ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2151/2008

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 345 din 22 mai 2007 a Tribunalului Iași a fost condamnată inculpata P.C., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de o zi. Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: În după amiaza zilei de 20 iunie 2006 inculpata P.C., necăsătorită, a născut un copil după ce în luna martie s-a interesat la un cabinet medical de posibilitatea întreruperii sarcinii.

Se mai reține că inculpata și-a ascuns sarcina și că nașterea s-a petrecut la domiciliul surorii sale P.A. din comuna Gorban, jud. Iași. După ce inculpata a născut a înfășurat fătul în obiecte de îmbrăcăminte, l-a pus într-o pungă de plastic și l-a aruncat în W.C. de unde a fost recuperat de organele de anchetă. În urma efectuării necropsiei conform raportului nr. S /939 din 17 august 2006 s-a concluzionat că fetusul a fost născut viu, sexul – feminin. Moartea a fost violentă și s-a datorat lipsei îngrijirilor postnatale. Există legătură de cauzalitate între lipsa îngrijirilor postnatale și deces. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1022 din 24 iulie 2006 al I.M.L. Iași rezultă că inculpata a prezentat diagnosticul de episod depresiv major (post-portum) cu ideație suicidară și demodulării E.E.G..

Fapta a fost comisă cu discernământ. Prin decizia penală nr. 10 din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel Iași a admis apelul inculpatei, a desființat în parte sentința penală nr. 345/2007 a Tribunalului Iași și a redus pedeapsa principală la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținând celelalte dispoziții. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpata. În recursul procurorului sunt invocate motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitoare la individualizarea pedepsei. Se susține că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatei este prea blândă în raport de gravitatea faptei.

Inculpata critică hotărârea atacată pentru încadrarea juridică de omor calificat dată faptelor în loc de pruncucidere. Susține că în raport de starea de tulburare pricinuită de naștere aceasta din urmă era calificarea juridică corectă, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17. În subsidiar a criticat decizia pentru modul de individualizare a pedepsei, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. A motivat aceasta prin starea de sănătate precară în care se află (a suferit o histerectomie totală), o conduită normală bună înainte și după săvârșirea faptei și împrejurarea că este angajată în muncă. Recursul inculpatei este fondat pentru motivele ce se vor arăta. Așa cum s-a arătat din raportul de expertiză psihiatrică, rezultă că inculpata nu a comis fapta în stare de tulburare provocată de naștere.

Prin urmare, în cauză nu se poate reține că inculpata a comis infracțiunea prevăzută de art. 177 C. pen., deoarece ceea ce caracterizează această infracțiune diferențiind-o de infracțiunea de omor este tocmai atitudinea subiectivă a făptuitoarei. Astfel, în timp ce în cazul pruncuciderii făptuitoarea are o stare de tulburare de conștiință datorată actului de naștere, în cazul omului făptuitoarea acționează fără a avea o astfel de tulburare a conștiinței. Or, în cauză așa cum s-a stabilit prin expertiză nu a existat o tulburare de conștiință. Așa fiind, în mod corect instanțele au încadrat fapta la infracțiunea de omor calificat, primul motiv de casare fiind nefondat. Instanța de recurs observă însă că într-adevăr înainte de comiterea acestei fapte inculpata a avut o conduită bună.

Din modul cum a conceput comiterea infracțiunii rezultă că inculpata a încercat să evite situația femeii din colectivitățile restrânse în care concepția și nașterea unor copii în afara căsătoriei sunt supuse oprobiului public. Așa se explică ascunderea sarcinii și nașterea în afara satului în care locuia inculpata. Starea de sănătate a inculpatei relevată de expertiză este afectată de depresii majore până la ideație de suicid. Aceasta arată că inculpata este urmărită de regrete, că suferă, că înțelege până la urmă gravitatea faptei pe care a comis-o, încercând să se autopedepsească. Prin urmare nu este neapărată nevoie ca inculpata să se afle într-o recluziune totală pentru a se îndrepta, atitudine subiectivă a inculpatei după comiterea faptei indicând că pentru reeducarea sa este suficientă executarea pedepsei la locul de muncă.

În acest sens SC K.C. SRL, jud. Iași și-a manifestat acordul de a-i permite să execute pedeapsa la locul de muncă în această societate. Având în vedere că pedeapsa pronunțată de instanța de apel este până în 5 ani, Curtea apreciază că sunt suficiente temeiuri că scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate astfel că va dispune ca pedeapsa să fie executată la locul de muncă. Curtea consideră că recursul procurorului nu este fondat. Este adevărat că inculpata a comis o faptă extrem de gravă. Așa cum s-a arătat însă aceasta nu poate fi examinată „in abstracto”. Inculpata trăiește într-un mediu social concret, într-o comunitate restrânsă (sat) cu reguli relativ stricte care uneori inhibă puterea de apreciere a individului asupra valorilor.

Este evident că inculpata, femeie de 38 de ani, necăsătorită, din dorința de a-și asigura aparența de onorabilitate în colectivitatea sătească și-a ascuns relația sexuală din afara căsătoriei și prin urmare sarcina. În comparație cu valoarea morală la care se raporta, faptul de a atenta la viața copilului căruia îi dădea naștere este disproporționat, confuz, cu grave consecințe. Nu se poate nega însă, împrejurarea concretă, mediul în care se afla inculpata în momentul când „a ales” să-și rezolve problema deopotrivă socială și personală. Or, aceste împrejurări trebuie avute în vedere de judecător la aprecierea pedepsei. Activitatea de individualizare a pedepsei nu este o simplă acțiune de încadrare a pedepsei între limite abstracte.

Trebuie avut în vedere că individualizarea are loc după consumarea faptelor, că se referă strict la persoana făptuitorului și la posibilitățile de a-l influența în bine astfel încât pedeapsa să nu devină o răzbunare cât o măsură de reeducare socială. Prin urmare, severitatea excesivă nu este în toate cazurile potrivită cu realizarea scopului pedepsei așa cum este definit la art. 52 C. pen., mai ales când persoana condamnată nu mai reprezintă un potențial periculos pentru societate ca în cauza prezentă. Așa fiind, Curtea va admite recursul inculpatei, va casa în parte decizia numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând va dispune în baza art. 86 7 C. pen., ca executarea pedepsei de 5 ani închisoare să se execute la locul de muncă SC K. SRL, jud. Iași.

Se va interzice inculpatei dreptul de a fi aleasă. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. Potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, recursul parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata P.C. împotriva deciziei penale nr. 10 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 345 din 22 mai 2007 a Tribunalului Iași, secția penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând în baza art. 86 7 C. pen., dispune executarea pedepsei de 5 ani închisoare la locul de muncă, SC K.C. SRL, județul Iași. Interzice inculpatei dreptul de a fi ales în conformitate cu art. 86 8 alin. (2) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva aceleiași decizii penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2008.