ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 300 din data de 27 octombrie 2009 a Tribunalului Tulcea a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de condamnata B.I., de revizuire a sentinței penale nr. 21 din 6 martie 1997, rămasă definitivă prin respingerea apelului (decizia penală nr. 127 din 03 iunie 1998 a Curții de apel Constanța), a Tribunalului Tulcea, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174-art. 175 lit. a), c) C. pen. S-a reținut că în susținerea cererii, revizuientă a invocat art. 394 lit. a) C. proc. pen. deoarece nu a fost expertizată medico-legal psihiatric de către INML "Mina Minovici" București și a comis fapta din cauza tulburării provocată de naștere.

Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a constatat că prin cererea de revizuire nu se poate obține o prelungire a probatoriului, în sensul efectuării unei examinării psihiatrice, așa încât cererea nu poate fi admisă în principiu, deoarece nu se regăsesc motivele de la art. 394 lit. a) C. proc. pen. Împotriva hotărârii, în termenul legal, revizuientă a declarat apel pentru efectuarea expertizei psihiatrice, deoarece moartea copilului nou născut nu a intervenit prin asfixiere, ci ca urmare a unei pneumonii intrauterine și nu a fost prezentă la Curtea de Apel Constanța. Prin decizia penală nr. 118/P din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul condamnatei.

A fost obligată apelanta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat următoarele: Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când există unul dintre următoarele cazuri: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiune a de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Or, revizuienta a fost supusă, pe baza actelor medicale efectuate în cauză, examinării medic o legale psihiatrice de către Laboratorul medico-legal județean Tulcea (cu ocazia soluționării cauzei în fond) conform raportului medico-legal nr. 867 din 14 mai 1996, iar, în apel, invocând apărarea referitoare la o presupusă "stare de puternică tulburare" determinată de naștere, nu s-a supus dispoziției Curții de a participa la o nouă expertiză psihiatrică la INML "Mina Minovici" București, deși se afla în stare de libertate. Deci, motivul susținut de revizuientă - uciderea nou născutului din cauza unei puternice tulburări generată de actul nașterii a fost invocat în apărare cu ocazia judecării cauzei în fond, precum și la instanța de control judiciar, așa încât, nu există cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnata B.I., care fără a indica vreun caz de casare, a susținut că în cauză sunt întrunite condițiile pentru admiterea cererii de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care aceasta se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17/1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că petenta B.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 21 din 6 martie 1997 a Tribunalului Tulcea, prin care a fost condamnată la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În motivarea cererii de revizuire, condamnata a criticat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost inițial trimisă în judecată, din infracțiunea de pruncucidere în infracțiunea de omor calificat, susținând că se impune a fi efectuată o nouă expertiză medico-legală, dispusă de altfel de instanța de apel, dar care nu s-a putut efectua întrucât petenta nu era în țară. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a și (2) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fapte sau împrejurări pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire, cu referire la existența unei hotărâri de condamnare, este necesar ca după rămânerea definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente noi, de natură a influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă. În speță, Curtea constată că, deși inculpata B.I. nu și-a motivat apelul declarat împotriva sentinței prin care a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat (urmare a schimbării de încadrare juridică din infracțiunea de pruncucidere), instanța de control judiciare a analizat din oficiu în cuprinsul deciziei pronunțate soluția instanței de fond, în special sub aspectul încadrării juridice, constatând motivat că sentința primei instanțe este legală și temeinică.

Mai mult, instanța de apel a dispus o nouă expertiză medico-legale, dar care nu a putut fi efectuată din cauza inculpatei, plecată din țară. Așa fiind Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, nu se invocă o faptă sau o împrejurare nouă, ci se solicită o prelungire a probatoriului (prin efectuarea unei noi expertize medico-legale) cu privire la o împrejurare cunoscută de instanțele de fond și apel, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuientei și care nu pune în discuție însăși vinovăția acesteia, ci doar încadrarea juridică a faptei și, eventual, pedeapsa ce i-a fost aplicată. Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal și temeinic cererea condamnatei a fost respinsă.

Î n consecință, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta revizuientă condamnată B.I. împotriva deciziei penale nr. 118/P din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2010.