ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4383/2010

Asupra recursului penal de față constată: Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, cu termen în continuare la 5 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 27716/3/2007, a fost respinsă cererea petentului V.G. privind ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța din 16 iulie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, asupra imobilului situat în municipiul Pitești, str. D., județ Argeș. S-a reținut de către instanță că prin cererea formulată în cauză, petentul V.G.

solicitase ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra imobilului aparținând inculpatului C.I., invocând în acest sens existența unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat cu inculpatul - pe temeiul căruia achitase și o parte din prețul vânzării - și imposibilitatea perfectării contractului, ca urmare a indisponibilizării bunului promis. Pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, prima instanță a reținut că imobilul indisponibilizat prin Ordonanța procurorului din 16 iulie 2008 constituia proprietatea inculpatului C.I., trimis în judecată prin Rechizitoriul din 3 decembrie 2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției, sub acuzația de săvârșire a mai multor infracțiuni de corupție și de aderare la un grup infracțional organizat, alături de alți 27 inculpați.

S-a reținut că urmărirea penală fusese declanșată împotriva inculpatului C.I. la 20 iunie 2008, dată la care a avut loc și reținerea și, ulterior, arestarea inculpatului, începând cu data de 21 iunie 2008. Punerea sub acuzare și arestarea inculpatului avusese loc în contextul cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 26/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție, cauză în care au fost arestate preventiv mai multe persoane, într-o primă etapă, începând cu data de 15 iunie 2008 și continuând la 14 iulie 2008 și, respectiv, 15 august 2008. După ce au fost operate primele 17 arestări în cauză, între inculpatul C.I. și petentul V.G. s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Pitești, str. D., județ Argeș, antecontract ce prevedea condițiile și termenul la care urma să se perfecteze vânzarea-cumpărarea.

Conform înțelegerii părților, imobilul supus înstrăinării trebuia să fie liber de sarcini la data încheierii vânzării. În raport de situația prezentată, instanța a constatat că măsura sechestrului asigurător nu se justifică a fi înlăturată în cauză, având în vedere stadiul incipient al cercetării judecătorești, precum și faptul că era posibilă extinderea acțiunii penale cu privire la persoanele trimise în judecată, indisponibilizarea bunului constituind o garanție în vederea recuperării pagubelor presupus cauzate prin infracțiune. Pe de altă parte, s-a reținut că măsura asigurătorie luată în cauză nu împiedica obiectiv încheierea contractului, bunul putând fi înstrăinat chiar dacă era indisponibilizat prin Ordonanța procurorului din 16 iunie 2008. Ca urmare, instanța a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra imobilului aparținând inculpatului C.I.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs petentul V.G. Cererea de recurs a fost motivată cu argumentele invocate în fața primei instanțe, susținându-se în esență că menținerea sechestrului asigurător asupra imobilului aparținând inculpatului C.I. îi prejudiciază grav drepturile decurgând din antecontractul de vânzare-cumpărare din 18 iunie 2008, având în vedere pe de o parte, imposibilitatea perfectării actului, iar, pe de altă parte, imposibilitatea de recuperare de la inculpat a sumei plătite cu titlu de avans preț al vânzării, având în vedere situația materială dificilă a acestuia. Din oficiu, în ședința publică de la 6 decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 1 C. proc.

pen., atras de necompetența generală a instanței în soluționarea plângerii formulate împotriva măsurii asigurătorii formulată în cursul urmăririi penale, conform art. 168 C. proc. pen. Examinând cauza în raport de motivul de casare enunțat, luat în considerare din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. și care necesită o examinare prioritară raportat la celelalte aspecte ce vizează fondul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează: Se reține astfel că măsura sechestrului asigurător vizând imobilul situat în municipiul Pitești, str. D., județ Argeș, aparținând inculpatului C.I., a fost luată în cursul urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției.

În respectiva cauză penală a fost emis Rechizitoriul din 3 decembrie 2008, prin care s-a dispus și trimiterea în judecată a inculpatului C.I., sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de influență, dare de mită și fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 și art. 9 din Legea nr. 78/2000, art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) și art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. Totodată, prin același rechizitoriu, s-a dispus și disjungerea și declinarea cauzei în vederea continuării cercetărilor pentru unele din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, menționate ca atare în actul procurorului, în favoarea Serviciului Teritorial Pitești din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

În ceea ce privește măsurile asigurătorii dispuse în cauză, cu referire la situația inculpatului C.I., rechizitoriul prevedea menținerea sechestrului instituit prin Ordonanța din 16 iulie 2008 asupra apartamentului situat în municipiul Pitești, str. C.M., jud. Argeș, până la concurența sumei de 1.150 euro. Cu privire la celelalte bunuri indisponibilizate prin aceeași ordonanță, actul de sesizare a instanței cuprindea dispoziția de menținere a măsurii asigurătorii, subsecvent disjungerii și continuării cercetărilor într-un dosar separat, pe rolul Serviciului Teritorial Pitești. În raport de cele arătate, se constată că învestirea primei instanțe nu a avut loc și pentru faptele disjunse din Cauza penală nr. 26/P/2008 și în legătură cu care fusese menținută măsura sechestrului asigurător asupra imobilului clădire și teren situate pe str. D. din orașul Pitești, județ Argeș.

Din verificările efectuate, a rezultat că dosarul disjuns a fost înregistrat la Serviciul Teritorial Pitești sub nr. 155/P/2008, iar la data formulării și soluționării plângerii petentului, cercetările penale erau în curs de desfășurare. Potrivit prevederilor 168 alin. (1) C. proc. pen., plângerea în contra măsurii asigurătorii luate sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se adresează procurorului sau instanței de judecată. Textul de lege enunțat nu stabilește însă competența alternativă a organelor judiciare în soluționarea plângerii formulate împotriva măsurilor asigurătorii, competența aparținând fie procurorului, fie instanței de judecată, corespunzător fazei pe care o înregistrează procesul penal.

Cu alte cuvinte, dacă plângerea se formulează în cursul urmăririi penale, competența de soluționare aparține procurorului, iar dacă plângerea se formulează în cursul judecății, competența revine instanței învestite prin rechizitoriu. Cum, în speță, învestirea instanței nu avusese loc și pentru infracțiunile în legătură cu care s-a dispus sechestrul asigurător, se constată că plângerea pendinte a fost soluționată de instanța Curții de Apel Târgu Mureș cu încălcarea competenței exclusive a procurorului, în faza de urmărire penală. În consecință, admițând recursul petentului conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) teza a II-a C. proc.

pen., va fi casată în parte încheierea atacată, numai în ceea privește dispoziția de respingere a cererii de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța din 16 iunie 2008 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, asupra imobilului situat în municipiul Pitești, str. D., județ Argeș și, rejudecând, va fi respinsă plângerea petentului, ca inadmisibilă. Înalta Curte arată că soluția de inadmisibilitate pronunțată în recursul petentului nu încalcă principiul neagravării situației în propria cale de atac, având în vedere posibilitatea formulări unei noi plângeri cu același obiect, în dosarul disjuns cu nr. 155/P/2008 al Serviciului Teritorial Pitești. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul V.G. împotriva Încheierii din 4 octombrie 2010 cu termen în continuare la data de 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 614/43/2008. Casează în parte încheierea atacată, numai în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de ridicare a sechestrului asigurător formulată de petentul V.G. și, rejudecând: Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul V.G. vizând imobilul situat în municipiul Pitești, str. D., județul Argeș. Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2010.