ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4956/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4956/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor penale

de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141

din 19 februarie 2004, Tribunalul Iași a respins ca nefondată cererea formulată

de inculpata I.C.M., prin apărătorul ales, privind schimbarea încadrării

juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de

„omor calificat” prevăzută și pedepsită de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen.,

în infracțiunea de „pruncucidere”, prevăzută și pedepsită de articolul 177 C.

pen.

A fost condamnată inculpata I.C.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”, prevăzută și pedepsită de art.

174 și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 16 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de articolul 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul

drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 65

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru o perioadă

de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.

În temeiul dispozițiilor art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestării

preventive, respectiv de la data de 1 octombrie 2003, până la 9 octombrie 2003,

inclusiv.

S-a dispus, în baza art. 426

C. proc. pen., ca o copie de pe dispozitivul prezentei hotărâri, după rămânerea

definitivă, să se comunice Consiliului Local al comunei Sipote, județul Iași,

în vederea punerii în executare a pedepsei complementare aplicate.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata I.C.M. locuiește în

comuna Sipote, județul Iași, iar în anul școlar 2002/2003 a urmat cursurile

Liceului M.K., județul Iași, fiind elevă în clasa a XII-a.

În cursul anului 1998,

inculpata a început o relație de prietenie cu numitul P.C., iar din anul 2001 a

început să întrețină relații sexuale cu acesta.

În luna iulie 2002,

inculpata I.C.M. a constatat că a rămas însărcinată, aspect pe care i l-a

comunicat și prietenului ei P.C., care însă a sfătuit-o să facă întrerupere de

sarcină, fapt acceptat de aceasta.

Ulterior, relația de

prietenie dintre cei doi s-a deteriorat. În luna august 2002, întâlnindu-se cu

martorul P.C., inculpata l-a mințit, spunându-i că a făcut chiuretaj, deși, în

realitate, aceasta hotărâse să păstreze sarcina, lucru pe care nu l-a spus însă

nimănui.

Pe toată perioada sarcinii,

inculpata a ascuns această împrejurare atât față de rudele sale, cât și față de

colegele de școală.

În ziua de 27 februarie

2003, inculpata s-a deplasat, cu autobuzul, din comuna Miroslava (localitate în

care locuia în timpul cursurilor școlare) în comuna Sipote, la locuința

părinților săi.

În după-amiaza zilei de 1

martie 2003, în timp ce se afla în locuința părinților săi, inculpata a simțit

primele simptome ale nașterii, moment în care s-a retras într-una din încăperile

imobilului pentru a naște.

Astfel, inculpata I.C.M. a

născut un copil de sex feminin pe care, la scurt timp după naștere, l-a

ștrangulat cu mâna și totodată i-a provocat un traumatism cranio - cerebral

produs, așa cum rezultă din raportul de necropsie, prin loviri cu mijloace și

corpuri contondente sau prin izbire repetată de suprafețe dure, scuturarea

corpului și capului victimei. Urmare acestor acte de violență, nou născutul a

decedat.

După deces, inculpata a

înfășurat copilul în cearșafurile de pe pat și l-a pus într-o sacoșă din

plastic, sacoșă pe care a ascuns-o sub perna de pe patul pe care se afla.

Până în ziua de 4 martie

2003, inculpata s-a simțit rău și a stat în încăperea în care născuse, fără ca

membrii familiei sale să fi sesizat că aceasta născuse recent.

În cursul aceleiași zile, 4

martie 2003, datorită stării în care se afla, inculpata a fost dusă de către tatăl

său, numitul I.G., la Spitalul de Obstetrică și Ginecologie C.V. din municipiul

Iași. Aici, medicii au constatat că I.C.M. prezenta stare de lehuzie,

împrejurare în care aceasta a fost nevoită să recunoască că la data de 1 martie

2003 a născut neasistată, la domiciliu, relatând totodată că nou-născutul a

decedat, indicând și locul unde se afla, respectiv într-o sacoșă din plastic,

ascunsă sub perna de pe patul pe care ea a stat în perioada 1 – 4 martie 2003.

Urmare acestor relatări,

numitul I.G. s-a deplasat la locuința sa, de unde a adus și a pus la dispoziția

organelor de urmărire penală, nou născutul aflat în punga din plastic,

înfășurat în cearșafuri.

Potrivit raportului de

necropsie nr. 322

c

din 21 aprilie 2003, copilul a fost născut viu,

la termen, iar moartea sa, survenită în primele 24 de ore după naștere, a fost

violentă, datorându-se insuficienței respiratorii acute, consecutive asfixiei

mecanice prin comprimarea gâtului, precum și hematoamelor subdurale și

hemoragiilor leptomeningeale traumatice.

S-a mai arătat în cuprinsul

raportului de necropsie că asfixia mecanică a fost produsă prin comprimarea

formațiunilor vasculo-nervoase și aeriene ale gâtului, cel mai probabil cu

mâna, la această concluzie conducând prezența infiltratelor hemoragice atât în

țesutul conjuctivo-adipos și muscular laterocervical, cât și în jurul cornului

mare stâng al osului hioid. Medicii legiști au exclus posibilitatea ca aceste

leziuni să fi fost produse prin alte mecanisme de natură patologică.

În ceea ce privește

mecanismul de producere a traumatismului cranio - cerebral cu infiltrate

hemoragice epicraniene, hematom subdural, hemoragie leptomeningeală și leziuni

hemoragice oculare, medicii legiști au concluzionat că, raportat la

multitudinea hemoragiilor epicraniene și topografia lor variată, acestea au

putut fi produse prin loviri cu corpuri și mijloace contondente sau prin izbire

de suprafețe dure, fiind însă posibil și un alt mecanism, respectiv cel de

scuturare a corpului nou născutului, eventual cu izbirea simultană a capului de

suprafețe dure.

Audiată atât în cursul

urmăririi penale cât și în faza de judecată, inculpata a adoptat o poziție

procesuală oscilantă și nesinceră.

Astfel, printr-o primă

declarație dată în cursul urmăririi penale inculpata a susținut că, la scurt

timp după ce a născut, și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit a

constatat că nou născutul decedase.

Ulterior, după ce a luat

cunoștință de concluziile raportului de necropsie, inculpata a revenit asupra

declarației dată inițial, susținând că este posibil să fi strâns copilul de gât

imediat după naștere, dar fără să-și dea seama. A negat că ar fi exercitat

vreun act de violență în zona capului nou născutului.

În cursul cercetării

judecătorești, inculpata din nou a revenit, recunoscând doar în parte

învinuirea. Astfel a relatat că, la scurt timp după naștere, întrucât copilul

țipa, iar într-o încăpere alăturată se aflau atât părinții săi cât și alte

persoane venite în vizită, l-a strâns de gât, după care a leșinat, iar în

momentul în care și-a revenit din această stare, a constatat că nou născutul

era mort. Inculpata a negat exercitarea altor acte de violență asupra nou născutului,

însă a susținut că în timpul nașterii “.. am pus mâna pe capul copilului

încerând să-l expulzez astfel ..”, intenționând în acest mod să acrediteze

ideea că, leziunile constatate în regiunea capului nou născutului ar fi urmarea

acțiunilor efectuate în timpul nașterii, în scopul expulzării copilului.

Susținerile inculpatei

referitoare la modalitatea în care s-ar fi produs leziunile din zona capului

nou născutului nu au fost primite, întrucât o astfel de posibilitate a fost

luată în calcul și de către medicii legiști care, în cadrul analizei efectuate

în cuprinsul raportului de necropsie au exclus-o, în mod argumentat. S-a arătat

că, chiar dacă unul dintre infiltratele hemoragice (cel parieto - temporal

drept) poate fi interpretat și ca o bară serosangvină de angajare din timpul

nașterii, multitudinea hemoragiilor epicraniene și topografia lor variată

orientează spre etiologia traumatică a acestora. S-a mai arătat totodată că,

chiar dacă hemoragiile intraoculare ar putea fi justificate în contextul

nașterii, infiltratele hemoragice retrooculare și cele din jurul nervilor

optici, nu pot fi puse pe seama nașterii.

Pe baza probelor

administrate în cauză, instanța a reținut că inculpata I.C.M., în afara

faptului că l-a ștrangulat cu mâna pe nou născut (agresiune pe care a

recunoscut-o), a exercitat și alte acte de violență asupra acestuia, fie

lovirea cu mijloace și corpuri contondente în zona capului sau izbirea de

suprafețe dure, fie scuturarea corpului nou născutului și eventual izbirea

simultană a capului de suprafețe dure.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal, a declarat apel inculpata I.C.M., care a susținut că fapta

comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere,

sens în care a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice. În

subsidiar inculpata a solicitat redozarea sancțiunii aplicate de prima

instanță.

Prin decizia penală nr. 234

din 24 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 1447/2004

a fost admis apelul declarat de inculpata I.C.M. A fost desființată în parte

sentința penală nr. 141 din 19 februarie 2004 a Tribunalului Iași și în rejudecare,

prin reținerea în favoarea inculpatei a prevederilor art. 74 lit. a) și c) C.

pen., combinat cu art. 76 lit. a) C. pen., a fost redusă pedeapsa aplicată

acesteia pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c)

C. pen., de la 16 ani închisoare, la 7 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel Iași a reținut că nu se impune schimbarea încadrării

juridice a faptei în infracțiunea de pruncucidere, întrucât starea de tulburare

în care s-a aflat inculpata nu a fost determinată de procesul nașterii, așa cum

cer dispozițiile art. 177 C. pen. Instanța de apel, a apreciat însă că se

impune recunoașterea de circumstanțe atenuante personale, în favoarea

inculpatei, cu consecința reducerii pedepsei, față de datele personale ale

acesteia și împrejurările comiterii faptei.

Împotriva deciziei penale nr.

234 din 24 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași au declarat recurs în

termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpata I.C.M.

Parchetul a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 389

9

alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen.,

respectiv a criticat decizia instanței de apel ca netemeinică, sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, pe care l-a apreciat ca fiind prea

redus, în raport de gravitatea faptei săvârșite.

Inculpata a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și a

criticat hotărârea ca nelegală, sub aspectul greșitei încadrări juridice date

faptei, apreciind că nu se face vinovată de infracțiunea de omor calificat,

fapta comisă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere,

prevăzută de art. 177 C. pen., având în vedere că a fost comisă imediat după

naștere, ea aflându-se într-o stare de tulburare fizică și psihică determinate

de condițiile în care a născut (într-o casă de la țară, într-o cameră

friguroasă) și de temerea unei eventuale stări conflictuale cu familia.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen. și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Operațiunea de

individualizare a pedepsei este atributul exclusiv al judecătorului care,

percepând prin propriile simțuri atitudinea făptuitorului față de infracțiunea

săvârșită și de consecințele acesteia, este în măsură să aprecieze întinderea ripostei

societății.

A aplica mecanic elementele

de fapt și de drept reținute prin actul de inculpare, ar însemna golirea de

conținut a activității de cercetare judecătorească, transformând magistratul

într-un executant.

Ori, potrivit Constituției

și legislației penale, rolul instanțelor judecătorești este cu totul altul și

anume cel de a decide, în spiritul și litera legii, dacă există ori nu

vinovăție, gradul de pericol social al faptei și necesitatea unui proces

reeducațional mai lung ori mai scurt, pentru resocializarea infractorului.

Întrucât instanța de apel,

în baza materialului probator rezultat din cercetarea judecătorească, a

apreciat că se impune recunoașterea de circumstanțe atenuante personale în

favoarea inculpatei, criticile aduse, în mod subiectiv hotărârii, nu pot fi

primite.

În operațiunea de

individualizare a pedepsei, instanța de apel a avut temeiuri să rețină largi

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei care, elevă fiind, în ultimul an,

la liceul M.K. din comuna Miroslava, a constatat că a rămas însărcinată și,

nedorind să se supună oprobiului public în urma nașterii, a hotărât să suprime

viața fătului, imediat după ce acesta s-a născut viu.

S-a mai avut în vedere

vârsta inculpatei (20 ani) și faptul că se bucura de aprecieri pozitive din

partea colegilor și cadrelor didactice.

În aceste condiții,

invocarea de către parchet, în defavoarea inculpatei, a contextului social în

care violența devine o componentă frecventă și, prin urmare, trebuie aspru

sancționată, nu are legătură directă cu fapta dedusă judecății.

Argumentele de

individualizare a pedepsei invocate în recursul parchetului, pot fi avute în

vedere doar atunci când este săvârșită o infracțiune împotriva vieții, într-un

loc public ori în condiții care impresionează direct societatea.

În speță însă inculpata a

săvârșit fapta la domiciliu, ca urmare a impactului negativ al lipsei de

educație socială, asupra propriului său comportament.

Este îndoielnic de asemenea

argumentul că, în speță, s-ar impune un plus de severitate, în scopul

prevenirii repetării unor asemenea fapte, deoarece este greu de crezut că o

femeie devenită mamă pentru a doua oară, ar repeta o asemenea acțiune.

Cu privire la solicitarea

recurentei – inculpate I.C.M. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea de pruncucidere, Înalta Curte apreciază că în mod

indubitabil orice mamă, lipsită de experiență, primipară, afectată de un cadru

educațional insuficient, resimte o puternică tulburare, în momentul ulterior

nașterii unui copil, considerat nelegitim.

Diferența între infracțiunea

de omor calificat și pruncucidere nu este însă dată de aspectul emoțional în

care se găsește autoarea infracțiunii, ci de o stare psihologică anormală

produsă în timpul nașterii și determinată de faptul nașterii, atestată

științific, în urma unui examen medico – legal de specialitate.

Deci, starea de tulburare la

care face referire art. 177 C. pen., vizând infracțiunea de pruncucidere, se

datorează travaliului, adică actului fizic de a naște și nicidecum unei temeri

generale, determinate de carențele educaționale, de împrejurări adiacente

procesului fiziologic al nașterii, ce conduc la ideea ascunderii unui act

natural apreciat ca ilicit.

Stările conflictuale

premergătoare și extrinseci nașterii, cum ar fi temerea de reacția părinților

sau oprobiul celor din jur, ce au putut fi de natură a influența psihicul

inculpatei, nu constituie decât mobiluri ale săvârșirii faptei, neavând

semnificația juridică a unor tulburări pricinuite de naștere, așa cum cer

dispozițiile art. 177 C. pen.

Ori, în speță, pe baza unei

expertize medico – legale s-a stabilit cu certitudine că, inculpata nu a

prezentat tulburări psihice post-partum, iar fapta imputată a fost comisă cu discernământ

(raportul de expertiză psihiatrică nr. 352/ PSH din 1 aprilie 2003).

De altfel nici inculpata, cu

ocazia audierii, nu a invocat existența unei asemenea tulburări, ci a relatat

că ceea ce a determinat-o să-și ștranguleze copilul, a fost teama ca țipetele

acestuia să nu fie auzite de părinții săi și musafirii acestora aflați în

încăperea alăturată și care nu cunoșteau faptul că ea este însărcinată.

Împrejurarea că inculpata,

la momentul săvârșirii faptei, nu s-a aflat în starea de tulburare, cerută de

textul art. 177 C. pen., rezultă și din atitudinea adoptată de aceasta, de a

ascunde faptul nașterii și de a ascunde nou născutul ucis.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

5

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași și de inculpata I.C.M., împotriva deciziei penale nr.

234 din 24 iunie 2004 a Curții de Apel Iași.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga pe inculpată la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de inculpata I.C.M., împotriva

deciziei penale nr. 234 din 24 iunie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe inculpată la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 octombrie 2004.