ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 21/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 21/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza actelor de la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 29 februarie

2008 a Tribunalului Mureș a fost condamnat inculpatul G.C.D. în baza art. 6 și art.

8 din Legea nr. 78/2000 raportate la art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2

ani închisoare și în baza art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 248 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit.

e) teza 1 C. pen. la 5 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2

ani închisoare.

În baza art. 81 alin. (1) lit. a), b) și c)

și alin. (2) și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani.

Din aceeași sentință s-a dispus, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea

inculpatului G.C.D. pentru infracțiunile prevăzute de art. 241 alin. (1) și (3)

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 248 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

S-a constatat că nu s-au formulat pretenții

civile în cauză.

S-a dispus ridicarea sechestrului

asigurator instituit asupra terenului înscris în C.F. nr. 825 Deda și a casei

de vacanță din satul Bistra Mureșului aparținând inculpatului.

Conform art. 254 alin. (3) C. pen. s-a

dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor sau a contravalorii acestora

obținute prin infracțiunea de luare de mită respectiv a sumei de 37.765.223 lei

contravaloarea convorbirilor telefonice efectuate în perioada 16 ianuarie 2002

– 15 octombrie 2003 de la postul telefonic aparținând SC L.P. SRL Cristești,

suma de 80 lei contravaloarea 40 litri motorină primită de la administratorul

aceleiași societăți F.I.L., două telefoane mobile marca Nokia 6310 seria

351110200437293, tipul K J 4693213 c și suma de 104 USD reducerea de preț de

care a beneficiat pentru un telefon Nokia 3410, cu cartela nr. achiziționate la

2 aprilie 2003 și 19 septembrie 2003.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut în fapt că inculpatul G.C.D., inspector în cadrul

Administrației Finanțelor Publice Mureș, Serviciul Colectare Executare silită

persoane juridice, cu atribuții de verificare și executare silită a agenților

economici cu datorii restante la bugetul de stat în perioada 2001 – 2004, a

primit o serie de foloase de la martorul F.I.L., administrator în cadrul SC L.P.

SRL Cristești, în schimbul activității de consultanță și de ajutor acordate

firmei acestuia, constând în folosirea postului telefonic cu nr., contravaloarea

convorbirilor purtate de inculpat fiind de 37.765.223 lei achiziționarea a două

telefoane mobile, dintre care unul la preț subvenționat în contul punctelor de

fidelitate acumulate de același post telefonic cesionat firmei, achiziționarea

a 40 litri de motorină pe care i-a folosit la mașina personală, în scop propriu

și o serie de împrumuturi în cuantum care nu s-a putut stabili, unul din

acestea fiind folosit la construcția în anul 2003 a unei cabane în comuna Deda,

sat Bistra Mureșului.

În drept, s-a apreciat că, această faptă,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în forma

continuată prevăzută de art. 6, art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu referire la

art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a mai reținut în fapt, că,

în calitate de inspector în cadrul Administrației Finanțelor Publice Mureș

Serviciul de Colectare, Executare Silită Persoane juridice, cu atribuții de

verificare prin executare silită a agenților economici cu datorii restante la

bugetul de stat, în cursul lunii februarie 2004, în cadrul activității de

protecție, consultanță și ajutor dat SC L.P. SRL Cristești, în realizarea

scopului urmărit, pentru a-i asigura acestuia cumpărarea activului „Stație de

Sortare” aparținând SA A.M. SA, cu știință, a îndeplinit în mod defectuos

atribuțiile de serviciu, respectiv nu a solicitat în cadrul procedurii de

vânzare directă a acelui activ, certificatul fiscal al ofertantului, conform

dispozițiilor legale și nu a analizat pertinent și substanțial volumul

creanțelor de recuperat, coroborat cu oferta SC L.P. SRL Cristești întocmind

personal, în numele societății debitoare actele necesare la dosarul

execuțional, cauzând o pagubă bugetului de stat prin evitarea intenționată a

vânzării activului printr-o procedură concurențială prejudiciul ridicându-se la

suma de 67.458.000 lei acesta fiind însă recuperat ulterior, prin anularea

vânzării directe a activului și vânzarea acestuia la licitație.

În drept, s-a apreciat că această faptă

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor publice, în legătură cu infracțiunea de corupție, fiind prevăzută

de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen.

Referitor la infracțiunea de sustragere

de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată s-a apreciat de

către instanță că acestuia îi lipsește latura subiectivă.

Astfel, în rechizitoriu susținut că la

domiciliul inculpatului, s-au găsit cu prilejul percheziției dosare de urmărire

aparținând SC M. SRL Recea și SC S. SRL Ungheni iar în legătură cu aceste

dosare în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că până în anul 2000

inculpatul și-a desfășurat activitatea la Percepția Cristești și că după

desființarea acesteia a omis să le predea la A.F.P. Mureș.

Din declarațiile martorilor V.I. și N.L.

a rezultat că aceștia nu cunoșteau existența dosarelor și că nu îl cunoșteau pe

inculpat, iar potrivit declarației martorei R.D., colegă de serviciu cu

inculpatul, exista practica, la nivelul instituției, de a se duce acasă

dosarele fiscale, când inspectorii aveau mai mult de lucru.

Martorii P.G. și B.I. au relatat că

exista o evidență electronică a datornicilor sau o fișă de plătitor, care

uneori nu era conformă datelor din dosarul fiscal, însă datoriile se puteau

urmări și în lipsa dosarelor de urmărire fiscală actele întocmindu-se în mai

multe exemplare iar în caz de dispariție dosarul se putea reconstitui.

În sfârșit, martora T.D. a confirmat că

exista o evidență dublă și computerizată în perioada când se afirma că

inculpatul ar fi sustras cele două dosare.

Mai mult, debitoarea SC M. SRL Recea și-a

achitat datoria de 400 lei la bugetul de stat la 17 iulie 2002, chiar în lipsa

dosarului de urmărire penală iar cealaltă societate nu figurează cu datorii.

S-a concluzionat de către instanță că nu

există vreo intenție directă sau indirectă din partea inculpatului de a

sustrage cele două dosare de urmărire fiscală a societăților menționate în

perioada 2000-2004 pentru a împiedica executarea și urmărirea datoriilor

acestora și că se impune achitarea inculpatului.

Privitor la infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor publice, în formă continuată prevăzută de art. 248

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată, s-a apreciat de către instanță că acestuia îi lipsesc atât latura

obiectivă cât și cea subiectivă.

Astfel, în rechizitoriu s-a susținut că

la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului s-ar fi găsit două somații

de plată către SC S. SA Sântana de Mureș și SC G.A. SA Sântana de Mureș,

întocmite în baza proceselor verbale din 20 ianuarie 2004 pentru recuperarea

unor datorii bugetare restante de 350.397,4873 lei și respectiv 78.566,3037 lei

și că prin aceasta s-a cauzat o tulburare însemnată a bunului mers al

serviciului din care făcea parte, întrerupând astfel în mod abuziv urmărirea și

executarea celor doi agenți economici. Tot astfel, s-a susținut în rechizitoriu

că prin sustragerea dosarelor de urmărire penală privind pe SC M. SRL Recea și

SC S. SRL Ungheni, în baza aceleiași rezoluțiuni s-a cauzat o tulburare

însemnată activității serviciului din care făcea parte, prin întreruperea

activității de urmărire și executare silită și îngreunarea identificării

agenților economici cu datorii la bugetul de stat, pentru care trebuia

declanșată procedura de executare silită.

În legătură cu cele două somații

inculpatul a recunoscut că aceste acte ar fi trebuit să se afle în dosarul de

urmărire fiscală, arătând că nu își amintește cum au ajuns la domiciliul său.

Martora R.D., șef serviciu, a relatat

însă că somațiile se întocmeau în dublu exemplar și că la dosarul de urmărire

fiscală mai exista o somație iar martorii P.G. și T.D. referent și respectiv

consilier la A.F.P. Mureș în perioada anilor 2000-2004, colegi cu inculpatul la

același serviciu au menționat că actele din dosarul de urmărire fiscală

inclusiv somațiile se întocmeau în mai multe exemplare și că datorită

evidențelor duble, debitele rămâneau și se puteau urmări.

S-a concluzionat de către instanță că nu

rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi acționat cu intenție directă sau

indirectă pentru a întrerupe în mod abuziv activitatea de urmărire și executare

silită a societăților menționate, prin depozitarea celor două somații la

domiciliul său ori că ar fi tulburat bunul mers al instituției publice la care

lucra sau că ar fi îngreunat activitatea de depistare a agenților economici cu

datorii restante la stat, prin sustragerea dosarelor de urmărire fiscală ale SC

M. SRL Recea și SC S. SRL Ungheni.

Totodată s-a mai concluzionat că în cauză

nu s-a produs nici o tulburare însemnată activității instituției cât timp

A.F.P. Mureș nu a formulat pretenții civile în cauză, nu s-a considerat

prejudiciată material în vreun fel, datoriile existente fiind trecute în fișa

de plătitor sau în evidență computerizată.

Așa fiind s-a apreciat că se impune

achitarea inculpatului.

Având în vedere comportamentul general bun

al inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor și conduita sinceră pe

parcursul procesului penal, instanța a recunoscut în favoarea inculpatului

circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a stabilit

pedepse sub minimul legal pentru infracțiunile de luare de mită și abuz în

serviciu contra intereselor publice în legătură cu infracțiuni de corupție urmând

ca inculpatul, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute

pedeapsa cea mai grea.

S-a apreciat de către instanță, că sunt

întrunite condițiile art. 81 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen.

și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

S-a mai constatat de către instanță că în

cauză nu s-au formulat pretenții civile și că neexistând prejudiciu, se impune,

conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., ridicarea sechestrului

asigurator asupra cabanei inculpatului și terenului aferent din comuna Dedu județul

Mureș.

În cauză au aplicate dispozițiile art. 254

alin. (2) C. pen. dispunându-se confiscarea de la inculpat a bunurilor și

valorilor de care a beneficiat urmare a infracțiunii de luare de mită.

Curtea de Apel Târgu Mureș secția penală

prin decizia penală nr. 59/A din 3 octombrie 2008 a respins apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș și de inculpatul G.C.D.

considerând nefondate criticile formulate de parchet în sensul greșitei

achitări a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) și

(3) și art. 248 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. a greșitei individualizări a pedepsei sub aspectul cuantumului și

modalității de executare și la greșita ridicare a sechestrului asigurator

asupra bunurilor inculpatului precum și criticile formulate de inculpat în

sensul greșitei condamnări.

Astfel, instanța de control judiciar a

constatat că vinovăția inculpatului s-a probat numai cu privire la

infracțiunile reținute de tribunal, că pedepsele aplicate sunt conforme cu

pericolul social al faptei ele fiind just individualizate și că scopul acestora

poate fi realizat și fără executare, în condițiile art. 81 C. pen.

S-a mai apreciat că soluția de achitare

pentru cele două infracțiuni este corectă și că în absența vreunui prejudiciu

nu există motive de menținere a sechestrului asigurator asupra imobilului

proprietatea inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș, care, invocând

dispozițiile art.385

9

alin. (1) pct.18 și 14 C. proc. pen. a

susținut că în mod greșit inculpatul G.C.D. a fost achitat pentru infracțiunile

prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și de art. 248 alin. (1) cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen., cu pedepsele

aplicate inculpatului au fost greșit individualizate impunându-se majorarea lor

și executarea prin privarea de libertate și că în mod greșit s-a ridicat

sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului, având în vedere că suma de

10.000 lei nu a fost restituită denunțătorului.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat nu este întemeiat.

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului G.C.D. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a

fost condamnat de luare de mită prevăzute de art. 6 și art. 8 din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 254 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de abuz în

serviciu contra intereselor publice cu legătura cu infracțiuni de corupție

prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Probele administrate în cauză au

confirmat că inculpatul G.C.D. în calitate de inspector în cadrul

Administrației Finanțelor Publice Mureș, Serviciul Colectare Executare Silită

Persoane Juridice, cu atribuții de verificare și executare silită a agenților

economici cu datorii restante la bugetul de stat în perioada 2001-2004 a

săvârșit infracțiunea de luare de mită constând în aceea că a primit de la

numitul F.I.L. administrator la SC L.P. SRL Cristești, în schimbul asigurării

consultanței și ajutorului acordat acestei firme, mai multe foloase constând în

folosirea postului telefonic nr. contravaloarea convorbirilor telefonice fiind

de 3776,5223 lei, achiziționarea a două telefoane, dintre care unul cu prețul

subvenționat, în contul punctelor de fidelitate acumulate de nacelași post

telefonic cesionat firmei, achiziționarea a 40 litri motorină pe care s-a

folosit la mașina personală, în scop propriu și o serie împrumuturi, al căror

cuantum nu a fost stabilit, unul dintre acestea fiind folosit la edificarea

unei cabane în comuna Deda, satul Bistra Mureșului în anul 2003.

De asemenea, din probele cauzei a mai

rezultat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

publice în conexiune cu infracțiunea de corupție menționată mai sus, constând

în aceea că, în cursul lunii februarie 2004 în cadrul activității de protecție,

consultanță și ajutor dat SC L.P. SRL Cristești, în calitate de inspector la

A.F.P. Mureș, în realizarea scopului urmărit, pentru a-i facilita acestuia

cumpărarea activului „stație de sortare” aparținând SA A.M. SA, cu știință, a

îndeplinit în mod defectuos atribuțiile sale de serviciu, respectiv nu a

solicitat în cadrul procedurii de vânzare directă a acelui activ,

cererea/ofertă a SC L.P. SRL Cristești de achiziționare a acestuia, nu a

solicitat certificatul fiscal al ofertantului, conform dispozițiilor legale și

nu a analizat pertinent și substanțial, volumul creanțelor de recuperat

coroborat cu oferta SC L.P. SRL Cristești, întocmind personal, în numele

societății debitoare, acte necesare la dosarul execuțional, cauzând astfel o

pagubă bugetului de stat prin vânzarea activului printr-o procedură

concurențială, paguba ridicându-se la 67.458.000 lei, acesta fiind recuperat

ulterior, ca urmare a anulării vânzării directe a activului și vânzarea

acestuia la licitație.

sustragere de înscrisuri în forma continuată, prevăzută de art. 242 alin. (1)

și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se constată că instanțele au

dispus achitarea pentru lipsa laturii subiective a faptei.

Astfel, la percheziția din 12 ianuarie

2006, la domiciliul inculpatului au fost identificate dosarele de urmărire

fiscală privind SC M. SRL Recea și SC S. SRL Ungheni administrate de martorii V.I.

și N.L. stabilindu-se că aceștia erau anterioare anului 2000 când inculpatul

și-a desfășurat activitatea la Percepția Cristești unde erau arondate cele două

firme și că după desființarea acelei percepții rurale, inculpatul a omis să le

predea către A.F.P. Mureș.

Din probe, nu a rezultat intenția de

însușire a acelor documente ori vreun interes de sustragere a acestora iar cei

doi administratori nu l-au cunoscut pe inculpat.

Martorii audiați în cauză respectiv R.D.,

P.G., B.I. și T.D.M., au confirmat că în acea perioadă exista practica la

nivelul A.F.P. Mureș că dosarele fiscale să fie duse acasă, când inspectorii

erau aglomerați cu lucrările curente și le rezolvau și la domiciliu, că exista

o evidență electronică a datornicilor sau o fișă de plătitor, că în lipsa

dosarelor debitele se puteau urmări și executa în baza acelor evidențe paralele

și că procedura fiscală permitea nerestituirea în cazul dispariției.

S-a probat în cauză că una din societăți,

respectiv SC M. SRL Recea și-a achitat datoria la bugetul de stat cu suma de

400 lei la data de 17 iulie 2002 chiar în lipsa dosarului de urmărire fiscală,

iar cealaltă societate SC S. SRL Ungheni nu figura cu datorii.

În consecință, lipsind intenția caracteristică

infracțiunii de sustragere înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C.

pen., soluția de achitare a inculpatului formulată în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. este pe deplin justificată,

nesubzistând eroarea gravă de fapt invocată în recursul declarat de procuror.

serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. se constată că instanțele au dispus achitarea pentru lipsa laturii

obiective și a celei subiective.

Astfel, la percheziția din 12 ianuarie

2006, la domiciliul inculpatului au fost găsite două somații de plată, către SC

S. SA Sântana de Mureș și SC G.A. SA Sântana de Mureș, întocmite în baza

proceselor verbale din 20 ianuarie 2004 pentru recuperarea unor datorii

restante către bugetul de stat de 350.397,4873 lei și respectiv de 78.566,3073

lei. În legătură cu cele două documente inculpatul a declarat că nu mai amintește

cum au ajuns la domiciliul său și că respectivele somații trebuiau să se

găsească la dosarul de urmărire fiscală.

Martorii audiați în cauză respectiv R.D.,

P.G. și T.D.M. au relatat că somațiile se întocmeau în mai multe exemplare, că

existau evidente duble și că debitele rămâneau în evidență și se puteau urmări.

De altfel, chiar în actul de sesizare

întocmit de procuror s-a menționat că cele două societăți SC S. SA Sântana de

Mureș și SC G.A. SA Sântana de Mureș figurau cu debite în fișa de plătitor ceea

ce făcea posibilă, în lipsa somațiilor urmărirea debitelor. Privitor la aceste

societăți a rezultat că ele au beneficiat de o eșalonare de plată a datoriilor

către buget.

Întrucât din probatoriul cauzei nu a reieșit

că prin deținerea la domiciliu a celor două somații privind pe SC S. SA Sântana

de Mureș și SC G.A. SA Sântana de Mureș precum și a celor două dosare de

urmărire fiscală referitoare la SC M. SRL Recea și SC S. SRL Ungheni, acte pe

care a omis să le depună la A.F.P. Mureș, inculpatul a acționat pentru a

întrerupe abuziv activitatea de urmărire și executare silită, că ar fi produs o

tulburare însemnată bunului mers al instituției publice, în condițiile în care

aceasta nu a invocat nici o vătămare, nici un prejudiciu sau o perturbare a

motivației cu caracter însemnat, concluzia instanțelor în sensul lipsei laturii

obiective și a celei subiective este cea corectă.

Prin urmare soluția de achitare a

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. este justificată și nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în

recursul declarat de procuror.

pentru infracțiunile menționate se constată, că ele au fost individualizate în

mod corect sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art. 72, art.

74 lit. a) și c) C. pen. pericolul social al faptelor, împrejurările comiterii

lor, întinderea foloaselor de care a beneficiat, consecințele infracțiunilor

săvârșite, dar și persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a

avut anterior o conduită general bună în familie și societate și a dovedit

sinceritate pe parcursul procesului penal.

Referitor la pedeapsa rezultantă de 2 ani

închisoare, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării,

conform art. 81 C. pen. se constată că această modalitate de executare este de

natură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în

comunitate a inculpatului.

În consecință Curtea consideră că au fost

respectate dispozițiile legale menționate, că pedeapsa a fost just

individualizată sub aspectul cuantumului și modalitatea de executare, că nu

este cazul reconsiderării ei și că astfel, critica formulată de procuror nu

este întemeiată.

recursul parchetului în sensul greșitei ridicări a sechestrului asigurator

instituit asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de 10.000 lei

prin ordonanța procurorului din 8 februarie 2006, sumă ce nu a fost restituită

denunțătorului se constată că această critică nu poate fi primită.

Astfel denunțătorul F.I.L. a contestat că

ar fi remis această sumă inculpatului, precizând că nu a lecturat cele

consemnate în denunțul aflat în dosar de lucrătorul de poliție și că a semnat

acest act (fila 95 verso dosar tribunal) iar inculpatul la rândul său a

contestat primirea respectivei sume (fila 27 dosar tribunal).

Martorul B.G.L., lucrătorul de poliție

care a consemnat acel denunț a relatat că nu mai este sigur dar că el crede că

denunțătorul ar fi dat banii menționați inculpatului (fila 124 dosar tribunal).

În sfârșit atât denunțătorul cât și

inculpatul au făcut referire la împrumutul reciproc al unor sume de bani, care

însă au fost restituite.

Întrucât nu exista probe suficiente și

convingătoare în legătură cu respectiva sumă de bani, măsura asiguratorie

instituită de procuror pentru recuperarea acelei sume nu se mai justifică în

raport cu dispozițiile art. 163 C. proc. pen.

De altfel, referitor la această critică

din recurs, nu a fost invocat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

constatând neîntemeiate motivele invocate, Curtea urmează, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de

procuror.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș, împotriva deciziei

penale nr. 59/A din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul G.C.D.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu intimatului inculpat G.C.D., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 ianuarie 2009.