ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4023/2010

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 307 din 09 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, inculpata M.L. a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere, prev. de art. 177 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 1.385,77 RON cheltuieli îngrijiri medicale, cu dobânda legală aferentă până la achitare către S.J.U. Sf. P. Focșani.

A fost obligată inculpata la 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 464 RON în contul S.J. Focșani pentru S.J.M.L., 252 RON către I.N.M.L. lași, 252 RON către I.N.M.L. „M.M." și 200 RON onorariu apărător din oficiu.

S-a dispus ca cheltuielile judiciare efectuate de unitățile medicale și onorariul din oficiu să fie achitate, până la achitarea efectivă de către inculpată, din fondurile M.J.L.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpata M.L. a fost căsătorită cu numitul M.D. și din căsătoria lor au rezultat minorii M.I.D. și M.D.Ș. Prin Sentința civilă nr. 1239 din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Panciu, căsătoria a fost desfăcută prin divorț și minorii au fost încredințați mamei, spre creștere și educare.

Din anul 2006, inculpata a început o relație de concubinaj cu numitul I.N., moment de la care, împreună cu cei doi minori, inculpata s-a stabilit la domiciliul acestuia din comuna Balotești, satul Găgești, județul Vrancea.

Inculpata împreună cu I.N. se ocupă de creșterea copiilor din prima căsătorie, fiind ajutați și de mama lui I.N. - martora I.M. și în comunitate sunt cunoscuți ca fiind o familie obișnuită, fără excese și cu un statut social normal.

Din fotografiile depuse la dosarul de urmărire penală, procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului și din declarațiile martorilor rezultă că familia I. avea condiții materiale decente și obțineau venituri suficiente pentru întreținerea familiei.

Cu toate acestea, inculpata nu a adus la cunoștință concubinului și nici mamei acestuia că a rămas însărcinată. În faza de urmărire penală a declarat că a conștientizat încă din lunile aprilie că este însărcinată, deoarece fătul mișcase, însă, cunoscând că I.N. mai avea un băiat în vârstă de 19 ani, dintr-o căsătorie anterioară și nu dorea alți copii, a hotărât să nu-i spună, urmând ca acesta să afle în momentul în care se năștea copilul. Ba, mai mult, a declarat că pentru a masca starea de graviditate a purtat haine mai largi, că a fost întrebată de către martorii L.M., M.L. și L.V. dacă nu cumva este gravidă, însă a negat de teamă că nu va mai fi primită la muncă. La cercetarea judecătorească, inculpata și-a infirmat propriile declarații, afirmând că nu a cunoscut că este însărcinată și că nu a depus niciun fel de diligențe pentru a ascunde familiei că este însărcinată.

Mai mult, a încercat să sugereze ideea că starea de rău s-ar fi datorat altor cauze, că moartea fătului a fost accidentală, că în realitate acesta s-a născut mort sau că nu a dat niciun semn de viață și că a fost într-o asemenea stare de tulburare, încât a fost în imposibilitate de a acorda ajutor sau îngrijirile minime necesare noului născut.

În dimineața zilei de 31 august 2008, în jurul orei 4,00, inculpata a simțit unele „contracții" specifice stării de graviditate, motiv pentru care a ieșit din încăperea în care se afla împreună cu I.N. și a mers într-o altă cameră a locuinței, încăpere care deși era amenajată, era folosită de familie decât foarte rar.

Mai târziu, în acea dimineață, fără a solicita ajutorul altor persoane, inculpata a născut în camera unde se afla, un făt de sex femeiesc, după care a intrat în stare de inconștiență. Ulterior, pe fondul stării de tulburare pricinuită de naștere, inculpata a rupt cordonul ombilical și a strangulat nou-născutul, posibil cu un material textil, suprimându-i viața.

La scurt timp, inculpata a înfășurat fătul cu mai multe obiecte de îmbrăcăminte și l-a lăsat între două piese de mobilier, respectiv între un fotoliu și un șifonier, după care s-a așezat în pat.

Deși ceilalți membri ai familiei se aflau în gospodărie, în acea zi niciunul nu a sesizat aspectele prezentate mai sus, însă, la un moment dat, în după amiaza aceleiași zile, în jurul orelor 16,00, I.M. și I.N. au intrat în camera în care se afla inculpata, împrejurare în care, observând urme de sânge și că inculpata nu mai era conștientă, au solicitat ambulanța.

Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, cadavrul noului-născut a fost găsit înfășurat într-o bluză roșie, având mâneca unui pulover negru înfășurată o singură dată în jurul capului și acoperit cu mai multe obiecte de îmbrăcăminte.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 220/A/2008, moartea nou-născutului a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecință a comprimării circulare a regiunii cervicale, cel mai probabil cu un material moale de tip textil. Între leziuni și deces există raport de cauzalitate directă.

Fătul s-a născut la termen, viu și viabil, durata vieții extrauterine a fost de câteva minute/ore, cu certitudine sub 24 de ore. Infiltratul hemoragie epicranian a fost consecința traumatismului cranian obstretical și nu s-au constatat elemente de îngrijiri post-natale.

Raportul de nouă expertiză medico-legală din 17 martie 2009 a concluzionat că „M.L. a prezentat la data de 31 august 2008, cel mai probabil o tulburare pricinuită de naștere (F06.9), având în vedere starea clinică gravă în care a fost internată și diagnosticată în spital. Datorită intervalului relativ mare între naștere și descoperirea lăuzei într-o stare gravă (de circa 9 ore), nu se poate reconstitui cu fidelitate prezența tulburărilor psihice de natură a determina uciderea nou-născutului, dar sângerarea consecutivă unei retenții prelungite a placentei poate constitui o motivație aparent suficientă, alături de ruperea cordonului ombilical, cu absența vreunor ligaturi, precum și imposibilitatea de îndepărtare a urmelor nașterii".

Instanța de fond a reținut că inculpata a săvârșit fapta într-o stare de tulburare determinată de naștere, deoarece nu există probe certe care să convingă că aceasta și-a premeditat acțiunea și deplin conștientă a suprimat viața noului-născut.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere că inculpata nu are antecedente penale, anterior a avut o comportare bună, ceea ce implică aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, însă, datorită gravității faptei comise cu rezonanță deosebită în familia acesteia și în comunitate, se impune ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate.

Împotriva Sentinței penale nr. 307 din 9 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpata M.L.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Sub un prim aspect s-a invocat că, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, de modalitatea și mijloacele folosite pentru realizarea hotărârii infracționale, de natura și pericolul social generic al faptei, pedeapsa aplicată inculpatei este prea blândă și neîndestulătoare.

S-a invocat că inculpata a ascuns familiei sale faptul că era însărcinată, nu s-a înregistrat la medic și, în dimineața zilei de 31 august 2008, când a simțit semnele stării specifice de naștere, s-a retras într-o încăpere ferită de membrii familiei sale și fără a cere ajutorul cuiva.

S-a susținut că, deși comportamentul adoptat de inculpată după momentul în care a aflat că este însărcinată și până la momentul găsirii ei ca lăuză, într-o cameră mai puțin frecventată de familie, pledează pentru o infracțiune mai gravă, deoarece rapoartele de expertiză psihiatrică au concluzionat cel mai probabil o tulburare pricinuită de naștere, tocmai datorită intervalului mare între naștere și descoperirea lăuzei într-o stare gravă.

Ca un prim motiv de nelegalitate s-a invocat faptului că, în mod greșit, inculpatei i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în condițiile în care la săvârșirea infracțiunii aceasta nu s-a folosit de vreo funcție sau profesie și că se impunea interzicerea drepturilor părintești prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen. și că inculpatei trebuia să i se aplice și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Un alt motiv de nelegalitate vizează faptul că în mod greșit s-a dispus ca despăgubirile civile către cele trei unități spitalicești să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției, în loc să fie obligată inculpata la plata acestor cheltuieli.

Inculpata M.L. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Sub un prim aspect, a susținut că nu este vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetată. A invocat că în dimineața respectivă s-a simțit foarte rău și s-a retras într-o altă cameră pentru a nu-i deranja pe ceilalți membri ai familiei. A căzut într-o stare de somnolență și când s-a trezit a văzut fătul cu fața în jos, acesta nu răsufla și nu plângea, a rupt cordonul ombilical, l-a înfășurat într-un pulover și l-a lăsat jos, după care s-a târât până la pat și a căzut într-o stare de somnolență. A încercat să acrediteze ideea că ștrangularea fătului s-a produs la naștere cu cordonul ombilical și că datorită stării critice în care se afla nu a putut să ofere niciun ajutor fătului. În susținerea acestei idei a invocat că raportul de expertiză medico-legală a reținut ca semn de violență la nivel cervical depresiune palidă, cu lățimea de 0,5 cm, circulară, cu adâncimea de 0,3 - 0,4 cm, leziune care putea fi produsă prin ștrangulare cu cordonul ombilical și nu prin ștrangulare cu mâneca de la pulover lată de cca. 5 - 6 cm.

A susținut că în faza de urmărire penală a recunoscut că a săvârșit fapta, deoarece a fost audiată imediat după ce a fost internată și se afla în stare de inconștiență.

Pentru aceste considerente a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pe motive de netemeinicie, a susținut că a fost vorba de o naștere nepregătită, nu a acționat cu intenția de a ucide și totul s-a datorat stării critice în care s-a aflat. A trecut prin trauma unui divorț, s-a ocupat corespunzător de creșterea și educarea celor doi minori care prin hotărârea de divorț i-au fost încredințați spre creștere și educare, până în prezent a avut o comportare bună în societate, este încadrată în muncă, situație în care condamnarea la o pedeapsă de 4 ani închisoare și cu executare efectivă este prea drastică.

A susținut că o executare efectivă a pedepsei ar conduce la destrămarea familiei, copii vor fi dați în grija statului și lipsiți de afecțiunea mamei și o vor lua pe căi greșite.

Prin Decizia penală nr. 24/A din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpata M.L. împotriva Sentinței penale nr. 307 din 09 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea.

S-a desființat Sentința penală nr. 307 din 09 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:

A dispus condamnarea inculpatei M.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere prev. de art. 177 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere pe durata termenului de încercare prev. de 86

2

C. pen., respectiv pe o durată de 8 ani.

Potrivit art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Vrancea și să prezinte informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existentă;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Potrivit art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpata M.L. la plata sumei de 1.385,77 RON, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 04 septembrie 2008 (data externării) și până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.J.U. Sf. P. Focșani.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpata M.L. la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat - urmărire + fond.

S-a stabilit ca suma de 200 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu la fond, va fi virată în contul Baroului Vrancea din fondurile Ministerului Justiției, iar potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar, analizând hotărârea penală apelată, prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpata M.L., dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect că fapta a fost săvârșită de inculpată cu vinovăție și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare.

Apărările inculpatei, în sensul că în faza de urmărire penală a fost audiată imediat după naștere, când se afla în stare de inconștiență, sunt nefondate. Din procesele-verbale încheiate de organele de poliție în data de 31 august 2008 rezultă că, datorită stării psiho-fizice, inculpata nu a putut da o declarație scrisă, dar a relatat elemente esențiale cu privire la modul și împrejurările în care fapta a fost săvârșită. A precizat că a ascuns familiei faptul că este însărcinată, că a suferit un avort și știa că fătul este de sex feminin.

La data de 04 septembrie 2008, deci la patru zile după săvârșirea faptei, inculpata a fost audiată de procuror, ocazie în care a prezentat cu lux de amănunte modul în care faptele au fost săvârșite, negând doar că ar fi strâns în jurul gâtului fătului mâneca unuia dintre pulovere. Inculpata a fost audiată din nou la data de 03 aprilie 2009, când a declarat că-și menține declarația dată anterior. La data de 24 iunie 2009, inculpatei i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, ocazie în care a declarat că datorită stării de șoc nu-și aduce aminte dacă a exercitat vreun fel de violențe asupra nou-născutului, dar consideră că ea a comis această faptă.

Apărările inculpatei, în sensul că fătul s-ar fi născut mort, sau că ștrangularea a fost produsă de cordonul ombilical este infirmată de raportul de constatare medico-legală nr. 220/A/2008 din care rezultă că moartea nou-născutului a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecință a comprimării circulare a regiunii cervicale, cel mai probabil cu un material moale, că nou-născutul a fost născut la termen, viu și viabil, durata vieții uterine putând fi apreciată între câteva minute și câteva ore.

Chiar dacă nu s-a solicitat o schimbare a încadrării juridice, față de probele administrate în cauză, s-a apreciat că susținerile parchetului, în sensul că fapta ar putea primi o încadrare mai gravă, sunt nefondate.

Astfel, potrivit raportului din 06 noiembrie 2008 al I.M.L. lași s-a concluzionat că inculpata a prezentat diagnosticul „reacție depresivă anxioasă situațională", că la data examinării sus-numita a avut discernământul critic păstrat, iar la momentul comiterii faptei nu a prezentat o stare de tulburare psihofiziologică pricinuită de naștere, având discernământul prezent.

Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale lași a concluzionat că inculpata a prezentat diagnosticul de retenție de placentă după naștere la domiciliu, neasistată; șoc hemoragie, diagnostic precizat după aproximativ 9 ore de la naștere, fapte ce sugerează o naștere cu complicații care ar fi putut induce o tulburare psihofiziologică legată de actul de naștere, situație în care este dificil să se pronunțe categoric cu privire la discernământul inculpatei în momentul comiterii faptei.

Pentru înlăturarea acestor îndoieli, s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală psihiatrică în cadrul I.M.L. „M.M." București, expertiză care a concluzionat că "M.L. a prezentat la data de 31 august 2008, cel mai probabil, o tulburare pricinuită de naștere (F 06.9), având în vedere starea clinică gravă în care a fost internată și diagnosticată în spital. Datorită intervalului relativ mare între naștere și descoperirea lăuzei într-o stare gravă (de circa 9 ore), nu se poate reconstitui cu fidelitate prezența tulburărilor psihice de natură a determina uciderea nou-născutului, dar sângerarea consecutivă unei retenții prelungite de placentă poate constitui o motivație aparent suficientă, alături de ruperea cordonului ombilical, cu absența vreunor ligaturi, precum și imposibilitatea de îndepărtare a urmelor nașterii".

S-a constatat că prima instanță a efectuat și o judicioasă operațiune de individualizare atunci când a stabilit cuantumul pedepsei principale, sub acest aspect având în vedere faptul că inculpata nu are antecedente penale și anterior a avut un comportament bun. În condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani, pedeapsa de 4 ani închisoare a fost corect stabilită și nu se impune majorarea acesteia.

S-a apreciat că, din probele administrate în cauză, rezultă și alte elemente de individualizare de natură a convinge că scopul procesului penal și reeducarea inculpatei pot fi realizate și fără executarea efectivă a pedepsei, în cauză fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 86

1

C. pen.

Astfel, din caracterizările emise de primăria comunei Balotești rezultă că, din anul 2005, inculpata trăiește în concubinaj cu numitul I.N. și împreună se ocupă de creșterea și educarea celor doi minori pe care inculpata îi are din prima căsătorie. În localitate, inculpata este cunoscută ca fiind o bună mamă care se ocupă de creșterea și educarea celor doi copii, o femeie gospodină, bucurându-se de aprecierea vecinilor și a persoanelor care o cunosc. A participat la foarte multe acțiuni inițiate de primărie și școală, a ajutat unele familii care au fost afectate de inundații, nu a creat probleme autorităților locale și este la zi cu plata impozitelor și taxelor. Rezultă că inculpata contribuie la întreținerea familie cu salariul obținut de la diferite societăți comerciale, sau muncind ocazional la diverși cetățeni din sat.

Din Sentința civilă nr. 1239 din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Panciu, rezultă că inculpata a mai trăit o experiență traumatizantă, trecând printr-o căsătorie desfăcută din culpa exclusivă a fostului soț și că în urma desfacerii căsătoriei i-au fost încredințați spre creștere și educare minorii M.I.D. și M.D.Ș. Din fișele de caracterizare psihopedagogică și caracterizările emise de conducerea școlii, rezultă că cei doi minori sunt bine îngrijiți, provin dintr-un mediu părintesc cald, liniștit, au rezultate bune la învățătură. Rezultă că inculpata a păstrat o permanentă legătură cu școala și a asigurat minorilor toate condițiile pentru a putea participa la activitățile organizate de instituția de învățământ.

S-a considerat că la alegerea modalității de executare trebuie să fie avute în vedere dispozițiile Convenției cu privire la drepturile copilului care, printre altele, prevede că în toate acțiunile care privesc pe copii, întreprinse de instituțiile de asistență publică sau private, de instanțele judecătorești, interesele copilului vor prevala și că statele părți vor veghea ca niciun copil să nu fie separat de părinții săi împotriva voinței acestora, exceptând situația în care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile, că această separare este în interesul suprem al minorului.

În cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului este întotdeauna de o importanță fundamentală, că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial și că doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părintești în interesul superior al copilului. Așa fiind, având în vedere interesele celor doi minori aflați în întreținerea inculpatei, s-a apreciat că nu se impune ca acesteia să-i fie interzise drepturile părintești prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, s-a reținut că aplicarea acestei pedepse, potrivit art. 65 C. pen., în cazul de față este facultativă. Aplicarea acestei pedepse nu a fost solicitată la judecarea cauzei în fond și prin motivele scrise de apel și, față de circumstanțele personale ale inculpatei, s-a apreciat că nu se justifică aplicarea acestei pedepse.

Se constatat însă că în mod greșit, ca pedeapsă accesorie, inculpatei i-au fost interzise și drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în condițiile în care la săvârșirea infracțiunii aceasta nu s-a folosit de vreo funcție sau vreo profesie.

S-a apreciat că hotărârea este nelegală și în ceea ce privește modalitatea de soluționare privind plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor către unitățile spitalicești și a plății onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.

Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 1/2000, cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor și a altor lucrări medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanțele de judecată constituie cheltuieli judiciare care se avansează de stat și se suportă, în condițiile legii, după cum urmează:

a) dacă lucrările au fost dispuse de instanțele judecătorești, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției;

b) dacă lucrările au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului public;

c) dacă lucrările au fost dispuse de organele de cercetare penală, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Administrației și Internelor.

Conform alin. (2) din același articol, sumele recuperate de la părți sau de la alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de C. proc. pen., reprezentând cheltuielile prevăzute la alin. (1), se varsă la bugetul de stat.

Cum în cauză efectuarea expertizei medico-legale și a expertizelor psihiatrice a fost dispusă de procuror, costurile acestora se suportă din Fondurile Ministerului Public, cum de astfel unitățile medicale au solicitat. A dispune ca aceste cheltuieli să mai fie plătite încă o dată din fondurile Ministerului Justiției ar însemna să se efectueze o plată dublă.

Evident că aceste cheltuieli, potrivit art. 189 și 190 C. proc. pen. sunt cheltuieli judiciare și potrivit art. 191 C. proc. pen., urmează a fi recuperate de la inculpată.

S-a reținut că situația este identică și în ceea ce privește onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, deoarece, potrivit protocolului din 26 noiembrie 2008, aceste cheltuieli se avansează din bugetul Ministerului Justiției.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat părții civile S.J.U. Sf. P. Focșani ca urmare a internării părții vătămate, s-a apreciat că răspunderea materială revine exclusiv inculpatei conform art. 998 C. civ.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpata.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., criticând soluția instanței de apel sub aspectul cuantumului și modalității de executare a pedepsei și sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 64 lit. d) C. pen., raportat la gravitatea faptei săvârșite.

Inculpata a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând că fapta nu există, din actele dosarului rezultând că cea mai plauzibilă ipoteză a cauzei morții nou-născutului este cea a strangulării cu cordonul ombilical.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, avându-se în vedere împrejurările săvârșirii faptei și lipsa intenția suprimării vieții nou-născutului.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate.

În decizia atacată instanța de apel a analizat pe larg mijloacele de probă și apărările formulate de inculpată, în motivarea deciziei fiind argumentată amplu și convingător vinovăția acesteia, instanța făcând referire și trimitere concretă la mijloacele de probă.

Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de de inculpată, în sensul greșitei sale condamnări, întrucât probele administrate în faza urmăririi penale și la instanța de fond dovedesc că împrejurările săvârșirii faptei și vinovăția inculpatei au fost judicios stabilite, pronunțându-se în mod corect condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere.

Materialul probator aflat la dosarul cauzei, respectiv: procesul-verbal și planșele foto întocmite cu ocazia efectuării cercetării la fata locului, declarațiile martorilor I.N., I.M., raportul de constatare medico-legală, rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică și declarațiile inculpatei relevă cu certitudine că în data de 31 august 2008, în timp ce se afla la domiciliu, inculpata a născut un făt de sex femeiesc, viu și viabil, împrejurare în care, determinată de o stare de tulburare pricinuită de naștere, la scurt timp a suprimat viața nou-născutului prin strangulare, folosindu-se de un material textil.

Susținerea inculpatei, potrivit căreia ștrangularea nou-născutului a fost produsă de cordonul ombilical, este infirmată de raportul de constatare medico-legală nr. 220/A/2008 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală Vrancea din care rezultă că moartea acestuia fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecință a comprimării circulare a regiunii cervicale, cel mai probabil cu un material moale, nou-născutul fiind născut la termen, viu și viabil.

Înalta Curte constată că nu sunt fondate nici criticile formulate de inculpată și de parchet, în baza art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitoare la greșita individualizare a pedepsei.

În prezenta cauză, instanța de apel a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, faptul că inculpata nu are antecedente penale și are în întreținere doi copii minori de a căror creștere și educare se ocupă, astfel că pedeapsa stabilită este de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În raport cu aceleași criterii de individualizare, s-a apreciat în mod corect de către instanța de apel că în privința inculpatei scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, pronunțarea condamnării constituind un avertisment pentru acesta, fiind suficientă suspendarea pedepsei sub supraveghere, cu respectarea unor măsuri și obligații pe toată durata termenului de încercare.

Înalta Curte constată că nu este întemeiată nici solicitarea parchetului de aplicare a pedepsei interzicerii drepturilor părintești prev. de art. 64 lit. d) C. pen., întrucât față de interesele celor doi minori aflați în întreținerea inculpatei și de circumstanțele personale ale acesteia, nu se justifică aplicarea acestei pedepse.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpata M.L. împotriva Deciziei penale nr. 24/A din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului parchetului rămân în sarcina statului, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., recurenta intimată inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpata M.L. împotriva Deciziei penale nr. 24/A din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului parchetului rămân în sarcina statului.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2010.