ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 189/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 189/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față;

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1512/P/2006 din

05 decembrie 2007, inculpata P.N. a fost trimisă în judecată pentru comiterea

infracțiunii de pruncucidere prev. de art. 177 C. pen. prin aceea ca, la data

de 17 august 2006, în jurul orei 7,30, a dat naștere minorului C.M., la

domiciliul său, nefiind asistată de personal medical de specialitate, după care

l-a abandonat în locuință, refuzând la solicitarea concubinului său de a se

prezenta

la spital cu nou-născutul, pe

fondul unei stări de tulburare pricinuită

de naștere, minorul decedând

din cauza unui traumatism obstetrical prin hemoragie meningo -cerebrală

consecutivă.

Prin sentința penala nr. 279 din 16 iunie 2008,

pronunțată în

dosarul penal cu nr. unic

11672/118/2007, Tribunalul Constanța a

dispus în baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap.la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei P.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de

pruncucidere, prev. de art. 177 C. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care

suma de 100 lei, onorariu avocat oficiu s-a avansat către Baroul Constanta din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru

pronunțarea hotărârii, instanța a reținut următoarele:

Din relațiile de concubinaj cu martorul C.D.,

inculpata

P.N. a dat naștere la trei copii:

M. în anul 2002,

Ionel în anul 2004 și A. în anul 2005.

În dimineața zilei de 17 august 2006, în jurul

orei 5,30, martorul C.D. a plecat de la domiciliu să ducă animalele la câmp și

când a revenit acasă, a constatat, că inculpata P.N. a dat naștere unui copil;

necunoscând că aceasta este din nou gravidă, întrucât nu i-a spus.

Declară martorul că a ajutat-o pe inculpată la

naștere, în sensul că folosind o foarfecă sterilizată cu spirt i-a tăiat

cordonul ombilical, I-a legat cu ață, după care i-a solicitat acesteia să se

deplaseze la Spitalul Cernavodă, dar aceasta a refuzat, iar după puțin timp a

părăsit locuința fără a mai reveni până a doua zi.

Întrucât nou

născutul plângea, martorul l-a înfășat și legănat

pentru

a-l determina să nu mai plângă, relatând cele întâmplate fratelui său C.S. și

mamei sale C.V.

În jurul orelor 17,00, constatând că

inculpata nu revine la copil și acesta continua să plângă - martorul a chemat

Salvarea

care l-a transportat la

spital, iar a doua zi a aflat că acesta a decedat la ora 18,30.

Prin

raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia

necropsiei

cadavrului nou-născutului C.M., s-a stabilit că moartea acestuia a fost

violentă si s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale consecutive unui

traumatism obstetrical în cadrul unei nașteri neasistate. Nu s-au constatat

leziuni de violență pe corp, trunchi și membre.

Din adresa nr. 504/2/2006 din 21 aprilie 2008 a

S.M.L. Constanța, rezultă, să traumatismul obstetrical se produce ca urmare a

unei nașteri neasistate și in urma acestui traumatism în procesul nașterii și

independent la mamă s-au produs leziuni

hemoragice

cerebrale care au dus la decesul nou-născutului.

La examenul

necroptic, nu s-au constatat Iezi uni de violență obiective active, în afara

traumatismului obstetrical.

Recunoscând posibilitatea survenirii anumitor

stări patologice provocate de naștere, legiuitorul a sancționat sub

denumirea de pruncucidere, în art. 177 C. pen.,

uciderea copilul

nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către

mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.

Între activitatea de ucidere și moartea

copilului trebuie să existe un raport de cauzalitate, cerință a legii pentru

realizarea laturii obiective a infracțiunii.

Pe de altă parte analizând efectele pe care le

,are asupra răspunderii penale a mamei, accidente care survin cu ocazia

nașterii, de natură să provoace moartea copilului, ca urmare a unor factori

independenți, în speță, este exclusă legătura de cauzalitate între o acțiune

externă violentă, comisivă și moartea copilului.

Această problemă

a fost rezolvată, prin autopsia, raportul de autopsie a nou-născutului, cât și

precizările depuse în instanță de

S.M.L. Constanța, acte

de mare răspundere.

Totodată, nu există legătură de cauzalitate

nici între inacțiunea inculpatei de a abandona nou-născutul în locuință

pentru o scurtă perioadă de timp și refuzul de

a-l duce la spital (în

condițiile în care aceasta l-a îngrijit, a

încercat să-l alăpteze) și decesul nou-născutului care a fost dus în aceeași zi

la spital de către martorul C.D.

Din împrejurările concrete de fapt ale

cauzei, stabilite pe bază de probe concludente, constatări clinice și

medico-legale nefiind stabilită o legătură de la cauză la efect, nu sunt

întrunite elementele constitutive ale in fracțiunii de pruncucidere prev. de

art. 177 C. pen., întrucât decesul nou-născutului

nu se

datorează acțiunii sau

inacțiunii inculpatei, ci datorită unor motive independente de aceasta, în

procesul nașterii, impunându-se achitarea inculpatei.

Împotriva hotărârii, in termenul legal,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a declarat apel cu privire la

schimbarea

încadrării juridice, conform

disp. art. 334

C. proc. pen., din

infracțiunea

de "pruncucidere" prevăzută de art. 177 C. pen. în

infracțiunea de "ucidere din culpă"

prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen.

si condamnarea inculpatei pentru

aceasta întrucât este culpa clară a acesteia deoarece nu a fost în evidentă

nici la medicul de familie, nu a dorit să meargă să nască la o unitate

spitalicească, a plecat de acasă și s-a ascuns într-un lan de porumb, în

condițiile în care copilul plângea.

Prin decizia penală nr. 13/MP din 19

iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, a fost respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Constanța.

S-a reținut că, conform art. 345 C. proc. pen.,

instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpata; dar potrivit art. 52,

art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatei trebuie stabilită dincolo de orice

îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În cauză, s-au respectat exigențele unui proces

echitabil, inculpata dispunând de timpul și înlesnirile necesare pregătirii

apărării, beneficiind, de asistență juridică calificată și având efectiv

posibilitatea audierii tuturor martorilor; astfel, s-au administrat pe

parcursul procesului, în ședințe publice, de către instanța de fond atât

probele acuzării-ascultarea martorilor, constatări medico-legale cât și probele

apărării-audierea inculpatului, martori.

Pe baza probelor

administrate in cauza-declarațiile inculpatei

coroborate

cu declarațiile martorilor C.D., C.V., raportul de constatare medico-legală

întocmit cu ocazia necropsiei cadavrului nou-născutului C.M., adresa nr. 504/2/2006

din 21 aprilie 2008 a S.M.L. Constanța, rezultă cu certitudine ca la data de 17

august 2006, în jurul orei 7,30, inculpata

P.N.

l-a născut pe minorul C.M., la domiciliu, fără a fi asistată de personal

medical de specialitate, ci de martorul

C.D., după care a refuzat sa se

prezinte la spital cu nou-născutul, pe fondul unei stări de tulburare

pricinuită de naștere,

prin hemoragie

meningo-cerebrală consecutivă unui traumatism obstetrical.

Sub aspectul încadrării juridice, infracțiunea

de "ucidere din culpă" prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen. consta

in uciderea unei persoane din culpă.

Actele materiale reclamate in acuzarea

inculpatei - nu a fost în evidență nici la medicul de familie, nu a dorit să

meargă să nască la o unitate spitalicească, a plecat de acasă și s-a ascuns

într-un lan de porumb, deși copilul plângea, nu se circumscriu acțiunii/inacțiunii

specifice laturii obiective a infracțiunii, nu există un raport de cauzalitate

între acestea și moartea copilului nou născut.

Astfel, legea nu o obliga pe inculpata sa se

prezinte la

medicul de familie si nici sa

nască asistata de personal medical de

specialitate.

Apoi, moartea bebelușului fiind cauzata de

hemoragia meningo cerebrala consecutiva unui traumatism obstetrical în cadrul

nașterii, fără a se constata leziuni de violență pe corp, trunchi și membre, nu

exista legătura de cauzalitate intre aceasta si fuga inculpatei in lanul de

porumb, respectiv refuzul de a se deplasa la spital mai ales ca aceasta

activitate a fost realizata de tatăl mi norului dar nu s-a reușit salvarea sa.

De altfel, concluziile

medico-legale nu

evidențiază ca neasistarea la naștere este cauza

traumatismului

obstetrical, fiind notoriu faptul apariției unor asemenea probleme si la

nașterile in unitățile sanitare. Nu există nicio probă că, în timpul nașterii,

inculpata a efectuat o anumită

manevră

asupra fătului și care să ducă la acel traumatism.

Latura subiectiva a infracțiunii consta in

culpa; pentru determinarea acesteia, trebuie sa se tina seama de toate

împrejurările cauzei, factorii subiectivi specifici fiecărei persoane

(cunoștințe generale, pregătire profesionala, experiența de viata).

Ori, fata de nivelul redus de instruire al

inculpatei (3 clase), de mediul in care trăia, de mijloacele modeste de

subzistenta, de

grija manifestata cu

privire a ceilalți trei minori, in condițiile in care

inculpata (în

vârstă de 24 ani la data faptei) mai născuse la domiciliu fără a avea vreo

problema, nu sunt argumente care sa conducă la convingerea ca inculpata nu a

prevăzut moartea bebelușului C.M. și nici nu putea să-l prevadă.

Totodată, când expertiza medico-legala

psihiatrica a concluzionat că inculpata P.N. a prezentat la data

săvârșirii faptei o tulburare acută de stres,

având în raport cu fapta

comisă discernământul ușor diminuat, nu se poate

pretinde

inculpatei sa acționeze ca o

persoana lucida, stăpână pe sine la nici o ora de la naștere.

Prin urmare, nici latura obiectiva, nici

cea subiectiva a infracțiunii de "ucidere din culpa" prev. de art. 178

C. pen. nu sunt realizate motiv pentru care nu se poate proceda la

schimbarea încadrării juridice in acest sens, din

actele de la dosar,

rezultă fără dubiu că moartea s-a produs din motive

independente de voința inculpatei fapt pentru care nu se poate reține nici

intenție

și nici culpă. Pe cale de

consecința, lipsind temeiul fundamental al

răspunderii

penale-infracțiunea, nefiind întrunite elementele constitutive ale

"pruncuciderii" si nici ale "uciderii din culpa", inculpata

nu poate fi condamnata.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel

Constanța, criticând-o prin motivarea scrisă a

căii de atac atât sub

aspectul soluției de achitare în raport cu încadrarea juridică dată faptei prin

rechizitoriu, cât și sub aspectul greșitei încadrări juridice, considerând că

în realitate fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de ucidere din culpă

prev. de

art. 178 C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul

Ministerului Public a precizat că nu critică hotărârile decât sub aspectul

greșitei încadrări juridice dată faptei, pentru care s-a pronunțat achitarea,

soluție pe care nu o critică. în acest sens, a

arătat că se impune ca soluționarea acțiunii penale să se efectueze sub

aspectul corectei

încadrări juridice a faptei, în infracțiunea de

ucidere din culpă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

motivelor de recurs astfel cum au fost reformulate și precizate cu ocazia

dezbaterilor, dar și a cazului de casare în care acestea se

încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17 C. proc.

pen., Curtea constată că

recursul este nefondat.

Potrivit cazului de casare sus-menționat, hotărârile

sunt supuse casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare

juridică.

Deși legiuitorul nu o spune în mod

expres, este evident că

acest caz de casare

este incident atunci când se constată că fapta

concretă săvârșită de

inculpat întrunește elementele constitutive ale altei infracțiuni decât cea

pentru care instanțele de fond și/sau apel au pronunțat în rezolvarea acțiunii

penale, una dintre soluțiile înscrise în art. 345 C. proc. pen. (condamnare, achitare

sau încetarea procesului penal).

Incidența acestui caz de casare are

întotdeauna o finalitate

practică, în

sensul că, în urma schimbării încadrării juridice, instanța

de recurs va

pronunța o soluție de condamnare pentru noua

infracțiune reținută în sarcina inculpatului, întrucât, procedând la

schimbarea încadrării juridice, instanța apreciază a fi întrunite elementele

constitutive, atât în ce privește latura obiectivă, cât și cea subiectivă, ale

altei infracțiuni.

Or, în

speță, prin invocarea acestui caz de casare nu se tinde

la

o altă soluție dată acțiunii penale (condamnare, în loc de achitare),ci la o

nouă încadrare juridică în sens pur teoretic, fără finalitate practică (adică

într-o infracțiune în care generic „s-ar fi

putut

încadra" fapta comisă de inculpată, dar pentru care în concret

nu

sunt întrunite elementele constitutive), cu păstrarea soluției de achitare

dispusă anterior.

Astfel, prin concluziile puse cu ocazia

dezbaterilor, în conformitate cu

disp. art. 316

C. proc. pen., reprezentantul Parchetului și-a însușit practic

considerentele pentru care instanța de apel nu

a procedat la schimbarea încadrării juridice, apreciind că în concret

nu

sunt întrunite (nici) elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere de

culpă, după ce inculpata fusese trimisă în judecată și

achitată în fond pentru infracțiunea de pruncucidere.

Ceea ce a avut de analizat instanța de apel, prin

raportare la

infracțiunea de ucidere din

culpă, nu a fost o faptă abstractă a unei

persoane de a da naștere unui

copil la domiciliu, fără asistență medicală de specialitate, urmată de

abandonarea acestuia în locuință, ci fapta concretă a inculpatei de a proceda

astfel, în anumite condiții particulare, subiective, care au pus-o în

imposibilitatea de a prevedea rezultatul

conduitei sale.

În acest sens, ținând seama de

particularitățile psihofizice și intelectuale ale inculpatei, de experiența sa

de viață (inclusiv faptul a fi dat naștere în condiții similare, dar fără

incidente, a altor doi copii) și de pregătirea sa, toate raportate la momentul

și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei. În mod corect instanța de apel

a ajuns la concluzia, necontestată în esență nici de către Parchet, că fapta

inculpatei nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de ucidere din culpă

prev. de

art. 178 C. pen.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul

Parchetului,

astfel cum acesta a fost precizat și susținut oral, este

nefondat și va fi respins conform art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimata inculpată se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea

de Apel Constanța

împotriva deciziei penale nr. 13/MP din

19 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, privind pe intimata inculpată P.N.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimata

inculpată, în sumă de 200

lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie

2010.