ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4953/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 430 din 20 mai 2004 Tribunalul Iași a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată în baza art. 461 lit. d) C. proc. pen., de condamnata P.A. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că petenta a fost condamnată definitiv prin sentința penală nr. 27 din 14 ianuarie 2003 a Tribunalului Iași, la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. S-a dedus perioada arestării preventive de la 14 iulie 1999, la 20 iunie 2002. Prin contestația la executare, condamnata a solicitat computarea din pedeapsă și a perioadei cât a fost internată la Spitalul de Psihiatrie P.G.

și anume 23 iunie 2000, 17 septembrie 2002. Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, respins de Curtea de Apel Iași prin decizia penală nr. 251 din 6 iulie 2004. Considerând decizia nelegală și netemeinică, condamnata a formulat recurs reiterând motivele din acțiunea principală. Recursul nu este fondat. Din examinarea cauzei, rezultă că P.A. a fost arestată preventiv la 14 iulie 1999, iar la 15 iunie 2000 măsura a fost revocată de procuror care a dispus suspendarea urmăririi penale și internarea provizorie la Spitalul de psihiatrie, conform art. 114 C. proc. pen.

Măsura de siguranță a executat-o în perioada 23 iunie 2002, până la 17 septembrie 2002. În noiembrie 2001, s-a dispus trimiterea în judecată pentru infracțiunea de omor calificat, faptă pentru care a și fost condamnată la 10 ani închisoare, instanța computând, conform art. 88 C. pen., perioada arestării preventive de la 14 iulie 1999, 20 iunie 2000 și de la 22 ianuarie 2004 la zi (sentința penală nr. 282 din 6 aprilie 2004 a Tribunalului Iași). Cererea contestatoarei de a se computa și perioada internării provizorii, ca măsură de siguranță prevăzută de art. 114 C. pen., excede dispozițiilor art. 88 C. pen., potrivit cărora din pedeapsa aplicată se compută numai perioada arestării preventive, care este o măsură privativă de libertate, nu și măsura de siguranță a internării medicale al cărui caracter și scop este diferit.

Față de aceste motive, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat, iar condamnata recurentă obligată la cheltuieli judiciare, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata P.A., împotriva deciziei penale nr. 251 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe condamnată la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2004.