ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4383/2010

Asupra recursului

penal de față constată:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, cu

termen în continuare la 5 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr.

27716/3/2007, a fost respinsă cererea petentului V.G. privind ridicarea

sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța din 16 iulie 2008, emisă de

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție, secția de combatere a corupției, asupra imobilului situat în

municipiul Pitești, str. D., județ Argeș.

S-a reținut de către

instanță că prin cererea formulată în cauză, petentul V.G. solicitase ridicarea

sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra imobilului

aparținând inculpatului C.I., invocând în acest sens existența unui

antecontract de vânzare-cumpărare încheiat cu inculpatul - pe temeiul căruia

achitase și o parte din prețul vânzării - și imposibilitatea perfectării

contractului, ca urmare a indisponibilizării bunului promis.

Pe baza actelor și

lucrărilor din dosarul cauzei, prima instanță a reținut că imobilul indisponibilizat

prin Ordonanța procurorului din 16 iulie 2008 constituia proprietatea

inculpatului C.I., trimis în judecată prin Rechizitoriul din 3 decembrie 2008

al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției, sub

acuzația de săvârșire a mai multor infracțiuni de corupție și de aderare la un

grup infracțional organizat, alături de alți 27 inculpați.

S-a reținut că

urmărirea penală fusese declanșată împotriva inculpatului C.I. la 20 iunie

2008, dată la care a avut loc și reținerea și, ulterior, arestarea

inculpatului, începând cu data de 21 iunie 2008.

Punerea sub acuzare

și arestarea inculpatului avusese loc în contextul cercetărilor efectuate în

Dosarul nr. 26/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție, cauză în care au

fost arestate preventiv mai multe persoane, într-o primă etapă, începând cu

data de 15 iunie 2008 și continuând la 14 iulie 2008 și, respectiv, 15 august

2008.

După ce au fost

operate primele 17 arestări în cauză, între inculpatul C.I. și petentul V.G.

s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Pitești,

str. D., județ Argeș, antecontract ce prevedea condițiile și termenul la care

urma să se perfecteze vânzarea-cumpărarea.

Conform înțelegerii

părților, imobilul supus înstrăinării trebuia să fie liber de sarcini la data

încheierii vânzării.

În raport de situația

prezentată, instanța a constatat că măsura sechestrului asigurător nu se

justifică a fi înlăturată în cauză, având în vedere stadiul incipient al

cercetării judecătorești, precum și faptul că era posibilă extinderea acțiunii

penale cu privire la persoanele trimise în judecată, indisponibilizarea bunului

constituind o garanție în vederea recuperării pagubelor presupus cauzate prin

infracțiune.

Pe de altă parte, s-a

reținut că măsura asigurătorie luată în cauză nu împiedica obiectiv încheierea

contractului, bunul putând fi înstrăinat chiar dacă era indisponibilizat prin

Ordonanța procurorului din 16 iunie 2008.

Ca urmare, instanța a

respins cererea de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra

imobilului aparținând inculpatului C.I.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs petentul V.G.

Cererea de recurs a

fost motivată cu argumentele invocate în fața primei instanțe, susținându-se în

esență că menținerea sechestrului asigurător asupra imobilului aparținând

inculpatului C.I. îi prejudiciază grav drepturile decurgând din antecontractul

de vânzare-cumpărare din 18 iunie 2008, având în vedere pe de o parte,

imposibilitatea perfectării actului, iar, pe de altă parte, imposibilitatea de

recuperare de la inculpat a sumei plătite cu titlu de avans preț al vânzării,

având în vedere situația materială dificilă a acestuia.

Din oficiu, în

ședința publică de la 6 decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a

pus în discuția părților incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 1 C. proc. pen., atras de necompetența generală a instanței în

soluționarea plângerii formulate împotriva măsurii asigurătorii formulată în

cursul urmăririi penale, conform art. 168 C. proc. pen.

Examinând cauza în

raport de motivul de casare enunțat, luat în considerare din oficiu, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. și care necesită o examinare

prioritară raportat la celelalte aspecte ce vizează fondul cauzei, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce urmează:

Se reține astfel că

măsura sechestrului asigurător vizând imobilul situat în municipiul Pitești,

str. D., județ Argeș, aparținând inculpatului C.I., a fost luată în cursul

urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția

de combatere a corupției.

În respectiva cauză

penală a fost emis Rechizitoriul din 3 decembrie 2008, prin care s-a dispus și

trimiterea în judecată a inculpatului C.I., sub acuzația săvârșirii

infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7

din Legea nr. 39/2003, trafic de influență, dare de mită și fals material în înscrisuri

oficiale prevăzute de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 și art. 9 din Legea nr.

78/2000, art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) și art. 9 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din

același cod.

Totodată, prin

același rechizitoriu, s-a dispus și disjungerea și declinarea cauzei în vederea

continuării cercetărilor pentru unele din infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului, menționate ca atare în actul procurorului, în favoarea

Serviciului Teritorial Pitești din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

În ceea ce privește

măsurile asigurătorii dispuse în cauză, cu referire la situația inculpatului

C.I., rechizitoriul prevedea menținerea sechestrului instituit prin Ordonanța

din 16 iulie 2008 asupra apartamentului situat în municipiul Pitești, str.

C.M., jud. Argeș, până la concurența sumei de 1.150 euro.

Cu privire la

celelalte bunuri indisponibilizate prin aceeași ordonanță, actul de sesizare a

instanței cuprindea dispoziția de menținere a măsurii asigurătorii, subsecvent

disjungerii și continuării cercetărilor într-un dosar separat, pe rolul

Serviciului Teritorial Pitești.

În raport de cele

arătate, se constată că învestirea primei instanțe nu a avut loc și pentru

faptele disjunse din Cauza penală nr. 26/P/2008 și în legătură cu care fusese

menținută măsura sechestrului asigurător asupra imobilului clădire și teren

situate pe str. D. din orașul Pitești, județ Argeș.

Din verificările

efectuate, a rezultat că dosarul disjuns a fost înregistrat la Serviciul

Teritorial Pitești sub nr. 155/P/2008, iar la data formulării și soluționării

plângerii petentului, cercetările penale erau în curs de desfășurare. Potrivit

prevederilor 168 alin. (1) C. proc. pen., plângerea în contra măsurii

asigurătorii luate sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se

adresează procurorului sau instanței de judecată.

Textul de lege

enunțat nu stabilește însă competența alternativă a organelor judiciare în

soluționarea plângerii formulate împotriva măsurilor asigurătorii, competența

aparținând fie procurorului, fie instanței de judecată, corespunzător fazei pe

care o înregistrează procesul penal.

Cu alte cuvinte, dacă

plângerea se formulează în cursul urmăririi penale, competența de soluționare

aparține procurorului, iar dacă plângerea se formulează în cursul judecății,

competența revine instanței învestite prin rechizitoriu.

Cum, în speță,

învestirea instanței nu avusese loc și pentru infracțiunile în legătură cu care

s-a dispus sechestrul asigurător, se constată că plângerea pendinte a fost

soluționată de instanța Curții de Apel Târgu Mureș cu încălcarea competenței

exclusive a procurorului, în faza de urmărire penală.

În consecință,

admițând recursul petentului conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) teza

a II-a C. proc. pen., va fi casată în parte încheierea atacată, numai în ceea

privește dispoziția de respingere a cererii de ridicare a sechestrului

asigurător instituit prin Ordonanța din 16 iunie 2008 a Direcției Naționale

Anticorupție, secția de combatere a corupției, asupra imobilului situat în

municipiul Pitești, str. D., județ Argeș și, rejudecând, va fi respinsă

plângerea petentului, ca inadmisibilă.

Înalta Curte arată că

soluția de inadmisibilitate pronunțată în recursul petentului nu încalcă

principiul neagravării situației în propria cale de atac, având în vedere

posibilitatea formulări unei noi plângeri cu același obiect, în dosarul disjuns

cu nr. 155/P/2008 al Serviciului Teritorial Pitești.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de petiționarul V.G. împotriva Încheierii din 4 octombrie 2010 cu

termen în continuare la data de 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 614/43/2008.

Casează în parte

încheierea atacată, numai în ceea ce privește dispoziția de respingere a

cererii de ridicare a sechestrului asigurător formulată de petentul V.G. și,

rejudecând:

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petentul V.G. vizând imobilul situat în

municipiul Pitești, str. D., județul Argeș.

Menține celelalte

dispoziții ale încheierii atacate.

Cheltuielile

judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 decembrie 2010.