ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2010

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 300 din data de 27 octombrie 2009

a

Tribunalului Tulcea

a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea formulată de condamnata B.I., de revizuire a sentinței

penale nr. 21 din 6 martie 1997, rămasă definitivă prin respingerea apelului

(decizia penală nr. 127 din 03 iunie 1998 a Curții de apel Constanța), a Tribunalului

Tulcea, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 174-art. 175 lit. a), c) C. pen.

S-a reținut că în susținerea cererii, revizuientă

a invocat art.

394 lit. a) C. proc. pen. deoarece nu a fost expertizată

medico-legal psihiatric de către INML "Mina Minovici" București și

a comis fapta din cauza tulburării provocată de

naștere.

Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a

constatat că

prin cererea de revizuire nu se poate obține o prelungire a

probatoriului, în sensul efectuării unei examinării psihiatrice, așa încât

cererea nu poate fi admisă în principiu, deoarece nu se regăsesc motivele de la

art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

hotărârii, în termenul legal, revizuientă a declarat apel pentru efectuarea

expertizei psihiatrice, deoarece moartea copilului nou născut nu a intervenit

prin asfixiere, ci ca urmare a

unei

pneumonii intrauterine și nu a fost prezentă la Curtea de Apel

Constanța.

Prin decizia

penală nr. 118/P din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu

minori și de familie,

a fost respins ca nefondat apelul

condamnatei.

A fost

obligată apelanta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând

legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate

și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a

constatat următoarele:

Potrivit

art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi

cerută

când există unul dintre următoarele cazuri:

a)

s-au descoperit fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b)

un martor, un expert sau un interpret a

săvârșit infracțiune a de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere;

c)

un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire

se cere a fost declarat fals;

d)

un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana

care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e)

când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se

pot concilia.

Or,

revizuienta a fost supusă, pe baza actelor medicale efectuate în cauză,

examinării medic o legale psihiatrice de către Laboratorul medico-legal

județean Tulcea (cu ocazia soluționării cauzei în fond) conform raportului

medico-legal nr. 867 din 14 mai 1996, iar, în apel, invocând apărarea

referitoare la o presupusă "stare de puternică tulburare" determinată

de naștere, nu s-a

supus dispoziției Curții

de a participa la o nouă expertiză psihiatrică

la INML "Mina

Minovici" București, deși se afla în stare de libertate.

Deci, motivul susținut de revizuientă - uciderea

nou născutului din cauza unei puternice tulburări generată de actul nașterii a

fost

invocat în apărare cu ocazia judecării cauzei în fond, precum și la

instanța de control judiciar, așa încât, nu există cazul prevăzut de art. 394

lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs condamnata B.I., care fără a indica vreun caz

de casare, a susținut că în cauză sunt întrunite condițiile pentru admiterea

cererii de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care

aceasta se încadrează, respectiv

art. 385/9

pct. 17/1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Din

actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că

petenta B.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 21 din

6

martie 1997 a Tribunalului Tulcea, prin care a fost condamnată la o pedeapsă de

18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În

motivarea cererii de revizuire, condamnata a criticat schimbarea încadrării

juridice a faptei pentru care a fost inițial trimisă în judecată, din

infracțiunea de pruncucidere în infracțiunea de omor calificat, susținând că se

impune a fi efectuată o nouă expertiză medico-legală, dispusă de altfel de

instanța de apel, dar care nu s-a putut efectua întrucât petenta nu era în

țară.

Potrivit

art. 394 alin. (1) lit. a și (2) C. proc. pen., revizuirea unei

hotărâri penale definitive poate fi cerută când

s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea

cauzei, fapte sau

împrejurări pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare,

de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Pentru

a fi incident acest caz de revizuire, cu referire la existența unei hotărâri de

condamnare, este necesar ca după

rămânerea

definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente noi, de

natură a

influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului, în sensul

că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de

condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în

hotărârea rămasă definitivă.

În

speță, Curtea constată că, deși inculpata B.I. nu și-a motivat apelul declarat

împotriva sentinței prin care a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat (urmare a schimbării de încadrare juridică din infracțiunea

de pruncucidere), instanța de control judiciare a analizat din oficiu în

cuprinsul

deciziei pronunțate soluția

instanței de fond, în special sub aspectul

încadrării juridice, constatând

motivat că sentința primei instanțe este legală și temeinică.

Mai

mult, instanța de apel a dispus o nouă expertiză medico-legale, dar care nu a

putut fi efectuată din cauza inculpatei, plecată din țară.

Așa

fiind Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire ce face obiectul

prezentei cauze, nu se invocă o faptă sau o împrejurare nouă, ci se solicită o

prelungire a probatoriului (prin efectuarea unei noi expertize medico-legale)

cu privire la o împrejurare cunoscută de instanțele de fond și apel, în ciclul

procesual finalizat cu condamnarea revizuientei

și care nu pune în

discuție însăși vinovăția acesteia, ci doar

încadrarea juridică a faptei și, eventual, pedeapsa ce i-a fost aplicată.

Or, acest

lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, astfel

încât în mod legal și temeinic cererea condamnatei a fost respinsă.

Î

n consecință, recursul este nefondat și

va fi respins conform

art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurenta revizuientă condamnată B.I. împotriva deciziei penale

nr. 118/P din 10

decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Obligă

recurenta revizuientă la plata sumei de 400 lei cu titlul

de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 martie 2010.