ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2514/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 7 de la 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 509/42/2009, în baza dispoziției art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., tentativă la infracțiunea de înșelăciune, faptă din data de 28 noiembrie 2008 a fost condamnată inculpata V.D., fiica lui G. și E., la pedeapsa principală de 3 luni închisoare. Conform dispozițiilor art. 71 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen.

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate, pe durata unui termen de încercare calculat conform art. 82 C. pen., ca fiind compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, fiind deci de 2 ani și 3 luni. Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni pe durata termenului de încercare. Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare. S-a constatat că persoana vătămată L.G. nu exercită acțiune civilă în procesul penal, fapta neproducându-i nici un prejudiciu.

În baza dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sume de 270 lei către persoana vătămată L.G., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând cheltuieli de transport. Conform art. 192 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 665/P/2008 din 12 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei V.D., fiica lui G. și E., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen.

S-a reținut, în fapt, în sarcina inculpatei că, la data de 28 noiembrie 2008 în calitate de avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, folosindu-se pe nedrept de funcția și numele lui D.V. (șeful departamentului administrativ din cadrul Tribunalului Dâmbovița), dar uzând și de o prezentare mincinoasă a realității, a încercat să obțină de la martorul L.G. din comuna Ulmi, județul Dâmbovița, suma de 1.600 euro în vederea întreprinderii unor așa-zise demersuri pentru angajarea respectivului pe un post de conducător auto în cadrul menționatei instanțe. Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.V., șeful compartimentului administrativ în cadrul Tribunalului Dâmbovița, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de acesta. În cursul urmăririi penale au fost administrate probatorii cu: procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatei, proces-verbal de consemnare a plângerii și denunțul oral, declarația și denunțul martorului L.G., planșele foto întocmite de către lucrătorii de poliție, tabelul avocaților definitivi din Baroul Dâmbovița, lista abonaților la telefonia fixă a orașului Pucioasa, ordonanța nr. 665/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cazierul judiciar al inculpatei V.D., procesul-verbal privind conținutul discuției purtate de către denunțătorul L.G. și inculpata V.D.

în momentul realizării flagrantului, încheierea din 02 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în Dosarul nr. 1267/42/2008, fotocopiile actului de identitate, declarațiile martorului D.V., declarațiile inculpatei, aceasta recunoscând comiterea faptei și descriind pe larg contextul în care a fost săvârșită. În cursul cercetării judecătorești au fost administrate probatorii cu depoziția martorului L.G., această persoană fiind audiată în calitate de martori, dat fiind împrejurarea că nu a înțeles să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată și cu atât mai puțin de parte civilă, potrivit dispozițiilor art. 82 C. proc. pen. Acesta nu a formulat nici un fel de pretenții civile în cauză, solicitând acordarea doar a cheltuielilor judiciare reprezentate de costul transportului la instanță, sens în care a depus bonuri fiscale pentru carburant.

Audiată fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpata a recunoscut fapta ce formează obiectul judecății, precum și vinovăția sa, neformulând nici un fel de solicitări în apărare, solicitând numai administrarea de probatorii în circumstanțiere. Examinând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat existența faptei și vinovăția inculpatei, după cum a arătat în continuare: La data de 26 noiembrie 2008, în jurul orelor 09,00 inculpata V.D. a fost transportată cu mașina din centrul orașului Pucioasa, de către martorul-denunțător L.G., zis B. în vârstă de 28 ani. Martorul conducea autoturismul personal, marca F., iar inculpata dorea să ajungă la Tribunalul Dâmbovița. Pe durata deplasării, între inculpată și martor s-au purtat discuții în contextul cărora martorul L.G., înțelegând că inculpata are o serie de cunoștințe, a rugat-o pe aceasta să-l ajute să se angajeze ca șofer.

Inculpata a promis să-l ajute și a cerut în acest sens numărul personal de telefon mobil pe care martorul i l-a dat. Astfel, la data de 26 noiembrie 2008, aproximativ orele 16,00, de pe telefonul fix de la domiciliu, inculpata a fost cea care l-a apelat pe L.G., propunându-i să se întâlnească a doua zi dimineața în fața cinematografului din Pucioasa și să aibă asupra lui, în copie, mai multe documente personale necesare pentru angajare. Cei doi s-au întâlnit conform celor convenite, iar inculpata l-a invitat pe martor la domiciliul său situat în apropiere, spre a discuta pe marginea posibilei sale angajări. Aici, inculpata l-a abordat pe martori întrebându-l câți bani este dispus să dea pentru angajare.

După ce a declinat oferta martorului ce afirmase că are disponibil 200 euro și 400.000 lei vechi, inculpata a afirmat că a vorbit pentru el cu un anume domn V., director al Serviciului de aprovizionare la Tribunalul Dâmbovița”, care ar fi fost de acord să-l angajeze contra unei sume de 1.600 euro după ce era, în persoană a negociat o reducere de la 2.500 euro (fila 4, 107 verso dosar urmărire penală). Postul pe care urma să se facă angajarea era cel de „șofer la Tribunalul Dâmbovița, la aprovizionare.” În vederea angajării pe acest post, inculpata i-a explicat modul în care urma să se desfășoare lucrurile în continuare: martorul trebuia să-i procure ei imediat sau oricum în cel mai scurt timp, cei 1.600 euro pe care ar fi urmat să-i plaseze mai departe acelui domn V. ce trebuia să-i împartă și cu un judecător, membru al comisiei ce trebuia să-l examineze pe el pentru a obține postul.

I-a mai spus că va începe munca pe 15 ianuarie 2009, că va câștiga lunar aproximativ 1.500 lei, că a mai „angajat prin aceeași metodă tot acolo alte două persoane, că-l va însoți la examinare, care va consta doar într-un interviu și că-i va întocmi un curriculum vitae.” La data de 27 noiembrie 2008 martorul i-a telefonat inculpatei, anunțând-o că nu dispune de suma de bani necesară, dar aceasta i-a solicitat ca până la sfârșitul zilei să procure cel puțin suma de 500 euro pentru a fi remiși persoanei intermediare, pentru a fi păstrat postul. Cei doi au fixat, la inițiativa inculpatei, o nouă întâlnire, în cursul aceleiași zile, la sediul Judecătoriei Pucioasa. Însă, devenind suspicios martorul s-a deplasat la poliție, denunțând fapta, astfel încât a fost declanșată o supraveghere operativă a inculpatei.

Sub supravegherea operativă a organelor de poliție, L.G. s-a întâlnit în fața Judecătoriei Pucioasa cu inculpata, în autoturismul personal (filele 8,9 dosar urmărire penală). Organele de poliție au realizat o înregistrare video de la distanță identificând-o acum pe inculpată în persoana avocatei V.D. (filele 10-14 dosar urmărire penală). Inculpata a discutat cu martorul L.G. în mașina acestuia din urmă, conversația a fost înregistrată în secret și din proprie inițiativă de către martor cu ajutorul unui reportofon împrumutat de la un prieten. Convorbirea a și fost redată sub forma unui proces-verbal și a conturat intenția inculpatei de inducere în eroare a martorului denunțător (filele 15-18 dosar urmărire penală).

În urma acestei discuții, cei doi s-au înțeles să se întâlnească a doua zi, după orele 14,00 și până în orele 16,00, moment până când banii trebuiau obținuți și dați domnului V. de la Tribunalul Dâmbovița. Urmare actelor premergătoare efectuate pe marginea denunțului lui L.G., Poliția orașului Pucioasa a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu propunere de declinare a cauzei astfel formate la nivelul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, având în vedere calitatea suspectei, aceea de avocat și indiciile cu privire la săvârșire infracțiunii de trafic de influență (filele 21, 22 dosar urmărire penală). După înregistrarea cauzei la nivelul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești ca urmare a declinării competenței, martorul L.G.

a fost din nou audiat în amănunt, ocazie cu care și-a menținut în totalitate denunțul și declarația inițială (filele 24-27 dosar urmărire penală). Începând cu orele 17,00 s-a procedat la autorizarea provizorie, pe o durată de 48 de ore, a interceptării convorbirilor purtate prin intermediul telefoanelor mobile ale martorului și inculpatei V.D. Prin încheierea din data de 02 decembrie 2008 Curtea de Apel Ploiești a dispus (fila 133-134 dosar urmărire penală), conform art. 91 2 alin. (3) C. proc.

pen., confirmare ordonanței nr. 665/P/2008 emisă de procuror privind autorizarea provizorie asupra interceptării de sunete și imagini în legătură cu realizarea momentului operativ din data de 28 noiembrie 2008. La această dată, inculpata a fost surprinsă în flagrant, în timp ce primea de la martor suma de 1.600 euro, care în prealabil, potrivit procesului-verbal de la fila 109 dosar urmărire penală, au fost inventariați și marcați cu substanță chimică de culoare galben-fluorescentă, cu inscripția „înșelăciune”. În drept, fapta învinuitei V.D., săvârșită în condițiile stării de fapt expusă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma atipică a tentativei, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., deoarece executarea rezoluției infracționale a inculpatei a fost întreruptă. Esențiale în stabilirea acestei încadrări juridice a faptei sunt, atât faptul că persoana - numitul D.V. - ce ar fi urmat să efectueze angajarea nu avea, potrivit dispozițiilor legale, în atribuțiile sale de serviciu, nici un fel de aspecte de acest gen, recrutarea personalului efectuându-se doar pe bază de concurs, desfășurat la nivelul instanței superioare ierarhic, de către o comisie în competența căreia nu poate face parte persoana nominalizată de către inculpată, precum și faptul că inculpata a urmărit să obțină de martorul denunțător un avantaj de ordin patrimonial.

Așa cum a recunoscut în mod constant în declarațiile sale, inculpata traversa o perioadă instabilă financiar, aceasta fiind motivația și scopul faptei, latura subiectivă fiind circumscrisă așadar strict urmării imediate specifice infracțiunii de înșelăciune, aceea de obținere pentru sine a unui folos material injust.

În temeiul acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatei, iar la individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere criteriile expuse la art. 52 și art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, modul și împrejurările de comitere, calitate inculpatei, dar și circumstanțele personale ale acesteia, constând în lipsa antecedentelor penale (condiție indispensabilă de altfel exercitării profesiei de care s-a folosit la săvârșirea faptei), vechimea acesteia în profesie, precum și conduita procesuală sinceră de care a dat dovadă pe întreg parcursul procesului penal și comportamentul onest în comunitatea locală, așa cum a reieșit din caracterizările de la filele 53-54 dosar fond.

În raport de acestea, curtea de apel a aplicat inculpatei o pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de textele legale incriminatoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., apreciindu-se că prin această modalitate de executare, scopul preventiv-educativ și sancționator avut în vedere de legiuitor a fost în mod eficient atins. Conform dispozițiilor art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, lit. b) și lit. c) C. pen., ultima dintre acestea dată fiind calitate inculpatei de care s-a folosit la săvârșirea faptei. Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a constatat că persoana vătămată L.G. nu a exercitat acțiune civilă în procesul penal, fapta neproducându-i nici un prejudiciu. În baza dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 270 lei către persoana vătămată L.G., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând cheltuieli de transport, justificare potrivit bonurilor de combustibil de la filele 14 și 21 dosar fond. Văzând și dispozițiile art. 191 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs inculpata V.D., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6502 la 23 februarie 2010, adresa Curții de Apel Ploiești, prin care se comunică trimiterea alăturată pentru a fi atașate dosarului două corpuri delicte (2 CD-uri), aflate în plicuri distincte (fila 5 dosarul Înaltei Curți), la care au fost anexate procesele-verbal din 12 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, procesul-verbal privind conținutul discuției purtate denunțătorul L.G. și învinuita V.D. în momentul realizării flagrantului (filele 6-11 dosarul Înaltei Curți). De asemenea, la dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 10772 la 30 martie 2010 o cerere formulată de recurenta inculpatei V.D.

prin care a solicitat acordarea unui nou termen, întrucât din motive medicale nu se poate prezenta la termenul din 1 aprilie 2010, anexând și o adeverință medicală, aflate la filele 21-22 dosarul Înaltei Curți. La termenul de judecată de la 1 aprilie 2010, în recurs, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurenta inculpată pentru a i se da posibilitatea să se prezinte în fața instanței, amânând cauza la 13 mai 2010, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 24 dosarul Înaltei Curți. La dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată de recurenta inculpată V.D. și trimisă prin fax (fila 32 dosarul Înaltei Curți), prin care a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu, întrucât posibilitățile sale materiale nu-i permit un apărător ales.

La termenul de judecată de la 13 mai 2010, Înalta Curte față de lipsa apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, asistența juridică fiind obligatorie în cauză a amânat cauza la 24 iunie 2010 și a dispus efectuarea unei adrese la Baroul București în vedere desemnării unui apărător din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de la acea dată, aflată la fila 33 dosarul Înaltei Curți. La dosarul cauzei a fost depusă delegația pentru asistență juridică obligatorie cu nr. 019595 a doamnei avocat G.N. pentru inculpata V.D., emisă la 10 iunie 2010, aflată la fila 40 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată de recurenta inculpată V.D., prin care aceasta a solicitat că până la mandatarea legală a apărătorului numit din oficiu, a se lua act că renunță la calea de atac a recursului, sens în care nu îl mai susține și nu îl motivează și acordarea unui termen pentru depunerea mandatului, cerere aflată la fila 41 dosarul Înaltei Curți. La termenul de astăzi, la apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurenta inculpată V.D., aflată în stare de libertate, pentru apărarea sa prezentându-se apărător desemnat din oficiu, avocat G.N., procedura de citare a fost legal îndeplinită. S-a referit că recurenta inculpată a depus o cerere la dosar prin care solicită să se ia act de retragerea recursului.

Apărătorul recurentei inculpate a solicitat a se lua act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată. Reprezentantul M.P. a pus concluzii în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a recurentei inculpate. Înalta Curte, în raport cu declarația recurentei inculpate V.D., în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, în baza art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată V.D. împotriva sentinței penale nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. se va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată V.D. împotriva sentinței penale nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 iunie 2010.