ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 189/2010

Asupra recursului penal de față; Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1512/P/2006 din 05 decembrie 2007, inculpata P.N. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de pruncucidere prev. de art. 177 C. pen. prin aceea ca, la data de 17 august 2006, în jurul orei 7,30, a dat naștere minorului C.M., la domiciliul său, nefiind asistată de personal medical de specialitate, după care l-a abandonat în locuință, refuzând la solicitarea concubinului său de a se prezenta la spital cu nou-născutul, pe fondul unei stări de tulburare pricinuită de naștere, minorul decedând din cauza unui traumatism obstetrical prin hemoragie meningo -cerebrală consecutivă. Prin sentința penala nr. 279 din 16 iunie 2008, pronunțată în dosarul penal cu nr. unic 11672/118/2007, Tribunalul Constanța a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., achitarea inculpatei P.N. pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere, prev. de art. 177 C. pen. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 100 lei, onorariu avocat oficiu s-a avansat către Baroul Constanta din fondurile Ministerului Justiției. Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a reținut următoarele: Din relațiile de concubinaj cu martorul C.D., inculpata P.N. a dat naștere la trei copii: M. în anul 2002, Ionel în anul 2004 și A. în anul 2005. În dimineața zilei de 17 august 2006, în jurul orei 5,30, martorul C.D. a plecat de la domiciliu să ducă animalele la câmp și când a revenit acasă, a constatat, că inculpata P.N.

a dat naștere unui copil; necunoscând că aceasta este din nou gravidă, întrucât nu i-a spus. Declară martorul că a ajutat-o pe inculpată la naștere, în sensul că folosind o foarfecă sterilizată cu spirt i-a tăiat cordonul ombilical, I-a legat cu ață, după care i-a solicitat acesteia să se deplaseze la Spitalul Cernavodă, dar aceasta a refuzat, iar după puțin timp a părăsit locuința fără a mai reveni până a doua zi. Întrucât nou născutul plângea, martorul l-a înfășat și legănat pentru a-l determina să nu mai plângă, relatând cele întâmplate fratelui său C.S. și mamei sale C.V. În jurul orelor 17,00, constatând că inculpata nu revine la copil și acesta continua să plângă - martorul a chemat Salvarea care l-a transportat la spital, iar a doua zi a aflat că acesta a decedat la ora 18,30.

Prin raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia necropsiei cadavrului nou-născutului C.M., s-a stabilit că moartea acestuia a fost violentă si s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale consecutive unui traumatism obstetrical în cadrul unei nașteri neasistate. Nu s-au constatat leziuni de violență pe corp, trunchi și membre. Din adresa nr. 504/2/2006 din 21 aprilie 2008 a S.M.L. Constanța, rezultă, să traumatismul obstetrical se produce ca urmare a unei nașteri neasistate și in urma acestui traumatism în procesul nașterii și independent la mamă s-au produs leziuni hemoragice cerebrale care au dus la decesul nou-născutului. La examenul necroptic, nu s-au constatat Iezi uni de violență obiective active, în afara traumatismului obstetrical.

Recunoscând posibilitatea survenirii anumitor stări patologice provocate de naștere, legiuitorul a sancționat sub denumirea de pruncucidere, în art. 177 C. pen., uciderea copilul nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere. Între activitatea de ucidere și moartea copilului trebuie să existe un raport de cauzalitate, cerință a legii pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii. Pe de altă parte analizând efectele pe care le ,are asupra răspunderii penale a mamei, accidente care survin cu ocazia nașterii, de natură să provoace moartea copilului, ca urmare a unor factori independenți, în speță, este exclusă legătura de cauzalitate între o acțiune externă violentă, comisivă și moartea copilului.

Această problemă a fost rezolvată, prin autopsia, raportul de autopsie a nou-născutului, cât și precizările depuse în instanță de S.M.L. Constanța, acte de mare răspundere. Totodată, nu există legătură de cauzalitate nici între inacțiunea inculpatei de a abandona nou-născutul în locuință pentru o scurtă perioadă de timp și refuzul de a-l duce la spital (în condițiile în care aceasta l-a îngrijit, a încercat să-l alăpteze) și decesul nou-născutului care a fost dus în aceeași zi la spital de către martorul C.D.

Din împrejurările concrete de fapt ale cauzei, stabilite pe bază de probe concludente, constatări clinice și medico-legale nefiind stabilită o legătură de la cauză la efect, nu sunt întrunite elementele constitutive ale in fracțiunii de pruncucidere prev. de art. 177 C. pen., întrucât decesul nou-născutului nu se datorează acțiunii sau inacțiunii inculpatei, ci datorită unor motive independente de aceasta, în procesul nașterii, impunându-se achitarea inculpatei. Împotriva hotărârii, in termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a declarat apel cu privire la schimbarea încadrării juridice, conform disp. art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de "pruncucidere" prevăzută de art. 177 C. pen.

în infracțiunea de "ucidere din culpă" prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen. si condamnarea inculpatei pentru aceasta întrucât este culpa clară a acesteia deoarece nu a fost în evidentă nici la medicul de familie, nu a dorit să meargă să nască la o unitate spitalicească, a plecat de acasă și s-a ascuns într-un lan de porumb, în condițiile în care copilul plângea. Prin decizia penală nr. 13/MP din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța. S-a reținut că, conform art. 345 C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpata; dar potrivit art. 52, art. 66 C. proc.

pen., vinovăția inculpatei trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În cauză, s-au respectat exigențele unui proces echitabil, inculpata dispunând de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind, de asistență juridică calificată și având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor; astfel, s-au administrat pe parcursul procesului, în ședințe publice, de către instanța de fond atât probele acuzării-ascultarea martorilor, constatări medico-legale cât și probele apărării-audierea inculpatului, martori. Pe baza probelor administrate in cauza-declarațiile inculpatei coroborate cu declarațiile martorilor C.D., C.V., raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia necropsiei cadavrului nou-născutului C.M., adresa nr. 504/2/2006 din 21 aprilie 2008 a S.M.L.

Constanța, rezultă cu certitudine ca la data de 17 august 2006, în jurul orei 7,30, inculpata P.N. l-a născut pe minorul C.M., la domiciliu, fără a fi asistată de personal medical de specialitate, ci de martorul C.D., după care a refuzat sa se prezinte la spital cu nou-născutul, pe fondul unei stări de tulburare pricinuită de naștere, prin hemoragie meningo-cerebrală consecutivă unui traumatism obstetrical. Sub aspectul încadrării juridice, infracțiunea de "ucidere din culpă" prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen. consta in uciderea unei persoane din culpă. Actele materiale reclamate in acuzarea inculpatei - nu a fost în evidență nici la medicul de familie, nu a dorit să meargă să nască la o unitate spitalicească, a plecat de acasă și s-a ascuns într-un lan de porumb, deși copilul plângea, nu se circumscriu acțiunii/inacțiunii specifice laturii obiective a infracțiunii, nu există un raport de cauzalitate între acestea și moartea copilului nou născut.

Astfel, legea nu o obliga pe inculpata sa se prezinte la medicul de familie si nici sa nască asistata de personal medical de specialitate. Apoi, moartea bebelușului fiind cauzata de hemoragia meningo cerebrala consecutiva unui traumatism obstetrical în cadrul nașterii, fără a se constata leziuni de violență pe corp, trunchi și membre, nu exista legătura de cauzalitate intre aceasta si fuga inculpatei in lanul de porumb, respectiv refuzul de a se deplasa la spital mai ales ca aceasta activitate a fost realizata de tatăl mi norului dar nu s-a reușit salvarea sa. De altfel, concluziile medico-legale nu evidențiază ca neasistarea la naștere este cauza traumatismului obstetrical, fiind notoriu faptul apariției unor asemenea probleme si la nașterile in unitățile sanitare.

Nu există nicio probă că, în timpul nașterii, inculpata a efectuat o anumită manevră asupra fătului și care să ducă la acel traumatism. Latura subiectiva a infracțiunii consta in culpa; pentru determinarea acesteia, trebuie sa se tina seama de toate împrejurările cauzei, factorii subiectivi specifici fiecărei persoane (cunoștințe generale, pregătire profesionala, experiența de viata). Ori, fata de nivelul redus de instruire al inculpatei (3 clase), de mediul in care trăia, de mijloacele modeste de subzistenta, de grija manifestata cu privire a ceilalți trei minori, in condițiile in care inculpata (în vârstă de 24 ani la data faptei) mai născuse la domiciliu fără a avea vreo problema, nu sunt argumente care sa conducă la convingerea ca inculpata nu a prevăzut moartea bebelușului C.M.

și nici nu putea să-l prevadă. Totodată, când expertiza medico-legala psihiatrica a concluzionat că inculpata P.N. a prezentat la data săvârșirii faptei o tulburare acută de stres, având în raport cu fapta comisă discernământul ușor diminuat, nu se poate pretinde inculpatei sa acționeze ca o persoana lucida, stăpână pe sine la nici o ora de la naștere. Prin urmare, nici latura obiectiva, nici cea subiectiva a infracțiunii de "ucidere din culpa" prev. de art. 178 C. pen. nu sunt realizate motiv pentru care nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice in acest sens, din actele de la dosar, rezultă fără dubiu că moartea s-a produs din motive independente de voința inculpatei fapt pentru care nu se poate reține nici intenție și nici culpă.

Pe cale de consecința, lipsind temeiul fundamental al răspunderii penale-infracțiunea, nefiind întrunite elementele constitutive ale "pruncuciderii" si nici ale "uciderii din culpa", inculpata nu poate fi condamnata. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, criticând-o prin motivarea scrisă a căii de atac atât sub aspectul soluției de achitare în raport cu încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, cât și sub aspectul greșitei încadrări juridice, considerând că în realitate fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 C. pen. Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a precizat că nu critică hotărârile decât sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei, pentru care s-a pronunțat achitarea, soluție pe care nu o critică.

în acest sens, a arătat că se impune ca soluționarea acțiunii penale să se efectueze sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei, în infracțiunea de ucidere din culpă. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs astfel cum au fost reformulate și precizate cu ocazia dezbaterilor, dar și a cazului de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Potrivit cazului de casare sus-menționat, hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică. Deși legiuitorul nu o spune în mod expres, este evident că acest caz de casare este incident atunci când se constată că fapta concretă săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale altei infracțiuni decât cea pentru care instanțele de fond și/sau apel au pronunțat în rezolvarea acțiunii penale, una dintre soluțiile înscrise în art. 345 C. proc.

pen. (condamnare, achitare sau încetarea procesului penal). Incidența acestui caz de casare are întotdeauna o finalitate practică, în sensul că, în urma schimbării încadrării juridice, instanța de recurs va pronunța o soluție de condamnare pentru noua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, întrucât, procedând la schimbarea încadrării juridice, instanța apreciază a fi întrunite elementele constitutive, atât în ce privește latura obiectivă, cât și cea subiectivă, ale altei infracțiuni. Or, în speță, prin invocarea acestui caz de casare nu se tinde la o altă soluție dată acțiunii penale (condamnare, în loc de achitare),ci la o nouă încadrare juridică în sens pur teoretic, fără finalitate practică (adică într-o infracțiune în care generic „s-ar fi putut încadra" fapta comisă de inculpată, dar pentru care în concret nu sunt întrunite elementele constitutive), cu păstrarea soluției de achitare dispusă anterior.

Astfel, prin concluziile puse cu ocazia dezbaterilor, în conformitate cu disp. art. 316 C. proc. pen., reprezentantul Parchetului și-a însușit practic considerentele pentru care instanța de apel nu a procedat la schimbarea încadrării juridice, apreciind că în concret nu sunt întrunite (nici) elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere de culpă, după ce inculpata fusese trimisă în judecată și achitată în fond pentru infracțiunea de pruncucidere. Ceea ce a avut de analizat instanța de apel, prin raportare la infracțiunea de ucidere din culpă, nu a fost o faptă abstractă a unei persoane de a da naștere unui copil la domiciliu, fără asistență medicală de specialitate, urmată de abandonarea acestuia în locuință, ci fapta concretă a inculpatei de a proceda astfel, în anumite condiții particulare, subiective, care au pus-o în imposibilitatea de a prevedea rezultatul conduitei sale.

În acest sens, ținând seama de particularitățile psihofizice și intelectuale ale inculpatei, de experiența sa de viață (inclusiv faptul a fi dat naștere în condiții similare, dar fără incidente, a altor doi copii) și de pregătirea sa, toate raportate la momentul și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei. În mod corect instanța de apel a ajuns la concluzia, necontestată în esență nici de către Parchet, că fapta inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul Parchetului, astfel cum acesta a fost precizat și susținut oral, este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 13/MP din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimata inculpată P.N. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.