați de acești comisionari, această percepție a influenței directorului B.E.M. exista în mod real.

Astfel, comisionarul vamal SC R. SA formulează la data de 20 martie 2003 o sesizare către D.G.V. prin care reclamă „un fenomen de distorsionare a concurenței în rândul comisionarilor în vamă” de către firma Transatlantic SRL lași, care este a unei rude a directorului D.R.V.I. lași, B.E.M., firmă care pe parcursul unui an a reușit să atragă un număr important de clienți care lucrau anterior cu alți comisionari în vamă, implicarea directorului Butur fiind cunoscută de toți agenții vamali și agenții economici din zonă (a se vedea fila 79 și 206-207 voi. 7 dos. urm. pen.). Prin aceeași sesizare, s-a reclamat și faptul că aceeași firmă aparținând rudelor directorului Butur beneficiază, în mod curent, de autorizații și aprobări în regim preferențial, depune și i se acceptă declarații sumare fără garanție, obține fără probleme scutiri de la obligația datoriei vamale, agenții economici aflând deja că dacă au nevoie de regim preferențial acesta poate fi obținut numai dacă lucrează cu această firmă.

O echipă de control a verificat cele semnalate prin sesizare, dar verificările au fost sumare, mărginindu-se la a compara facilitățile acordate celor 8 comisionari în vamă din raza Biroului Vamal lași, fără a verifica legalitatea sau oportunitatea acestor facilități acordate firmei aparținând SC T. SRL, reținând că directorul Butur nu are nicio rudă la niciunul dintre comisionari, concluzie însușită doar prin interpelarea directorului (a se vedea Nota de Prezentare întocmită de Serviciul Inspecție și Control pentru activitatea vamală din cadrul D.G.V. de la filele 76 - 78, vol. 7 dosar urm. pen.)

În realitate, asociatul unic al SC Transatlantic SRL era cumnatul inculpatului B.E.M., respectiv numitul B.V., iar administratorul acestei societăți era nepoata soției inculpatului, relații de afinitate pe care inculpatul Ie-a ascuns cu ocazia verificărilor efectuate de șefii ierarhici, dar cel mai important, ulterior s-a dovedit și faptul că a înlesnit activitățile de comisionar vamal ale acestei societăți (a se vedea motivarea pentru celelalte infracțiuni deduse judecății).

Toate aceste împrejurări de fapt, dovedite în cauză, sunt de natură a demonstra că percepția martorei B.S., reprezentantul comisionarului în vamă SC C.I. SRL, că fără „a cumpăra” influența directorului regionalei vamale, activitatea societății ar putea prejudiciată, are corespondent în realitate.

O altă împrejurare relevantă este cea referitoare la relația dintre inculpat și martora-denunțătoare B.S., relație ce este caracterizată de ambele părți ca fiind una doar profesională.

Astfel, potrivit declarațiilor acestora, martora l-a cunoscut pe inculpat, în calitate de director al D.R.V. lași, la momentul deschiderii în anul 1999 a unui punct de lucru în mun. lași și, de la acel moment, s-au întâlnit de câteva ori pe an, cu prilejul vizetelor la acest punct de lucru, având în vedere că domiciliul martorei este în Brașov.

Această relație strict profesională, de colaborare la nivel instituțional, este de natură a caracteriza ca neverosimilă varianta inculpatului cum că martora s-a prezentat la el, pentru a-i solicita, în nume personal, o sumă de bani întrucât are o mare problemă (i s-a defectat mașina sau trebuie să cumpere ceva urgent), dată fiind și calitatea oficială a inculpatului de director al D.R.V. lași.

Faptul că inculpatul nu o cunoștea foarte bine pe denunțătoare rezultă și din discuțiile telefonice ale inculpatului cu omologul său din Brașov, respectiv cu numitul S.C., căruia îi solicită să stea de vorbă cu aceasta pentru a-i confirma dacă a formulat sau nu ea denunțul către A.N.V., (a se vedea procesele-verbale de redare a convorbirii telefonice din datele de 02 martie 2006 și 06 martie 2006 de la filele 18 - 19, 23 - 24 și 46 - 49 dosar interceptări și declarația numitului Stoian Constantin reținută în procesul-verbal încheiat în conformitate cu disp. art. 224 C. proc. pen., de la filele189 - 190 vol. I dos. urm. pen.).

Varianta susținută de către denunțătoare este confirmată și de convorbirea telefonică dintre aceasta și inculpat din data de 02 martie 2006, discuție în care inculpatul, după o întrevedere la București cu vicepreședintele A.N.V., o întreabă despre o reclamație privitoare la faptul că un comisionar i-a alimentat un cont și în care numita B.S. îi răspunde că nu a făcut ea reclamația, că nu doar ea a făcut astfel de alimentări, fiind probabil să fi făcut și alții, dar cea mai relevantă este replica inculpatului „Eu nu am condiționat pe nimeni, niciodată, de nici o culoare...”, prin care acesta confirmă faptul că au existat aceste plăți necuvenite, dar fără a fi efectuate la solicitarea sau constrângerea sa. Mai mult, pe parcursul discuției cu denunțătoarea, inculpatul nu a invocat în nici un moment faptul că, între ei, la un moment dat, ar fi existat un împrumut, nici măcar atunci când denunțătoare întreabă retoric „Ei și ce? Eu am fost singură?”, referindu-se la alimentarea cârdului inculpatului (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din datele de 02 martie 2006 de la fila 14 - 15 dosar interceptări).

Din această convorbire, rezultă și faptul că, mai întâi a existat o reclamație cel puțin verbală la adresa inculpatului, ce a impus la data de 02 martie 2006 întrevederea inculpatului cu vicepreședintele A.N.V., G.Ș.D., autodenunțul scris al martorei B.S. fiind făcut la câteva zile, respectiv la data de 08 martie  2006 (a se vedea în acest sens și convorbirea din aceeași zi de 02 martie 2006 a inculpatului, după vizita la numitul G.Ș.D., cu deputatul R.F., căruia îi solicită să se intereseze ce persoană din guvern dorește ca el să demisioneze, apreciind că vicepreședintele autorității a primit o comandă politică - procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din datele de 02 martie 2006 de la fila 11 - 13 dosar interceptări).

În ceea ce privește faptul dacă aceste sume de bani au și fost plătite în acest scop, tribunalul a constatat că, în cauză, au fost susținute doar două versiuni, prima aparținând denunțătoarei, și care a fost amintită mai sus, iar cea de a doua a inculpatului care, pe tot parcursul procesului penal, a susținut că banii pe care i-a primit reprezentau restituirea, în mai multe tranșe, a unui împrumut acordat denunțătoarei.

Este adevărat că o obligație de plată se poate naște și în urma unui contract de vânzare - cumpărare sau a unui contract de închiriere, ori în urma unor activități de prestări servicii, precum și în cazul unor liberalități (donație), dar, în cauza de față, existența unor astfel acte juridice ce ar putea fi încheiate între inculpat și denunțătoare sunt infirmate chiar de către aceste două părți și, astfel, singurele variante posibile sunt cele susținute de părți, și anume că reprezintă fie o plată necuvenită în vederea acordării unor facilități permise de lege, fie o plată a unui împrumut.

În susținerea variantei împrumutului, inculpatul a solicitat, chiar din faza de urmărire penală, audierea martorului Dabija Dan, martor care a fost audiat atât de către procuror cât și de instanță, și care a confirmat varianta prezentată de inculpat. Astfel, acest martor a precizat că, fiind în lași pentru a cumpăra mobilă, a trecut și pe la inculpat, în vizită, și așteptând în spațiul destinat protocolului împreună cu concubina sa, întrucât inculpatul vorbea cu o colegă, la un moment dat acesta a venit la dânsul și i-a solicitat să-i împrumute 30 sau 40 de milioane de lei.

Dar, în ceea ce privește scopul pentru care inculpatul B.E.M. a împrumutat acești bani, martorul a prezentat mai multe variante și anume:

- în faza de urmărire penală, a precizat că a văzut că banii împrumutați inculpatului au fost dați unei femei cu care acesta stătea de vorbă, iar după ce această persoană a plecat, inculpatul i-a spus că este o colegă din Brașov - a se vedea declarația de la filele 224 - 226 vol. 2 dos. urm. pen.;

- în faza cercetării judecătorești, în prima declarație, a precizat că inculpatul i-a cerut o sumă de bani cu împrumut fără a-i spune pentru ce-i trebuie și că nu a văzut ca acesta să fi dat vreo sumă de bani persoanei cu care vorbea, că a părăsit biroului inculpatului, lăsându-l pe acesta să stea în continuare de vorbă cu acea doamnă - a se vedea fila 104 dosar instanță;

- în cea de a doua declarație, dată la termenul din 02 noiembrie 2009, martorul a precizat că inculpatul i-a spus explicit că banii nu-i trebuiau lui, ci dorea să-i dea, alături de alți bani pe care-i avea la el, unei femei, mai exact, unei colege, care se afla în biroul inculpatului.

Aceste, contradicții ale martorului asupra unor împrejurări esențiale, sunt de natură a demonstra că nu a fost de față la remiterea/înmânarea de către inculpat a unor bani cu titlu de împrumut către denunțătoarea B.S., concluzie la care instanța a ajuns și prin coroborarea cu discuțiile telefonice interceptate legal dintre inculpat și acest martor, D.D., discuții din care reiese faptul că acesta din urmă nu a fost de față la vreo întâlnire dintre inculpat și denunțătoare, aspectele declarate în fața organelor judiciare fiind învățate la sugestia inculpatului, motiv pentru care tribunalul a înlăturat aceste declarații.

Astfel, inculpatul, chiar din faza declanșării cercetării administrative de către A.N.V., ca urmare a autodenunțului martorei B.S., și-a construit această versiune mincinoasă a împrumutului, la care ar fi asistat martorul D.D., fapt ce rezultă din convorbirile telefonice din data de 15 martie 2006 și 22 martie 2006, potrivit cărora martorul se informează asupra numelui exact al denunțătoarei, după care îi comunică inculpatului, în cea de a doua convorbire, că va face rost de o fotografie a denunțătoarei, inculpatul atrăgându-i atenția că îl va propune ca martor în cadrul audierii din comisia de anchetă, intenție a inculpatului care este primită fără rezerve de către numitul D.D., care-i și propune inculpatului să-i scrie pe o hârtie alte amănunte, pe care să i-o trimită prin fax (a se vedea procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice de la filele 100 și 113 - 114 dosar interceptări).

De altfel, faptul că varianta împrumutului a fost construită în mod mincinos de către inculpat rezultă foarte clar din discuția acestuia cu soția sa, din data de 08 martie 2006, după momentul în care inculpatul a efectuat verificări cu privire la încasările în contul de cârd din anul 2002 și 2003, discuție în care soția inculpatului îi propune acestuia varianta împrumutului, urmată de șantaj din partea denunțătoarei, variantă care este însușită de către inculpat, care îl prezintă pe numitul Dabija ca potențial martor (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 08 martie 2006 de la filele 70 - 72 dosar interceptări).

După începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru această faptă și prezentarea materialului de urmărire penală, la data de 17 august 2006 (a se vedea procesul-verbal de la filele - 252 - 253 vol. 2 dos. urm. pen.), inculpatul ia din nou legătura telefonic cu martorul D.D., îl încunoștințează că are termen în vederea audierii în data de 30 ale aceleiași luni și că-l va propune ca martor, numitul D. informându-se, încă o data asupra sumei, întrebând dacă a rămas tot 40 de milioane și îi solicită să-i mai reamintească exact cum va scrie în declarație (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 17 august 2006 de la filele 207 - 209 dosar interceptări).

Ulterior, la data de 4 septembrie 2006, după ce numitul D.D. a fost ascultat ca martor în prezenta cauză, l-a contactat pe inculpatul B.E.M., la ora 18:46:26, menționându-i pe parcursul convorbirii că „am făcut exact cum am discutat și n-am deviat de la subiect”, ori „exact cum am vorbit noi pe drum” (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 04 septembrie 2006 de la filele 289 - 291 dosar interceptări).

Întrucât, martorul D.D. a declarat în fața procurorului că avea la el o sumă mai mare de bani, întrucât în acea zi venise în lași pentru a cumpăra mobilă și s-a angajat să depună la dosar un extras de cont pentru a face dovada scoaterii sumei de bani din contul, la data de 13 septembrie 2006, îl contactează, din nou pe inculpat, pentru a-l întreba de ziua invocată de denunțătoare în declarație că ar fi fost în biroul inculpatului, martorul motivând că are nevoie de această dată întrucât „vrea să caute un extras de cont de la bancă, când a scos o sumă de mai mare” și acel extras să nu fie după data declarată de denunțătoare (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 13 septembrie 2006 de la filele 314 - 315 dosar interceptări).

Acest martor a dat declarații contradictorii și cu privire la faptul dacă a discutat cu inculpatul anterior și după audierea sa în cadrul prezentei cauze, în faza de urmărire penală recunoscând că a avut discuții cu inculpatul cu privire la conținutul declarației pe care urma să o dea, întrucât nu-și mai amintea exact cele petrecute, după care în prima declarație din faza cercetării judecătorești, a revenit și a afirmat că nu a fost contactat telefonic și nici într-un alt mod de către inculpat, înainte de fi audiat ca martor.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat instanței să fie reaudiat martorul întrucât s-ar fi aflat în stare de ebrietate la momentul audierii, cerere ce a fost admisă, cu prilejul reaudierii acesta declarând că, în principiu, nu neagă faptul că a vorbit la telefon cu inculpatul Butur în legătură cu virtuala sa calitate de martor, referitor la împrejurarea în care în biroul inculpatului a dat acestuia o sumă de bani cu titlu de împrumut.

Mai mult, trebuie precizat și faptul că în faza de urmărire penală a fost verificată și susținerea acestuia cum că, în acea perioadă, după vizita din lași, ar fi cumpărat mobilă de la SC S.I.SA Galați (așa cum s-a amintit mai sus, martorul a precizat faptul că avea o sumă de mare de bani asupra întrucât dorea să achiziționeze mobilă), susținere ce a fost infirmată de către societatea anterior amintită prin adresa de la fila 307 vol. 2 dos. urm. pen.

Față de cele arătate, prima instanță a constatat că varianta împrumutului prezentată de către inculpat nu numai că nu este susținută și de probe, dar este infirmată de planul inculpatului de a ticlui în mod mincinos această apărare, plan ce rezultă din convorbirile telefonice cu martorul D.D., dar și cu soția sa, mai sus redate.

Așa fiind, prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului B.E.M. de a primi, în calitate de director al Direcției Regionale Vamale lași, de la martora B.S., în perioada 30 octombrie 2002 - 13 octombrie 2003, în cinci rânduri, prin virament, suma totală de 43,5 milioane ROL, folos necuvenit, în scopul de a acorda facilități permise de lege societății comerciale SC C.I. SA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „luare de mită în formă continuată”, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată.

Din modalitățile concrete de săvârșire a faptelor, prin comiterea la scurte interval de timp, a mai multor acte materiale, care, fiecare în parte, întrunește elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni în formă consumată de „luare de mită”, rezultă că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, aplicabile fiind dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut forma agravată a infracțiunii de „luare de mită” prevăzută de alin. (2) art. 254 C. pen., respectiv săvârșirea faptei de către un funcționar cu atribuții de control, întrucât funcția de director executiv a Direcției Regionale Vamale lași, deținută de inculpat la data săvârșirii faptei, îi conferea acestuia atât atribuții de coordonare și conducere, cât și de control al întregii activități a direcției și birourilor vamale de control și vămuire din subordine, dar și a activității comisionarilor vamali, atribuții ce au fost amintite mai sus la prezentarea situației premisă (a se vedea și fișa postului de la fila 176 -181 vol. 1 dosar urm. pen.).

III. În cursul anului 2002, a fost înființată societatea comercială SC T.A. SRL, având ca asociat unic pe numitul B.V., cumnatul inculpatului B.E.M. și ca administrator pe numita B.A., nepoata soției aceluiași inculpat.

Societatea comercială SC T.A. SRL a fost înmatriculată la Registrul comerțului la data de 30 aprilie 2002, în baza încheierii cu nr. 440 a judecătorului delegat