ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 643/2009 din 7 decembrie 2009,

Curtea de Apel

Cluj,

secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea

formulată de reclamantul B.L., în contradictoriu cu

pârâta C.J.

P. Sălaj, având ca obiect o

bligarea pârâtei să îi recunoască, în temeiul Legii nr. 189/2000,

calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile

bănești

prevăzute de acest act normativ.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin hotărârea nr. 5.692 din 16

aprilie 2009, pârâta a respins cererea reclamantului de acordare a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000 (O.G. nr. 105/1999, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare).

Atât în fața organului

administrativ cât și în fața instanței, pentru dovedirea

refugiului, reclamantul a depus declarații autentice ale martorilor B.I.

și G.A.

În vederea administrării

nemijlocite a probei cu martori, în temeiul art. 129 alin. (4) – (6) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 4 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 127/2002

,

instanța a procedat la audierea

martorilor A.E. și

A.Ș.

Din analiza probatoriului

administrat, instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit cu

certitudine aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată,

referitoare la încadrarea sa în ipotezele reglementate de Legea nr. 189/2000

(O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare), în sensul că în perioada regimurilor instaurate în România cu

începere de la

6 septembrie 1940 și

până la 6 martie 1945 ar fi avut de suferit persecuții din motive

etnice care să îl fi

determinat să se refugieze din

localitatea de domiciliu.

Împotriva Sentinței civile nr. 643

din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul B.L.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 3, 4 și 9 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs se aduc

critici sentinței atacate în sensul că instanța de fond nu a

calificat corect cererea sa, care privește obținerea drepturilor

conferite de Decretul-Lege nr. 118/1990.

Pornind de la calificarea

greșită a cererii sale, prima instanță a pronunțat o

hotărâre nelegală, fără a constata că autoritatea pârâtă

a pronunțat o hotărâre nelegală, nepronunțându-se asupra

cererii sale întemeiată pe dispozițiile Decretului-Lege nr. 118/1990.

Intimata-pârâtă C.J.P. Sălaj

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința

recurată.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de

înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale

incidente cât și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi

expuse.

Examinând cererea

recurentului-reclamant adresată intimatei-pârâte cât și

susținerile din cererea de recurs se deduce faptul că acesta a

înțeles să formuleze cerere în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990,

menționând că dorește obținerea reparaților cuvenite conform

acestui act normativ întrucât prin toate probele administrate a făcut

dovada persecuțiilor suferite după 1948 ca urmare a calificării

tatălui său ca fiind „chiabur”.

Prin urmare, atât

intimata-pârâtă cât și instanța de fond prin sentința

recurată, au făcut o interpretare eronată a obiectului cererii

formulate de recurentul-reclamant, încălcând în acest mod principiul

disponibilității, care presupune respectarea dreptului

părții de a dispune de obiectul procesului.

În consecință, atât

sentința recurată cât și hotărârea nr. 5692 din 16 aprilie

2009 emisă de C.J.P. Sălaj, sunt nelegale.

Având în vedere considerentele

expuse, în interesul unei bune administrări a justiției, în temeiul art.

312 alin. (1) teza I, alin (3) coroborat cu art. 313 C. proc. civ., se impune

casarea sentinței atacate, admiterea acțiunii reclamantului, anularea

Hotărârii nr. 5692/2009 și obligarea C.J.P. Sălaj să

soluționeze cererea reclamantului în raport de prevederile Decretului-Lege

nr. 118/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.L.

împotriva Sentinței civile nr. 643 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată.

Admite acțiunea, anulează

Hotărârea nr. 5692 din 16 aprilie 2009 și obligă C.J.P.

Sălaj să soluționeze cererea petentului B.L. în raport de

prevederile Decretului Lege nr. 118/1990.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 mai 2010.