ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1821/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1821/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cereri de contestație în anulare de față,
În baza lucrărilor din dosar constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 21 din 6 martie 1997,
pronunțată de
Tribunalul Tulcea, secția penală, inculpata B.I.
a fost condamnată la 18 ani închisoare și 8 ani
interzicere a
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C.
pen., pentru
săvârșirea infracțiunii de
omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art.
175 alin. (1) lit. c)
C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A fost dedusă prevenția la zi și menținută starea
de arest.
Totodată, inculpata a fost obligată la plata
cheltuielilor judiciare
către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-au reținut, în
esență, următoarele:
În anul 1991
soțul inculpatei a fost victima unui accident de
muncă, fiind spitalizat o perioadă îndelungată de timp, până în anul
1993.
În toamna anului 1992 inculpata B.I., care se
implicase
într-o relație extraconjugală constatând că este însărcinată a hotărât să
întrerupă cursul sarcinii. În luna decembrie 1992 și apoi
în februarie 1993 a încercat să-și întrerupă
empiric cursul sarcinii dar
nu a reușit.
La data de 12 martie 1993, dându-și seama că
nașterea este iminentă, inculpata s-a deplasat la un chioșc unde își desfășura
activitatea,
s-a încuiat în interior unde în jurul orei 14,00 a născut
un făt de sex masculin pe care l-a introdus într-o
găleată cu vopsea verde,
pentru a-i suprima viața, după care s-a dus
acasă.
După două zile, la 14 martie 1993, inculpata a
aruncat cadavrul
fătului într-un container de gunoi.
Prin Decizia penală nr. 127 din 3 iunie 1998
Curtea de Apel Constanța, secția penală, a respins ca nefondat apelul declarat
de
inculpată.
Împotriva sus-arătatei decizii, inculpata a
declarat recurs, care
a fost respins ca tardiv prin Decizia penală nr.
3986 din 29 august
2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală.
La 13 decembrie 2010, pe rolul Tribunalului
Tulcea, secția
penală, a fost
înregistrată cererea de contestație în anulare,
formulată de condamnata B.I. împotriva deciziei pronunțate
în
recurs.
Prin sentința penală
nr. 49 din 8 februarie 2011, Tribunalul Tulcea, secția penală, și-a declinat
competența de soluționare a
cererii de
contestație în anulare, formulată de condamnată împotriva
Deciziei penale nr. 3986 din 29 august 2007 a Înaltei
Curți de Casați și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.
6103/1/2007, în
favoarea Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Printr-o cerere olografă datată 14 februarie 2011
(data poștei),
trimisă din Penitenciarul Poarta Albă, condamnata B.I. a
arătat că își retrage cererea de contestație în
anulare.
Înalta Curte,
văzând pe de o parte, declarația condamnatei
B.I.,
în sensul retragerii cererii de contestație în anulare,
aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală
de voință, iar pe de
altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac
este guvernată de principiul disponibilității, încât partea care a exercitat o
cale de atac
(fie ordinară - apel, recurs,
fie extraordinară - contestație în anulare,
revizuire) poate să și-o
retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii.
În
conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
condamnata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,
conform
dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea cererii de contestație în
anulare formulată
de contestatoarea B.I.
împotriva deciziei penale nr. 3986 din
29
august 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
pronunțată
în dosarul nr. 6103/1/2007.
Obligă
contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând
onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din
oficiu, se va suporta
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2011.