ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2151/2008

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 345

din 22 mai 2007 a Tribunalului Iași a fost condamnată inculpata

P.C.,

la 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și d) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.

pen. și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii de o zi.

Inculpata a fost obligată la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut următoarele:

În după amiaza zilei de 20

iunie 2006 inculpata P.C., necăsătorită, a născut un copil după ce în luna

martie s-a interesat la un cabinet medical de posibilitatea întreruperii

sarcinii. Se mai reține că inculpata și-a ascuns sarcina și că nașterea s-a

petrecut la domiciliul surorii sale P.A. din comuna Gorban, jud. Iași.

După ce inculpata a născut a

înfășurat fătul în obiecte de îmbrăcăminte, l-a pus într-o pungă de plastic și l-a

aruncat în W.C. de unde a fost recuperat de organele de anchetă.

În urma efectuării

necropsiei conform raportului nr. S /939 din 17 august 2006 s-a concluzionat că

fetusul a fost născut viu, sexul – feminin.

Moartea a fost violentă și

s-a datorat lipsei îngrijirilor postnatale. Există legătură de cauzalitate

între lipsa îngrijirilor postnatale și deces.

Din raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică nr. 1022 din 24 iulie 2006 al I.M.L. Iași rezultă că

inculpata a prezentat diagnosticul de episod depresiv major (post-portum) cu

ideație suicidară și demodulării E.E.G.. Fapta a fost comisă cu discernământ.

Prin decizia penală nr.

10 din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel Iași a admis apelul

inculpatei, a desființat în parte sentința penală nr. 345/2007 a Tribunalului

Iași și a redus pedeapsa principală la 5 ani închisoare și pedeapsa

complementară la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., menținând celelalte dispoziții.

Împotriva

deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și

inculpata.

În recursul

procurorului sunt invocate motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitoare la individualizarea pedepsei. Se susține că

pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatei este prea blândă în raport de

gravitatea faptei.

Inculpata

critică hotărârea atacată pentru încadrarea juridică de omor calificat dată

faptelor în loc de pruncucidere. Susține că în raport de starea de tulburare

pricinuită de naștere aceasta din urmă era calificarea juridică corectă, motiv

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17.

În subsidiar a

criticat decizia pentru modul de individualizare a pedepsei, motiv de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. A motivat aceasta prin

starea de sănătate precară în care se află (a suferit o histerectomie totală),

o conduită normală bună înainte și după săvârșirea faptei și împrejurarea că

este angajată în muncă.

Recursul

inculpatei este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Așa cum s-a

arătat din raportul de expertiză psihiatrică, rezultă că inculpata nu a comis

fapta în stare de tulburare provocată de naștere.

Prin urmare, în cauză nu se

poate reține că inculpata a comis infracțiunea prevăzută de art. 177 C. pen.,

deoarece ceea ce caracterizează această infracțiune diferențiind-o de

infracțiunea de omor este tocmai atitudinea subiectivă a făptuitoarei. Astfel,

în timp ce în cazul pruncuciderii făptuitoarea are o stare de tulburare de

conștiință datorată actului de naștere, în cazul omului făptuitoarea acționează

fără a avea o astfel de tulburare a conștiinței.

Or, în cauză așa cum s-a

stabilit prin expertiză nu a existat o tulburare de conștiință.

Așa fiind, în mod corect

instanțele au încadrat fapta la infracțiunea de omor calificat, primul motiv de

casare fiind nefondat.

Instanța de recurs observă

însă că într-adevăr înainte de comiterea acestei fapte inculpata a avut o

conduită bună. Din modul cum a conceput comiterea infracțiunii rezultă că

inculpata a încercat să evite situația femeii din colectivitățile restrânse în

care concepția și nașterea unor copii în afara căsătoriei sunt supuse

oprobiului public. Așa se explică ascunderea sarcinii și nașterea în afara

satului în care locuia inculpata.

Starea de sănătate a

inculpatei relevată de expertiză este afectată de depresii majore până la

ideație de suicid. Aceasta arată că inculpata este urmărită de regrete, că

suferă, că înțelege până la urmă gravitatea faptei pe care a comis-o, încercând

să se autopedepsească. Prin urmare nu este neapărată nevoie ca inculpata să se

afle într-o recluziune totală pentru a se îndrepta, atitudine subiectivă a

inculpatei după comiterea faptei indicând că pentru reeducarea sa este

suficientă executarea pedepsei la locul de muncă. În acest sens SC K.C. SRL,

jud. Iași și-a manifestat acordul de a-i permite să execute pedeapsa la locul

de muncă în această societate.

Având în vedere că pedeapsa

pronunțată de instanța de apel este până în 5 ani, Curtea apreciază că sunt

suficiente temeiuri că scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate

astfel că va dispune ca pedeapsa să fie executată la locul de muncă.

Curtea consideră că recursul

procurorului nu este fondat. Este adevărat că inculpata a comis o faptă extrem

de gravă. Așa cum s-a arătat însă aceasta nu poate fi examinată „in abstracto”.

Inculpata trăiește într-un mediu social concret, într-o comunitate restrânsă

(sat) cu reguli relativ stricte care uneori inhibă puterea de apreciere a

individului asupra valorilor. Este evident că inculpata, femeie de 38 de ani,

necăsătorită, din dorința de a-și asigura aparența de onorabilitate în

colectivitatea sătească și-a ascuns relația sexuală din afara căsătoriei și

prin urmare sarcina. În comparație cu valoarea morală la care se raporta,

faptul de a atenta la viața copilului căruia îi dădea naștere este

disproporționat, confuz, cu grave consecințe. Nu se poate nega însă,

împrejurarea concretă, mediul în care se afla inculpata în momentul când „a

ales” să-și rezolve problema deopotrivă socială și personală.

Or, aceste împrejurări

trebuie avute în vedere de judecător la aprecierea pedepsei. Activitatea de

individualizare a pedepsei nu este o simplă acțiune de încadrare a pedepsei

între limite abstracte. Trebuie avut în vedere că individualizarea are loc după

consumarea faptelor, că se referă strict la persoana făptuitorului și la

posibilitățile de a-l influența în bine astfel încât pedeapsa să nu devină o

răzbunare cât o măsură de reeducare socială. Prin urmare, severitatea excesivă

nu este în toate cazurile potrivită cu realizarea scopului pedepsei așa cum

este definit la art. 52 C. pen., mai ales când persoana condamnată nu mai

reprezintă un potențial periculos pentru societate ca în cauza prezentă.

Așa fiind, Curtea va admite

recursul inculpatei, va casa în parte decizia numai cu privire la modalitatea

de executare a pedepsei și rejudecând va dispune în baza art. 86

7

C.

pen., ca executarea pedepsei de 5 ani închisoare să se execute la locul de

muncă SC K. SRL, jud. Iași. Se va interzice inculpatei dreptul de a fi aleasă.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, recursul parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata P.C. împotriva

deciziei penale nr. 10 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Casează, în parte, decizia

penală atacată și sentința penală nr. 345 din 22 mai 2007 a Tribunalului Iași, secția

penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând

în baza art. 86

7

C. pen., dispune executarea pedepsei de 5 ani

închisoare la locul de muncă, SC K.C. SRL, județul Iași.

Interzice inculpatei dreptul

de a fi ales în conformitate cu art. 86

8

alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva

aceleiași decizii penale.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 iunie 2008.