ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 21/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 29 februarie 2008 a Tribunalului Mureș a fost condamnat inculpatul G.C.D. în baza art. 6 și art. 8 din Legea nr. 78/2000 raportate la art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare și în baza art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza 1 C. pen. la 5 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani. Din aceeași sentință s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului G.C.D. pentru infracțiunile prevăzute de art. 241 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că nu s-au formulat pretenții civile în cauză. S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra terenului înscris în C.F. nr. 825 Deda și a casei de vacanță din satul Bistra Mureșului aparținând inculpatului. Conform art. 254 alin. (3) C. pen.

s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor sau a contravalorii acestora obținute prin infracțiunea de luare de mită respectiv a sumei de 37.765.223 lei contravaloarea convorbirilor telefonice efectuate în perioada 16 ianuarie 2002 – 15 octombrie 2003 de la postul telefonic aparținând SC L.P.

SRL Cristești, suma de 80 lei contravaloarea 40 litri motorină primită de la administratorul aceleiași societăți F.I.L., două telefoane mobile marca Nokia 6310 seria 351110200437293, tipul K J 4693213 c și suma de 104 USD reducerea de preț de care a beneficiat pentru un telefon Nokia 3410, cu cartela nr. achiziționate la 2 aprilie 2003 și 19 septembrie 2003. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că inculpatul G.C.D., inspector în cadrul Administrației Finanțelor Publice Mureș, Serviciul Colectare Executare silită persoane juridice, cu atribuții de verificare și executare silită a agenților economici cu datorii restante la bugetul de stat în perioada 2001 – 2004, a primit o serie de foloase de la martorul F.I.L., administrator în cadrul SC L.P.

SRL Cristești, în schimbul activității de consultanță și de ajutor acordate firmei acestuia, constând în folosirea postului telefonic cu nr., contravaloarea convorbirilor purtate de inculpat fiind de 37.765.223 lei achiziționarea a două telefoane mobile, dintre care unul la preț subvenționat în contul punctelor de fidelitate acumulate de același post telefonic cesionat firmei, achiziționarea a 40 litri de motorină pe care i-a folosit la mașina personală, în scop propriu și o serie de împrumuturi în cuantum care nu s-a putut stabili, unul din acestea fiind folosit la construcția în anul 2003 a unei cabane în comuna Deda, sat Bistra Mureșului. În drept, s-a apreciat că, această faptă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în forma continuată prevăzută de art. 6, art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a mai reținut în fapt, că, în calitate de inspector în cadrul Administrației Finanțelor Publice Mureș Serviciul de Colectare, Executare Silită Persoane juridice, cu atribuții de verificare prin executare silită a agenților economici cu datorii restante la bugetul de stat, în cursul lunii februarie 2004, în cadrul activității de protecție, consultanță și ajutor dat SC L.P. SRL Cristești, în realizarea scopului urmărit, pentru a-i asigura acestuia cumpărarea activului „Stație de Sortare” aparținând SA A.M. SA, cu știință, a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv nu a solicitat în cadrul procedurii de vânzare directă a acelui activ, certificatul fiscal al ofertantului, conform dispozițiilor legale și nu a analizat pertinent și substanțial volumul creanțelor de recuperat, coroborat cu oferta SC L.P.

SRL Cristești întocmind personal, în numele societății debitoare actele necesare la dosarul execuțional, cauzând o pagubă bugetului de stat prin evitarea intenționată a vânzării activului printr-o procedură concurențială prejudiciul ridicându-se la suma de 67.458.000 lei acesta fiind însă recuperat ulterior, prin anularea vânzării directe a activului și vânzarea acestuia la licitație. În drept, s-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în legătură cu infracțiunea de corupție, fiind prevăzută de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. Referitor la infracțiunea de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată s-a apreciat de către instanță că acestuia îi lipsește latura subiectivă. Astfel, în rechizitoriu susținut că la domiciliul inculpatului, s-au găsit cu prilejul percheziției dosare de urmărire aparținând SC M. SRL Recea și SC S. SRL Ungheni iar în legătură cu aceste dosare în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că până în anul 2000 inculpatul și-a desfășurat activitatea la Percepția Cristești și că după desființarea acesteia a omis să le predea la A.F.P. Mureș. Din declarațiile martorilor V.I. și N.L. a rezultat că aceștia nu cunoșteau existența dosarelor și că nu îl cunoșteau pe inculpat, iar potrivit declarației martorei R.D., colegă de serviciu cu inculpatul, exista practica, la nivelul instituției, de a se duce acasă dosarele fiscale, când inspectorii aveau mai mult de lucru.

Martorii P.G. și B.I. au relatat că exista o evidență electronică a datornicilor sau o fișă de plătitor, care uneori nu era conformă datelor din dosarul fiscal, însă datoriile se puteau urmări și în lipsa dosarelor de urmărire fiscală actele întocmindu-se în mai multe exemplare iar în caz de dispariție dosarul se putea reconstitui. În sfârșit, martora T.D. a confirmat că exista o evidență dublă și computerizată în perioada când se afirma că inculpatul ar fi sustras cele două dosare. Mai mult, debitoarea SC M. SRL Recea și-a achitat datoria de 400 lei la bugetul de stat la 17 iulie 2002, chiar în lipsa dosarului de urmărire penală iar cealaltă societate nu figurează cu datorii.

S-a concluzionat de către instanță că nu există vreo intenție directă sau indirectă din partea inculpatului de a sustrage cele două dosare de urmărire fiscală a societăților menționate în perioada 2000-2004 pentru a împiedica executarea și urmărirea datoriilor acestora și că se impune achitarea inculpatului. Privitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată prevăzută de art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, s-a apreciat de către instanță că acestuia îi lipsesc atât latura obiectivă cât și cea subiectivă. Astfel, în rechizitoriu s-a susținut că la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului s-ar fi găsit două somații de plată către SC S. SA Sântana de Mureș și SC G.A.

SA Sântana de Mureș, întocmite în baza proceselor verbale din 20 ianuarie 2004 pentru recuperarea unor datorii bugetare restante de 350.397,4873 lei și respectiv 78.566,3037 lei și că prin aceasta s-a cauzat o tulburare însemnată a bunului mers al serviciului din care făcea parte, întrerupând astfel în mod abuziv urmărirea și executarea celor doi agenți economici. Tot astfel, s-a susținut în rechizitoriu că prin sustragerea dosarelor de urmărire penală privind pe SC M. SRL Recea și SC S. SRL Ungheni, în baza aceleiași rezoluțiuni s-a cauzat o tulburare însemnată activității serviciului din care făcea parte, prin întreruperea activității de urmărire și executare silită și îngreunarea identificării agenților economici cu datorii la bugetul de stat, pentru care trebuia declanșată procedura de executare silită.

În legătură cu cele două somații inculpatul a recunoscut că aceste acte ar fi trebuit să se afle în dosarul de urmărire fiscală, arătând că nu își amintește cum au ajuns la domiciliul său. Martora R.D., șef serviciu, a relatat însă că somațiile se întocmeau în dublu exemplar și că la dosarul de urmărire fiscală mai exista o somație iar martorii P.G. și T.D. referent și respectiv consilier la A.F.P. Mureș în perioada anilor 2000-2004, colegi cu inculpatul la același serviciu au menționat că actele din dosarul de urmărire fiscală inclusiv somațiile se întocmeau în mai multe exemplare și că datorită evidențelor duble, debitele rămâneau și se puteau urmări.

S-a concluzionat de către instanță că nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi acționat cu intenție directă sau indirectă pentru a întrerupe în mod abuziv activitatea de urmărire și executare silită a societăților menționate, prin depozitarea celor două somații la domiciliul său ori că ar fi tulburat bunul mers al instituției publice la care lucra sau că ar fi îngreunat activitatea de depistare a agenților economici cu datorii restante la stat, prin sustragerea dosarelor de urmărire fiscală ale SC M. SRL Recea și SC S. SRL Ungheni. Totodată s-a mai concluzionat că în cauză nu s-a produs nici o tulburare însemnată activității instituției cât timp A.F.P. Mureș nu a formulat pretenții civile în cauză, nu s-a considerat prejudiciată material în vreun fel, datoriile existente fiind trecute în fișa de plătitor sau în evidență computerizată.

Așa fiind s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului. Având în vedere comportamentul general bun al inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor și conduita sinceră pe parcursul procesului penal, instanța a recunoscut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a stabilit pedepse sub minimul legal pentru infracțiunile de luare de mită și abuz în serviciu contra intereselor publice în legătură cu infracțiuni de corupție urmând ca inculpatul, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea. S-a apreciat de către instanță, că sunt întrunite condițiile art. 81 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen.

și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. S-a mai constatat de către instanță că în cauză nu s-au formulat pretenții civile și că neexistând prejudiciu, se impune, conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., ridicarea sechestrului asigurator asupra cabanei inculpatului și terenului aferent din comuna Dedu județul Mureș. În cauză au aplicate dispozițiile art. 254 alin. (2) C. pen. dispunându-se confiscarea de la inculpat a bunurilor și valorilor de care a beneficiat urmare a infracțiunii de luare de mită. Curtea de Apel Târgu Mureș secția penală prin decizia penală nr. 59/A din 3 octombrie 2008 a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș și de inculpatul G.C.D.

considerând nefondate criticile formulate de parchet în sensul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) și art. 248 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a greșitei individualizări a pedepsei sub aspectul cuantumului și modalității de executare și la greșita ridicare a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului precum și criticile formulate de inculpat în sensul greșitei condamnări. Astfel, instanța de control judiciar a constatat că vinovăția inculpatului s-a probat numai cu privire la infracțiunile reținute de tribunal, că pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social al faptei ele fiind just individualizate și că scopul acestora poate fi realizat și fără executare, în condițiile art. 81 C. pen.

S-a mai apreciat că soluția de achitare pentru cele două infracțiuni este corectă și că în absența vreunui prejudiciu nu există motive de menținere a sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatea inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș, care, invocând dispozițiile art.385 9 alin. (1) pct.18 și 14 C. proc. pen. a susținut că în mod greșit inculpatul G.C.D. a fost achitat pentru infracțiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și de art. 248 alin. (1) cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen., cu pedepsele aplicate inculpatului au fost greșit individualizate impunându-se majorarea lor și executarea prin privarea de libertate și că în mod greșit s-a ridicat sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului, având în vedere că suma de 10.000 lei nu a fost restituită denunțătorului. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei. Recursul declarat nu este întemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș, împotriva deciziei penale nr. 59/A din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul G.C.D. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat G.C.D., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.